"Să nu uiți niciodată că Fiul lui Dumnezeu, timp de treizeci de ani din viața Sa pământească, a fost tâmplar. Avea mâini bătătorite și nu i-a fost rușine să-și întindă mâna pentru a primi plata plugurilor și jugurilor pe care le-a făcut, așa cum se spunea pe vremea Sfântului Iustin Filosoful și Mucenicul.

Înalt-intelectualului Apostol Pavel nu i-a fost rușine, după ce a predicat ziua, să facă noaptea pungi, corturi și covoare din păr de capră, așa cum se obișnuia în Răsărit la acea vreme.

Atât Sfântul Vasile cel Mare, cât și Sfântul Ioan Teologul, împreună cu toți ceilalți sfinți, au lucrat.

De aceea, nici nouă nu trebuie să ne fie rușine și nici frică de vreo lucrare; doar să ne fie rușine și frică de păcat.

Făcând astfel, prin credința și viața noastră în credință, vom împlini sensul și scopul existenței noastre în această lume - adică să dobândim fericirea în adevărata noastră patrie cerească, în Împărăția Cerurilor.”

— Patriarhul Pavle al Serbiei

Frumusețea lui Dumnezeu este revelată și dăruită lumii cu voia tatălui, cu lucrarea Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt, ca Duh al Frumuseții.

Mergând afirmația Sfinților Părinți că Frumusețea lui Dumnezeu se manifestă ca lumina Slavei Sale, teologii ortodocși contemporani, cum este Paul Evdokimov, au ajuns să afirme:

„Primul cuvânt al Bibliei: „Să fie lumină!” este și ultimul: „Să fie frumusețe!”.

Omul poate chiar să devină o vie doxologie: „Slavă ție Celui ce ne-ai arătat nouă Lumina”.

„Un singur lucru cer de la Domnul, pe care îl poftesc: să sălășluiesc în casă Domnului, în toate zilele vieții mele, să-mi satur ochii cu frumusețea Domnului” (Ps. 27, 4).

Creația Sa, ca Duh al Frumuseții, este o poezie de contemplare a Frumuseții divine, cuprinzând veșnicia”

📜 O echipă de cercetători a reconstituit imaginea Mântuitorului pe baza urmelor de pe Giulgiul din Torino, iar rezultatul este surprinzător: imaginea obținută este similară cu cea prezentată în icoanele ortodoxe.

❤️ O icoană rară cu Domnul nostru Iisus Hristos la 12 ani.

📜 Cum arată Domnul nostru Iisus Hristos - Portretul unui contemporan

Mântuiește-mă, Mântuitorul meu, după bunătatea Ta, și nu după faptele mele! Tu voiești a mă mântui, Tu știi în ce chip să mă mântuiești. Mântuiește-mă, dar, după cum voiești, după a Ta putere, după cum știi cu judecățile pe care numai Tu le cunoști, mântuiește-mă! Întru Tine, Dumnezeul meu, îmi pun nădejdea și voii Tale Sfinte mă încredințez - fă cu mine după cum voiești! De voiești să mă aduci întru lumină, fii binecuvântat! De voiești să mă ții întru întuneric, fii iarăși binecuvântat! De-mi vei deschide ușile milostivirii Tale, preabine va fi atunci și nespus de frumos. De vei închide înaintea mea ușile milostivirii Tale, binecuvântat vei fi Tu, Cel ce m-ai ferecat întru dreptate. De nu mă vei nimici pe mine dimpreună cu fărădelegile mele, slavă milostivirii Tale celei nemărginite! De mă vei prăpădi dimpreună cu fărădelegile mele, slavă judecății Tale celei drepte! Precum voiești, tocmește pentru mine lucrul!

• ☦️ Preafericitul Mitropolit Onufrie: Chiar și în vremuri întunecate, există lumină la capătul tunelului – Mântuitorul Hristos → / „Pentru creștin există întotdeauna o speranță luminoasă. Cei care nu-L cunosc pe Hristos au un viitor întunecat și neînțeles. Însă pentru cei care Îl cunosc și Îl iubesc pe Hristos, întotdeauna, oriunde s-ar afla, există o lumină la capătul tunelului, iar această lumină este Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos”

• 🙏 Rugăciune / Doamne iartă-mi te rog, greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu știință, cele cu neascultare. Îmi cer iertare pentru tot ce Ți-am greșit Ție în viață. Îmi cer iertare de la toate puterile cerești. Îmi cer iertare de la toți oamenii cărora le-am greșit, și Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să fiu iertat de cei care nu pot sau nu vor să mă ierte. Îi iert pe toți care mi-au greșit în viață. Îl rog pe Bunul Dumnezeu să mă ajute să-i iert pe cei care nu-i pot ierta. Te rog Doamne, ajută-mă să mă ierți pe mine însumi atât cât crezi că merit. Îmi cer iertare pentru întreaga mea familie și pentru neamul meu. Doamne, miluiește!

• ✝️ Rugăciune pentru fiecare zi a vieții noastre / "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne ca fiecare zi a vieții noastre să treacă după voia Ta, să întâmpinăm toate întâmplările zilei ca fiind sfatul Tău spre mântuirea noastră. Ajuta-mi, Doamne, să cred cu tărie că dacă eu Te caut, Tu mă găsești, că dacă eu Te chem, Tu vei veni, că Tu ești Calea, Adevărul și Viața, că fiecare clipă a vieții mele este în puterea Ta proniatoare. Ajută-mă Doamne, iartă-mă, călăuzește-mă, binecuvântează-mă, luminează-mă și să fie viața mea doar după voia ta." — AMIN!

Această descoperire validează autenticitatea reprezentărilor ortodoxe și a icoanelor tradiționale, oferind o confirmare vizuală puternică a tradițiilor religioase ortodoxe.

Lumea ortodoxă cunoaște patru reprezentări ale Chipului Domnului nostru Iisus Hristos, nefăcute de mâna omului:

1. Mandilion – Chipul Domnului nostru Iisus Hristos întipărită pe năframa Sfintei Veronica;

2. Mahrama chipului Său cel Sfânt pe care Domnul nostru Iisus Hristos i-a trimis-o lui Avgar în cetatea Edesei;

3. Giulgiul din Torino (cu care a fost înfășurat trupul Mântuitorului după coborârea de pe Cruce);

4. Pe Cămașa Maicii Domnului de la Zgudidi - Georgia, a fost descoperită fața Domnului nostru Iisus Hristos, posibil de observat doar pe peliculă fotografică.

L-am rugat pe Fiul Meu să nu fie niciunul dintre aceste războaie, foamete, ciumă, cutremure și cataclisme. Și El mi-a spus:

"Trebuie să vină Maică, altfel nu se vor pocăi.

Și nu se pocăiesc pentru că văd că perpetuează două păcate mari. Ei perpetuează păcatele cărnii, fără înfrânare, fără rușine, atât în căsătorie, cât și în afara acesteia. Trupul pe care Mi l-ai dat, îl spurcă în fiecare zi și nu le este rușine; nu se pocăiesc. Ei socotesc că este dreptul lor.

Și în al doilea rând: multele avorturi. Peste tot în lume. Până în punctul în care sunt mai mulți copii morți decât cei vii care se nasc."

— Arătarea Măicuței Domnului unui grec cu viață sfântă cu privire la rugăciunea lui legată de război, relatată de Mitropolitul Neofit de Morfu

— Blog-ul SACCSIV: CEO al JPMorgan Chase: „Al treilea război mondial a început deja”

Doamne iartă-mi te rog, greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu știință, cele cu neascultare.

Îmi cer iertare pentru tot ce Ți-am greșit Ție în viață.

Îmi cer iertare de la toate puterile cerești.

Îmi cer iertare de la toți oamenii cărora le-am greșit, și Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să fiu iertat de cei care nu pot sau nu vor să mă ierte.

Îi iert pe toți care mi-au greșit în viață.

Îl rog pe Bunul Dumnezeu să mă ajute să-i iert pe cei care nu-i pot ierta. Te rog Doamne, ajută-mă să mă ierți pe mine însumi atât cât crezi că merit.

Îmi cer iertare pentru întreaga mea familie și pentru neamul meu.

Doamne, miluiește!

• ✝️ Rugăciunea soților (unul pentru altul)

• ✝️ Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Xenia — 24 Ianuarie

• 🙏🏻 Rugăciunea Sfântului Patrick (sec. V)

• 🙏 Rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou - la vreme de mâhnire şi deznădejde

• 🙏 Rugăciune: "Doamne, apropie-mă de Crucea Ta, ..."

• Hristos, pătimind mai înainte de moartea Sa pe Cruce, a slobozit 109 suspine din inima.

• Picături de lacrimi, în vremea patimilor Sale, a vărsat 67.200.

• Picături sângerate din ochi şi din tot trupul au fost 1.188.225.

• De perii capului şi de barbă a fost tras de 78 de ori.

• S-a poticnit și a căzut la pământ, începând de la grădina Ghetsimani şi până la Ana Arhiereul de 7 ori.

• Împins fiind, I S-au dat la picioare şi peste fluiere 172 de lovituri.

• A fost ridicat de 23 de ori de păr și de funia cu care era legat la grumaz.

• Bătăi cu palmele peste obraz a suferit 102.

• Sluga Arhiereului - Malhus cel nemulțumitor, căruia Dumnezeu i-a vindecat urechea cea tăiată de Apostolul Petru, așa de tare L-a lovit peste față, încât s-a auzit în toată curtea arhierească, iar dinții din gură erau să-I sară. Astfel, Domnul căzând la pământ, s-au închipuit degetele acelei mâini pe fața Lui, și mult sânge din gură şi din nas I-a curs.

• Lovituri peste obraz, peste gură și peste ochi a primit 28.

• Peste gât a fost lovit de 25 de ori.

• Peste cap şi peste piept a fost lovit de 20 de ori.

• Odată de stâlp a fost izbit ca de moarte.

• L- a pământ a fost iarăși trântit foarte tare de 3 ori.

• La stâlp a fost bătut cu toiege și cu biciuri noduroase, primind 6666 lovituri; iar deosebite răni a avut 5000. Fiindcă peste răni I Se mai adăugau şi alte chinuri, încât din această cauză, de multe ori ar fi urmat să moară ca om, dar prin puterea Dumnezeirii Sale, n-a binevoit a muri, spre a desăvârși opera mântuirii noastre.

• Vânătăi şi lovituri a primit 1199.

• Pe cap a avut împunsături din cununa cea de spini 1000, fiindcă cununa a fost așezată şi s-a luat de pe cap până la 50 de ori.

• Lovit a fost de 40 de ori peste cap şi peste cununa Sa cea de spini cu trestii şi cu toiege din toată puterea. Din pricina acelor lovituri, 5 ghimpi s-au înfipt adânc în capul Domnului până aproape de creier şi din care, chiar după moartea Domnului, au mai rămas în cap 3 din acești ghimpi.

• La Golgota, ducându-Și Crucea, a căzut de cinci ori sub greutatea ei. Și atunci a primit 19 lovituri de moarte. Scuipături în față a primit 100. Trupul Domnului, Care zăcea întins pe Cruce, a fost scuipat de 73 de ori. A fost tras de nas, încoace și încolo cu batjocură, de 20 de ori. De urechi a fost tras de 30 de ori. Răni multe şi silnice, lovituri şi semne au fost peste tot trupul Domnului, atâtea câte zile sunt în 15 ani, adică 5475.

• A pătimit Izbăvitorul nostru cu Sufletul şi cu Trupul Său, izbăvind pe om din moartea cea sufletească şi trupească. Cu sufletul a pătimit mâhnire, tânguire şi întristare ca de moarte. Peste toate puterile sufletești a pătimit, adică:peste minte, peste simțire şi peste voie. Iar cu trupul, afara de goliciune, a pătimit răni şi dureri peste toate mădularele trupești. Peste cap îmboldiri, pe mâini şi pe picioare pironire, în coastă şi în inimă împungere, peste obraz şi tâmple lovituri şi scuipări.

• La pipăirea trupului - bătăi, iar la gustare - adăpare cu oțet şi cu fiere spre mirosire, în necurata închinare de pe Golgota a suferit de la străini ocări, la auzire huliri şi ocări, la vedere acoperirea ochilor de vărsarea lacrimilor celor ce stau și plângeau lângă Crucea Lui, privind trupul Său, Căruia numai coastele le-a înfășurat Preacinstita Sa Maică cu mahrama capului când era răstignit pe Cruce. Toate patimile Domnului au fost cu aproximație 100.146.

• Dacă cineva va suferi din inimă atâtea patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos şi în fiecare zi va rosti rugăciunea domnească Tatăl Nostru de 12 ori sau într-un an de zile de va face câte o rugăciune pentru cinstea fiecărei răni sau Îi va aduce Domnului câte 12 metanii pe toata ziua într-un an pentru cinstea patimilor Domnului, ori va face câte o metanie pentru fiecare rană a Domnului, mare folos va avea acel creștin.

• Dacă cu adevărată cugetare şi cu desăvârșită zdrobire a inimii vei cugeta la patimile Domnului Hristos, mai mult folos vei avea decât dacă vei posti tot anul cu pâine şi cu apă sau de-ți vei omorî toată ziua trupul tău chinuindu-l până la vărsarea de sânge sau de vei citi Psaltirea în fiecare zi.

Aceste cugetări la patimile Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos s-au scris după originalul părintelui nostru - starețul Paisie, căruia i-a fost trimisă arhiva Sfântului Sinod de la Petrograd, de către secretarul Sfântului Sinod, care mai pe urmă a fost călugărit în Sfânta Mănăstire a Neamțului de către starețul Paisie. El a fost ucenic al sfințeniei sale luând numele de Atanasie, şi întorcându-se iarăși la Petrograd, şi-a săvârșit viața acolo într-o mănăstire.

Gândiți-vă cât de lipsiți de milă suntem noi oamenii când suntem sănătoși și ne îndeletnicim cu deșartele noastre griji lumești și alte neghiobii fără rost. Cultivăm astfel în noi un uriaș egoism și îndreptățire de sine.

Prioritatea lui Dumnezeu însă, este să ne vindece mai întâi sufletul, apoi trupul.

De aceea bolile sunt „iubitele lui Dumnezeu”. Este expresia „pe cine îl iubește Domnul, îl ceartă”, adică pe cel pe care îl iubește (pe toți deopotrivă îi iubește, dar aici Apostolul vorbește despre dragoste cu reciprocitate), îl educă, îl instruiește, astfel încât să se îndrepte și să-i semene mai mult, pe măsura voinței și a răbdării fiecărui om.

Când avem dragoste sau fie și numai frica lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu intervine în viața noastră.

Starețul Porfirie a spus ceva nemaiauzit: Dumnezeu nu a deschis mintea medicilor ca să afle tratamentul cancerului, care este înaintea ochilor lor, deoarece „a văzut că astfel s-a umplut Raiul”. Totodată a spus că: „Sănătatea duhovnicească neutralizează cancerul”.

Icoană: Domnul nostru Iisus Hristos la 12 ani.

Iisus în Templu la vârsta de 12 ani

Iisus rămâne în Templu

Si părintii Lui, în fiecare an, se duceau, de sărbătoarea Paștilor, la Ierusalim. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.

Sfârșindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim și părintii Lui nu știau.

Socotind însă că este in ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude și printre cunoscuți; dar, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L.

Găsirea lui Iisus

După trei zile L-au aflat la templu, șezând in mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i.

Și toți care îl auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui.

Și, văzându-L, rămaseră uimiți, iar mama Lui a zis către El:

"Fiule, de ce ne-ai făcut noua așa? Iată tatăl Tău și eu Te-am căutat îngrijorați".

Și El a zis către ei:

"De ce era să Mă căutați? Oare, nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?”

Dar ei n-au înțeles cuvântul pe care l-a spus lor.

Iisus este supus

Și a coborât cu ei și a venit în Nazaret și le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.

Și Iisus sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni (Lc. 2, 41-52).

Doamne, iubit-am bunăcuviința casei Tale și locul locașului slavei Tale (Ps. 25, 8).

• ❤️ Din minunile copilăriei Domnului nostru Iisus Hristos

• ❤️ Povestiri din Muntele Athos - Maica Domnului și legătura ei cu cămașa lui Iisus, care este pomenită și în Evanghelie

Noi nu știm să ne iertăm. Tu, care vii la biserică – eu pentru tine vorbesc – tu, care știi că Dumnezeu vrea pace, tu prin tăcere să dezarmezi pe cel care a pornit cearta, căci din dușman poți să ți-l faci prieten.

Această comportare arată diferența dintre tine, care intri cu folos în biserică și cel ce nu vine sau vine numai cu trupul.

Întâlnesc foarte multe pomelnice în care vă plângeți de dușmani și-i blestemați. Dar tu singur nu te-ai întrebat dacă nu cumva chiar tu ai provocat această dușmănie. Marea noastră vină este că nu recunoaștem cât suntem de vinovați pentru faptele noastre, ne găsim scuze și învinuim pe altul, fără a gândi la pedeapsa ce o merităm.

— Preotul Martir Constantin Sârbu, Lacrimă și har, Editura Bonifaciu, 2011.

Ușa nu are clanță la exterior, are clanță doar la interior și doar de acolo se poate deschide.

Aceasta icoana, înfățișează versetul din Noul Testament care spune astfel: ”Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine" - Apocalipsa 3, 20.

"Ușa" este ușa inimii oamenilor. Aici noi putem vedea iubirea cea mare a lui Dumnezeu. Dumnezeu cel atotputernic îi caută pe oamenii păcătoși și bate la ușa inimii lor. În Cartea Facerii Cap. 3, după ce omul a păcătuit s-a ascuns printre pomi. Dumnezeu cel atotputernic, atotștiutor și omniprezent cunoștea bine unde este Adam, dar l-a căutat și l-a chemat pe nume: „Adame, unde ești?“ Dumnezeu a bătut la inima lui Adam si l-a chemat, dar Adam nu a răspuns.

Dumnezeu a bătut la inima lui Avraam și l-a chemat. Dumnezeu l-a chemat pe Moise. Dumnezeu i-a chemat pe prooroci. La urmă, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu ca să ne mântuiască din păcatele noastre. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată scopul venirii lui pe pământ: „Fiul omului a venit să caute și să mântuiască pe cel ce era pierdut“(Luca 19, 10).

Dumnezeu bate la ușa inimii noastre și ne cheamă: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.“ — Matei 11, 28-30.

Dumnezeu ne-a dat libertate, deci chiar dacă nu deschidem ușa inimii, totuși Dumnezeu nu sparge ușa.

A deschide ușa și a-L primi pe Hristos în inimă este responsabilitatea noastră.

În această icoană, Domnul nostru Iisus Hristos bate la ușă, dar ușa nu are clanță în exterior.

Mântuitorul nu poate deschide ușa și nu poate intra doar dacă cel aflat dinăuntru deschide ușa prin propria lui voință.

Dacă noi nu deschidem ușa inimii, Hristos nu poate intra.

Deci dinăuntru trebuie să deschidem ușa inimii noastre.

V-ați întrebat vreodată de ce nu auzim sau nu vedem pe nimeni care să-i batjocorească și să-i ridiculizeze pe Zoroastru, Buddha, Krishna, Shiva, Brahma, Vishnu, Allah sau Mohamed, Dalai Lama și alte figuri religioase?

În schimb, se observă o prezență tot mai frecventă a batjocurii, urii și disprețului față de Iisus Hristos, manifestată în reclame, emisiuni și comentarii ale multor celebrități și lista poate continua... Sau v-ați întrebat de ce toți dezaxații demonizați, deghizați în așa-ziși “maeștri” spirituali, încearcă să vă învețe orice altceva decât adevărul Bisericii lui Iisus Hristos și chiar să vă îndepărteze de preoți și de Biserica Ortodoxă?

Oameni de nimic, care la început pentru a seduce mulțimile, afișează o falsă bunătate, o falsă iubire și o falsă pace, exact așa cum face tatăl lor, adică tatăl minciunii, care nu este altul decât diavolul, ca mai târziu să vă distrugă sufletul cu totul.

Răspunsul este unul foarte simplu, și anume că astăzi trăim într-o lume care se supune cu totul diavolului, iar Iisus este batjocorit pentru că El este Dumnezeu.

Este cât se poate de evident că Adevărul deranjează, și Adevărul nu poate să fie decât Unul singur, nu mai multe, la fel cum există și un singur Dumnezeu, nu mai mulți. De fapt, atunci când spunem Adevăr, spunem de fapt Dumnezeu. După cum spune Dumnezeu despre Sine Însuși: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” - (Ioan 14, 6).

Dumnezeul Cel adevărat, Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, a fost urât de lume și de Diavol în mod constant încă de când a luat trup și a respirat pentru prima dată aerul acestei lumi, pe care El însuși a creat-o.

A fost urât în timpul creșterii Sale, a fost urât cât timp a stat pe Cruce, a fost urât cât timp a fost mort, a fost urât și după ce a Înviat, și încă este urât și astăzi, după ce s-a înălțat la ceruri. Dumnezeu este urât de lume și de satana cu o ură neobosită, care nu se va stinge până la momentul judecății finale, care va fi definitivă și irevocabilă.

Diavolul a creat zeci de mii de secte și religii false doar pentru a obstrucționa Adevărul. Nu-l deranjează falsurile și tovarășii lui din legiune, așa că nu are sens să-i ridiculizeze pe ai săi. Nici nu are cum pentru ca dacă Satana s-ar dezbina pe sine și pe ai săi, atunci împărăția lui nu va putea dăinui, conform Matei 12, 26.

Din păcate, mulți oameni nu reușesc să facă distincția între bine și rău. Ei nu înțeleg că adversarul nostru este cel mai abil și pervers dintre toți, iar una dintre tacticile lui cele mai eficiente este aceea de a disimula răul sub aspectul binelui.

Satana acționează exact așa cum ne-a lăsat scris Sfântul Efrem Sirul, și anume: "va arunca vălul strălucitor al binelui și adevărului peste taina fărădelegii.”

La fel cum pescarul îmbracă cârligul cu o râmă ca peștele să poată fi momit de o aparență apetisantă, tot astfel Satana îmbracă minciuna în nenumărate sofisme care par inofensive și plăcute la auz și care chiar par să aibă logică la prima vedere.

Ajunge peștele lângă acea râmă, o miroase, o vede, o simte, gustă puțin din ea și își spune: deci este cât se poate de clar că este bună, este o râmă reală, ce poate să fie altceva?

Păstrați credința ortodoxă autentică și evitați să vă lăsați seduși de nenumăratele sisteme spirituale oculte, care nu vor face altceva decât să vă conducă către pierderea mântuirii.

☦️ Ambasadorul Creștin Ortodox

Sursa: https://www.facebook.com/citestebibliaortodoxa/posts/pfbid02oZBHJXxteEy1hUD3vHbFWg4D2GLjacGCXXWJSeGA5S8xngLadCybN2ufpAizpzXgl

„L-am simţit pe Iisus. L-am simţit concret. Nu ştiu cum să vă spun lucrul acesta, simţeai ca un fior cald, plăcut. Nu mai simţeam închisoarea. Aveam o clipă de fericire pe care ne-o dădea starea aceasta de trăire în comun. Simţeam că Iisus este Centrul, în care ne aflam, şi că noi, coborând în intimitatea noastră, în nădejdea că Îl întâlnim pe El, de fapt Îl întâlneam, în mijlocul nostru, în Centrul nostru. Am simţit concret, şi nu sunt numai eu cea care spune lucrul acesta, că Iisus n-a minţit când a zis că unde sunt doi sau trei strânşi în numele Lui, El este printre ei. Era! Îl simţeam concret. Şi ne apropiam de El. A fost prezent în mijlocul nostru real, concret. În momentul în care ne apropiam spre Centrul nostru, ne apropiam între noi. Lucrul ăsta se poate vedea geometric. Faci un cerc mare, şi pui în mijlocul lui un centru, şi duci razele către centru. Pe măsură ce se apropie de centru, acestea se apropie între ele. Distanţa dintre cei care pornesc spre Centru se micşorează. Aşa s-a format iubirea care există între noi.”

Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu — 100 de ani de la nașterea unei Doamne — Un monument de credință și demnitate.

Preafericitul Mitropolit Onufrie a amintit că pentru cei care nu cunosc pe Hristos, viitorul este întunecat și neînțeles, în timp ce pentru cei care Îl cunosc, întotdeauna există lumină la capătul tunelului.

În ziua celei de-a 33-a aniversări a hirotoniei sale episcopale, Preafericitul Mitropolit Onufrie a declarat că chiar și în cele mai întunecate vremuri, creștinilor le rămâne o speranță luminoasă – Hristos, conform Departamentului de Informare și Iluminare al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

După Liturghie, Preafericitul Onufrie s-a adresat enoriașilor, afirmând: „În această zi vreau să mulțumesc lui Dumnezeu pentru faptul că Domnul m-a găsit vrednic, pe mine, nevrednicul, să fiu episcop în Biserica lui Hristos.”

„De fiecare dată când îmi îndrept privirea asupra anilor trăiți, observ că au trecut foarte repede, și nu am făcut nimic remarcabil. Dacă a fost ceva bun, a fost doar prin rugăciunile voastre și cu ajutorul vostru”, a adăugat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe ucrainene.

El i-a mulțumit pe toți pentru rugăciunile comune și le-a dorit ca Domnul să-i întărească în toate eforturile, să le ofere încurajare și speranță în cele mai dificile momente ale vieții pământești și în încercările complicate.

„Pentru creștin există întotdeauna o speranță luminoasă. Cei care nu-L cunosc pe Hristos au un viitor întunecat și neînțeles. Însă pentru cei care Îl cunosc și Îl iubesc pe Hristos, întotdeauna, oriunde s-ar afla, există o lumină la capătul tunelului, iar această lumină este Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos”, a subliniat Preafericitul Mitropolit Onufrie.

Sursa: https://spzh.news/ru/news/77349-blazhennejshij-dazhe-v-temnye-vremena-est-svet-v-kontse-tonnelja-spasitel

"În Patericul Sfinților Părinți scrie despre un frate care mult se întrista și plângea mereu pentru păcatele sale.

Într-o zi I s-a arătat lui Domnul, zicându-i: “Ce plângi, omule, ce te întristezi așa?”.

Și a răspuns fratele: “Nu voiești, Doamne, să plâng și să mă mâhnesc, căci cu atâtea Te-am scârbit?”.

Atunci Domnul, întinzându-și mâna, a pus-o pe capul lui, zicând: “De acum nu te mai scârbi, de vreme ce tu Te-ai scârbit pentru Mine, Eu nu Mă voi scârbi asupra ta, căci dacă sângele Meu l-am dat pentru ține, cu mult mai vârtos îți voi da iertare și ție și la tot sufletul care se pocăiește curat!“.

După această, venindu-și în sine, fratele s-a aflat cu inima plină de toată bucuria și s-a încredințat că Domnul a făcut milă cu dansul. Deci, toată viață lui a petrecut-o cu multă smerenie, mulțumind lui Dumnezeu totdeauna.

Din această pildă se vede cât de mare este folosul pe care-l dobândim din întristarea cea după Dumnezeu și cât de mult prețuiește Dumnezeu această întristare a noastră.

Întristarea este de două feluri și anume: este întristare care omoară sufletul și este întristare care sfințește sufletul. Întristarea care este amestecată cu deznădejde este boală otrăvitoare pentru suflet, pentru această zice și Sfântul Apostol Pavel: “Să nu vă întristați ca cei ce n-au nădejde“. Iar întristarea cea pentru păcate, care este însoțită cu nădejdea mântuirii vine din lucrarea Duhului Sfânt, care ne vorbește prin glasul conștiinței. Mustrarea această a conștiinței, care nu se desparte de nădejde este călăuză cea sfânta care ne duce spre mântuire."

Sfântul Ioan Iacob Românul, "Hrană duhovnicească"

Această descriere a fost făcută de contemporanul Său, Publius Lentulus, predecesorul lui Pontius Pilatus în funcția de procurator al Iudeei (26 – 36 d. Chr.) care, în această funcție, era obligat să trimită rapoarte Senatului din Roma despre cele mai importante evenimente din zona aflată sub autoritatea sa, scrie Frăția Ortodoxă. Iată ce spunea acesta despre Domnul nostru Iisus Hristos:

„Este un bărbat cu o înfățișare nobilă și trăsături atît de frumoase și care exprimă atîta maiestuozitate, încît oricine Îl vede nu poate să nu Îl admire. Are părul de culoarea castanei coapte, iar de la nivelul urechilor pînă la umeri culoarea devine cea a pămîntului, doar că foarte strălucitoare. Îl poartă despărțit de la mijlocul frunții, însă după obiceiul nazarieneilor.

Fruntea dreaptă și senină, chipul fără urmă de riduri sau pete, cu o ușoară nuanță de bronz. Nările și buzele fără cusur. Barba la fel de deasă ca și părul, nu prea lungă și despărțită la mijloc. Ochii Săi serioși te înfioară. Sînt ca razele soarelui, iar strălucirea lor nu îți permite să I te uiți drept în față.

Cînd rostește vorbe de dojană, te înspăimîntă; plînge cînd trebuie să mustre. Atrage iubirea oamenilor și are o voioșie demnă. Se spune că nu a fost văzut rîzînd, însă a fost văzut plîngînd. Are brațe și mîini deosebit de frumoase. Este fermecător cînd poartă o conversație, însă vorbește puțin; iar cînd vorbește, o face cu deosebită modestie. Oriunde Își face apariția, este de departe cel mai frumos bărbat pe care l-a văzut sau și-l poate imagina cineva; îi seamănă mamei Sale, cea mai frumoasă ființă din această regiune.

În ceea ce privește cultura Sa, uimește întreg Ierusalimul. Deși nu a studiat niciodată, cunoaște toate domeniile științei. Poartă sandale și umblă cu capul descoperit. Mulți rîd cînd Îl văd, se tem, însă, și tremură în prezența Lui sau cînd le vorbește.

Se spune că nu s-a mai pomenit un asemenea bărbat în zona asta. Într-adevăr, din cîte mi-au spus evreii, nimeni nu a mai auzit asemenea învățătură înaltă cum o predică acest Hristos, și mulți iudei cred în El și în natura Sa divină, pe cînd alții au venit la mine să Îl reclame ca pe cineva care S-a împotrivit Maiestății Voastre.

Este un fapt cunoscut de toți că nu a făcut niciodată vreun rău, că, dimpotrivă, înfăptuiește numai lucruri bune. Toți cei care Îl cunosc și care au avut de-a face cu El spun că au avut parte numai de lucruri bune și de sănătate din partea Lui".

Maica Domnului cu pruncul Iisus în costum național românesc

Se povestește într-o carte veche a bisericii, cum că Sfânta Fecioară Maria a făcut Fiului său Iisus, o cămașă foarte frumoasă, cum era obiceiul să poarte oamenii la nuntă. Și Pruncul Iisus fiind îmbrăcat cu acea cămașă, Îi ședea foarte bine, căci nu era nici largă, nici strâmtă, nici nu se învechea, nici nu se rupea și lucru de mirare era că pe măsură ce creștea Pruncul Iisus, creștea și cămașa împreună, până a ajuns la timpul Răstignirii. În acea vreme, când L-au răstignit pe Cruce, soldații au aruncat sorți ca să câștige cămașa Lui, și au câștigat tocmai această cămașă făcută de Sfânta Fecioară Maria de când era El Prunc. Fecioara Maria a povestit sfintelor femei multe minuni pe care le-a făcut Iisus pe când era copil. Ea a spus cum Pruncul a mers în picioare de prima dată, neținându-se de nimic, și a început a vorbi fără vreo împiedicare de prima dată.

Odată, sfătuindu-L Fecioara să Se joace cu alți copii, Iisus a ascultat-o și S-a dus și El între copii, arătându-le niște jocuri minunate, căci toți Îl iubeau și L-au ales de Împărat. Așternând o haină lungă sub un pom, L-au pus pe Iisus să șadă pe dânsa și mergeau copiii pe rând de i se închinau și ziceau: „Acesta este Împăratul nostru și Sfântul nostru !” Într-o zi, jucându-Se cu mai mulți copii, unul a căzut și și-a rupt piciorul. Iisus văzându-l a alergat la el, i S-a făcut milă, l-a luat de mână și i-a zis: „Scoală-te și fii sănătos și hai să ne jucăm cu toții !” Iar copilul s-a sculat îndată sănătos. Oamenii care au văzut, s-au mirat și au zis: „Cu adevărat Acesta este Fiul lui Dumnezeu !”

Era în Nazaret un profesor, și întâlnindu-se într-o zi cu Iosif îi zise să-L lase pe Iisus la școală ca să învețe a scrie și a citi și El. „Am auzit că Pruncul este foarte deștept, dar trebuie să învețe și legea noastră.” Iosif a răspuns: „Da, să întreb și eu pe Maria, Maica Sa, să vedem ce zice și ea.” Întrebând Iosif pe Sfânta Fecioară Maria, Fecioara a rugat pe Iisus să meargă la școală, și Iisus S-a dus. Profesorul i-a dat o carte în mână și poftea să-L învețe, dar Iisus știa mai bine decât profesorul. Atunci profesorul arătându-i litera A, L-a întrebat dacă cunoaște această literă. Copilul Iisus i-a răspuns: „Vă rog, de iertare, să-mi spuneți dvs. mai întâi ce semnifică această literă A ?” Profesorul a stat mult pe gânduri, nedumerit, tăcând… și s-a tot uitat la Iisus. Deci Iisus văzându-l tăcând fără răspuns îi zise: „Această slovă A este începutul a tot binele, adică Acela care este în vecii vecilor, Acesta este Sfântul din ceruri care Mă adeverește pe Mine Profesor, Dascăl Adevărat.” Și L-a întrebat pe Iisus: „Dar cine ești Tu, ești oare înger, ești cumva Iisus, Fiul lui Dumnezeu ? Tu ești un profesor mai bun decât mine, mai învățat. Du-Te acasă și fii liniștit, copilule bun, căci eu nu știu ce să Te mai întreb.” Și așa a venit Iisus acasă, povestind cu bucurie Maicii Sale cele întâmplate.

Acum multe persoane care vin la duhovnici se plâng de singurătate. Însă, ca să spunem adevărul, atunci când trăim realmente prin dumnezeirea lui Hristos, nu cunoaştem singurătatea. Vorbesc din propria-mi experienţă; am petrecut şapte ani în pustie şi niciodată nu am fost atins de sentimentul că îmi lipsea ceva, adică prezenţa cuiva. Însă în mintea mea se afla plinătatea părtăşiei cu Dumnezeu şi cu Omul. Astfel, şi aici, vom încerca să zidim templul nostru, casa noastră.

Când fiecare activitate devine un act liturgic

Vedeţi, spun cuvinte fără ordine, nici logică, însă cred că, în pofida a toate, oarecum, vă transmit viaţa mea şi că, în viitor, veţi aborda procesul de creaţie cu mai multă inspiraţie. Atunci când ne limităm în toate şi când renunţăm la toate, atunci când dorim numai să auzim Numele lui Dumnezeu, să-I ascultăm cuvintele, poruncile, să-L pomenim şi să fim legaţi de El prin toată fiinţa noastră, orice activitate devine un act liturgic de o mare semnificaţie.

Aşadar, revin asupra acestui punct: că nicio soră şi niciun părinte să nu creadă că face o ascultare fără importanţă: să pui cartofi, să semeni fasole, să le uzi etc. Să fii grăbit, să fii obosit… Orice aţi face, totul este săvârşit pentru zidirea unui templu pentru Liturghie. Şi atunci, duhul nostru va pătrunde în ceea ce a avut loc, istoric vorbind, acum două mii de ani, atunci când Hristos era încă cu noi pe pământ şi, astfel, se va uni cu El; timpul se va scurta şi două mii de ani vor deveni la fel de transparenţi precum un cuvânt. Iar dacă aceasta este adevărat în conştiinţa noastră pentru două mii de ani, toate epocile viitoare, fie şi mii de ani, se vor aduna într-o rugăciune care cuprinde totul.

Conferință susținută de către Arhimandritul Sofronie Saharov în ziua de 2 iulie 1992, în Biserica „Sfântul Siluan”.

În fața noastră vin timpuri destul de încercate. Predica Mitropolitului Longhin. 01.03.2023

Rugăciune către Domnul Iisus Hristos pentru ajutor

Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă, nu mă lăsa şi nu mă duce pe mine în ispită.

Dă-mi cuget bun, ca să-mi mărturisesc toate păcatele, dă-mi lacrimi şi aducere aminte de moarte.

Doamne dă-mi smerenie, umilinţă, curăţie, şi sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta in inima mea Doamne, Tnvredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gandul meu şi să fac în toate Voia Ta! Apără-mă de oamenii cei galcevitori, de cei vicleni şi răi, de patimile trupeşti şi de toate lucrurile necuviincioase Doamne ştiu că faci precum vrei şi să fie şi întru mine, păcătosul(oasa), Voia Ta, că binecuvantat eşti în veci.

Amin!