ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

📜 Evanghelia de la Luca, Cap. XVIII, Vers. 10-14 - a Vameșului și a Fariseului

- Posted in 📖 Sfânta Scriptură by

Zis-a Domnul această parabolă:

Vameșul și Fariseul

Doi oameni s'au suit la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ți că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş; postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nici ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Vă spun Eu vouă: Acesta s'a coborât la casa sa mai îndreptăţit decât acela. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“.

Tâlcuirea Evangheliei a vameșului și a fariseului – Preot Iosif Trifa

Ce evanghelie minunată şi ce învăţătură minunată despre smerenie şi trufie! Doară nicăieri în Sf. Scriptură nu se arată atât de grăitor virtutea smereniei şi păcatul trufiei ca aici, în evanghelia aceasta.

De la vameş să luăm pildă de smerenie şi căinţă pentru păcatele noastre. Vameşul îşi dusese păcatele la biserică şi, aşezându-se cu ele ruşinat, acolo, înapoi, lângă uşă, le stropea cu lacrimile părerii de rău.

Aşa să facem şi noi. „Smerenia este temelia vieţii noastre celei creştineşti – zice Sf. Ioan Gură de Aur. Măcar de ai zidi tu cât de mult, măcar de ai strânge mii de rugăciuni, de ajunări şi de fapte bune, de nu le vei pune pe temelia aceasta, întru deşert şi lesne va cădea zidirea lor, pe nisip fiind aşezată… Nimic nu este în faptele noastre cele bune care să nu aibă lipsă de smerenie. De vei aduna rugăciune ori milostenie, ori ajun, ori altă bunătate, fără smerenie toate îndată cad. Precum mândria este izvorul tuturor răutăţilor, aşa smerenia, început tuturor faptelor bune.“

Smerenia este temelia vieţii creştineşti, iar temelia smereniei este cunoaşterea păcatului şi căinţa pentru păcat. „Nimic nu-l poate smeri pe om aşa tare ca păcatul şi cunoașterea lui“ – zice Sf. Ioan Gură de Aur.

Fariseul tocmai această temelie n-o avea. În biserică, în faţa lui Dumnezeu, el nu zicea: „Doamne, iartă-mă că n-am putut face tot ceea ce ar fi trebuit să fac!“ Nu zicea nici măcar aşa: „Doamne, mulţumescu-Ţi că m-ai ajutat să fac asta şi asta!“ Ba, încă mai mult decât atât, el se lăuda pe sine însuşi şi-l hulea pe aproapele. Nu aşa făcea vameşul. Acolo, după uşa bisericii, el stătea cu sufletul smerit în faţa lui Dumnezeu şi, din adâncul sufletului său, se ruga aşa: „Dumnezeule, sunt un păcătos, sunt cel mai mare păcătos!… Pentru mulţimea păcatelor mele nu sunt vrednic să caut cu ochii mei spre cer… Înaintea Ta, Doamne, stau toate strâmbătăţile mele. Înaintea Ta stau toate suspinele săracilor pe care i-am asuprit. Nici un gând şi nici un lucru nu este pe care să nu-l ştii Tu, Doamne. Dar a răspunde nu pot, iar a fugi n-am unde. Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului! Cu lacrimi fierbinţi, Te rog, milostiv fii mie, păcătosului şi mă iartă pe mine, ticălosul!“

Smerenia este începutul mântuirii. „Smerenia – zice Fericitul Augustin – este scara ce ne înalţă la cele cereşti.“ „Smerenia – zice Sf. Ioan Gură de Aur – este căruţa ce ne ridică la cer“. Celor smeriţi, Dumnezeu le dă har (Pilde 3, 34).

Odată, Fericitul Augustin a fost întrebat:

– Care este virtutea cea dintâi şi cea mai mare?

– Smerenia! a răspuns Fericitul Augustin.

– Iar după smerenie, care vine în rândul al doilea?

– Smerenia! a răspuns iarăşi Fericitul Augustin.

– Iar în rândul al treilea? întrebă omul mirat.

– Smerenia! răspunse şi a treia oară Fericitul Augustin.

Smerenia este cea mai aleasă dintre toate virtuţile. Vom spune însă îndată că această virtute se poate învăţa numai în şcoala Mântuitorului, în şcoala Golgotei, în şcoala Celui care a zis: „Învăţaţi de la Mine, căci sunt blând şi smerit cu inima!“ (Matei 11, 29).

Şi să nu credeţi că e o lecţie uşoară aceasta. E lecţia cea mai grea. Citiţi cu luare-aminte prin Noul Testament şi veţi afla cu câtă greutate i-a scos Iisus chiar şi pe Apostolii Săi de sub ispita trufiei (când discutau care dintre ei să fie „mai mare“).

Iisus Mântuitorul – Care S-a smerit pe Sine până la moarte de cruce – rămâne pilda desăvârşită de smerenie pentru toate vremile şi pentru toţi oamenii. Oricine păşeşte cu adevărat pe urmele Domnului câştigă şi virtutea smereniei. Oricine intră cu adevărat în şcoala Golgotei trăieşte o viaţă de neîncetată smerenie. Dragostea şi smerenia sunt „semnul“ că cineva trăieşte cu adevărat Evanghelia Mântuitorului.

Faţă de virtutea smereniei, cât de urâte sunt trufia şi mândria! Trufia este răsuflarea Satanei. Mândria este ispita cea grozavă cu care diavolul a câştigat cea dintâi biruinţă în grădina Edenului şi cu care câştigă şi azi cele mai multe biruinţe. Răsadul tuturor relelor este mândria – zice înţeleptul Sirah. Şi, vai, este plină lumea de roadele acestui răsad blestemat.

Luxurile, făloşiile, trufiile, împerecherile, zavistiile, duşmăniile, dihoniile politice, toate au răsărit şi răsar, de regulă, din răsadul cel diavolesc al trufiei. În special, lumea de azi este plină de duhul cel satanic al trufiei.

Se ţin oamenii de azi sfătoşi, învăţaţi; nu le mai trebuie nici sfaturi, nici Evanghelie. Ei ştiu de toate. Eu vorbesc de oamenii din popor. Între domni e şi mai şi… Aproape toţi „intelectualii“ îşi fac „un titlu de mândrie“ (ce potrivită expresie!) să nu mai creadă în „superstiţiile“ religiei. Vai, ce seceriş grozav are diavolul şi azi în lume cu ispita trufiei. Răcirea dragostei şi trufia sunt semnele cele mai grăitoare despre cât de mult s-a depărtat „creştinătatea“ de azi de duhul Evangheliei.

„Tot cela ce se înalţă smeri-se-va, iar cel ce se smereşte înălţa se-va“, zice Evanghelia de duminică. Vedeţi, aici sunt două scări deosebite.

„Tot cel ce se smereşte înălţa-se-va“ – asta-i scara lui Dumnezeu, pe care o vedem pe tot locul prin Biblie. Din groapă şi din temniţă l-a ridicat Domnul pe Iosif, fiul lui Iacov. Din apele Nilului l-a scos pe Moise şi l-a făcut conducătorul unui popor. De la oi l-a chemat pe David-proorocul; de la plug, pe Elisei; de la pescuit, pe Apostoli etc. Ce pildă minunată de smerenie este şi Ioan Botezătorul, Înainte-Mergătorul Domnului!

„Şi tot cela ce se înalţă smeri-se-va“ – asta-i scara diavolului, pe care, aşijderea, ne-o arată Biblia. Faraon îl întreba pe Moise: „Cine este Dumnezeul Acela de Care îmi vorbeşti?“ Şi, pe urmă, s-a înecat în apele mării. Nabucodonosor se lăuda cu Babilonul şi, pe urmă, a ajuns să pască iarbă. Pe Irod cel trufaş, l-au ros viermii etc.

Dumnezeu smereşte mai întâi şi apoi ridică. Diavolul, pe de altă parte, îl ridică mai întâi pe om şi apoi îl răstoarnă şi îl umileşte.

Smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalţe în vremea cercetării (I Petru 5, 6).

Rugăciune

Ca vameşul stau şi eu în faţa Ta, Doamne. Pentru mulţimea păcatelor şi a fărădelegilor mele stau şi eu aplecat cu vameşul, nici măcar ochii mei fiind vrednic să-i ridic spre cer. Ca şi vameşul îmi bat şi eu pieptul, zicând: totul este rău şi stricat în mine. Nu este nimic bun în mine; totul este otrăvit de păcat. „Tot capul meu este bolnav şi toată inima mea sufere de moarte“ (Isaia 1, 5). „Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut asupra mea“ (Psalm 54, 4). „Intrat-au ape până la adâncul sufletului meu“ (Psalm 68, 1). „Păcatul meu înaintea mea este pururea“ (Psalm 50, 4) şi înaintea Ta, Doamne. Înaintea Ta stau toate păcatele şi răutăţile mele. A răspunde pentru ele nu pot, şi a fugi n-am unde. Ca vameşul mă aplec şi eu în faţa Ta, Doamne, şi cu lacrimi mă rog Ţie: „Dumnezeule, milostiv fii şi mie, păcătosului, şi mă iartă! Multe sunt păcatele mele, dar mila Ta, Doamne, mai mare este. Deci nu mă lăsa pe mine în deşert. Vezi smerenia mea, Doamne, şi mă scoate din adâncul pierzării!“ (Psalm 118, 153).

Iisuse, preascumpul meu Mântuitor! Tu singur ştii ce fariseu mare trăia odată şi în mine. Îţi mulţumesc, preabunule Doamne, că m-ai chemat în şcoala suferinţelor, în şcoala smereniei, ca să mă scapi de acest fariseu. „Bine este mie, Doamne, că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale“ (Psalm 118, 71). Bine este mie, Doamne, şi de-a pururi Te slăvesc pe Tine, Doamne, că m-ai chemat în şcoala cea mare a Golgotei, să mă înveţi a mă smeri. Ajută-mi, preascumpul meu Mântuitor, să pot trăi în smerenia Crucii Tale până la sfârşitul vieţii mele! Întăreşte-mă neîncetat, căci fariseul din mine poate încă n-a murit de tot. Ispititorul i-a încercat chiar şi pe Apostolii Tăi cu ispita trufiei şi el umblă şi azi cu această ispită tocmai după aleşii Tăi. Îngenunchează-mă neîncetat, preascumpul meu Mântuitor, sub Crucea Ta şi mă ţine neîncetat în acest loc preasfânt, căci acesta este singurul loc unde ispita trufiei nu mai are nici o putere.

„Suflete al meu, smereşte-te neîncetat“ (cf. I Petru 5, 6) sub braţele Celui Care „S-a smerit pentru tine până la moartea pe cruce.“ Amin.

Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an


  • 📜 Acatist de pocăință pentru iertarea păcatelor / M-ai adus în viaţa aceasta din dragoste şi bunătate, spre a mă bucura de toate darurile Tale, pe care cu milostivire mi le-ai dat şi spre a urma legea Ta, dar eu neascultând, m-am aflat departe de Tine, pentru aceasta strig din adâncul sufletului: Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!

  • 🙏 O rugăciune: "Doamne, ridică omul care a căzut ..." Călăuzeşte paşii celui care nu ştie încotro trebuie să meargă. Mângâie sufletul cuprins de întristare, şterge lacrima celui care plânge şi vindecă durerea pe care o vezi doar Tu. Amin!

  • ✝️ Sfântul Isaac Sirul: Crezi că ești smerit? Pune-te singur la încercare! / Cel ce este cu adevărat smerit, atunci când este nedreptățit, nu se tulbură, nici nu se apără în privința acestui lucru, de care a fost nedreptățit; ci primește clevetirile ca și cum ar fi adevărate și nu se îngrijește să-i convingă pe oameni că a fost clevetit, ci își cere iertare. Că unii și-au atras asupră-le numele de „neastâmpărați”, deși în realitate nu erau așa; iară alții au răbdat să fie numiți curvari, deși erau departe de curvie, iar rodul păcatului, pe care nu-l făcuseră, cu lacrimi l-au mărturisit în public și cereau iertare pentru o nelegiuire pe care n-o făptuiseră − deși erau cununați cu toată curăția și nevinovăția în sufletele lor −, cu plângere, de la cei ce-l nedreptățiseră. Și alții iarăși, ca să nu fie lăudați pentru viața îmbunătățită care era în ei, se prefăceau nebuni, fiind îndulciți cu sarea (înțelepciunea) dumnezeiască și adânciți în liniștea lor, încât ajungând în culmea desăvârșirii, au avut de crainici ai bărbăției lor pe Sfinții Îngeri. Tu crezi că ai smerenie; alții se învinovățesc pe sine-și, tu însă nu suferi nici când alții te învinovățesc, și te declari plin de smerenie. Dacă ești smerit cu cugetul, pune-te singur la încercare, și vezi de poți răbda nedreptatea, fără să te tulburi. — Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, pp. 253-254

  • ✝️ Părintele Dumitru Stăniloae: „Smerenia e opusul obrăzniciei grosolane, care pe toate le murdăreşte, care n-are respect de nimic” / Smerenia susţine o sensibilitate delicată în om chiar faţă de fiinţa lui proprie, chiar faţă de trup, ştiind că chiar acesta e un organ plin de taine dat omului de Dumnezeu pentru a-i fi un mediu de manifestarea a sentimentelor curate şi a a faptelor bune ale sufletului. Căci smerenia e opusul obrăzniciei grosolane, care pe toate le murdăreşte, care n-are respect de nimic, pentru că nu înţelege nimic din realitate, pentru că nu vede în nimic prezenţa lui Dumnezeu. (Părintele Dumitru Stăniloae, nota 449 la Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, în Filocalia XI, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 449)

  • ✝️ Nu câştigă cel deştept, nici cel de neam bun, nici cel care vorbeşte fără încetare şi nici bogatul, ci cel care este batjocorit şi rabdă îndelung. / "Nu câştigă cel deştept, nici cel de neam bun, nici cel care vorbeşte fără încetare şi nici bogatul, ci cel care este batjocorit şi rabdă îndelung. Cel care este nedreptăţit şi iartă, cel care este defăimat şi tace, cel care se face pe sine burete de şters şi şterge cu el tot ceea ce aude de la ceilalţi, oricât de înţelept ar părea. Acesta se curăţeşte şi străluceşte mai mult decât ceilalţi. Acesta ajunge la măsuri mari. Acesta se hrăneşte din vederea tainelor dumnezeieşti. În fine, acesta este încă de aici în Rai. Iar când va veni ceasul morţii, numai ce se vor închide ochii aceştia pământeşti, se vor deschide ochii cei dinlăuntru, ochii sufletului. Şi în timp ce se gândeşte la cele de acolo, se află dintr-o dată în cele pe care le doreşte, fără măcar să înţeleagă cum s-a întâmplat aceasta. De la întuneric merge la lumină, de la necazuri, la odihnă, de la tulburare, la liman liniştit, de la război, la pacea veşnică." (Gheron Iosif Isihastul, Mărturii din viața monahală)

  • ✝️ Părintele Proclu Nicău: Să nu uitați de smerenie ... Unde e judecată de om, Duhul Sfânt nu mai este! / Să nu uitați de smerenie. Și fiți cu grijă, diavolul dă mereu târcoale. Mai ales dacă aveți daruri! Nu aveți nevoie de lauda nimănui. Să știți că nu sunt de la voi darurile, tot de la Duhul Sfânt sunt date toate. Stați în smerenie și lăsați Duhul Sfânt în voi și să-l păstrați acolo cu rugăciune curată. Că unde e rugăciune curată și smerenie, Duhul Sfânt lucrează și stă de veghe. Și când vă rugați, să nu aveți gânduri. Să fiți numai voi cu Dumnezeu. Și să nu uitați: nimica sunt eu, nimica am. Totul vine de la Duhul Sfânt. Și să nu judecați, copiii mei, pe nimeni. Că trăim acele vremi. Când nu mai este nevoie să vină Iisus pe pământ, că omul a făcut el judecata de unul singur ... (începe Bătrânul a lăcrima). Unde e judecată de om, Duhul Sfânt nu mai este! — Părintele Proclu Nicău

  • ✝️ Încredinţarea desăvârşită în mâinile lui Dumnezeu – aceasta este sfânta smerenie. / Cel ce are sfânta smerenie nu vorbeşte deloc, adică nu se împotriveşte. Primeşte să i se facă observaţii, să-l controleze ceilalţi, fără să se mânie şi să se îndreptăţească. Nu-şi pierde echilibrul. Celui egoist, complexat, i se întâmplă contrariul: la început seamănă cu cel smerit însă, dacă îl deranjează puţin cineva, îndată îşi pierde pacea, se mânie, se tulbură. Cel smerit este conştient de starea sa lăuntrică şi, deşi aceasta este urâtă, el nu-şi pierde personalitatea. Cunoaşte că este păcătos şi se întristează din pricina asta, dar nu deznădăjduieşte. Încredinţarea desăvârşită în mâinile lui Dumnezeu – aceasta este sfânta smerenie. — Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

  • ✝️ Sfântul Cuvios Paisie Olaru: Trebuie să răbdăm toate cu smerenie pentru dragostea lui Hristos / "Nici prin cap să nu-ţi treacă să placi oamenilor… Să fii mai necinstit de oameni, asta da. Şi ce dacă spune lumea că ai păcate? Ce, nu ai? Trebuie să răbdăm ocările, tată, pentru că aşa ne-a lăudat Mântuitorul Hristos: “Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine”. Trebuie să răbdăm toate, cu smerenie, tată; să răbdăm cu smerenie pentru dragostea lui Hristos. Doar vom câştiga şi noi – nu tot raiul, ci numai un colţişor, cât de mic." — Părintele Paisie de la Sihla

  • ❤️ Maica Domnului e mai presus decât toți în smerenie, de aceea o fericesc pe ea toate neamurile pe pământ și îi slujesc toate puterile cerești / Smeriţii alcătuiesc ceata din care Dumnezeu îşi alege drepţii, sfinţii. Să nu-şi închipuie cineva că pentru a fi smerit trebuie să-ţi pui cenuşă în cap, să duci o viaţă chinuită, să umbli nespălat sau îmbrăcat urât. Nu. Nu e nevoie să-ţi ţii ochii în pământ şi să afişezi o sfinţenie ostentativă, care să atragă atenţia. Dacă am concentra în câteva cuvinte ce anume îl caracterizează pe cel smerit, acestea ar fi nejudecarea aproapelui şi socotirea sa mai prejos decât toţi. Maica Domnului e mai presus decât toți în smerenie, de aceea o fericesc pe ea toate neamurile pe pământ și îi slujesc toate puterile cerești; și pe această Maică a Sa Domnul ne-a dat-o spre apărare și ajutor. "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu din potirul lacrimilor tale, izvor nesecat de milă se adapă mântuitor sufletele noastre căci ne ești Maica izbăvirilor noastre din legătura păcatelor, fiind nouă celor căzuți, caldă mijlocitoare și lumii scăpare pururea Fecioară Marie!"

  • ✝️ Sfântul Amfilohie Makris din Patmos: "Lupta duhovnicească trebuie să fie pecetluită cu dragoste sinceră şi cu smerenia. Căci numai cel ce este îmbrăcat cu acestea nu ţine seamă nici de greutăţile acestei vieţi, nici de ura lui satana, nici de răutatea pe care o manifestă slugile lui." / "Prin harul lui Dumnezeu, omul a reușit să urce duhovnicește, se schimbă, devine un alt om, și frica îl părăsește. Nu se mai teme de moarte și considera viața actuală, oricât de bună ar fim ca o robie." / "Nu mă tem de moarte, nu pentru faptele mele, ci pentru că cred în mila lui Dumnezeu." / "Acolo unde nu există monahism ortodox, nu există Biserică, precum nu există țară fără armată și oraș bine administrat fără jandarmi. Călugării păzesc granițele Bisericii și le apără împotriva vrăjmașilor ei, care, în epoca noastră materialistă, se năpustesc ca niște lupi asupra ei pentru a o sfâșia." / "Rugăciunea făcuta cu stăruință, trezvie, pietate, credință și frângerea inimii, este bună și folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubește. Omul în rugaciune vorbește cu Dumnezeu și Ii cere bunuri duhovnicești și mântuire. Cel ce se roagă trebuie să fie smerit." / "Rugăciunea trebuie însoțită de dragoste. O rugăciune fără dragoste este ca o pasăre fără aripi: i se pare că-i frumoasă, dar n-are aripi și nu poate zbura." / "Omul mândru nu atrage pe nimeni. Și dacă atrage pe cineva, acela se va îndepărta repede! Legătura duhovnicească este indisolubilă numai când există suflet de copil, nevinovăție și sfințenie." — Părintele Amfilohie Makris din Patmos (1889 - 1970)

  • 🌿Smerenia este o virtute plină de sens: îngăduie, îndură, tace ... Smerenia este putere și nu slăbiciune. / Gândeam: „Sunt pământ, și încă pământ păcătos”. Dar Domnul mi-a arătat mila Sa și mi-a dat din belșug harul Său și se bucură duhul meu pentru că deși sunt un ticălos, Domnul mă iubește și de aceea sufletul meu e atras spre El în chip nesăturat, iar când Îl voi întâlni, voi zice sufletului meu: uită-te la El, nu-L pierde „ca să nu ți se întâmple ceva mai rău” (Ioan 5, 14) pentru că sufletul îndură mari chinuri atunci când pierde harul Duhului Sfânt. Credeți-mă, scriu înaintea feței Domnului, pe Care sufletul meu Îl cunoaște. Pentru a păstra harul, trebuie să ne smerim pururea. Iată, Domnul smerește cu milostivire pe cei care-i slujesc Lui. Antonie cel Mare credea că în pustie el era mai bătrân și mai desăvârșit decât toți, dar Domnul l-a îndreptat spre Pavel Tebeul, și Antonie a văzut pe cel ce era mai bătrân și mai desăvârșit decât el. Cuviosul Zosima credea că era monah din copilărie și că nimeni nu putea discuta cu el, dar a fost smerit de Maria Egipteanca și a văzut că era departe de a fi ajuns la măsura ei. Sfântul Tihon (Zadonski) a fost smerit de un nebun întru Hristos care i-a dat o palmă și i-a zis: „Nu fă pe grozavul”. Astfel, Domnul Cel Milostiv smerește pe Sfinți, ca ei să rămână smeriți până la sfârșit. Cu atât mai mult trebuie să ne smerim noi. De aceea, ziua și noaptea cer și eu de la Dumnezeu smerenia lui Hristos. Duhul meu însetează să o dobândească, pentru că este darul cel mai înalt al Duhului Sfânt. În smerenia lui Hristos e și iubire, și pace, și blândețe, și înfrânare, și ascultare, și îndelungă-răbdare și toate virtuțile sunt cuprinse în ea. — (Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, pp. 147-148)

☦️ Starețul Alexei Soloviov: "Întrăm în horn, ne umplem de funingine și apoi ne mirăm: de unde?"

- Posted in ✝️ Duhovnici - Cuvinte de folos by

O pelerină s-a apropiat de stareț văitându-se că toți casnicii o supără. Starețul a răspuns:

"Trebuie să te socotești mai rea decât toți și atunci nu vei simți ocara și nimeni nu te va putea supăra. Ție, însă, ți se spune un cuvânt, iar tu răspunzi cu zece. Întrăm în horn, ne umplem de funingine și apoi ne mirăm: de unde?"

~ Starețul Alexei Soloviov

✝️ Încredinţarea desăvârşită în mâinile lui Dumnezeu – aceasta este sfânta smerenie.

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Cel ce are sfânta smerenie nu vorbeşte deloc, adică nu se împotriveşte. Primeşte să i se facă observaţii, să-l controleze ceilalţi, fără să se mânie şi să se îndreptăţească. Nu-şi pierde echilibrul. Celui egoist, complexat, i se întâmplă contrariul: la început seamănă cu cel smerit însă, dacă îl deranjează puţin cineva, îndată îşi pierde pacea, se mânie, se tulbură.

Cel smerit este conştient de starea sa lăuntrică şi, deşi aceasta este urâtă, el nu-şi pierde personalitatea. Cunoaşte că este păcătos şi se întristează din pricina asta, dar nu deznădăjduieşte.

Încredinţarea desăvârşită în mâinile lui Dumnezeu – aceasta este sfânta smerenie.


— Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

🛑 Părintele Claudiu Buză: Ambasadorul apostaziei (lepădării de credință) în agora mărturisirii →

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

AMBASADORUL APOSTAZIEI (LEPĂDĂRII DE CREDINȚĂ) ÎN AGORA MĂRTURISIRII

Circulă de ceva timp pe Facebook un articol denigrator la adresa celor care au ales să ducă o luptă sinceră împotriva ecumenismului legiferat sinodal, scris de Ambasadorul Creștin Ortodox. Cine este și de unde a ieșit acest "Ambasador" al ortodocșilor, nu știm! Însă, pare a fi portavocea sistemului și emisar al trădătorilor de credință. Limbajul său lasă de dorit pentru cel care se prezintă ca fiind "Ambasador creștin ortodox". Un ambasador lumesc, adeseori se exprimă și se manifestă cu multă noblețe și delicatețe. Cu atât mai mult ar trebui să ne așteptăm din partea unui "ambasador duhovnicesc", care are pretenția să vorbească în numele Bisericii. Dar Biserica întotdeauna s-a exprimat prin Învățătorii Ei și prin învățăturile cuprinse în Dogme și în Canoane, nu prin păreri personale și interpretări subiective. Ortodoxia este prea bogată și prea frumoasă ca să fie denaturată de oameni care iubesc mai mult opinile proprii decât cuvintele Sfinților.

Pentru Ambasador, "cei care lovesc dinăuntru" Biserica, numiți fără pic de rușine "nenorociți periculoși", sunt "așa-zișii mărturisitori și apărători moderni ai Bisericii și turmei lui Hristos". Pentru emisarul ortodox, cei care de fapt "apară Biserica de schismă și de dezbinări", sunt ei înșiși dezbinători și schismatici, de parcă Sfântul Fotie cel Mare a lăsat Canonul 15 exact pentru acest motiv: schismă și dezbinare! Sau Sfinții, îngrădiți de ereziile de peste veacuri, au luptat în afara Bisericii cu ereticii neavând știință de carte teologică. Mai mult decât atât, dacă în lupta împotriva ecumenismului folosim cuvinte ale Sfinților "expunem o falsă smerenie", iar dacă vorbim după părere, cum dealtfel nu ar trebui, nesocotim învățăturile Sfinților. Pentru Ambasador "tăcerea este de aur", iar mărturisirea este mândrie sau judecată a ierarhiei. Se uită că atunci când episcopul propovăduiește public o erezie devine minciunoepiscop sau minciuno-învățător, iar îngrădirea nu se face față de ierarhie sau față de Biserică, ci față de erezie și față de cel prin care este propagată erezia: pseudoepiscop! Ambasadorul este convins că "mărturisitorii" habotnici sunt "unelte inconștiente ale întunericului", agramați, lipsiți de cuget ortodox și de trăire, că nu au blândețe, răbdare pace și bunătate. Probabil că a observat, pe bună dreptate, unele exagerări și derapaje la unii nepomenitori care, într-adevăr, sunt condamnabile, dar de aici și până la a-i numi pe toți cu cele mai josnice apelative, este de neînțeles! Este regretabil că unii nepomenitori sau mărturisitori au inclus alături de mărturisirea împotriva ecumenismului și a minciuno-sinodului din Creta, denigrări și chiar batjocoriri ale unor Părinți, precum și sancționarea unei evlavii bine așezate a celor din Biserică față de aceștia și față de moștenirea duhovnicească lăsată poporului drept-credincios. Un ambasador cu discernământ ar trebui să cunoască că nu toți nepomenitorii sunt în acest duh de dezbinare, și că nu au ca obiectiv ruperea unității Bisericii. Dimpotrivă, trebuie să apărăm unitatea Bisericii!

Ambasador creștin ortodox, altcineva, rupe unitatea Bisericii, nu nepomenitorii! Citiți cu atenție partea a doua a Canonului 15 și veți afla cine rupe unitatea Bisericii. Acea listă ar trebui să o publicați, lista rușinii și a trădării. Însă văd că apărați pe adevărații vinovați și vă faceți complice trădării și vânzării credinței. Avea dreptate Pr. Prof. Theodoros Zisis când spunea că cei care se opun ridicării zidului de apărare împotriva ecumenismului prin îngrădirea de erezie, se fac împreună vinovați cu cei care au legiferat sinodal erezia.

Așadar, nu mai mințiți poporul cu diplomația bisericească și cu surogate pseudo-duhovnicești, și lăsați ura și disprețul la adresa celor care încearcă să facă ceva în Biserică împotriva unei erezii cumplite care va duce la iad pe toți cei îmbolnăviți de ea. Vreți să vă faceți ambasador al iadului?! Să nu fie!

— Părintele Claudiu Buză

— Sursa postării: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid02MEZKnxk2NorMi9GCHXGiYn9KwpVc8Hj7mt2XHy1BnjkM97Q8vhqqPTFDXRUQXnptl


Comentariul Ortodoxia.RO:

Legat de întrebarea legitimă "Cine este și de unde a ieșit acest “Ambasador” al ortodocșilor [..]", se impune a se face următoarele observații:

BOR are la nivel informal un "serviciu de relații și conexiuni" - a nu se confunda cu << Biroul de Presă și Relații Publice >> care este doar o anexă a acestei rețele - care funcționează observabil sau nu asemenea unui serviciu de informații.

Acest serviciu a creat și întreținut, cu mult înainte de momentul Creta 2016, o rețea în teritoriu care furnizează informații cu tot ce se întâmplă în parohii, episcopii, mitropolii, mănăstiri și schituri.

Informațiile pe care le primesc sunt foarte valoroase pentru aceștia deoarece sunt foarte detaliate și le servesc interesele pentru menținerea controlului și "ascultării" impuse și necondiționate.

În cadrul acestei rețele, acest serviciu "cucernic" a integrat și personal care operează "opoziția" - am scris cu ghilimele deoarece este vorba despre o falsă opoziție: aceste persoane la nivel declarativ își manifestă opoziția și rezistența la sistem, creează și întrețin resurse publice și/sau private pe această linie, agreghează un capital de simpatie și de ascultare, iar atunci când primesc ordin pe linie ierarhică - ca să nu zic pe unitate - acești falși opozanți se activează și întorc frontul de luptă.

Modul de lucru al acestor persoane este unul clasic dpdv informativ: lucrează cu liste de persoane, fac rapoarte pe evenimente și situații, le transmit mai departe pe linie ierarhică, le furnizează la cerere celor interesați, uneori ajung și depun mărturie în instanță și din când în când își ridică remunerația pentru munca prestată și rezultatele obținute.

Un alt aspect al acestei construcții informale este că au reușit să integreze și să aducă la "ascultare" asociații și organizații non-profit din sfera religioasă și civică ale pliromei și să le pună la lucru în direcția descrisă mai sus. Asociații care în perioada de dinainte de '89 au activat și funcționat clandestin și/sau ilegal cu multă luptă și jertfă duhovnicească, sunt acum acceptate, orientate, finanțate și puse la lucru pe linia ecumenismului.

În calitate de oameni simpli și de creștini ortodocși să luăm aminte la aceste lucruri, să luptăm și să rezistăm cu armele duhovnicești pe care fiecare dintre noi le are la dispoziție: rugăciunea, postul și Sfintele Taine ale Bisericii.

Prezentare context:

💥Părintele Dumitru Florin Jurcă: Ortodocșii progresiști și liberali care sunt încântați de octava de rugăciune ecumenistă pentru așa zisa unitate a creștinilor, mai bine zis octava de înșelare sincretistă, îi învață pe frații lor ortodocși, de credință, ce înseamnă dragostea față de aproapele. →

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

sărutul lui iuda

"Ortodocșii progresiști și liberali care sunt încântați de octava de rugăciune ecumenistă pentru așa zisa unitate a creștinilor, mai bine zis octava de înșelare sincretistă, îi învață pe frații lor ortodocși, de credință, ce înseamnă dragostea față de aproapele. Cum îi învață ortodocșii progresiști? Punându-le tot felul de etichete: fundamentaliști, fanatici, analfabeți, medievali și altele mai colorate. Ciudată dragoste au față de frații lor de credință. Ei au prejudecăți, cum ar fi faptul ca frații lor ortodocși nu ar avea dragoste față de aproapele indiferent de etnia și credința acestuia. În zona progresistă teologia e înlocuită cu "păreologia", experiența Duhului Sfânt pe care au avut-o sfinții, care ne îndrumă duhovnicește că nu e bine să ne rugăm cu cei de alte credințe, pentru ei nu are nicio valoare. Criteriile după care se ghidează acești progresiști, nu sunt învățăturile sfinților care au trăit o teologie empirică, ci speculațiile lor raționale. Părinții duhovnicești ai neamului au fost căliți în închisorile comuniste și ei ne învață același lucru în ce privește rugaciunea în comun cu eterodocșii, dar pentru progresiști sunt lipsite de valoare. Pentru "păreologia ortodoxă " sfintele canoane sunt bariere ruginite, iar învațăturile Sfinților Părinți sunt prăfuite. Ce etichete ne mai puneți?" — Părintele Dumitru Florin Jurca

☦️ Cuviosul Gavriil Georgianul: Este foarte greu să obții adevărata smerenie.

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Sfântul Gavriil (Urgebadze)

"Ce fel de muncă este nevoie, ce fel de efort este necesar pentru a nu te considera măcar un pic mai bun decât orice altă persoană. Și astfel încât să nu fie doar în cuvinte, ci și să o simțim de fapt în interior."Sfântul Gavriil (Urgebadze)

🔥 STRATINFO: E plin BOR-ul de asemenea specimene în slujba Sinagogii

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

Cam așa arată discursul unui mercenar ecumenist travestit trimis de Sinagoga lui Satan să genereze genocid în rândul creștinilor.

Iudaisme pentru creștini: "Haideți să ne smerim purtând măști și injectându-ne!"

STRATINFO / Sursa video: https://youtu.be/N1QeunlCndY


Comentariu Ortodoxia.RO:

Pr. Vasile Ioana discută cu o jurnalistă - noul normal din punctul de vedere al globaliștilor sataniști și sioniști: