ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

☦️ Sfântul Ioan Maximovici - despre practicarea rugăciunii / să le facem pe cele mici ca să putem mai apoi să le facem și pe cele mai înalte

- Posted in Sfinți și învățături by

"E greu să te rogi noaptea. Dar, încearcă să o faci măcar dimineața. Dacă nu te poți ruga acasă, măcar spune pe drumul spre locul de muncă cel puțin «Tatăl nostru», cu un cap limpede, și lasă cuvintele acestei rugăciuni scurte să răsune adânc în inima ta. Și noaptea, strângându-ți mâinile cu sinceritate completă, adresează-te iar Tatălui Ceresc. Acest lucru este, fără îndoială, destul de ușor. Și da, dați un pahar cu apă rece întregii lumi care are nevoie de el; dați un pahar umplut până la refuz cu compania omului simplu, întregii lumi, căreia acesta îi lipsește, această simplă atenție, tovărășie... Înconjurați-vă, oamenilor, încingeți-vă cu lucrările mici de Bine - cu lanțul mic, simplu, ușor al sentimentelor bune, care nu costă nimic, un lanț de gânduri, de zâmbete, de îmbrățișări, de cuvinte și de fapte calde și luminoase. Să lăsăm ceea ce este mai greu și dificil pentru alții. Asta este pentru cei cărora le place greul și dificilul, și nu pentru noi, pentru care Domnul, în mila Sa față de noi, care încă nu am învățat să iubim greul - însă a revărsat și dragostea «mai mică» peste tot și pe oriunde, liberă precum sunt libere apa și aerul." — Sfântul Ioan Maximovici

☦️ Sf. Luca al Crimeei: "Rugaţi-vă neîncetat” nu înseamnă numai să citeşti rugăciuni, să faci închinăciuni şi să mergi la biserică.

- Posted in Sfinți și învățături by

Putem să ne rugăm neîncetat, mereu şi pretutindeni.

Singurul lucru de care avem nevoie este ca inima să ne fie dispusă la rugăciune.

Ea ar trebui să fie smerită şi să plângă neîncetat pentru nevrednicia şi păcatul ei, plină de teamă dinaintea măreţiei lui Dumnezeu pe Care Îl insultăm prin păcatele noastre.

Dacă inima ne este astfel, atunci vom fi mereu întru rugăciune și la muncă, şi acasă.

— Sf. Luca al Crimeei

✝️ Îndemnurile Sfântului Stareţ Efrem Katunakiotul

- Posted in Sfinți și învățături by

Pr. Efrem Katounakiotul

  • Să fii orb fată de cele trupești, ca să le poţi vedea pe cele duhovnicești.

  • Surd la cele lumești, ca să le auzi pe cele dumnezeiești.

  • Nesimţitor faţă de cele materiale, ca să dobândești simțirea cercetării harului.


Considerat unul din cei mai mari părinţi aghioriţi ai secolului trecut, părintele Efrem Katunakiotul (1912 – 1998) a fost ucenicul lui Gheron Iosif Isihastul.

Spre deosebire de ceilalţi ucenici ai lui Gheron Iosif care au preluat conducerea unei mănăstiri aghiorite, părintele Efrem a ales isihia, rămânând retras în pustia Katunakiei.


Starețul Efrem Vatopedinul - Despre acrivia conștiinței Părintelui Efrem Katunakiotul


Într-o bună zi, l-a vizitat la chilie un tânăr judecător care i s-a plâns că serviciul său acaparant îl împiedică să se roage.

Minunatul stareț i-a spus, zâmbind:

Îți voi arăta eu. Apoi părintele Efrem și-a lăsat alături rucodelia, s-a ridicat în picioare și apropiindu-se de chiuvetă a spus: Este dimineață și te-ai trezit din somn. După aceasta starețul a dat drumul la apă și cu mișcări simple a început să-și spele mâinile și fața, repetând cu o voce dulce și rugătoare: Doamne, Iisuse Hristoase, milu­iește-mă. Apoi s-a șters cu prosopul, continuând rugăciunea și cu chipul său luminos s-a întors către tânăr, întrebându-l: - Aceasta poți să o faci? - Ei, părinte, cum să nu pot, a mărturisit acela dezarmat. - Însă fii atent, a continuat starețul. Să o faci în fiecare zi, iar nu o zi da și una nu, căci Sfântul Isaac Sirul spune: E o mare putere în mica faptă bună, ce stăruie mereu. Și încă ceva, a adăugat starețul, după ce s-a așezat pe scaun și se pregătea să-și continue rucodelia. În sala de procese, unde ești judecător, se află vreo icoană a Mântuitorului Hristos sau a Maicii Domnului? - Da, se află. Așadar, înainte de începerea procesului să te întorci către icoană și să spui: Hristoase al meu, luminea­ză-mă să nu nedreptățesc pe nici unul dintre acești oameni. Poți să faci aceasta? - Da, părinte, pot să fac. Eftimie, nu trebuie să devii judecător plin ca să te poți ruga lui Dumnezeu, i-a spus starețul zâmbind”.

Sfântul Efrem Katunakiotul îi îmbărbăta pe mirenii înglo­dați în griji:

Dacă eu în liniștea Katunakiei spun o sută de ­rugăciuni pe zi, iar voi în zarva orașului și a îndatoririlor pe care le aveți la serviciu și în familie spuneți trei rugăciuni, suntem egali”. Această remarcă ascundea în spatele ei o expe­riență duhovnicească profundă: „Dacă omul se obișnu­iește să spună zilnic rugăciunea, chiar și de câteva ori, dar în fiecare zi, încet, încet inima lui începe să se îndulcească și va aștepta cu nerăbdare să vină acea clipă dedicată rugăciunii. Iar atunci când inima celui care se roagă se îndulcește de ea, acela de la sine va căuta să se roage mai mult”.


Sfântul Stareţ Efrem Katunakiotul sfătuia:

Ajung cele cinci cuvinte: Doamne Iisuse Hristoase, milu­iește-mă. Dacă vei spori în rugăciune, singur vei tăia și celelalte cuvinte, din pricina dorinței arzătoare a sufletului și vei spune: Iisuse al meu, miluiește-mă sau Preadulce Iisuse, miluiește-mă. Se poate să te umpli de dor dumnezeiesc și să strigi numai numele: Iisuse, Iisuse... Și dacă te vei învrednici să urci și mai mult, atunci vei rămâne fără de glas, ca în extaz, datorită căldurii harului pe care o vei simți”. O altă întrebare care îi preocupă pe rugători este: cu ce dispoziție sufletească trebuie să ne rugăm - de bucurie, întristare, cu duh de pocă­ință? Starețul Efrem ne lămu­rește: „Cu acea dispoziție pe care o are sufletul în acea clipă. Ai bucurie? Roagă-te cu bucurie! Ai pocăință? Roagă-te cu pocă­ință!”.

Mintea întotdeauna face așa. Fuge. Dar lucrarea noastră este să o aducem mereu înapoi. Începem rugăciunea în șoaptă sau cu voce tare, până se adună mintea, iar atunci când aceasta începe să fie atentă la rugăciune, ne rugăm mintal, fără a o șopti. De altfel, experi­ența îl învață pe fiecare”.

Primul lucru pe care îl aduce rugăciunea este bucuria. Crezi că ești fiu de împărat. Apoi lacrimile tale se înmulțesc. Vrei să îmbră­ți­șezi întreaga creație, însuflețită și neînsuflețită. Toți oamenii ți se par a fi îngeri. Apostolul Pavel arată care este roada Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea și înfrânarea (Gal. 5, 22)”.

✝️ Arhimandritul Sofronie Saharov: Rugăciunea este o lucrare nesfârşită, mai presus decât orice artă sau ştiinţă.

- Posted in Uncategorized by

Arhimandritul Sofronie Saharov
Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, Editura Publistar, București, 2002, p. 5