Nu toți se vor salva. Dumnezeu nu te va salva dacă nu o ceri. Cine își va mântui sufletul și pe alții îi va ajuta cu cuvântul și cu fapta, acela va împlini poruncile lui Hristos. - Sfântul Gavriil (Urgebadze)
Sfântul Gavriil Georgianul - în armată
A locuit apoi o vreme la mama sa, eliberându-i-se un certificat de alienat mintal.
Nimeni nu-l primea în casă pentru vreo muncă sau vreun câştig; toţi îl cunoşteau şi se temeau de el.
Nici el, nici mama sa nu puteau ieşi afară în timpul zilei; dacă ieşeau, vecinii asmuţeau câinii pe ei.
Mulţi ani la rând a fost văzut pe treptele unei biserici, stând cu mâna întinsă.
Monahul Gavriil a petrecut multă vreme în felul acesta, fiind respins, părăsit şi urât de oameni.
În taină se retrăgea într-o mică grotă pe care şi-o săpase într-o stâncă şi acolo se ruga cu lacrimi.
În acea perioadă în care bisericile erau distruse, iar oamenilor le era teamă să comunice unii cu alţii, Părintele Gavriil a construit în propria curte o biserică cu patru cupole. Ea a fost distrusă de mai multe ori, dar Părintele Gavriil o reconstruia de fiecare dată, cu mai mare râvnă.
După ce vremea prigonirii credincioşilor a încetat, foarte mulţi oameni au început să-l caute pe Părintele Gavriil pentru îndrumare duhovnicească.
El a devenit părintele duhovnicesc al multora şi povăţuitorul unei întregi mănăstiri de maici.
În ultimii ani s-a nevoit la Mănăstirea Mtskheta, unde a fost făcut arhimandrit şi unde a şi fost înmormântat.
Înainte de moarte, fiind bolnav, i s-a recoltat sânge pentru analize. Acest sânge a rămas nestricat.
Toate prigonirile şi durerile prin care a trecut i-au deschis porţile către vederea celor duhovniceşti.
În suferinţa lui pentru adevăr, Dumnezeul adevărului S-a proslăvit şi odihnit întru el.
Chipul Părintelui Gavriil dovedea cu limpezime tuturor că Hristos sălăşluia în inima sa mult pătimitoare.
„Tot ceea ce e rău în om e doar accidental. Nu dispreţuiţi pe nimeni, chiar dacă vedeţi oameni agitaţi, indecenţi, beţi sau înjurând într-un limbaj murdar. Chipul lui Dumnezeu se păstrează chiar şi în ei, însă la un nivel poate prea profund, de care ei înşişi nu sunt conştienţi. E normal ca vrăjmaşul să vrea să pângărească acest chip şi să-l acopere cu murdării. Nu e deloc uşor să vezi chipul lui Dumnezeu în cei care te ocărăsc şi care se manifestă ca niște fiare. Dar cu atât mai mult trebuie compătimiţi, fiindcă sufletul lor e desfigurat, poate fără a mai putea fi refăcut vreodată, sfârşind în chinuri veşnice… Cât de greu e acest lucru: să-şi iubească cineva vrăjmaşii!” — Arhimandritul Gavriil
Adevărata nebunie, cea întru Hristos, și-a dat-o pe față cu ocazia marii sărbători tovărășești de 1 Mai 1965.
Pe clădirea Comitetului Central din Tbilisi, în piața centrală a orașului, erau atârnate portretele marilor „părinți” ai comunismului, iar de la tribună înaltele oficialități ale vremii țineau discursuri înflăcărate.
Deodată, giganticul portret al lui Lenin din spatele tribunei a început să ardă, apoi și celelalte. Mulțimea din piață a amuțit.
La o fereastră de la etajul al doilea al clădirii Comitetului Central, după ce dăduse foc portretelor cu benzină, părintele Gavriil începuse să propovăduiască împotriva nebuniei sovietice:
Domnul zice: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit… Să nu te închini lor, nici să le slujeşti!” (Ieșire 20, 3-5).
În cele din urmă a fost dat jos de acolo cu scara de la o mașină de pompieri, iar mulțimea înfuriată a rupt gardurile de siguranță și s-a năpustit asupra lui.
Când pompierii l-au scos din mâinile oamenilor, Părintele Gavriil avea 18 fracturi, din care una craniană, iar fața îi era de nerecunoscut. O lună de zile a fost aproape inconștient, apoi a fost transferat la un spital de boli mintale, lucru care, probabil, l-a salvat de la pedeapsa capitală.
Părintele Gavriil nu a vorbit nimănui despre asta. Se poate să fi scăpat după mai mulți ani, odată cu amnistiile lui Hrușciov, și a ajuns să cerșească în pragul bisericilor, pentru că nimeni, nici preoții nu-l mai primeau, iar în satul lui, vecinii asmuțeau câinii pe el.
Abia după 1989 s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro de lângă Mtshketa, unde a adunat o obște de maici. A fost împodobit cu harisma înainte-vederii. A adormit în ziua de 2 noiembrie a anului 1995.
După îngropare, la mormântul său au avut loc foarte multe minuni, mai ales vindecări. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Georgiei în anul 2012.
Să avem parte de rugăciunile Cuviosului Mărturisitor Gavriil cel nebun pentru Hristos!
"Când mergeți la un examen, simțiți cum vă bate inima? Și-l dați în fața unui profesor. Închipuiti-vă cum vă veți simți înaintea Creatorului! Măreția lui Dumnezeu este nemăsurat de mare." — 
Odată, părintele a fost întrebat de către hindușii care l-au vizitat: "Părinte Gavriil, ce spuneți că voi, creștinii, greșiți. Voi, ortodocșii, ați împrumutat de la noi ideea Treimii dar ați înțeles greșit doctrina lui Brahma, Vishnu și Shiva, pentru că Trimurti, în ciuda relației armonioase, nu este una, iar voi considerați că Treimea ca fiind una, ceea ce este o eroare elementară".
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ