„Hristos este Iubirea Noastră”
Una este ținta noastră: iubirea lui Hristos, a Bisericii, a aproapelui. Iubirea, slujirea lui Dumnezeu, dorul fierbinte, unirea cu Hristos și cu Biserica este raiul pământesc.
Iubirea lui Hristos este iubirea aproapelui, a tuturor, a vrăjmașilor. Atunci când iubești, trăiești în Omonia. Nu vezi nici mașinile, nici lumea, nimic. Ești înlăuntrul tău împreună cu persoana pe care o iubești. O trăiești, te bucuri de ea, te însuflețește.
Gândiți-vă că persoana pe care o iubiți este Hristos. Hristos în mintea ta, Hristos în inima ta, Hristos în întreaga ta ființă, Hristos pretutindeni. Ai harul și poți suferi toate pentru Hristos. Poți chiar să și pătimești pe nedrept. Să rabzi nedreptăți pentru Hristos, ba chiar cu bucurie.
Dacă sufletul se zbârcește și devine nevrednic de iubirea lui Hristos, atunci Hristos rupe legăturile, căci El nu vrea lângă Sine suflete „grosolane”. Sufletul trebuie să-și revină, pentru a deveni vrednic de Hristos, să se pocăiască de șaptezeci de ori câte șapte.
Adevărata pocăință va aduce sfințenia. Să nu zici: „trec anii, nu sunt vrednic”, ci „mi-amintesc că am avut și eu zile deșarte, când nu trăiam aproape de Dumnezeu”.
Și în viața mea au fost zile deșarte. Eram de 12 ani când am plecat în Sf. Munte. Ăștia nu sunt ani? Bineînțeles, eram mic copil, dar am trăit 12 ani departe de Dumnezeu. Atât de mulți ani! ...
Despre Rugăciune
Iubiți rugăciunea, vorbirea cu Domnul. Iubirea este totul, dragostea de Domnul, de Mirele Hristos. Ca să nu trăiți în întuneric, întoarceți butonul rugăciunii, așa încât lumina dumnezeiască să vină în sufletul vostru.
Înainte de rugăciune, omul trebuie să se pregătească prin rugăciune. Întoarcerea către Hristos, împreună-vorbirea, învățătura, cântarea, căndeluța, tămâia – toate alcătuiesc atmosfera potrivită, astfel încât toate să se facă simplu, întru simplitatea inimii.
Rugăciunile noastre nu sunt ascultate, pentru că nu suntem vrednici. Trebuie să devii vrednic pentru a te ruga. Nu suntem vrednici, fiindcă nu-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape de ceva, de boală sau altele sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem de la El putere și întărire ca să le răbdăm pe toate. Să ne rugăm simplu și lin, fără patimă și constrângere, căci cu cât „vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează.
„Și chiar dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată”
Așadar, răbdare, credință și liniște. Și chiar dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată și dacă este pentru binele nostru, ne va da ceea ce trebuie și când trebuie.
Iarăși, când înălțăm cereri pentru lume, să le spunem tainic, prin rugăciunea care se face „întru ascuns” și nu se vede. Multa împrăștiere nu ușurează rugăciunea. Lăsați telefoanele, comunicările și multele cuvinte cu oamenii. Dacă Domnul nu ajută, ce să facă strădaniile noastre? Îi ajutăm mai bine de departe cu rugăciunea.
Când pierdeți harul dumnezeiesc, să nu faceți nimic. Să vă continuați viața și lupta voastră lin, simplu, până ce fără zbucium, vor veni iarăși iubirea și dragostea și dorul fierbinte după Hristos. Atunci harul vă va umple și vă veți bucura.
Sursa: Fragmente selectate din Ne vorbește părintele Porfirie, Viața și cuvintele, Ed. Egumenița, 2003, pp. 150 – 195, 300 – 380.
Citește:
„Să fiți puțin mai veseli. Că, să știi: leacul împotriva ispitelor nu este numai rugăciunea, ci și bucuria duhovnicească și bucuria transformată în veselie. "Bucurați-vă și vă veseliți", ne îndeamnă Mântuitorul. 
O icoană - o bucurie duhovnicescă ❤️
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ