ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

🌿Smerenia este o virtute plină de sens: îngăduie, îndură, tace ... Smerenia este putere și nu slăbiciune.

- Posted in Sfinți și învățături by

Gândeam: „Sunt pământ, și încă pământ păcătos”. Dar Domnul mi-a arătat mila Sa și mi-a dat din belșug harul Său și se bucură duhul meu pentru că deși sunt un ticălos, Domnul mă iubește și de aceea sufletul meu e atras spre El în chip nesăturat, iar când Îl voi întâlni, voi zice sufletului meu: uită-te la El, nu-L pierde „ca să nu ți se întâmple ceva mai rău” (Ioan 5, 14) pentru că sufletul îndură mari chinuri atunci când pierde harul Duhului Sfânt.
Credeți-mă, scriu înaintea feței Domnului, pe Care sufletul meu Îl cunoaște. Pentru a păstra harul, trebuie să ne smerim pururea.
Iată, Domnul smerește cu milostivire pe cei care-i slujesc Lui. Antonie cel Mare credea că în pustie el era mai bătrân și mai desăvârșit decât toți, dar Domnul l-a îndreptat spre Pavel Tebeul, și Antonie a văzut pe cel ce era mai bătrân și mai desăvârșit decât el.
Cuviosul Zosima credea că era monah din copilărie și că nimeni nu putea discuta cu el, dar a fost smerit de Maria Egipteanca și a văzut că era departe de a fi ajuns la măsura ei.
Sfântul Tihon (Zadonski) a fost smerit de un nebun întru Hristos care i-a dat o palmă și i-a zis: „Nu fă pe grozavul”.
Astfel, Domnul Cel Milostiv smerește pe Sfinți, ca ei să rămână smeriți până la sfârșit. Cu atât mai mult trebuie să ne smerim noi. De aceea, ziua și noaptea cer și eu de la Dumnezeu smerenia lui Hristos. Duhul meu însetează să o dobândească, pentru că este darul cel mai înalt al Duhului Sfânt. În smerenia lui Hristos e și iubire, și pace, și blândețe, și înfrânare, și ascultare, și îndelungă-răbdare și toate virtuțile sunt cuprinse în ea.
— (Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, pp. 147-148)

Smerenia şi slava lui Hristos

Dumnezeu Îşi descoperă tainele Sale sufletului smerit.

Toată viaţa lor Sfinţii s-au smerit şi au luptat cu mândria. Şi eu mă smeresc ziua şi noaptea şi, cu toate acestea, nu m-am smerit cât trebuie. Dar prin Duhul Sfânt sufletul meu a cunoscut smerenia lui Hristos, pe care ne-a poruncit să o învăţăm de la El, şi sufletul meu e atras spre El necontenit.
O, smerenia lui Hristos! Ea dă sufletului în Dumnezeu o bucurie de nedescris şi din pricina iubirii lui Dumnezeu sufletul uită şi pământ şi cer, şi toată dorinţa lui se avântă spre Dumnezeu.
O, smerenia lui Hristos! Cât de dulce şi plăcută este ea. Dar nu se găseşte decât la îngeri şi în sufletele sfinţilor. Noi însă, trebuie să ne socotim mai răi decât toţi, şi atunci Domnul ne va da şi nouă să cunoaştem smerenia lui Hristos prin Duhul Sfânt.
Domnul, slava Lui şi toate cele cereşti sunt cunoscute numai în Duhul Sfânt.
Domnul ne-a dat Duhul Sfânt şi noi am învăţat iubirea Domnului, iar dulceaţa iubirii lui Dumnezeu ne-a făcut să uităm pământul.
Iubirea lui Dumnezeu e arzătoare şi nu ne îngăduie să ne mai aducem aminte de pământ.
Cine a încercat-o, o caută neobosit ziua şi noaptea şi este atras spre ea. Ea se pierde însă de noi pentru mândrie şi înfumurare, pentru duşmănirea şi osândirea fratelui, pentru pizmă; ne părăseşte şi pentru un gând desfrânat ca şi pentru alipirea de cele pământeşti; pentru toate acestea harul pleacă şi atunci, pustiit şi abătut, sufletul tânjeşte după Dumnezeu cum tânjea părintele nostru Adam după izgonirea din Rai.
(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, p. 8)


"Lipsa smereniei este cauza multor tulburări. Omul smerit știe să rabde, să cedeze, să-și păstreze nădejdea. Smerenia nu are nimic de-a face cu nefericirea, nu provoacă milă, nu este o atitudine lipsită de demnitate, înjositoare. Smerenia este o virtute plină de sens; îngăduie, îndură, tace, lasă loc mâniei. Smerenia este putere și nu slăbiciune." — Monahul Moise Aghioritul


"Copilule, când vezi neajunsurile altora, să știi că starea ta duhovnicească nu este la nivelul potrivit. Roadele rugăciunii este să-i vezi pe alții ca pe îngeri.” — Starețul Efrem din Katunaki


"Dacă urăști chiar și o singură persoană, îl urăști pe Hristos Însuși după chipul Lui și ești departe de Împărăția Cerurilor." — Sfântul Gavriil (Urgebadze)


"Oameni indiferenți și lipsiți de milă care se gândesc doar la ei înșiși, își umplu inimile de o mare neliniște, suferă în interiorul lor de remușcările conștiinței și suferă deja în această viață. În timp ce cei milostivi, care îi hrănesc mereu pe alții cu dragostea lor, sunt din belșug săturați de iubirea lui Dumnezeu și de binecuvântările Sale bogate." — Cuviosul Paisie Aghioritul.

☦️ Sfântul Gavriil (Urgebadze): Numai prin smerenie o persoană poate evita orice ispită și capcană a lui Satana. Fără smerenie, nimeni nu va merge în Rai.

Sfântul Gavriil cel nebun pentru Hristos

"Mările se vor seca, munții vor fi distruși, dar slava lui Hristos nu se va sfârși."Sfantul Gavriil (Urgebadze)


Sfântul Gavriil este o figură cu totul aparte a spiritualității ortodoxe contemporane, nu numai pentru că a fost nebun pentru Hristos, ci și pentru că a fost deopotrivă un mărturisitor al credinței, un mucenic al prigoanei comuniste și un mare părinte duhovnicesc; harurile străvederii şi prorociei, cu care l-a înzestrat Dumnezeu, le-a pus în slujba iubirii de aproapele, pe care, dimpreună cu smerenia, o socotea virtutea de căpetenie a vieții duhovnicești.

Această iubire, arătată oamenilor adesea în chip neobișnuit, câteodată aspru și răvășitor, pentru a-i trezi din amorțire, provocându-le un adevărat "șoc electric" duhovnicesc, era întotdeauna iubire adevărată și profundă, și nu avea altă țintă decât întoarcerea fiecăruia la Dumnezeu și împrietenirea cu El. Numeroasele minuni săvârșite de Sfântul Gavriil în timpul vieții sale și după trecerea la cele veșnice dau mărturie deplină că a fost vas ales al Duhului Sfânt și dăruitor mărinimos al harului dumnezeiesc.


☦️ Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995)

Născut în Georgia sovietică și lipsit fiind de cele sfinte, atunci când micul Vasiko – acesta fiindu-i numele de alint – a aflat cele despre Hristos, și-a construit o chilie de pământ în grădina părinților, unde se străduia să trăiască ascetic. Crescând, a transformat chilia într-o bisericuță pe care, în nenumărate rânduri, autoritățile comuniste s-au străduit să o dărâme, iar pe tânărul credincios să-l declare nebun.

Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995)  - cel nebun pentru Hristos

Adevărata nebunie, cea întru Hristos, și-a dat-o pe față cu ocazia marii sărbători tovărășești de 1 Mai 1965. Pe clădirea Comitetului Central din Tbilisi, în piața centrală a orașului, erau atârnate portretele marilor „părinți” ai comunismului, iar de la tribună înaltele oficialități ale vremii țineau discursuri înflăcărate.

Deodată, giganticul portret al lui Lenin din spatele tribunei a început să ardă, apoi și celelate. Mulțimea din piață a amuțit. La o fereastră de la etajul al doilea al clădirii Comitetului Central, după ce dăduse foc portretelor, părintele Gavriil începuse să propovăduiască împotriva nebuniei sovietice: Domnul zice: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit… Să nu te închini lor, nici să le slujeşti!” (Ieșire 20, 3-5)

În cele din urmă a fost dat jos de acolo cu o mașină de pompieri cu scară, iar mulțimea înfuriată a rupt gardurile de siguranță și s-a năpustit asupra lui. Când pompierii l-au scos din mâinile oamenilor, Părintele Gavriil avea 18 fracturi, din care una craniană, iar fața îi era de nerecunoscut. O lună de zile a fost aproape inconșient, apoi a fost transferat la un spital de boli mintale, lucru care, probabil, l-a salvat de la pedeapsa capitală. Părintele Gavriil nu a vorbit nimănui despre asta, ulterior. Se poate să fi scăpat după mai mulți ani, odată cu amnistiile lui Hrușciov, și a ajuns să cerșească în pragul biserilor, pentru că nimeni, nici preoții nu-l mai primeau, iar în satul lui, vecinii asmuțeau câinii pe el.

Abia după 1989 s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro de lângă Mtshketa, unde a adunat o obște de maici. A fost împodobit cu harisma înainte-vederii. A adormit în ziua de 2 noiembrie a anului 1995. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Georgiei în anul 2012.


Citește și aceste articole despre Cuviosul Gavriil Urgebadze cel nebun pentru Hristos:

☦️ Starețul Gavriil: Ceea ce este dat pentru o faptă bună, Dumnezeu dă de o sută de ori mai mult.

- Posted in Sfinți și învățături by

Starețul Gavriil

Într-o zi, Starețul Gavriil a mers la Tibilisi pentru cumpărături. Avea doar o sută de ruble. La stația de autobuz, doi apicultori s-au plâns că nu pot găsi o sută de ruble pentru a vindeca albinele. Părintele Gavriil, fără nicio clipă de ezitare, le-a dat banii și s-a întors. A doua zi, doi actori celebri au venit la el și au donat o mie de ruble. Părintele a spus: Ceea ce este dat pentru o faptă bună, Dumnezeu dă de o sută de ori mai mult.

☦️ Cuviosul Gavriil Georgianul: Nu toți se vor salva. Dumnezeu nu te va salva dacă nu o ceri. [...]

- Posted in Profeții și Proorocii by

Sfântul Gavriil (Urgebadze)

Nu toți se vor salva. Dumnezeu nu te va salva dacă nu o ceri. Cine își va mântui sufletul și pe alții îi va ajuta cu cuvântul și cu fapta, acela va împlini poruncile lui Hristos. - Sfântul Gavriil (Urgebadze)

Sfântul Gavriil Georgianul - în armată
Sfântul Gavriil Georgianul - în armată

A locuit apoi o vreme la mama sa, eliberându-i-se un certificat de alienat mintal.

Nimeni nu-l primea în casă pentru vreo muncă sau vreun câştig; toţi îl cunoşteau şi se temeau de el.

Nici el, nici mama sa nu puteau ieşi afară în timpul zilei; dacă ieşeau, vecinii asmuţeau câinii pe ei.

Mulţi ani la rând a fost văzut pe treptele unei biserici, stând cu mâna întinsă.

Monahul Gavriil a petrecut multă vreme în felul acesta, fiind respins, părăsit şi urât de oameni.

În taină se retrăgea într-o mică grotă pe care şi-o săpase într-o stâncă şi acolo se ruga cu lacrimi.

În acea perioadă în care bisericile erau distruse, iar oamenilor le era teamă să comunice unii cu alţii, Părintele Gavriil a construit în propria curte o biserică cu patru cupole. Ea a fost distrusă de mai multe ori, dar Părintele Gavriil o reconstruia de fiecare dată, cu mai mare râvnă.

După ce vremea prigonirii credincioşilor a încetat, foarte mulţi oameni au început să-l caute pe Părintele Gavriil pentru îndrumare duhovnicească.

El a devenit părintele duhovnicesc al multora şi povăţuitorul unei întregi mănăstiri de maici.

În ultimii ani s-a nevoit la Mănăstirea Mtskheta, unde a fost făcut arhimandrit şi unde a şi fost înmormântat.

Înainte de moarte, fiind bolnav, i s-a recoltat sânge pentru analize. Acest sânge a rămas nestricat.

Toate prigonirile şi durerile prin care a trecut i-au deschis porţile către vederea celor duhovniceşti.

În suferinţa lui pentru adevăr, Dumnezeul adevărului S-a proslăvit şi odihnit întru el.

Chipul Părintelui Gavriil dovedea cu limpezime tuturor că Hristos sălăşluia în inima sa mult pătimitoare.

Tot ceea ce e rău în om e doar accidental. Nu dispreţuiţi pe nimeni, chiar dacă vedeţi oameni agitaţi, indecenţi, beţi sau înjurând într-un limbaj murdar. Chipul lui Dumnezeu se păstrează chiar şi în ei, însă la un nivel poate prea profund, de care ei înşişi nu sunt conştienţi. E normal ca vrăjmaşul să vrea să pângărească acest chip şi să-l acopere cu murdării. Nu e deloc uşor să vezi chipul lui Dumnezeu în cei care te ocărăsc şi care se manifestă ca niște fiare. Dar cu atât mai mult trebuie compătimiţi, fiindcă sufletul lor e desfigurat, poate fără a mai putea fi refăcut vreodată, sfârşind în chinuri veşnice… Cât de greu e acest lucru: să-şi iubească cineva vrăjmaşii!Arhimandritul Gavriil

Adevărata nebunie, cea întru Hristos, și-a dat-o pe față cu ocazia marii sărbători tovărășești de 1 Mai 1965.

Pe clădirea Comitetului Central din Tbilisi, în piața centrală a orașului, erau atârnate portretele marilor „părinți” ai comunismului, iar de la tribună înaltele oficialități ale vremii țineau discursuri înflăcărate.

Deodată, giganticul portret al lui Lenin din spatele tribunei a început să ardă, apoi și celelalte. Mulțimea din piață a amuțit.

La o fereastră de la etajul al doilea al clădirii Comitetului Central, după ce dăduse foc portretelor cu benzină, părintele Gavriil începuse să propovăduiască împotriva nebuniei sovietice:

Domnul zice: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit… Să nu te închini lor, nici să le slujeşti!” (Ieșire 20, 3-5).

În cele din urmă a fost dat jos de acolo cu scara de la o mașină de pompieri, iar mulțimea înfuriată a rupt gardurile de siguranță și s-a năpustit asupra lui.

Când pompierii l-au scos din mâinile oamenilor, Părintele Gavriil avea 18 fracturi, din care una craniană, iar fața îi era de nerecunoscut. O lună de zile a fost aproape inconștient, apoi a fost transferat la un spital de boli mintale, lucru care, probabil, l-a salvat de la pedeapsa capitală.

Părintele Gavriil nu a vorbit nimănui despre asta. Se poate să fi scăpat după mai mulți ani, odată cu amnistiile lui Hrușciov, și a ajuns să cerșească în pragul bisericilor, pentru că nimeni, nici preoții nu-l mai primeau, iar în satul lui, vecinii asmuțeau câinii pe el.

Abia după 1989 s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro de lângă Mtshketa, unde a adunat o obște de maici. A fost împodobit cu harisma înainte-vederii. A adormit în ziua de 2 noiembrie a anului 1995.

După îngropare, la mormântul său au avut loc foarte multe minuni, mai ales vindecări. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Georgiei în anul 2012.

Să avem parte de rugăciunile Cuviosului Mărturisitor Gavriil cel nebun pentru Hristos!

☦️ Cuviosul Gavriil Georgianul: Este foarte greu să obții adevărata smerenie.

- Posted in Sfinți și învățături by

Sfântul Gavriil (Urgebadze)

"Ce fel de muncă este nevoie, ce fel de efort este necesar pentru a nu te considera măcar un pic mai bun decât orice altă persoană. Și astfel încât să nu fie doar în cuvinte, ci și să o simțim de fapt în interior."Sfântul Gavriil (Urgebadze)

☦️ Sfântul Gavriil Giorgianul: Când condamni un om căzut, Îl condamni pe Dumnezeu.

- Posted in Sfinți și învățături by

Cuviosul Gavriil Georgianul

"Când condamni un om căzut, Îl condamni pe Dumnezeu. Dacă vezi un tâlhar, un desfrânat, o desfrânată, un bețiv întins pe stradă, nu-i condamna, fiindcă le îngăduie Domnul patimile. Poate așa ar trebui să găsească calea către Dumnezeu, ca să se smerească și să-și vadă slăbiciunea, să-L cunoască pe Domnul și să se pocăiască. Te simți bine? Aceasta înseamnă că Domnul îți înfrânează patimile. Că dacă le va îngădui, vei cădea în păcate și mai mari, și te vei rătăci."Sfântul Gavriil Giorgianul

Egumena Ketevan din Samtavro istorisea:

Părintele Gavriil era înzestrat cu o mare îngăduinţă. În toţi oamenii, fără deosebire, vedea chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Se făcea părtaș la simţirile celorlalţi și suferea pentru suferinţele lor. Era atât de smerit, că se socotea pe sine cel mai mare păcătos. Ne îndemna să fim blânde și smerite și să ne ferim a-l osândi pe aproapele.

Părintele Gavriil nu-și impunea silnic voia când era vorba de călăuzirea oamenilor, respectându-le libertatea. Spunea:

Omul trebuie să-și sfinţească viaţa prin hotărâri bine cumpănite. Calea și-o făurește prin faptele sale. Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu voie liberă. Cine sunt eu, ca să mă amestec în viaţa lui?

⏰ Sfântul Gavriil Georgianul - cel nebun pentru Hristos: În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos

- Posted in Profeții și Proorocii by

Sfântul Gavriil Georgianul - cel nebun pentru Hristos

Sfântul Gavriil Georgianul - cel nebun pentru Hristos

🔥Cuviosul Gavriil Georgianul - profeții cutremurătoare despre ce ne așteaptă în curâtnd

- Posted in Profeții și Proorocii by

Cuviosul Gavriil Georgianul

Despre sorocul vremurilor

In vremurile de pe urma, omul se va mantui prin iubire, smerenie si bunatate. Bunatatea des­chide portile Imparatiei cerurilor, smerenia il ur­ca pe om in cer; cel cu inima plina de iubire va vedea pe Dumnezeu.


Despre venirea lui Antihrist

Jumatate din iad e deja pe pamant, Antihrist este la usa si, daca inca nu bate in ea, e gata-gata s-o darame. Voi veti fi martorii imparatiei lui. Vor fi prigoniri peste tot. Ca sa va mantuiti, grabiti-va de faceti pomana [milostenie – n.n.] si daruiti iubire frateasca.


Venirea lui Antihrist s-a pregustat cumva, caci au fost deja doua razboaie, dar semne in cer inca nu s-au aratat si nu s-a ajuns inca la deplina lepa­dare de credinta.


In vremurile lui Antihrist, cea mai puternica ispita va fi sa se astepte mantuirea de la cosmos, adusa de umanoizi, de extraterestri, care de fapt sunt demoni. Rar sa priviti la cer, caci semnele pot fi inselatoare, si atunci poti sa te pierzi.


In timpul lui Antihrist, unii vor talcui Scrip­turile dupa capul lor, nenorocitii! Apoi, uceni­cii lui Antihrist vor lua si ei parte la slujbe, vor face semnul crucii si vor propovadui Evanghe­lia. Adevaratii crestini insa se vor cunoaste dupa faptele lor cele bune.


Ţineti minte ca Hristos este Unul si singur, si nu va fi niciodata un alt hristos!(1)


Satana a pus 666 de curse. Pecetea lui nu va fi nevazuta, ci se va vedea pe frunte si pe bra­te.(2) Daca pecetea se va pune cu forta, in ochii lui Dumnezeu va fi ca necinstirea unei fecioare.(3) Cea mai grea incercare a crestinilor va fi sa vada ca parintii lor primesc sa fie pecetluiti. Pecetea va fi fara efect daca va fi pusa contra vointei omului. Dar inchipuiti-va cursa intinsa de Antihrist pen­tru o mama ramasa singura cu cinci copii! Cum sa-i hraneasca altfel decat primind pecetea?


Pecetea va fi pusa pe degetul aratator, iar nu pe palma, cu ajutorul unui calculator. Intai, pece­tea va fi oferita voluntarilor. Dar, cand Antihrist va urca pe tron, toata lumea va fi silita sa pri­measca pecetea. Neascultarea va fi infatisata ca tradare. Oamenii se vor ascunde in paduri. Vor trebui sa se ingrijeasca si sa umble in grupuri de zece sau cincisprezece oameni, caci demonii vor putea sa-i prabuseasca in prapastii pe cei singu­ratici. Crestinii vor fi paziti de Sfantul Duh. Ori­ce s-ar intampla, sa nu va pierdeti niciodata nadejdea! Ajutati-va unul pe altul. Dumnezeu va va lumina si veti sti ce sa faceti. Cel care va rabda pana la sfarsit se va mantui (cf. Matei 24,13).


Daca [in vremea aceea de foamete] veti fura, ca sa aveti ce manca, calcati una dintre porunci­le lui Dumnezeu si urmati lui Antihrist. Crestinii trebuie sa-si puna toata nadejdea in Dumnezeu.


Adevaratul crestin nu va simti nici foame, nici sete. In vremea nenorocirii, crestinii nu vor pie­ri. Domnul va face minuni pentru ei. O frunza le va fi de ajuns pentru o luna. De vor face semnul crucii pe o bucata de pamant, aceasta se va pre­face in paine.


Sa nu primiti paine de la cel care a primit pe­cetea lui Antihrist! Multe alimente au deja pe ele pecetea, dar nu este grav, numai sa spuneti Tatal nostru, sa faceti semnul crucii si sa stropiti man­carea cu agheasma.


Credinta adevarata isi afla salas in inima, nu in minte. Antihristul va fi dat pe fata de crestinii care isi au credinta in inima, in vreme ce aceia care isi au credinta in cap il vor urma.


Sa nu va pierdeti niciodata nadejdea in Dum­nezeu si veti fi feriti de foame, de sete si de nenorociri.


NOTE:

(1) Atentionare la faptul ca Antihrist va incerca sa se dea drept Hristos.

(2) Lucrul acesta se refera direct la Apocalipsa 13,16-18: „Si-i sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte, incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel care are semnul, adica numarul fiarei sau numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fia­rei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.” Nu putem sa nu ne gandim astazi la un cip electro­nic codat, care sa permita, ca un card bancar, sa se plateasca cumparaturile, sa se faca tranzactii, si la faptul ca un astfel de cip a inceput sa fie implantat sub piele in Statele Unite ale Americii.

(3) Adica un fapt de care persoana care il indura nu este vinovata.

Jean-Claude Larchet, Sfântul Gavriil Ivireanul cel nebun pentru Hristos, Editura Sophia, 2016