ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

☦️ Părintele Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii - Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți.

- Posted in Ortodoxie și Actualitate by

enter image description here

Hrana duhovnicească creștină, prin natura sa, este ceva viu și ziditor; dacă atitudinea noastră în ce o privește este doar una academică și cărturărească, nu vom izbuti să ne folosim cu adevărat de ea. Așadar, dacă citim cărți ortodoxe sau suntem interesați de Ortodoxie doar pentru a ști sau pentru a ne etala cunoașterea în fața altora, n-am înțeles nimic; dacă învățăm poruncile lui Dumnezeu și rânduielile Bisericii Sale doar pentru a fi „corecți” și pentru a judeca „incorectitudinea” celorlalți, n-am înțeles nimic. Toate aceste lucruri nu trebuie să ne influențeze doar gândirea, ci și să ne înrâurească viața și să o schimbe. În orice perioadă de criză a lucrărilor omenești – așa cum sunt vremurile ce se aștern înaintea noastră, aici, în lumea liberă – cei ce se vor încrede în cunoașterea exterioară, în legi, în canoane și-n „corectitudine” nu vor putea rezista. Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți. — Părintele Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii.

☦️Părintele Serafim Rose: ... Hristos a fost și el urât, a fost răstignit ...

- Posted in Sfinți și învățături by

Ieromonah Serafim Rose

"Nu te descuraja, văzând o revoltă împotriva ta. Ar fi mai rău dacă toți te-ar iubi: asta înseamnă că esti un om ales. Hristos a fost și el urât, a fost răstignit. Așadar, de ce te-ai aștepta la dragoste universală, dacă calci pe urmele Lui Hristos? Asigură-te că ai conștiința curată, iar nu te teme de ura umană, ci de ura în propriul tău suflet."Părintele Serafim Rose

✝️ Părintele Serafim Rose: pentru a rezista acestor încercărilor din vremurile din urmă ... trebuie să trăim nelumește

- Posted in Profeții și Proorocii by

Ieromonah Serafim Rose

Încercările psihologice ale celor ce vor trăi în vremurile din urmă vor egala încercările fizice ale mucenicilor. Dar, pentru a rezista acestor încercări, trebuie să trăim nelumește.

  • Părintele Serafim Rose, 1934-1982 / "Letters from Father Seraphim" [Scrisori de la Părintele Serafim - Din corespondența de 12 ani a ieromonahului Serafim Rose cu părintele Alexey Young] - 2001

enter image description here

☦️ Ecumeniștii, vor ține si ei o ortodoxie, dar una după placul lumii acesteia care o va transforma într-o sectă!

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

"Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor!" - Sfântul Ignatie al Antiohiei / Epistola către Sf. Policarp al Smirnei

☦️ ☦️ ☦️

"Ecumeniștii, vor ține si ei o ortodoxie, dar una după placul lumii acesteia care o va transforma într-o sectă!" - Părintele Serafim Rose

✝️ Părintele Ieromonah Serafim Rose a fost canonizat de Biserica Ortodoxă a Georgiei

Un Ierarh al Bisericii Georgiei crede că pe lângă părintele Serafim, trebuie canonizat păstrătorul Icoanei Maicii Domnului din Montreal, fratele José Muñoz-Cortez.

Mitropolitul Nicolae de Akhalkalaki, Kumurdoy și Kars al Bisericii Ortodoxe Georgiene a anunțat canonizarea ieromonahului Serafim (Rose), relatează Orthochristian.com.

Acest lucru a devenit cunoscut în ziua 26 februarie 2023, în cadrul Sfintei Liturghii pe care ierarhul georgian a săvârșit-o în Biserica Arhanghelului Mihail din eparhia sa, împreună cu preasfințitul episcop Gherasim de Fort Worth (Biserica Ortodoxă din America), fiul duhovnicesc al Ieromonahului Serafim în mănăstirea Sfântul Herman din Platina, California.

Adresându-se către episcopul Gherasim, Mitropolitul Nicolae a spus că ieromonahul Serafim a fost canonizat în Eparhia Akhalkalaki cu doar o săptămână înainte, dovadă fiind icoana părintelui Serafim plasată în biserică (icoana poate fi văzută în stânga arhimandritului la începutul videoclipului de pe canalul Punks and Monks).

Vlădica i-a mulțumit episcopului Gherasim pentru că a venit și a spus: "Cred că nu este o întâmplare că săptămâna trecută am pus în biserică icoana părintelui său duhovnic, ieromonahul Serafim (Rose). Și cred că la fel nu este o coincidență faptul că părintele Serafim (Rose) nu este canonizat în lume, ci anume în eparhia noastră și aceasta va începe de aici".

"Episcopul Gherasim a venit pentru prima dată în Georgia în 1991, la 10 ani după moartea părintelui Serafim (Rose). Și în acea perioadă dificilă am reușit să tipărim două dintre cărțile lui și poate acesta este unul dintre motivele pentru care ne vizitați atât de des", a spus mitropolitul Nicolai, adresându-se ierarhului american.

Mitropolitul Nicolae și episcopul Gherasim au vizitat mănăstirea Sfântului Herman din Alaska în septembrie, în timpul unui pelerinaj în cinstea celei de-a 40-a aniversări de la trecerea la Domnul a părintelui Serafim.

enter image description here

Potrivit mărturiei ierarhului georgian, el a sist atunci în America cu o misiune specială – pentru a inspira la canonizarea oficială a părintelui Serafim. L-a vizitat pe Preasfințitul Maxim, Episcopul de Los Angeles al Bisericii Ortodoxe Sârbe, pentru a-i împărtăși propunerea (deși părintele Serafim era ieromonah al Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate, mănăstirea Sfântul Herman, unde se odihnesc moaștele sale, aparține acum Bisericii Sârbe).

Mitropolitul Nicolae a vizitat, de asemenea, mănăstirea Sfânta Treime din Jordanville, statul New York, la sfârșitul lunii octombrie, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la trecerea la Domnul a păstrătorului icoanei făcătoarei de minuni a Maicii Domnului Iberice de la Montreal, fratelui José Muñoz-Cortez, cu un mesaj similar că a venit vremea canonizării fratelui Jose.

UJO a scris mai devreme că Comisia Bisericii Ortodoxe Ucrainene pentru Canonizarea Sfinților a examinat materiale adunate despre șapte nevoitori.

Sursa: https://spzh.news/ro/news/72141-v-hruzinskoj-tserkvi-prichislili-k-liku-svjatykh-ieromonakha-serafima-rouza

Părintele Serafim Rose: "..Toată lumea îi judecă pe aceşti copii, se feresc pe stradă de ei .. "

- Posted in Lupta cea bună by

Toată lumea îi judecă pe aceşti copii, se feresc pe stradă de ei din cauza frizurilor ciudate, din cauza hainelor colorate și rupte, din cauza cerceilor, din cauza tatuajelor, le strigă că sunt satanişti și drogaţi! Este teribil ce se întâmplă cu aceşti copii, trăiesc în iad şi nimeni nu le întinde o mână de ajutor. Eu atât vă spun vouă: din rândurile lor se vor ridica viitori mucenici ai lui Hristos.

Părintele Serafim Rose, 1934-1982

Părintele Serafim Rose, 1934-1982

Ieromonah Serafim Rose - Perspectiva ortodoxă asupra lumii : „ORTODOXIA ESTE VIAȚĂ”

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

Ieromonah Serafim Rose

Există o părere greșită, din păcate mult prea răspândită astăzi, cum că ne este de ajuns o Ortodoxie mărginită la clădirea bisericii și la activități formal „ortodoxe”, cum ar fi să ne rugăm în anumite momente sau să facem semnul crucii; în toate celelalte privințe, zice această părere, putem fi ca toți ceilalți, luând parte fără probleme la viața și cultura vremurilor noastre, atât timp cât nu păcătuim.

Oricine a ajuns să cunoască cât de adâncă este Ortodoxia și cât de deplină trebuie să fie dăruirea ce i se cere unui creștin ortodox serios, precum și cerințele totalitare ale lumii contemporane, va vedea cu ușurință cât de greșită este părerea de mai sus. Ori ești ortodox tot timpul, în fiecare zi, în fiecare împrejurare a vieții, ori nu ești deloc ortodox adevărat. Ortodoxia noastră nu se arată doar în vederile religioase ferme pe care le avem, ci în tot ce facem și spunem. Mulți dintre noi nu prea ne dăm defel seama de răspunderea creștină, religioasă, pe care o avem pentru latura aparent seculară a vieții. Cel ce are o adevărată viziune ortodoxă asupra lumii trăiește dreptslăvitor fiecare aspect al vieții.

Se ridică, așadar, următoarea întrebare: cum putem cultiva și susține această viziune ortodoxă asupra lumii în viața noastră de zi cu zi?

Cea dintâi și cea mai vădită cale este de a fi în legătură neîncetată cu izvoarele de hrană creștină, cu tot ceea ce ne dă Biserica spre luminare și mântuire: slujbele Bisericii și Sfintele Taine, Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, scrierile Sfinților Părinți. Trebuie citite, bineînțeles, cărțile potrivite cu măsura de înțelegere a fiecăruia, iar învățăturile Bisericii trebuie puse în făptuire după împrejurările vieții fiecăruia; abia atunci acestea pot fi rodnice la călăuzirea și schimbarea noastră în chip creștinesc.

Adesea, însă, aceste izvoare de căpătâi ale creștinismului nu dau roadă în întregime, ba uneori nu dau nicio roadă – fiindcă nu avem o dreaptă atitudine creștină în privința lor și a vieții creștine pe care ar trebui s-o insufle. […]

Hrana duhovnicească creștină, prin natura sa, este ceva viu și ziditor; dacă atitudinea noastră în ce o privește este doar una academică și cărturărească, nu vom izbuti să ne folosim cu adevărat de ea. Așadar, dacă citim cărți ortodoxe sau suntem interesați de Ortodoxie doar pentru a ști sau pentru a ne etala cunoașterea în fața altora, n-am înțeles nimic; dacă învățăm poruncile lui Dumnezeu și rânduielile Bisericii Sale doar pentru a fi „corecți” și pentru a judeca „incorectitudinea” celorlalți, n-am înțeles nimic. Toate aceste lucruri nu trebuie să ne influențeze doar gândirea, ci și să ne înrâurească viața și să o schimbe. În orice perioadă de criză a lucrărilor omenești – așa cum sunt vremurile ce se aștern înaintea noastră, aici, în lumea liberă – cei ce se vor încrede în cunoașterea exterioară, în legi, în canoane și-n „corectitudine” nu vor putea rezista. Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți.

Nu-i nimic mai trist decât să vezi cum cineva care a crescut în sânul Ortodoxiei, care are o oarecare cunoaștere a catehismului, care a citit din Viețile Sfinților, care are o idee generală despre ce înseamnă Ortodoxia, care înțelege cât de cât slujbele, este totuși neputincios să priceapă ce se întâmplă în jurul lui. […]

Așadar, atitudinea noastră, începând chiar de acum, trebuie să fie una cu picioarele pe pământ și firească. Trebuie, adică, să se aplice la împrejurările reale ale vieții, iar nu să fie rodul închipuirii, al escapismului și al refuzului de a da piept cu realitățile adesea neplăcute ale lumii care ne înconjoară. O Ortodoxie prea exaltată și prea cu capul în nori își are locul într-o seră și e neputincioasă să ne ajute în viața de zi cu zi, cu atât mai puțin să îi mântuiască pe cei din jur. Lumea noastră e nemiloasă și rănește sufletul cu asprimea sa; trebuie să răspundem, mai întâi de toate, cu înțelegere și dragoste creștină, cu picioarele pe pământ, lăsând isihasmul și formele sporite de rugăciune pentru cei ce sunt în stare să le primească.

Și, iarăși, atitudinea noastră nu trebuie să fie centrată pe sine, ci să se îndrepte spre cei ce Îl caută pe Dumnezeu și doresc să ducă o viață dreaptă. Astăzi, oriunde există o comunitate ortodoxă ceva mai mare, apare ispita de a face din ea o societate de mulțumire a sinelui și de încântare cu faptele bune și realizările noastre ortodoxe: cu frumusețea bisericilor și a podoabelor din ele, cu fastul slujbelor, ba chiar și cu neprihănirea credinței noastre. Însă adevărata viață creștină, încă din vremea apostolilor, a fost întotdeauna nedespărțită de împărtășirea ei cu ceilalți. O Ortodoxie care e trăită așa îi luminează și pe ceilalți – nu e nevoie să fie deschis un „departament misionar” anume; focul adevăratului creștinism se împărtășește singur, fără să îi trebuiască așa ceva. Dacă Ortodoxia noastră rămâne ceva pe care-l păstrăm pentru sine, și ne mai și lăudăm cu asta, atunci suntem ca niște morți care-i îngroapă pe morți – și aceasta e tocmai situația în care se află multe din parohiile ortodoxe de astăzi, chiar și cele care numără în rândul lor mulți tineri, dacă nu se vor adânci în credința lor. Nu ajunge să spui că tinerii vin la biserică. Trebuie să ne întrebăm ce primesc ei în biserică, ce iau cu ei din biserică; dacă nu fac din Ortodoxie o parte de nedespărțit a vieții lor, atunci nu e deloc de ajuns să spui că vin la biserică. […]

Nimeni nu tăgăduiește că astăzi Biserica e înconjurată de vrăjmași sau că sunt unii care ar face orice pentru a profita de încrederea noastră. Dar așa au stat lucrurile încă din vremea apostolilor, iar viața creștină a fost mereu un risc din punctul de vedere al trăirii. Însă, chiar dacă uneori se profită de noi și trebuie să fim prevăzători în această privință, să nu renunțăm a avea o atitudine fundamental iubitoare și încrezătoare, fără de care vom pierde însăși esența vieții creștine. Lumea, care nu-L are pe Hristos, trebuie să fie neîncrezătoare și rece, dar creștinii, dimpotrivă, trebuie să aibă dragoste și deschidere, căci altfel vom pierde sarea lui Hristos din lăuntrul nostru și vom ajunge asemenea lumii, buni de nimic, izgoniți de pretutindeni și călcați în picioare.

Puțină smerenie când ne uităm la noi înșine ne va ajuta să fim mai darnici și mai iertători cu greșelile altora. Ne place să-i judecăm pe alții pentru ciudățenia purtării lor; le zicem „țicniți” sau „convertiți nebuni”. E adevărat că trebuie să avem grijă cu oamenii într-adevăr dezechilibrați, care pot face mult rău în Biserică. Dar ce creștin ortodox serios de astăzi nu e un pic „nebun”? Nu ne potrivim cu căile lumii acesteia; și, dacă am face-o în lumea de acum, nu suntem creștini serioși. Adevăratul creștin nu se poate simți astăzi acasă în lume; nu poate decât să se simtă și să fie socotit de ceilalți un pic „nebun”. […]

Atitudinea noastră creștină trebuie să fie una pe care, în lipsa unui cuvânt mai bun, o voi numi nevinovată. Lumea prețuiește astăzi să fii sofisticat, să fii descurcăreț în cele ale sale, să fii „profesionist”. Ortodoxia nu prețuiește defel aceste însușiri; ele ucid sufletul creștinului. Și, totuși, aceste însușiri se strecoară pe furiș, întruna, în Biserică și în viețile noastre. […]

Să păzim și să sporim acele însușiri ale adevăratei viziuni ortodoxe asupra lumii: o atitudine vie, firească, iubitoare, și iertătoare, care nu se preocupă de sine, păstrându-ne nevinovăția și nelumescul, chiar dacă avem conștiința deplină și smerită a păcătoșeniei noastre și a tăriei ispitelor lumii din jur. […]

Ortodoxia este viață. Dacă nu trăim Ortodoxia, atunci, pur și simplu, nu suntem ortodocși, indiferent de credința noastră formală.

Ieromonah Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii


DESPRE CONCEPŢIA DE VIAŢĂ ORTODOXĂ

Conferinţă ţinută de ieromonahul Serafim Rose în anul 1982 în mănăstirea întemeiată de el la Platina, în munţii Californiei, în care părintele ne pune în gardă asupra principalelor pericole duhovniceşti ce ne ameninţă în ziua de azi

https://rafturicucarti.files.wordpress.com/2015/10/serafim-rose-conferinta-conceptia-de-viata-ortodoxa.pdf

Părintele Serafim Rose: Prin simpla participare la întruniri ecumenice pierdem Harul lui Dumnezeu

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Părintele Serafim Rose

ecumenism

Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și Religia Viitorului - extratereștrii sunt demoni

- Posted in Ortodoxie și Actualitate by

Întâlnirile extraterestre nu sunt altceva decât formele moderne ale unui ocultism vechi de când lumea. Abandonând credința în Iisus Hristos, omenirea își caută acum “mântuitori” în spațiul extraterestru, iar fenomenele în discuție nu fac altceva decât să furnizeze, prin materialitatea lor – OZN-uri, extratereștri -, recuzita externă necesară credibilității...

,,În esenta lor, OZN-urile… sunt manifestarea unei lumi pline de duhuri și de fantome, al cărei univers mintal este straniu și aberant; este realitatea unei lumi dominate de iluzie… în care realitatea însăși este distorsionată de forțe stranii, care în mod vădit pot manipula spațiul, timpul și materia fizică – forțe care se situează aproape în totalitate dincolo de puterea noastră de întelegere... Aparițiile OZN par a fi pe de-a întregul variații minore ale fenomenelor demonice vechi de când lumea” (UFOs: Operation Trojan Horse)...

Literatura ortodoxă oferă numeroase exemple de manifestări demonice, care se potrivesc perfect cu scenariul întâlnirilor extraterestre: ființe și obiecte concrete (adică prezente și contrafaceri demonice) care “apar” și “dispar” brusc, care au întotdeauna menirea de a înspăimânta și semăna confuzie între oameni, ducându-i în final la distrugere.

Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și Religia Viitorului

extraterestrii și ozn-urile sunt fiinte spirituale de natura demonica, adica sunt draci si carele lor

Ortodoxia.RO: fenomenele ozn actuale sunt mediatizate pentru a pregăti populația pentru ceea ce urmează (pentru ceea ce se pregateste), și anume, o falsă invazie extraterestra (Proiectul Blue Beam by NSA, NASA & Pentagon), sub acest fals pretext armatele națiunilor vor fi mobilizate pentru luptă - iar în urma acestui conflict imaginar care va genera foarte multe victime civile "colaterale" realizate de propriile armate, populatia va fi omorata / sacrificata (extraterestrii și ozn-urile sunt fiinte spirituale de natura demonica, adica sunt draci si carele lor).