"Le-am spus credincioșilor să meargă la Biserică, să participe la rugăciune, până se va ajunge, ferească Dumnezeu, la împărtășirea comună cu ereticii. Când ai să vezi că iau, din același potir, și ereticii și ortodocșii, atunci să nu mai intri!" — Arhimandritul Iustin Pârvu (1919-2013)

În vreme de prigoană creştinii să se adune în jurul preoţilor. Acolo e biserica unde este un antimis şi un preot ORTODOX care să slujească Sfânta Liturghie. Avem pildă în prigoana din secolul trecut cum plecau preoţii prin sate şi prin munţi cu câte un antimis în spate şi vase de slujit. Liturghia şi Sfintele Taine vor da putere creştinilor să înfrunte foamea şi să fie păziţi de orice vătămare sub acoperământul Maicii Domnului. Apoi să zică rugăciunea lui Iisus şi a Născătoarei de Dumnezeu sau Apărătoare Doamnă. În închisoare aceste scurte rugăciuni ne-au izbăvit şi am putut supravieţui regimului comunist fără să cedăm în faţa fiarei roşii.

Însă acestea sunt pentru creştinii mai căldicei, pentru că cei râvnitori pururea sunt pregătiţi; nu aşteaptă vreme de prigoană sau război ca să se îngrijească de sufletele lor. Pentru creştinul adevărat nu contează când vine războiul sau prigoana. Creştinul adevărat este mereu gata şi pregătit să Îl întâmpine pe Mirele cel ceresc cu candela sufletului aprinsă. Creştinul adevărat nu stă să pândească cu frică când vine războiul sau când va pica bomba deasupra capului lui. Ci el caută cum să jertfească mai mult aproapelui şi lui Dumnezeu. Adevăratul creştin caută Împărăţia cerurilor înlăuntrul său şi nu se teme de nimic în lumea aceasta trecătoare. Pentru el necazul este bucurie şi crucea Înviere.

Dar viaţa noastră este doar în mâna lui Dumnezeu şi numai El ştie sfârşitul omului. De aceea să nu ne înspăimânte când auzim de războaie şi urgii, că toate acestea trebuie să vină, după cum spune Mântuitorul. Să ne înspăimânte că sufletele noastre nu sunt pregătite să Îl întâmpine pe Hristos. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu care se roagă pentru neamul românesc şi pentru sângele martirilor vărsat în temniţele comuniste, Dumnezeu să ne întărească să putem răbda vremurile care vin şi să ne zidim sufletele noastre şi neamul nostru românesc.

— Fragment preluat din Învățăturile și minunile Părintelui Justin

“Am sperat că România va fi următoarea Țară care va ieşi din ecumenism ... din CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor). Sunt împotriva ecumenismului, o socot ce-a mai mare erezie a secolului nostru!" — Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa

Dacă vrei cu adevărat să fii străin de minciună și de ipocrizie, să rămâi cu adevărații prieteni, dar să fii judecat cu asprime de casnicii tăi, să fii asemănat cu "bufnița din dărâmături" sau "pelicanul din pustie", "gunoi al lumii acesteia", îngrădește-te de erezia ecumenismului, FII NEPOMENITOR! — Părintele Claudiu Buză

Sursa: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid02JNo7qfCa3xcKFKnC22RByGuj5UjQSQaeRc42jBBtyNGR2tDYP7uZM17kPJBzDTQjl

Schismă și ecumenism în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților ?

Înalt Preasfințiți Părinți și cler ecumenist din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, încotro păstoriți turma încredințată de Arhiereul ceresc?

O bogată și pompoasă activitate ecumenistă prinde contur sub oblăduirea și îndrumarea sfințiilor voastre.

Când vă închinați sfântului și marelui mucenic Ioan cel Nou, nu vă întrebați ,,este bine ce facem?" ?!

Nu vedeți că o mare superficialitate și nepriceperea teologică și dogmatică înveșmântată în haina mândriei transpare din colocviile, conferințele, întâlnirile, proiectele, hramurile, taberele și activitățile pe care le organizați?

Din păcate, ecumenismul este în floare!

În afară de slujbele în care se coboară harul dumnezeiesc, restul, cam apă de ploaie, activități fără consistență duhovnicească.

Pare că cinstiți pe sfinți, dar învățătura lor și sfintele canoane le călcați în picioare.

Iar căderea pornește de la relativizarea sfintelor canoane și merge până la încălcarea lor, deși ați făgăduit la hirotonie să le respectați.

Sub înșelătoare cuvinte și cu ,,binecuvântare" ați implicat recent (16 - 19 august a.c.) Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților în dialogul cu ereticii catolici ai Universității pontificale din Chile.

Ba vă mai și mândriți cu participarea sectorului cultural la astfel de conferințe, pe care le numiți, ,,conferințe internaționale de studii patristice", unde de fapt, în două cuvinte, vă vindeți credința.

Oare ce ar zice Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou despre această activitate cu ereticii catolici ?

Pentru că faceți contrar celor făcute de el.

El i-a demonstrat ereticului Reiz (catolic) că a sa credință este greșită, iar voi, de bunăvoie, trădați ortodoxia și pe sfinții noștri la aceste întâlniri.

Apoi, postați public aceste trădări ca mari succese ale arhiepiscopiei.

Astfel, sfințiile voastre, nu mai aveți credința curat ortodoxă, ci o corcitură între ortodoxie și erezie.

Iar la finalul acestor întâlniri cu ereticii îi poftiți cu amabilitate să ne viziteze și ei.

Și astfel faceți din mănăstirile Putna, Voroneț, Sf Ioan etc. adevărate oaze ecumeniste.

Totul e o distracție și o voie bună pe meleagurile însorite ale Moldovei, cu serbărele și filmări, care să îngroașe portofoliul sectorului cultural.

Și, desigur, vor urma rugăciunile în comun cu ereticii, așa cum se obișnuiește în alte părți.

Poate aveți în plan, după modelul mai marelui vostru, mitropolitul Teofan, să-l primiți și pe Papa (căpetenia ereticilor - ferească Dumnezeu !!!) cu pupături și îmbrățișări în centrul Sucevei spurcând spațiul moldav ?!

Acest mitropolit Teofan este renumit pentru trădările sale ecumeniste și pentru prigonirea credincioșilor ortodocși, în special de la Schit Orășeni, care nu-l pomenesc din pricina semnării ereziei la sinodul tâlhăresc din Creta.

Acești credincioși au mers canonic cu întreruperea pomenirii, dar sunt prigoniți la sânge de acest mitropolit care uzează inclusiv de autoritățile statului.

Mai nou, ați primit cu fast, o delegație din Grecia în frunte cu Mitropolitul Ignatie al Demetriadei.

Nu știți că Biserica Greciei a recunoscut oficial, în 2019, biserica schismatică din Ucraina, și astfel, conform sfintelor canoane, a devenit schismatică ?

Bineînțeles, în afară de puținii ierarhi care s-au opus.

Canoanele 10 apostolic și 11 apostolic interzic cu strictețe comuniunea cu schismaticii, în special comuniunea de rugăciune sau cea liturgică.

În afara Bisericii sunt și vor fi cei care se află în comuniune cu schisma ucraineană.

Și nu se poate face o pomenire liturgică a acelor ierarhi care recunosc această ,,biserica" autocefală și schismatică a Ucrainei.

Or voi ați primit cu mult fast această delegație schismatică, ba au și participat la slujbe, au ținut predici, antrenând în aceste activități schismatice mulțime de popor și pe unii reprezentanți ai autorităților.

De asemenea, mitropolitul Ignatie al Demetriadei, este cunoscut și pentru abateri eretice, cum ar fi teologia post-patristică (vezi Academia teologică de la Volos a Sfintei Mitropolii a Demetriadei), care a produs mare sminteală și tulburare în biserica Greciei prin 2011, când s-a propus și caterisirea acestui mitropolit.

Atunci au luat poziție împotriva sa mai mulți mitropoliți, printre care și Serafim de Pireu care l-a criticat, de asemenea, pe acest Ignatie și pentru poziția sa pro papistașă.

Or în conștiința istorică a Bisericii Ortodoxe, Papismul este o erezie înfricoșătoare cu mai multe capete, adeverită de mai multe sinoade ortodoxe.

Nu mai intru în detalii.

Trendul în care ați început să vă înscrieți cei din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților este unul schismatic și pro papistaș.

Lucrurile sunt clare:

1. Fanarul, în frunte cu patriarhul eretic Bartolomeu (un Arie al zilelor noastre și care se vrea și papă peste Răsărit) a făcut intruziune în teritoriul canonic al Bisericii ruse, rupând o parte din ea și creând schisma ucraineană;

2. Apoi, a atras de partea sa, în schismă, bisericile Greciei, Ciprului și Alexandriei, făcându-le și pe acestea să recunoască schisma din Ucraina;

3. Ca urmare (corect canonic), Biserica Rusiei a întrerupt comuniunea cu toții arhiereii acestor biserici care au acceptat schisma ucraineană;

4. Și așa cum Patriarhia Constantinopolului a invadat spațiul canonic al Bisericii ruse, tot așa și Patriarhia română a făcut în Moldova, creând o structură schismatică care este ,,mitropolia Basarabiei";

5. Fanarul își continuă activitatea persistentă și activă de promovare a schismei ucrainene negociind cu bulgarii și macedonenii;

6. Fanarioții fac presiuni și asupra BOR de a recunoaște schisma ucraineană.

7. Prețul acestei recunoașteri este Moldova, adică procesul de transferare a Bisericii Moldovei la ,,Mitropolia Basarabiei".

8. Lumea ortodoxă este ruptă în două; pe de o parte Biserica rusă (cea mai mare ca mărime), iar pe cealaltă parte Patriarhia Constantinopolului care este schismatică, atrage de partea ei și alte biserici și se îndreaptă cu pași repezi spre erezie, spre unire cu Vaticanul.

Și, din păcate, noi românii, conduși de arhieriile voastre, ne-am poziționat greșit, alături de cine nu trebuie, de Constantinopol, lucru care, dacă nu vă treziți, ne va duce mai întâi în schismă, iar mai apoi în erezie.

Să nu fie !!!

Activitățile Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților se înscriu pe această linie schismatică și eretică arătată mai sus.

De ce nu realizați activități împreună cu Biserica Rusiei sau a Bulgariei sau a Georgiei sau a Bisericii Canonice a Ucrainei.

De ce nu luați exemplu Bisericilor Georgiei și Bulgariei care au ieșit din CMB?

De ce luați numai ce este rău de la alții și vă împrieteniți cu vrăjmașii lui Hristos?

Voi luați lumină de la apus, de unde vin toate răutățile, ereziile, depravările și sodomiile.

Apus care are tot interesul să-l sprijine pe Bartolomeu și Fanarul, pentru a lovi în Rusia și în Biserica ortodoxă rusă.

Apus care vine cu chipul binelui spre a vă înșela.

Acel Apus care întreține și războiul din Ucraina, schisma din Ucraina, mândria Fanarului și ruperea ortodoxiei.

Ce ușor sunteți de înșelat!

Pățiți exact cum au pățit regii păcătoși din Vechiul Testament care erau înșelați de prorocii mincinoși.

Schisma din Ucraina nu va învinge.

Recent, la 24 august 2023, de Ziua Independenței, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, s-a rugat pentru pace în Catedrala Sfânta Sofia din Kiev împreună cu șefii schismaticilor și BGCU, catolici, evrei, musulmani și protestanți.

Cărui dumnezeu s-au rugat ei?

S-au rugat exact așa cum s-au rugat și prorocii mincinoși din timpul Sfântului Ilie.

Și de asta, nu va trece mult timp și Dumnezeu îi va pierde.

Despre acestea a prorocit Sfântul Lavrentie de Cernigov:

„Aşa precum nu poate fi despărţită Preasfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, care este Unul Dumnezeu, la fel nu pot fi despărţite Rusia, Ucraina şi Bielarusia.

Împreună ele constitue Sfânta Rusie.

Să ştiţi aceasta, ţineţi minte şi nu uitaţi!

În oraşul Kiev niciodată nu a existat Patriarh."

El mai spunea:

”Când va apărea puţină libertate, bisericile, mănăstirile se vor deschide şi vor fi restaurate, atunci toate învăţăturile înşelătoare vor ieşi la suprafaţă împreună cu dracii şi ateiştii tainici (catolicii, uniaţii, ucrainenii-de sine sfinţiţi şi alţii) şi în Ucraina, cu mare îndârjire, se vor năpusti asupra Bisericii Ortodoxe Ruse, împotriva unităţii şi sobornicităţii ei.

Aceşti eretici vor fi sprijiniţi de puterea cea fără de Dumnezeu, iar apoi vor lua cu de-a sila de la ortodocşi bisericile şi-i vor bate pe cei credincioşi.

Atunci Mitropolitul Kievului (nu este vrednic de acest nume) împreună cu adepţii săi – arhiereii şi iereii – foarte puternic vor zdruncina Biserica Rusă.

Lumea întreagă se va uimi de nelegiuirea lui şi se va înspăimânta. El se va duce în veşnica pierzare, precum Iuda.

Însă toate aceste defăimări şi învăţături înşelătoare vor dispărea din Rusia şi va fi Una singură Biserică Ortodoxă Rusă”.

Părintele Lavrentie vorbea insistent şi cu severitate:

,,Rusia Kieveană a fost dintotdeauna împreună cu Marea Rusie.

Kievul fără Marea Rusie şi separat de Rusia este de neînchipuit în nici o situaţie şi în nici un caz."

Părintele a prevăzut ,,că sfârşitul lor va fi rușinos şi adepții lor vor primi pedeapsa cerească de la Domnul Împăratul puterilor”.

El îi preîntâmpina pe ucenicii săi să rămână credincioşi Patriarhiei Moscovei şi în nici un caz să nu adere la nici un fel de dezbinare.

Deci, atenție mare Înalt Preasfințiile Voastre, în ce tabăra vă situați și ce faceți cu acest popor și unde îl duceți !

Cu Fanarul, Grecia, Cipru, Alexandria, schismaticii ucraineni și Vaticanul, sprijiniți și împinși în prăpastia iadului de occidentul satanizat sau cu bisericile care urmează tradiția patristică?

Răspunderea sfințiilor voastre este înfricoșătoare.

Sursa: https://www.facebook.com/100022675903641/posts/pfbid02HrkeZC5UEiKzbUXKC2YMRoMAJfNaBzLGkNc2vES9tkxAbriCt58f9LWPvn4zRHKDl/

La ITO 2023 se citează tinerilor ortodocși din "Sfântul și Marele Sinod" din Creta, în mesajul Patriarhiei Ecumenice, astăzi 1 septembrie 2023!

Așadar, hotărârile sunt perfect valabile pentru cei care le-au receptat (ex. BOR)!

Sursa: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid02Ym3JLAVTzbgiS889gdxhKwao9GN1WVwuDBXG13QsFMwuMn1PrKFNvksz5ADDMsWkl

"Ierarhii noștri, când sunt învestiți în episcopie depun un jurământ cum că se obligă să păzească dreapta credință și cele șapte Sinoade Ecumenice. Dacă încalcă jurământul, atunci nu mai sunt episcopi, nu se mai supun mai marilor lor, păstorii lor. Dacă ei nu se supun mai-marilor lor, adică Sfinților Părinți, cum să ne pretindă nouă ascultare? Noi nu ascultăm de furi, ci de glasul Bisericii, care vorbește prin Sfinții Părinți, nu prin minți îmbătate de mitre aurite din capul lor.” - Părintele Iustin Pârvu

„Au fost prinşi de erezie pentru o vreme Preacuvioşii Ioanichie cel Mare, Gherasim de la Iordan şi alţi câţiva bineplăcuţi lui Dumnezeu. Dacă sfinţii bărbaţi care şi-au dus viaţa numai şi numai cu grija mântuirii nu au putut pricepe dintr-o dată hula ascunsă sub o mască frumoasă, ce să mai spunem de cei care-şi duc viaţa în griji lumeşti, având despre credinţă o concepţie neîndestulătoare, cu totul neîndestulătoare?

Cum să recunoască aceştia erezia aducătoare de moarte, dacă ea li se înfăţişează sub masca înţelepciunii, dreptăţii şi sfinţeniei? Iată pricina pentru care obşti creştine întregi şi popoare întregi s-au plecat lesne sub jugul ereziei!

Din aceeaşi pricină este foarte anevoioasă întoarcerea din erezie la Ortodoxie, cu mult mai grea decât întoarcerea din necredinţă şi idolatrie. Ereziile care sunt mai aproape de ateism sunt mai lesne recunoscute şi oprite decât cele mai puţin îndepărtate de credinţa ortodoxă şi, ca atare, mai ascunse.”

— Episcopul Ignatie Briancianinov

☦️ ,,Dușmani ai Lui Hristos sunt nu numai ereticii,ci și cei aflați în comuniune cu ei." - Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur

☦️ ,,Cercetați Episcopii voștri într-o singură privință. Aflați dacă sunt ortodocși, nu învață dogmele potrivnice credinței adevărate si nu slujesc oare cu ereticii și cu schismaticii?" - Sfântul Ghenadie Scolarul

☦️ ,,Credința noastră nu este de vânzare." - Sfântul Arsenie Capadocianul

„Păcatul personal este o încălcare a Legii pe care Dumnezeu îl poate şterge, dar erezia este o schimbare a Legii care face imposibilă orice comuniune cu Dumnezeu.” — Sfântul Nicodim Aghioritul

Crezul nostru creștin ne spune foarte clar și răspicat, fără vreo șansă de reinterpretare, că Biserica este Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească. Prin această mărturisire se închide gura oricărui consiliu, secretariat sau purtător de cuvînt care ne spun că există mai multe biserici.

Biserica este Una, mărturisim noi în Crez, dar ca să nu existe vreo îndoială cu privire la orice altă grupare ce se declară biserică, Sfinții Părinți ne-au lăsat condiția Sobornicității. Adică, sîntem una peste tot în lume prin faptul că ne recunoaștem ca fiind Una, separată, deosebită, unită prin mărturisire și recunoaștere reciprocă a tuturor episcopilor și preoților săvîrșitori ai lucrării sfințitoare primite de la Sfinții Apostoli, pentru care numim Biserica noastră și Apostolică.

Sobornicitatea este criteriul fundamental prin care se păstrează Biserica. Oricine nu se află în Sobor, se desprinde de Biserică, pierzînd harul. Argumentul cum că "și ei sînt, pentru că au fost" este antievanghelic, după cum răspunde Apostolul Ioan: "de la noi au ieșit, dar nu erau de-ai noștri" (I Ioan, 2,19).

Nimic nu urăște diavolul mai mult ca sobornicitatea. De s-ar ruga toți oamenii neîncetat, dar fără să fie uniți între ei, diavolul nu doar că nu s-ar tulbura, dar ar si bate din palme. Fără unitatea credinței, pe care o cerem la Liturghie, rugăciunile nu au nici o valoare. De aceea diavolul dezbină Biserica și însuflă apariția sectelor, așa-ziselor biserici încurajate și protejate de legile lumii.

Și pentru că dracul maimuțărește tot ce face Dumnezeu, replica dată Sobornicității Bisericii este Globalismul. Universalitatea credinței este înlocuită de universalitatea Banului. În acest mod Mamona va pune stăpînire pe lume și va cere slujire și închinare ca un dumnezeu.

Astăzi, ca niciodată, Sobornicitatea este atacată, nu de cei din afară, ci de cei dinăuntru. Să ne păzim ca nu cumva, crezînd că aducem slujbă lui Dumnezeu, să ne pomenim că luptăm împotriva Lui.

Sursa: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid02582XgMZ3exiK24mWrgyDsQqfhgiuHcADEWzBCJbroiNRUGGZHKonkWhMGLGh5ziGl/

Care sunt consecințele acestei apostazii în masă pentru viața duhovnicească a credincioșilor BOR? Ce trebuie să facă ierarhii, preoții, monahii și mirenii atunci când erezia pătrunde în Biserică? Sunt ierarhii BOR "Străjeri ai Ortodoxiei" pentru ca noi să fim liniștiți în legătură cu erezia ecumenistă care se propagă cu atâta putere, ușurință și rapiditate în mass-media bisericească, institutele teologice, cursurile de grad ale preoților, dialogurile și rugăciunile în comun cu ereticii?

CMB, Chambesy, Balamand, Porto Alegre, Busan, Havana, Creta nu sunt suficiente exemple de trădare a Ortodoxiei care să ne trezească la realitate pentru a înțelege ce se întâmplă sub ochii noștri? Tăcerea nu este complicitate la apostazie? Nu pe diversiunea lor și tăcerea noastră și-au construit ecumeniștii edificiul nelegiuirii, sacrificând Adevărul pe altarul minciunii pentru unitatea în diversitate și diluarea credinței celei adevărate în "varietăți ale expresiei evanghelice care îmbogățesc viața comună"?!

"Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor!" - Sfântul Ignatie al Antiohiei / Epistola către Sf. Policarp al Smirnei

"Ecumeniștii, vor ține si ei o ortodoxie, dar una după placul lumii acesteia care o va transforma într-o sectă!" - Părintele Serafim Rose

Problema cea mai mare, după Kolymbari (2016), este că nu avem în BOR reacție și atitudine printre preoți, monahi și mireni (cu foarte mici excepții).

Parcă toți se complac în această stare care tinde să devină un mod de existență pregătitor panereziei ecumenismului - prin tăcere și indolență. Mai ales că sunt mulți teologi care știu că sinodul din Creta produce efecte în viața bisericească. Ceea ce se întâmplă acum în biserici este rezultatul clătinării de pe urma apostaziei care se lucrează în Biserică.

Georgienii și-au dat seama că statutul de membru al CMB este incompatibil cu Ortodoxia. Ieșind din CMB (1997), au avut și tăria să refuze participarea la Kolymbari - Creta. Acum duc o luptă corectă și nu există nimic care să-i scoată din Ortodoxie.

La noi puterile sufletești slăbesc și măsurile de (ne)siguranță lumești se înmulțesc.

Acesta este rezultatul apostaziei!

Gândul îmi spune că apostazia nu se va opri până ce credincioșii nu vor înțelege că trebuie să ridice zidul nepomenirii, singurul care poate opri erezia să se întindă în Trupul Bisericii.

Sursa: https://www.facebook.com/100023362241083/posts/pfbid029s1iMrJMDTmowwbVN4ieSsoHSHkD6r9PFQH1gzD1dtdN5KiLUFKmFKR1AgMeskPRl/

A fost o vreme când l-am crezut pe Bănescu, Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, un intelectual cu complexul teologiei sau, la fel de bine, un teolog cu complexul intelectualului. Nici teolog și nici intelectual, un specimen rătăcit între cele două lumi, străine lui, dar cu bună credință.

Ziceam că e în căutare de limbaj, cel teologal fiind o chestiune foarte dificilă. Cine observă limbajul teologal și al misticilor înțelege că nu se poate vorbi despre Dumnezeu fără Duh, limbaj de o simplitate și inocență desăvârșite, lipsit de metafizică. Dacă-l ascultăm pe Părintele Ilie Cleopa sau Părintele Proclu doar din perspectivă gramaticală și semantică, aflăm un limbaj pe care nu-l pot articula decât misticii, experiență a logosului, ”cuvinte vii”.

Marea majoritate a preoților, cei care săvârșesc liturghia, folosesc și ei limbajul teologal, învățat la ”școală”, cum oamenii de drept, medicii sau oamenii de știință au limbajul specific. Nu se poate vorbi despre Dumnezeu decât teologal, în termenii ”științei despre Dumnezeu”.

Bănescu nu controlează limbajul teologal de bază, nefiind preot și pentru că ”nu se roagă”. Este evident că ”nu se roagă”. Dacă s-ar ruga, n-ar folosi un asemenea limbaj schimonosit, escamotat într-un pseudo-limbaj ”intelectualo-filosofic”. De aceea, cine merge mai profund în mintea lui, va descoperi, fără greș, absoluta neînțelegere a noțiunilor elementare de teologie și orgoliul de a-și impune limbajul necreștin. Aceasta este o formă de apostazie, de negare a credinței și a lui Iisus Hristos, Teologul absolut.

Limbajul mincinos folosit de Bănescu aparține curentului ”dilematicilor”, o formă de subcultură unde se amestecă ”ecumenic” limbajul eseului, jurnalismului, pamfletului, pretins filosofic și teologal. În esență un hibrid, definitoriu pentru gândirea ”nouă”, o formă extremă a ideologiei ”cancel culture”. Raportat la teologie, este vorba despre apostazie.

Ultima ”idee” a dlui Bănescu, că expresia ”Doamne-ajută” este o batjocorire a numelui lui Dumnezeu, fiind automatism verbal, nu este întămplătoare. Rugăciunea simplificată ”Doamne-ajută” - ”Te rog Doamne, să mă ajuți” -, însoțită de cele mai multe ori de semnul crucii, a fost răstălmăcită ca insultă la adresa lui Dumnezeu!

Apelul dlui Bănescu către poporul român drept credincios să nu-l mai invoce pe Dumnezeu de câte ori simte nevoia prezenței Sale, este apostazie. Acesta nu este un joc, ci răstălmăcire apostatică împotriva lui Dumnezeu.

Sursa: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid07FyUEcChWhxvWCNMn9inotkVTN57awYvregoFxzdYSTQvLXmdW9gDNu1CEFqvG1Hl&id=100010228020447

Discursul unor astfel de subiecți - în acțiunea lor de racolare - este unul psihologic și medical la început iar apoi devine vizibil milenist apocaliptic și sectar - ei își sunt sieși piedică deoarece nu pot scăpa de erezia credinței lor oricât și-ar camufla intențiile sub forma unui discurs creștin ortodox.

Comentariu Ortodoxia.RO: Probabil, astfel de campanii de prozelitism se desfășoară și pe alte rețele sociale.

„Trebuie să purcedem la o respingere hotărâtă a ecumenismului și nu trebuie să avem nicio comuniune cu adepții lui. Calea noastră nu este și a lor. Trebuie să spunem acest lucru cu hotărâre și să îl arătăm prin faptele noastre. Vine spre noi o epocă a adevăratei mărturisiri de credință, e epocă în care probabil vom rămâne singuri și prigoniți. Datorită faptului că toate Bisericile Ortodoxe locale au intrat deja în rândurile „Consiliului Mondial al bisericilor” și prin aceasta au trădat Ortodoxia, a venit vremea deplinei noastre îngrădiri (de ecumenism – n.trad.). Nu putem și nu trebuie să avem nicio comuniune cu apostații adevăratei Ortodoxii și trebuie să fim pregătiți, dacă va fi necesar, să ne retragem în „catacombe.” Postura noastră de luptători și mărturisitori ai adevărului curat și neprihănit al lui Hristos ne conferă o mare responsabilitate, mai mult decât oricând altcândva în trecut. Trebuie să ne amintim întotdeauna faptul că un păstor adevărat al adevăratei Biserici a lui Hristos nu poate niciodată și nu trebuie să aibă niciun alt interes decât acela al râvnei curate pentru slava lui Dumnezeu și pentru mântuirea turmei lui – numai spre aceasta trebuie să se concentreze toate gândurile lui, toate simțămintele și acțiunile sale, întotdeauna.” - fragment dintr-un text al Sfântului Ioan Maximovici

Erezia este hrană otrăvitoare de suflet, este mistificarea leacurilor mântuitoare, este denaturarea testamentului sfânt, este falsificarea valorilor adevărului, este contrafacerea a ceea ce este desăvârșit, este abaterea de la calea cea dreaptă pe care ne-a arătat-o Cuvântul lui Dumnezeu.

Erezia este acceptarea ideilor religioase pe care Biserica le condamnă ca fiind mincinoase și potrivnice credinței ei drepte. Erezia este fărădelegea împotriva autorității și prestigiului Bisericii pe care Hristos a întemeiat-o ca stâlp și temelie a adevărului.

Însă astăzi lumea nu mai acordă nici o importanță gravității pericolului care vine prin și din erezie. Este și acesta un semn al vremurilor din urmă.

O, lume! Porți de grijă de cele neînsemnate. Ai grija ca laptele tău să fie curat, mâncarea ta să fie pură și plină de vitamine, medicamentele tale să fie eficiente, banii și bancnotele tale să nu fie falsificate, monumentele tale arheologice să nu fie supuse nici la cea mai mică degradare, mijloacele de comunicație"

Mitropolitul Augustin de Florina

Comunitatea OCU - Biserica "Ortodoxă" Ucrainiană - a lui Epifanie Dumenko care este necanonică - din Hamburg a desfășurat mai multe „slujbe de închinare” în comun cu luteranii din Germania, dar nu există niciun răspuns din partea conducerii OCU la acest fapt. De ce?

Pe 28 mai 2023, la Hamburg a avut loc o „liturghie” comună a reprezentanților OCU și ai luteranilor din Germania. „Preotul” structurii Dumenko și-a invitat enoriașii la această „slujbă”, promițându-le „spovedanie” și „împărtășire”. Rețineți că acest „cult” luteran-ortodox din Hamburg nu este departe de primul – ceva similar s-a întâmplat de Crăciun și de Paște. Cu toate acestea, până acum nu a existat nicio reacție din partea conducerii OCU. Se pune întrebarea: De ce?

În vestul Ucrainei va fi uniație

În interviul său acordat UOJ, Mitropolitul Neophytos de Morphou a spus că în Ucraina de Vest are loc un fel de experiment, al cărui scop este alungarea completă a Bisericii Ortodoxe Ucrainiene canonice din regiune pentru a putea aduce populația acestei regiuni la uniație.

În opinia sa, oamenii din spatele distrugerii bisericilor din Ucraina „nu vor prezența Ortodoxiei în toată Ucraina de Vest, nu vor ca ortodocșii să locuiască acolo. Ei vor să rămână doar Uniații. Și vei vedea că va fi creată o structură care nu a mai fost văzută până acum.”

„Vor să facă un experiment în Ucraina. Ei vor să transforme întreaga Ucraină de vest în uniație. Și atunci vor fi surprinși frații noștri din Sfântul Munte, episcopii care vor sluji acum la OCU. Ei îl vor vedea pe Epifanie Dumenko slujind cu uniații”, a spus Mitropolitul Neophytos.

Află mai multe detalii de aici: https://spzh.news/en/zashhita-very/74034-ocu-and-lutherans-on-the-way-to-unity

ECUMENISMUL, DUPĂ SINODUL DIN CRETA (2016), DISPUNE DE ACCEPTARE SINODALĂ

(Să nu ne amăgim că acest sinod nu este valabil pentru cei care au acceptat și au semnat hotărârile lui, sau că a fost doar o întâlnire a Întâistătătorilor Bisericilor Locale...)

,,Patriarhul de astăzi Bartolomeu a întrecut pe Atenagora în devieri și fapte eretice fără o reacție pe potrivă datorată din partea episcopatului și preoțimii. A acordat valoare sinodală panereziei ecumenismului la pseudo-sinodul din Creta (2016) prin recunoașterea ereziilor drept biserici, prin încuviințarea participării Bisericii la așa-numitul «Consiliu Mondial al Bisericilor», adică al ereziilor, și prin acceptarea lăudată a textelor eretice pe care le-au produs Dialogurile Teologice cu ereticii eterodocși.

Ecumenismul, înainte de pseudo-sinod era susținut de persoane izolate, era rătăcire și erezie a unor persoane, pe care o respingeau și o condamnau majoritatea clericilor, teologilor și credincioșilor. Totuși acum se îngâmfă și-și înalță capul pentru că dispune de acceptare sinodală, pe care se silește să o impună pliromei Bisericii. Cei care au luat parte la pseudo-sinod sau au susținut deciziile s-au făcut vinovați și responsabili, pasibili de cele prevăzute în canoanele Bisericii pentru eretici și propovăduitorii de erezii noi.

Acesta a fost motivul întreruperii pomenirii numelor episcopilor lor de către destui clerici și monahi. Ecumeniștii au reacționat, au proferat persecuții, au forjat cleveteli și au ținut procese. Unii s-au înfricoșat să mărturisească, alții au tăcut cu pudoare, recunoscând pe tăcute sau chiar lăudând îndrăzneala, totuși alții au găsit pretexte din păcate și mai ales teologice ca să îndreptățească înfricoșarea și lipsa lor de îndrăzneală și de pregătire să facă față la izolarea lumească, la inconveniențe și suferințe. Au susținut că întreruperea pomenirii episcopilor, adică îngrădirea, provoacă schismă, te pune în afara Bisericii, ca și cum ar fi atât de neînvățați și neteologi, încât să creadă că atâția Sfinți și episcopi contemporani și Părinți care au întrerupt pomenirea ereticilor și celor ce propovăduiesc o erezie sigur nu au fost schismatici, nici nu s-au găsit în afara Bisericii.

Deci au fost schismatici Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu Eugenicul, toți Părinții celebri care s-au luptat împotriva ereziilor și a nu au avut nici o comuniune cu ereticii, Marele Atanasie, Marele Vasile, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Teodor Studitul și toți Sfinții mărturisitori? A fost posibil vreodată ca un Sinod recunoscut și validat, ca cel I-II din vremea Sf. Fotie, de care am pomenit, din 861, să sfătuiască la întreruperea pomenirii, adică la îngrădire, și să te facă schismatic și în afara Bisericii?"

Părintele Theodoros Zisis

„Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate”?

Parintele Justin - 9 feb 2013

Părinte, știți foarte bine că a fost acest miting împotriva actelor cu microcip, la care am participat și noi. Mulți spun că atmosfera de acolo a fost una de rugăciune şi un protest paşnic prin care s-a cerut alternativă simplă la cardurile de sănătate electronice. Din păcate majoritatea reprezentanţilor mass-mediei au prezentat manifestația în defavoarea noastră, încercând să ridiculizeze prezența noastră acolo, intervievând mai mult bătrâni sau cerșetori care se aciuaseră pe lângă manifestanți și banalizând evenimentul. Credeți că a avut vreun efect pozitiv acest miting?

Bineînțeles că cei care au fost prezenți acolo și-au făcut datoria față de societatea în care trăiesc, față de neamul din care se trag, față de generația de mâine. Acești oameni au riscat atât imaginea și poziţia lor socială, cât poate și pâinea de la gură. Aceștia sunt modele și repere pentru generația de mâine și sunt dovada existenței unei rezistențe de luptă împotriva abuzurilor acestui sistem ce se impune din ce în ce mai dictatorial. Acest sistem de control total la un moment dat se va întoarce împotriva noastră, a cetățenilor şi abia atunci vor înţelege cei care au ridiculizat și nu au înțeles jertfa acestor oameni.

Dar mai presus de acestea, pentru mine acest miting a fost mai mult ca un examen pentru societatea ortodoxă românească. Un examen cu rezultate foarte slabe pentru cinul preoţesc în general, pentru că ei trebuiau să fie primii, în fruntea poporului și în număr cât mai mare ca să fie exemplu de jertfă pentru credincioși. Dar ei au fost de fapt ultimii. De aceea sunt şi foarte dezamăgit, pentru că dacă preoţii nu au răspuns la apelul acesta, la strigătul disperat al turmei pentru ajutor, înseamnă că noi nu mai avem preoţie. Nu mai are cine propovădui cuvântul adevărului în faţa credincioşilor. Care adevăr îl propovăduiesc ei? Degeaba vorbești cuvinte frumoase pentru Evanghelie dacă nu vezi că Hristos este în aproapele, în aceștia mai mici ai tăi. Deci pentru ce mai stăm noi în altar şi apărem în faţa bieţilor oameni? Ei vor să audă ceva de la noi, să spunem ceva turmei acesteia, să înveţe ceva de la noi. Nu mai are însă de la cine, cum spune psalmistul: „toţi netrebnici ne-am făcut”. Sunt foarte deprimat când văd un preot că îmi trece pragul acestei chilii şi nici nu pot să îl mai privesc, că e ţepos în convingerea lui şi se face că nu ştie despre ce este vorba. Nu este o atitudine creştină. Nu ştiu ce spun ei credincioşilor din faţa altarului. Ce atitudine au ei faţă de pericolele ce ne înconjoară? Post şi rugăciune – e uşor de zis, când şi aşa biata mamă nu mai are ce pune copiilor ei pe masă. Nu prezintă realitatea vieţii în care trăim, se tem să spună un adevăr. Se pierd oamenii cu grămada, cu naţiunile, nu numai câţiva, nu doar ca indivizi. Şi ei stau liniştiţi. E o situaţie foarte grea, pentru că am ajuns la cuvântul Scripturii: „bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”. Să nu risipim turma! Cum să nu fi risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate?

Asta poate şi datorită faptului că unii nu înţeleg pericolul acestor cipuri şi chiar ne acuză pe noi că facem dezbinare în Biserică pentru o problemă care nu este așa de semnificativă şi capitală în mântuirea noastră.

După cum spun și Sfinții Părinți, mai bine o biserică împărţită decât una rătăcită. Cum să nu fie o problemă majoră lucrarea masoneriei azi în lume, că până la urmă aici ajungem, aceasta este în spatele acestui sistem? Cipul nu este altceva decât lucrarea masoneriei și cel mai bun mijloc de a subjuga Biserica şi fiinţa umană, de a o depărta, uşor, uşor, pe nesimţite de Creatorul său. Dacă noi ne facem că nu există acest rău luciferic, masoneria, înseamnă că nu avem răspuns la niciuna din problemele şi necazurile oamenilor de azi. Înseamnă că ne facem că nu vedem nimic rău. Cipul este propaganda masoneriei şi acceptându-l dăm curs şi putere acestei organizaţii dubioase care vrea să îl instaleze pe antihrist ca lider mondial. Dacă oamenii nu conştientizează că sunt societăţi secrete care conduc din umbră, nu vor înţelege nimic. Răul și fărădelegea nu se mai lucrează la lumină, se lucrează în ascuns. Nu mai sunt închisori şi prigoană ca pe vremea comunismului, au altă metodă, de a ne obişnui şi a îndrăgi tehnica şi cipul, care deocamdată par folositoare, ca ei să ne subjuge şi să ne controleze permanent ca într-o închisoare invizibilă, dar cu mult mai puternică.

Cum să nu se descurajeze creştinul simplu când vede că nu mai are susţinere duhovnicească din partea păstorilor duhovniceşti?

Oamenii nu au de ce să se descurajeze, pentru că cei care au fost acolo sunt bine documentaţi şi informaţi şi ştiu ce pericole ne pândesc, aceştia ştiu mai bine decât păstorii lor ce să facă. Și la protest au fost majoritatea intelectuali cu o poziție în societate, medici, profesori, ingineri, și nu doar analfabeți așa cum a vrut să prezinte mass-media. Mă doare sufletul pentru cei care din neştiinţă cad în capcanele şi mrejele acestui sistem antihristic. Sunt sigur că oameni ar fi fost mai mulţi dornici să vină la acest miting, în număr mult mai mare (pentru că, să nu uităm, au fost 1 milion de semnatari împotriva actelor biometrice), dar foarte mulţi dintre aceștia nu au avut un ban să plătească drumul până la Bucureşti, sau poate au avut serviciu sau nu au știut. Şi cine a vrut să fie la datorie a riscat. În împrejurări grele creştinul trebuie să aibă o limpezire a lucrurilor, o catehizare din partea preotului care nu a existat. Și poate că mulți nu au știut.

Ce părere aveţi despre ierarhii ortodocşi care, în frunte cu Patriarhul ecumenic, au participat la întronizarea papei dând chiar sărutarea păcii la liturghia lor catolică?

Este o situaţie cum nu se poate mai vitregă, foarte primejdioasă pentru noi, creştinii ortodocşi, şi nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru lumea catolică de altfel care nu cred că are ceva în comun cu evreii şi budiştii şi musulmanii, care au fost invitaţi la întronizarea Papei. Cum să mai ajuţi tu prin dialog ecumenic, să îndrepţi un catolic la adevărata credinţă a Sfinţilor Părinţi când tu însuţi, ca şef al ortodocşilor, te pupi cu papistaşii şi cu evreii, pe care îi consideri fraţi cu tine de credinţă? Doar pentru că suntem creaturi ale lui Dumnezeu??? Ei vor să niveleze toate religiile într-una şi nu mai cântăresc diferenţele majore, ci doar micile asemănări, pentru aşa-zisa pace falsă. Nici catolicii nu cred că sunt împăcaţi aşa deplin cu situaţia aceasta de vânzare a creştinismului, încât să te aliezi şi cu musulmanul. Este o demonizare a lumii. Iar ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru care dă bine şi pe care sunt obligaţi să îl dea cât mai bine, la ordinele stăpânilor lumii. De altfel în adâncul lor nici ei nu au o convingere solidă despre acest ecumenism, dar nu au curajul să se opună acestui curent, să se opună masoneriei care le impune acest ecumenism şi nivelare a credinţelor. Sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul adevărului, care doar mimează adevărul. Dar nu îl mai deţin. Se sărută cu ereticii, dar duc pe umerii lor răspunderea căderii unui neam, a unei biserici în apostazie. Îi întreb şi eu pe aceşti ierarhi dacă îi îndreptăţeşte vreun canon să fie eretici?

Iar acest papă, Dumnezeu să îl ierte, are un rol malefic nemaiîntâlnit pentru creştinătate, pentru omenitate, pentru neamurile creştine.

Da, aţi văzut că şi acest părinte grec Elpidie, care face misiune în Africa, a profeţit înainte cu trei luni ca papa să îşi dea demisia, că acest papă va fi înlocuit cu alt papă care va veni ca unul din profeţii mincinoşi înainte mergători ai antihristului.

Da, îl apreciez foarte mult pe acest părinte. Şi am rămas impresionat de dragostea lui pentru lumea aceea uitată din Africa şi cum copiii aceia negri, neajutoraţi, roiau în jurul lui ca în jurul lui Hristos. Daca aş fi fost cu 20 de ani mai tânăr, în Africa m-aş fi dus şi eu, acolo unde civilizaţia aceasta dezvoltată lipseşte. Acest părinte Elpidie este un far călăuzitor pentru creştinătatea de azi.

Cum vedeţi această mediatizare intensă a papei şi imaginea de aureolă pe care i-o creează mass-media? Acest papă este filmat adesea spălând picioarele bolnavilor, deținuților şi alte fapte de milostenie cu care se afişează.

E uşor şi plăcut să faci pe milostivul în faţa presei ca toată lumea să te laude. Nu asta e milostenie. Milostenia este să nu ştie stânga ce face dreapta şi de altfel ar trebui să stea în mijlocul necăjiţilor tot timpul, nu doar când vin presa şi televiziunea.

Asta e o falsificare, bombonele pentru copii. El dictează şi programează dinainte câţi săraci să vină şi ce oameni bolnavi ca să dea mai bine în ochii lumii. Asta e un fel de praf în ochi pentru creştini, nicio realitate de altfel.

Credeţi că va cuceri lumea cu astfel de atitudine?

Nu sub nicio formă. Nu va face decât o zarvă mare în lumea creştină încât o să fie huiduit şi de ai lui.

Cum vedeți urgentarea sinodului panortodox, care a fost anunţat pentru luna iunie?

O să facă ei, dar va fi ce s-a întâmplat cu sinodul de la Ferrara-Florenţa. Tot aşa va fi şi acum, vor fi aceleaşi dispute dogmatice şi, slavă Domnului, vom mai avea nişte ierarhi care cred eu că nu vor ceda Ortodoxia. Şi doi, trei dacă sunt, e suficient. Avem datoria însă să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să îi păzească pe ierarhii ortodocşi în dreapta credinţă, pentru că altă salvare nu mai avem decât în mila lui Dumnezeu. Dacă ne vom ruga, vom îndupleca milostivirea Sa. În cea mai mare măsură, masoneria şi-a atins scopul, de aceea şi iese la iveală să îşi finalizeze planurile.

Dar am credinţa că Dumnezeu va lumina sufletele acestea tinere, şi va aduce câte o lumânare în întunericul acestui veac. Mila lui Dumnezeu şi harul de sus, acestea au condus Biserica purtată pe aripile Duhului Sfânt. Preoţii de azi care tac, se vor convinge ei înşişi de aceste pericole şi se vor îndrepta.

Cum catalogaţi gestul maicii stareţe de la mănăstirea Văratec, care a penalizat maicile pentru faptul că au înaintat Casei Naţionale de asigurări refuzul cardului electronic de sănătate? Iar în urma multelor ameninţări, maicile au cedat şi au fost obligate să îşi ceară iertare pentru gestul lor, semnând chiar un document prin care se deziceau de atitudinea lor.

Acest episod seamănă cu un episod de la puşcărie, din viaţa puşcăriaşilor din lagărele comuniste. Aşa sunt şi unele mănăstiri acum – lagăre comuniste. Este ceea ce am trăit şi eu în lagărul de la Baia Sprie. La o perioadă regulată de vreo 2- 3 ani, securitatea făcea nişte sondaje printre deţinuţii politici. Şi ne chema anchetatorul la birou, ademenindu-ne cu vorbe dulci: „Uite ai atâţia ani de puşcărie şi încă mai ai… nu e păcat să îţi iroseşti tinereţea aici in închisoare? Nu te impresionează faptul că ai rămas un om de nimic în societate şi viaţa ta este ratată?…” Dar noi nu ne lăsam impresionaţi de această bunătate falsă, care era un şiretlic. Şi îşi continua cântarea: „Iată, dacă vrei să ai o bucurie a libertăţii şi să îţi putem uşura situaţia asta grea, uite noi întindem o mână de ajutor şi dacă poţi ia oleacă de hârtie, treci în biroul celălalt şi semnează că îţi pare rău pentru ce ai făcut”.

Şi ajunge şi la mine anchetatorul şi își spune cântarea lui de partid. Şi la urmă mă întreabă: „Ce impresie ai?”

„Domnule, nu am absolut nicio impresie”, îi răspund. „Doar că mai am încă 9 ani de puşcărie şi cred că oi termina”.

Şi el insista: „Dar chiar aşa îţi arunci viaţa şi tinereţea pe nimic?” „Nicio problemă, i-am răspuns, eu am aruncat-o încă de copil de 18 ani când am intrat în mănăstire, să mor pentru Hristos”. Nu le convenea: „Măi, banditule, când m-oi ridica de pe scaun şi ţi-oi arăta eu pentru ce mai ai de trăit…” Şi te lua şi te zgâlțâia oleacă, important era să nu ne lovim la cap.

Ei bine, aceste anchete ademenitoare se întâmplau din doi în doi ani. Dar noi aveam deja o experienţă de temniţă şi nu dobândeau nicio informaţie de la noi. Securistul ieşea cu un dosar gol goluţ afară. Trebuia să defaimi pe cineva, să dai măcar un nume, nu scăpai doar cu o desolidarizare, lepădare de convingerile tale şi să accepţi reeducarea de către Partidul comunist. Sigur, la un deţinut mai cu renume, veneau câte trei securişti deodată, nu doar unul. Veneau cu planuri, proiecte să te convingă de realizările Partidului. „Uite, domnule, Lacul Bicaz, uite ce realizare!…” şi îmi arăta poze. „Da, domnule, Lacul Bicaz, dar ştii dumneata ce era sub acest lac? Trei biserici, patru şcoli, o casă de copii, un spital şi locuinţele oamenilor. Unde sunt toate acestea acum? Întreabă-mă pe mine că eu sunt de acolo”. Rămâneau şi ei uimiţi la ce le spuneam. „Pot să vă spun şi cine erau directorii la aceste şcoli, dar nu vreau să vă încarc memoria”…

Cam acelaşi lucru s-a petrecut şi cu maicile noastre de la Văratec. Ele, sărmanele, de frică să nu le ia rangul, scofia (de parcă ar fi mare slavă), au semnat, ademenite că vor fi reabilitate acolo, că le pare rău şi au promis că data viitoare vor fi ascultătoare. Şi–or fi primit ele scofiile înapoi dar s-au dezbrăcat de slava lui Hristos, pentru că nu au suferit puţină batjocură pentru lumea aceasta trecătoare. De aceea, un novice trebuie să fie cu mare atenţie în ce mănăstire intră. La vedere, sunt flori frumoase, icoane pictate care mai de care şi veşminte preoţeşti împodobite frumos, dar esenţa, viaţa duhovnicească, este putredă de tot. În astfel de mănăstiri găseşti de fapt un sistem securist, un stat poliţienesc. Bineînţeles că nu este aşa peste tot.

Acest spirit poliţienesc este în firea lor, a stareţilor, pentru că atunci când s-a închegat dinastia asta a stareţilor prin mănăstiri s-a stabilit tot pe acest criteriu de devotament către Partid. Sinaxele stareților nu erau altceva decât nişte şedinţe de partid. Se aşezau cu burţile pe scaune şi cu bastoanele în față aşteptau să se termine şedinţa şi să meargă la o a doua ediţie de petreceri…, ce ştiau ei despre problemele Bisericii şi ale societăţii? Habar nu aveau ce substraturi aveau aceste şedinţe şi care era rădăcina acestor şedinţe, aşa de neputincioşi şi slabi erau. Dar nici nu puneau stareţi buni inteligenţi şi cuvioşi la conducere, nu cumva să se împotrivească vreunul. Aşa e şi acum. Care se supune mai uşor la ordin şi care dă tributul mai uşor… dacă era vorba să îl întrebi pe unul din aceşti stareţi dacă se desolidarizează de partid şi de crimele pe care le comitea, se făcea că nu ştie nimic. Cum să se dezică el de partid care îi dădea un salariu foarte mare pentru acea vreme, ca al directorilor?

Era şi mândria şi poziţia asta a lor de stareţ. Vai de mine, să dai afară un stareţ! Era cea mai mare crimă şi ruşine să renunţi la demnitatea asta de lux în societatea românească! Dar comportamentul multora din aceşti stareţi era mai nedisciplinat şi bădăran ca al unei ţărănci. O mână de săraci ţărani simpli a făcut mult mai mult decât o mână de aşa-zişi stăreţoi.

Suntem printre primii europeni care introducem acest card, numit inteligent, în sistemul de sănătate? Ce mai putem face să îl stopăm?

În ce constă inteligenţa şi genialitatea acestui sistem? Că vor şti mai multe informaţii despre noi? Est inteligent pentru ei, dar noi rămânem întârziaţi. Tot Marx, Engels, Lenin au rămas. Acum nu vine să te mai întrebe ca la anchete, acum îţi dai de bună voie acordul să fii anchetat permanent. Nu trebuie cedată lupta aceasta şi avem datoria de a continua, fiecare după puterile sale, unii prin conferinţe, alţii prin demersuri legislative, unii prin cuvânt, fiecare să îşi facă datoria în faţa lui Dumnezeu şi aşa, cu inimile smerite, vom primi şi ajutorul şi harul din Lumina Sa.

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 3 aprilie 2013, apărut în numărul 28 al revistei ATITUDINI

Părintele Theodoros Zisis, despre fabulaţiile ecumeniştilor

De ceva vreme circulă în cercurile bisericești și teologice o teză primejdioasă pentru mântuirea oamenilor, necunoscută în Sfânta Scriptură și în tradiția patristică. Ecumeniștii și sincretiștii sunt în dificultate să ducă în pliroma Bisericii învățăturile lor antievanghelice și antipatristice, cu toate că au destule reușite la nivel înalt. Acest lucru s-a arătat la Pseudo-Sinodul din Creta (2016), în pseudo-autocefalia Ucrainei (2018) și acum, sub pretextul coronavirusului, în închiderea bisericilor și în clevetirea celei mai sfinte și mai înalte Taine a dumnezeieștii Euharistii.

Conștiințele credincioșilor ortodocși sunt un vulcan care fierbe când văd că este trădată credința și instituțiile Bisericii de către ierarhi fricoși și nevrednici. Greu găsesc cei din urmă argumente convingătoare. Deci unii scapă la validarea Sfinților Părinți și spun credincioșilor: Nu reacționați și nu vă scandalizați! Nu vă gândiți la îngrădiri și la întreruperea pomenirii față de episcopi! Chiar și dacă sunt corecte cele ce spuneți și dacă voi învățați drept cuvântul adevărului și Biserica este în rătăcire, este mai bine să fiți împreună cu Biserica rătăcită chiar dacă învățați drept și sunteți în afara ei. Atribuie, mai ales, această opinie Sfântului Ioan Gură de Aur, răstălmăcind și deformând ceva ce a fost spus cu altă coerență.

Protopresbiter Theodoros Zisis