La Seini, pe Dealul Comja, “poarta cea mare de pătrundere în Ardeal”, jumătate pe raza județului Satu Mare și jumătate pe raza județului Maramureș, se află cel mai mare monument închinat poetului national al României, Mihai Eminescu. Mai precis este vorba de o inscripţie lungă de 100 de metri care poate fi văzută cel mai bine din avion.

🌐 Sursa: Daniel Siegfriedsohn - Arhive istorice

14 ianuarie 1894: S-a născut Ecaterina Teodoroiu, Eroină Națională a României din Primul Război Mondial

Ecaterina Teodoroiu rămâne una dintre cele mai emblematice figuri ale istoriei României, simbolizând curajul, patriotismul și sacrificiul în cele mai dificile momente ale națiunii. Născută într-o familie simplă din Vădeni, Gorj, ea a transformat destinul său personal într-un exemplu de dăruire națională, fiind cunoscută drept “Eroina de la Jiu”. Această poveste impresionantă dezvăluie drumul unei tinere care și-a sacrificat viața pentru libertatea și independența României.

Originea modestă și primii pași ai Ecaterinei Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu, născută la 14 ianuarie 1894, era al șaselea copil al unei familii de agricultori din satul Vădeni, acum parte din municipiul Târgu Jiu. Provenind dintr-un mediu rural modest, copilăria ei a fost marcată de tradițiile simple ale satului românesc. Deși resursele familiei erau limitate, Ecaterina a fost ambițioasă, urmând școala primară în localitatea natală. Dorința ei de a învăța și de a contribui la binele comunității avea să devină un motiv central al vieții sale.

Educația Ecaterinei a continuat la Târgu Jiu și mai târziu la București, unde a urmat cursurile unui gimnaziu-pension, precum și o școală de infirmiere. De mică, a dat dovadă de o perseverență rar întâlnită, fiind recunoscută pentru inteligența și dedicarea sa.

Primii pași către eroină: Implicarea în cercetășie

În adolescență, Ecaterina s-a alăturat organizației cercetașilor români, o mișcare care avea să-i modeleze caracterul. Ca cercetașă, ea a învățat importanța disciplinei, solidarității și implicării active în societate. Activitățile specifice, precum drumețiile, învățarea primului ajutor și educația civică, au pregătit-o pentru rolul pe care avea să-l joace în timpul Primului Război Mondial.

Războiul a adus însă o schimbare dramatică în viața Ecaterinei. Decizia de a se alătura frontului nu a fost luată ușor, dar dragostea față de țară și dorința de a contribui la efortul de război au fost mai puternice decât temerile personale.

Primul Război Mondial: Ecaterina Teodoroiu, infirmieră și soldat

La izbucnirea Primului Război Mondial, Ecaterina a fost martoră la suferințele și tragediile provocate de conflict. S-a oferit voluntar ca infirmieră la spitalul din Târgu Jiu, unde îngrijea soldații răniți. Printre aceștia se afla și fratele său mai mare, Nicolae, al cărui sacrificiu pe câmpul de luptă avea să-i marcheze profund destinul. Moartea lui Nicolae i-a întărit hotărârea de a merge mai departe, dar nu doar ca infirmieră, ci și ca soldat.

Curajul pe câmpul de luptă: Prima bătălie de la Jiu

Ecaterina Teodoroiu a intrat în istorie odată cu participarea sa la prima bătălie de la Jiu, una dintre cele mai importante confruntări dintre armata română și trupele germane. A fost un moment de cotitură, în care curajul ei extraordinar a devenit evident. Fără să ezite, a luptat alături de soldați în prima linie, conducându-i pe aceștia în momente critice.

Deși războiul nu era un loc obișnuit pentru o femeie în acea vreme, Ecaterina a demonstrat că determinarea și voința nu cunosc bariere de gen. A fost rănită în luptă și chiar luată prizonieră de către inamic, dar a reușit să evadeze și să se întoarcă pe front.

Distincții și recunoaștere militară

Pentru faptele sale de eroism, Ecaterina a fost decorată cu “Virtutea militară de război, clasa a II-a” și avansată la gradul de sublocotenent. Acest titlu era o recunoaștere oficială a curajului său și a sacrificiului pe care l-a făcut pentru apărarea țării. De asemenea, a devenit o figură simbolică pentru români, în special pentru femeile care aspirau să fie mai mult decât rolul tradițional le permitea.

Tragedia de la Mărășești: Ultimul sacrificiu al Ecaterinei Teodoroiu

În august 1917, în timpul Bătăliei de la Mărășești, Ecaterina Teodoroiu și-a pierdut viața, fiind împușcată mortal. Ultimele ei cuvinte, “Înainte băieți, sunteți cu mine!”, au rămas în memoria colectivă ca un testament al curajului său neclintit. A fost înmormântată cu onoruri militare, iar mai târziu osemintele ei au fost transferate la Târgu Jiu, unde au fost depuse într-un cavou special amenajat.

Moștenirea lăsată de Ecaterina Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu este comparată adesea cu Ioana d’Arc datorită devotamentului său față de țară. Povestea ei continuă să inspire generații de români, fiind inclusă în manualele școlare și comemorată prin monumente și statui în întreaga țară. Contribuția sa la istoria României este un exemplu al puterii și determinării feminine în fața adversităților.

Ecaterina Teodoroiu și curajul feminin în istorie

Într-o epocă în care rolul femeilor era limitat, Ecaterina Teodoroiu a spart barierele și a demonstrat că curajul și patriotismul nu au gen. Istoria o recunoaște nu doar ca o eroină de război, ci și ca un simbol al luptei pentru egalitate și dreptate.

Ecaterina Teodoroiu a lăsat o amprentă de neșters în istoria României. Viața sa, marcată de sacrificiu și curaj, este un testament al valorilor naționale și al puterii feminine. Este o eroină care continuă să inspire prin povestea ei remarcabilă, dovedind că adevăratul curaj vine din dedicarea față de idealurile înalte.

~ Vocea Națională - „Blog de identitate națională”

• Actualizare 26 Octombrie 2024: Din nou împreună cu eroii la Valea Uzului! Suntem familie, suntem putere.

• Actualizare 25 Octombrie 2024: https://www.facebook.com/100064540376285/videos/860579219572877/

• Știrea inițială: Sâmbătă, de Sfântul Dumitru, 26 oct. ora 15, cu prilejul Zilei Armatei! Ținem tradiția neclintiți.
  
  
  
  Avem ridicate 150 de cruci din lemn în cimitir, cu mâinile noastre le-am înalțăt pe ogorul nostru sacru de sânge și oase.
  
  Avem 150 de cruci ale jertfei, sfințite de preoți, de Starețul Mănăstirii Petru Vodă, Părintele Hariton, de Starețul Mănăstirii Sfântul Iacob Hozevitul de la Comănești, Părintele Amfilohie Brânză, de preoții din Dărmănești, Comănești, Dofteana.
  
  Avem acolo o luptă de țară, un teren al libertății noastre de a fi români în Cultul Eroilor.
  
  

Joi vom merge la cimitir pentru a îngriji parcela noastră, înlăturăm buruienile, protejăm Crucile din nou cu ceară specială de lemn, pentru a rezista în iarnă, pregătim manifestările de sâmbătă.

Cine poate veni și joi, să-mi scrie un mesaj privat.

Sâmbătă, cinstim eroii militari români căzuți pe Valea Uzului în luptele pentru apărarea trecătorilor Carpaților din Primul Război Mondial.

Organizarea aparține Asociației Calea Neamului și Frăției Ortodoxe.

Rămânem uniți în acțiune, în duhul nemuritor al strămoșilor.

Cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

• Mihai Tîrnoveanu

• Sursa: https://www.facebook.com/mihail.s.tarnaveanul/posts/pfbid0uyCbhPFEw7NJt4b9n9aysiAjWj9nLB7SYPMXAJHjmyJgLQT5gdcDfVtmZxJLbiXSl

"Omul care nu-și iubește țara, pământul pe care s-a născut și a crescut mare, este un om fără suflet. A fi patriot nu e un merit: e o datorie." - George Topîrceanu

🔴 George Enescu: „Îmi iubesc pământul natal, nu pot sta nicăieri, printre străini, mai mult de două luni, paşii mei pornesc singuri înapoi spre ţara mea de care mi-e dor, mi-e dor.”

❤️ Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie — de Mihai Eminescu

📜 Petre Țuțea: .. dacă n'aș fi Român, n'aș fi nimic

”Românismul a însemnat pentru generația noastă să fim noi înșine. Cã a fi la stânga înseamnã a fi în pom.

Fiecare popor vrea să fie el însuși. Și am vrut și noi, ãștia de dreapta, să fim Români.

Sunt Român, și ca Romăn mă socot buricul pământului. Că dacă n'aș fi Român, n'aș fi nimic.

Nu mă pot imagina francez, german, englez. Adică nu pot extrapola substanța spiritului meu la alt neam. Sunt Român prin vocație. Tot ce gândesc devine Românesc.”

Petre Țuțea

• „Odihneşte-te de muncă prin muncă!”

• „Mi-am slujit ţara cu armele mele: pana, vioara şi bagheta.”

• „Muzica oglindeşte toate misterioasele ondulaţii ale sufletului, fără putinţa de prefăcătorie.”

• „Muzica e simbolul armoniei în viaţă, al acordului desăvârşit.”

• „Îmi iubesc pământul natal, nu pot sta nicăieri, printre străini, mai mult de două luni, paşii mei pornesc singuri înapoi spre ţara mea de care mi-e dor, mi-e dor.”

• „Politica n-are ce căuta în sferele înalte ale culturii, care trebuie să fie sfântă, ceva de care nu te atingi.”

• „Originalitatea se obţine numai atunci când nu o cauţi.”

• „Singurul progres care poate influenţa profund viitorul, este cel care creşte din trecut.”

• „Muzica este o putere spirituală în stare să lege toţi oamenii între ei.”

• „Ce greşeală este să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule!”

2 aprilie 1867 - Poetul Mihai Eminescu a publicat, în revista ardeleană “Familia”, condusă de Iosif Vulcan, poemul:

“Ce doresc eu ție, dulce Românie”

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!