Preotul Viorel Ioniță, consilier patriarhal onorific și profesor de teologie cu o vastă experiență misionară, ecumenică și academică, transmite prin intermediul Agenției de știri Basilica o serie de reflexii pe marginea demersului lansat în data de 23 aprilie, când un grup de intelectuali a adresat conducerii Bisericii Ortodoxe Române o petiție pentru a schimba data Paștilor.
Redăm integral textul părintelui Viorel Ioniță.
Reflexii pe marginea petiției adresate conducerii Bisericii Ortodoxe Române pentru a schimba data Paștilor
Câteva comentarii personale
1) Timpul ales de publicare a acestei petiții, anume înainte de Praznicul Învierii Domnului din acest an și apoi trimiterea oficială a ei la Patriarhia Română după Paști, a avut efectul de a tulbura pe mulți credincioși tocmai în perioada acestei „Sărbători a sărbătorilor”.
2) Dorința ca toți creștinii să sărbătorească Învierea Domnului împreună, respectiv în aceeași zi, este legitimă, dar transformarea acestei dorințe într-o petiție publică adresată Patriarhiei Române și publicată pe internet pentru a putea fi semnată de cât mai mulți oameni este iresponsabilă, cu atât mai mult cu cât toate argumentele invocate în favoarea acestei petiții sunt incorecte și nu țin cont de discuțiile purtate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe locale la nivel panortodox și chiar la nivel inter-creștin mondial în legătură cu strădaniile de găsire a unei soluții pentru serbarea Paștilor de către toți creștinii în aceeași zi.
3) Intenția de a pune sub presiune conducerea Bisericii Ortodoxe Române pentru a lua o hotărâre prin care să se separe de tradiția tuturor Bisericilor Ortodoxe și să sărbătorească Paștile cu catolicii și protestanții doar pe motive de ordin social și cultural este o expresie a unei ignoranțe totale a specificului Bisericii Ortodoxe în general, cu atât mai mult cu cât „atât lumea apuseană cât și cea răsăriteană s-au încurcat în calcule, greșite sau incoerente”, cum recunosc chiar autorii acestei pețiții.
4) În acest an am sărbătorit Sfintele Paști atât de frumos și am văzut că în țară un număr imens de credincioși au participat la această sărbătoare în toate localitățile, de aceea, această petiție, semnată de oameni care se consideră adevărați credincioși ortodocși și sunt sau au fost foarte curtați în multe centre bisericești ale noastre, m-a întristat mai ales pentru cei care nu cunosc cum s-a pus până acum și cum se pune problema datei Paștilor din punct de vedere cu adevărat ortodox.
5) Regret amarnic că unii dintre reprezentanții Bisericii noastre, fie mireni fie clerici, se intimidează în fața unor curente culturale la modă în societatea românească pe care le imită doar, fără să facă față lor cu un adevărat „nivel cultural ortodox”, cum ar fi spus Părintele Stăniloae.
Cel mai grav lucru în acest sens mi se pare fenomenul de a folosi, în prezentarea realităților bisericești și chiar în publicații, o terminologie nepotrivită, pe care – cum îmi spunea un apropiat – trebuie să o asculți cu dicționarul în mână. Pentru a fi corect înțeles nu sunt împotriva unui limbaj cât mai pe înțeles între credință și cultură, între teologie și filosofie, dar sunt împotriva confuziei între aceste domenii.
Reflexii pe marginea argumentelor folosite în această petiție
1) „Întâlnirea de la Constantinopol” din anul 1923 nu a avut scopul să „unifice calendarele”, deoarece până în acel an toate Bisericile Ortodoxe locale urmau același calendar. Congresul Panortodox întrunit la Constantinopol între 10 mai și 8 iunie 1923 a propus doar îndreptarea calendarului iulian în Bisericile Ortodoxe, după un calcul special și nu doar o adaptare a calendarului gregorian.
Aceasta pentru ca Bisericile Ortodoxe să urmeze același calendar ca și țările în care activau, țări care adoptaseră calendarul gregorian la recomandarea Ligii Națiunilor Unite. Din nefericire, acest congres nu numai că nu „a reușit chiar, pentru câțiva ani, să unifice calendarele”, ci dimpotrivă, prin faptul că unele Bisericii Ortodoxe locale au acceptat îndreptarea calendarului iar altele nu, atunci a apărut „problema calendarului” între Bisericile Ortodoxe.
2) În urma îndreptării calendarului iulian după anul 1923, Bisericile Ortodoxe locale s-au confruntat cu problema că Bisericile care au acceptat această măsură au ajuns să țină toate sărbătorile, inclusiv Paștile, nu „după calendarul gregorian”, ci după calendarul iulian îndreptat, respectiv cu 13 zile mai devreme decât Bisericile Ortodoxe locale, care au păstrat în continuare calendarul iulian neîndreptat.
În acea perioadă de confuzie s-a ajuns la concluzia că se impune pentru Bisericile Ortodoxe să celebreze măcar Sărbătoarea Paștilor împreună și această concluzie a fost transformată în recomandare concretă către toate Bisericile Ortodoxe de către Conferința Ortodoxă de la Moscova, din 8-19 iulie 1948, după cum urmează :
Rezoluţia cu privire la problema Calendarului bisericesc
În dorinţa de a menţine unitatea bisericească, Consfătuirea Întâistătătorilor şi a reprezentanţilor Bisericilor autocefale adunaţi la Moscova a procedat la cercetarea problemei calendarului ajungând la concluzia că valoarea calendarului pentru Biserica Ortodoxă se determină mai întâi de toate prin poziţia acestuia faţă de data serbării Sfintelor Paşti; întrucât această sărbătoare trebuie să se facă pe bază de temeiuri biblice şi în conformitate cu hotărârile sobornicești (sinoade ecumenice) pretutindeni în acelaşi timp, într-o zi de Duminică, şi nu la aceiași dată cu Paştele iudaic. Pascalia alexandrină satisface complet această exigență bisericească.
Citește în continuare
