Acum staţi să vă spun cîteva lucruri de care să ţineţi seama, ca viitori părinţi ce sînteţi. Iar ce vă voi spune acum, vreau să ţineţi bine minte, să nu uitaţi, şi să aplicaţi întocmai, dacă nu vreţi să vă fie copilul nefericit şi voi la fel.
Vin la mine sute de părinţi care, plîngînd cu lacrimi în ochi, mă roagă să le ajut copiii, fiindcă se droghează, sau au prieteni răi, sau îi înjură, le cer bani, ca să joace cărţi prin cluburi sau alte jocuri de noroc, iar cînd aceştia nu au bani să le dea, îi ameninţă şi chiar îi bat! Aşa ajung unii părinţi să-şi blesteme şi ceasul şi clipa în care i-au adus pe lume!
Am văzut părinţi plîngînd cu lacrimi amare, pentru halul în care au ajuns copiii lor, spunînd că era mai bine de mii de ori dacă nu îi aveau! Fiindcă atunci ar fi avut un singur necaz şi-o singură supărare, din pricină că n-ar fi avut copii, pe cînd aşa, au mii de necazuri şi supărări, din pricina cumplitelor probleme pe care le fac în fiecare zi, de le este ruşine să se arate în lume. De aceea, mă roagă să îi ajut cu rugăciunile mele, pentru izbăvirea copiilor lor. Insă cînd îi întreb ce-au făcut ei sau ce fac în acel moment pentru izbăvirea acelor făpturi nefericite, îmi răspund aproape toţi că nu pot face nimic, din pricină că le-au scăpat de sub control, de îndată ce au ajuns la vîrsta adolescenţei!
Iar eu le spun: „Era firesc să se întîmple aşa. De vreme ce nu aţi folosit deloc anii copilăriei, aşteptînd să vină adolescenţa ca să vă ocupaţi de copiii voştri, era firesc să culegeţi aceste roade, ba încă şi mai rele. Copilul este ca o plămadă. Cu cît este mai moale plămada, cu atît mai uşor se plăsmuieşte. La fel stau lucrurile şi cu copiii. Cu cît este copilul mai mic, cu atît se modelează, se formează, se educă şi se desăvîrşeşte mai lesne.
Acum, că v-aţi amintit şi voi că aveţi copii, sau mai degrabă ei v-au amintit acest lucru prin greşelile lor, cu pretenţiile şi cu căderile lor şi, în general, prin toată purtarea lor necuviincioasă, acum este prea tîrziu. Căci şi-au luat zborul precum o pasăre. Şi, odată ce pasărea şi-a luat zborul, anevoie se lasă prinsă, ca să nu spun că nu mai poate fi prinsă deloc!
Educarea unui copil este alfa şi omega tuturor îndatoririlor pe care le au părinţii faţă de această existenţă umană pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, o aduc pe lume! Se poate socoti cu îndreptăţire că acei părinţi care au eşuat în ce priveşte educaţia propriilor copii, au eşuat în TOATE! In TOATE, mă auziţi? Fiindcă, dacă presupunem că există părinţi care şi-au închinat toată viaţa extinderii proprietăţilor lor industriale şi înmulţirii banilor, ajungînd mari magnaţi, însă nefăcînd nimic pentru o chibzuită educare a propriilor copii, vă spun că, nu numai că nu le-au oferit nimic acelora, dar chiar s-au luptat şi s-au ostenit să creeze oameni trîndavi, leneşi şi călcători de lege! Da! Vă încredinţez de adevărul spuselor mele. Au plămădit nişte călcători de lege!
Şi ştiţi de ce? Din pricină că banul, cînd se află în mîinile unor oameni corupţi, le face rău şi celor ce au acei bani, dar şi altora pe care îi trag după ei. Fiindcă cei dintîi îi cumpără pe ceilalţi şi îi folosesc ca pe nişte fiinţe fără voinţă, cînd, unde şi pentru ce vor. În orice caz, nu pentru ceva bun!
Nu ştiţi oare că se zice că: „Banul corupe conştiinţe"? Cuvînt mai potrivit despre înrîurirea pe care o au banii asupra conştiinţei omului şi mai ales în ce priveşte cumpărarea conştiinţelor oamenilor, de la începutul lumii, eu unul n-am auzit. Şi nu trebuie să mergem prea departe pentru a găsi pilde. Oare Iuda nu L-a vîndut pe Iisus pentru bani? Pentru treizeci de arginţi? Asta oare nu ne este de ajuns? Nu vă este de ajuns pentru a vă încredinţa de puterea distrugătoare a banului, folosit de oamenii fără Dumnezeu? Şi, prin urmare, cei ce nu se îngrijesc de creşterea întru Dumnezeu a copiilor lor, ce credeţi că plăsmuiesc? Plăsmuiesc Iude! Fiindcă îşi adună comori aici pe pămînt, nepăsîndu-le de împărăţia Cerurilor.
De altminteri, de cele adunate aici, nici măcar ei nu apucă să se bucure, dar nici copiii lor, prost crescuţi, nu pot să le păstreze. Şi ştiţi de ce? Fiindcă, pe de o parte, părinţii au fost atinşi de acea boală cumplită, care este iubirea de arginţi. Şi vor muri în îmbrăţişarea acesteia! Toate celelalte bunuri, lăsate de Dumnezeu oamenilor, îi lasă indiferenţi. Prin urmare, vor muri fără a se putea bucura de ele! Iar copiii lor, din pricina decăderii, nu le pot păstra! Fiindcă a păstra bunurile este mai anevoie decît a le dobîndi!".
într-adevăr, avea dreptate Bunicuţul, căci, aşa cum ne spuneau strămoşii noştri din antichitate: „Păstrarea bunurilor este mai anevoioasă decît dobîndirea lor".
„Prin urmare, dacă nu există o educaţie corectă, nu există nimic. Iar educaţia corectă nu se face cum vrem noi şi, mai ales, nu se face cînd vrem noi! Aceste două elemente trebuie să aibă un punct comun de pornire şi, în mod obligatoriu, trebuie să coexiste. Iar punctul de pornire coincide întru totul cu momentul conceperii copilului. Se continuă pe toată perioada sarcinii şi tot creşte, din ziua naşterii pînă la deplina maturitate a copilului, mai zise Bunicuţul.
De aceea, cele ce vă spun sînt de mare însemnătate, aşa că vreau să fiţi cu mare băgare de seamă! Grija părinţilor pentru copil, începe chiar din clipa în care copilul se află în pîntecele maicii sale! Da! Chiar de atunci!
Mă veţi întreba: Ce putem face noi pentru fătul şi, în general, pentru un copil aflat abia în pîntecele maicii sale?
Vă răspund: Voi singuri nu puteţi face nimic! Însă Acela ce a îngăduit conceperea acelui copil, poate TOTUL! Într-adevăr, există oare mai mare minune, decît minunea conceperii unui copil? Cu siguranţă, nu!
De aceea, noi ne vom adresa Aceluia şi Lui îi vom cere prin rugăciuni fierbinţi, să se îngrijească de desăvîrşirea trupească şi sufletească a copilului conceput, chiar din perioada în care se află în pîntecele maicii sale. Iar Acela, prin Dumnezeiescul Har al Sfîntului Duh, se va îngriji de amîndouă. Însă rugăciunile noastre nu se opresc aici. Ba dimpotrivă! După naşterea pruncului, pe măsură ce creşte, noi trebuie să ne înteţim rugăciunile.
Astfel dovedim că încredinţăm lui Dumnezeu însuşi buna educare a copilului nostru. Iar cînd copilul se află sub directă şi neîntreruptă supraveghere şi îngrijire, fiind apărat de Dumnezeu, atunci putem fi încredinţaţi că niciodată n-o va apuca pe un drum greşit".
Parintele Porfirie. Stravazatorul, inaintevazatorul, tamaduitorul - Bunavestire 2002
După cum, atunci cînd bărbatul şi femeia sunt neuniţi, nu e nimic sănătos în casa lor, chiar dacă lucrurile ar merge bine, tot aşa, cînd domneşte pacea şi unirea, nimic nu va fi neplăcut, chiar dacă s-ar ivi mii de furtuni în aceeasi zi. 
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai învățat ca totdeauna să ne rugăm unul pentru altul, căci așa vom împlini legea Ta și ne vom arăta vrednici de mila Ta, caută cu îndurare și păzește de vrăjmașii văzuți și nevăzuți pe soțul meu (soția mea), pe care mi l-ai dăruit (mi-ai dăruit-o) a petrece împreună până la moarte. Dăruiește-i sănătate și deplină înțelepciune, ca să-și poată îndeplini datoriile după voia și poruncile Tale. Ferește-l (o) de ispitele pe care n-ar fi în stare să le poarte. Întărește-l (o) în dreapta credință și în dragoste desăvârșită, ca să lucrăm împreună faptele bune și să ne tocmim viața după sfintele Tale așezări și porunci. Că a Ta este stăpânirea și puterea în veci. Amin!
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ