“Într-un asemenea veac - scrie Arhiepiscopul Averchie Taușev - pentru a fi un adevărat creștin ortodox, gata de a-și păstra credința în Mântuitorul Hristos chiar și în fața morții, este mult mai greu în zilele noastre decât în primele secole ale creștinismului”

"Servitorii antihristului se străduiesc mai mult decât orice altceva să-L scoată cu forţa pe Dumnezeu din viaţa oamenilor, astfel încât oamenii, mulţumiţi de comfortul lor material, nu ar simţi nevoia de a se întoarce la Dumnezeu prin rugăciune, nu şi-ar aminti de Dumnezeu, chiar ar trăi ca şi când El nu ar exista.

Prin urmare, întreaga ordine a vieţii din zilele noastre în aşa numitele ţări "libere", în care nu există persecuţii sângeroase deschise împotriva credinţei, unde fiecare are dreptul de a crede aşa cum îşi doreşte, este un pericol şi mai mare pentru un creştin (decât persecuţia deschisă), căci îl ingenunchează cu toată fiinţa la pământ, determinându-l să uite de cer.

Întraga cultură contemporană, îndreptată spre realizările pur pământeşti şi forfota frenetică a vieţii legate de ea, îl ţine pe om într-o stare constantă de goliciune şi ignoranţă, ceea ce nu-i oferă nici o şansă de a merge puţin mai adânc în sufletul lui, şi astfel viaţa sa spirituală moare treptat."

— Arhiepiscopul Averchie, True Orthodoxy and the Contemporary World / Ortodoxia Adevărată și Lumea Contemporană

• 📜 Prigonirea creștinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulată. “Sub haina unei împărății înșelătoare, care arată minunat și ii duce pe mulți în rătăcire, se arată, de fapt, o prigoană ascunsă împotriva creștinismului… Această prigoană este mult mai primejdioasă și mai înfricoșătoare decât prigoană fățișă, căci amenință cu adevărat să dea cu totul pierzarii sufletele – ceea ce înseamnă moarte duhovnicească” (…)
  
  Așadar, întreagă rânduiala a vieții din zilele noastre, în așa numitele “țări libere”, unde nu este o prigoană fățișă împotriva credinței (..) este o primejdie și mai mare pentru sufletul unui creșțîn (decât o prigoană la arătare) căci îl leagă cu desăvârșire de pământ și-l face să uite de Răi. Întreagă “cultură” contemporană, îndreptată numai către cunoștințe cu desăvârșire lumești și întreg vârtejul nebunesc al vieții legate de această “cultură” îl tin pe om într-o stare neîncetată de sterpiciune și de tulburare, care nu lasă nimănui puțînță de a-și cerceta, doar putin mai adânc sufletul, în acest fel stingându-se, încetul cu încetul, viață duhovnicească”.
  
  Întreagă trăirea din zilele noastre, la nivelul ei public, este o pregătire pentru venirea lui Antihrist: “toate lucrurile care se întâmplă în zilele noastre – la cel mai înalt nivel în religie, guvernământ și în viață publică- {…} nu sunt altceva decât o lucrare intensă a slujitorilor lui Antihrist pentru pregătirea și instaurarea împărăției sale”, iar această lucrare este înfăptuită tot atât de mult de către “creștini”, că și de către necrestini. (…)
  
  “Toți cei care în aceste zile râvnesc să nu-și piardă credință în Mântuitorul Hristos trebuie să se păzească și să stea împotriva oricărei doriri a lucrurilor materialnice și pământești și împotriva amăgirii care vine prin bunurile lumești. Este peste măsură de primejdios să se învoiască cineva cu orice dorința de a-și face o carieră, de a-și făuri un nume, de a dobândi stăpânire și trecere înaintea oamenilor, de a-și agonisi bogații, de a se înconjura de lux și confort”.
  
  Din “Ortodoxia şi Religia Viitorului”, Ieromonah Serafim Rose

• ☦️️ Arhiepiscopul Averchie Taușev de Jordanville (1906-1976): Cei care se tem mai mult de autoritățile lumești decât de Dumnezeu se vor folosi de tot intelectul lor ca să se îndreptățească în supunerea lor față de antihrist, pentru că inima și conștiința lor nu vor putea s-o facă. / Cei care se tem mai mult de autoritățile lumești decât de Dumnezeu se vor folosi de tot intelectul lor ca să se îndreptățească în supunerea lor față de antihrist, pentru că inima și conștiința lor nu vor putea s-o facă. Orice strădanie din partea noastră de a ne arăta prieteni față de cei care "dețin autoritatea", în vremea aceasta în care "antihriștii cei mulți", care luptă fățiș sau ascuns împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale, au puterea în chip atât de vădit, orice strădanie servilă de a le fi pe plac, de a-i măguli și de a face ceea ce ei vor, chiar de a căuta într-o măsură "legalitatea" din partea lor, este o trădare față de Hristos Mântuitorul nostru și vrăjmășie față de El, chiar dacă cei care procedează astfel poartă haine preoțești. Cel mai greu este, în aceste vremuri, cum spunea Sfântul Ignatie, de a suporta singurătatea spirituală. Fii fericit, dacă vei afla măcar un colaborator adevărat în lucrarea de mântuire. Acesta e cel mai mare și mai de preț dar al Domnului, în zilele noastre. Păzește-te, vrând să-ți salvezi aproapele, să nu te tragă el în prăpastia pierzaniei. Acest din urmă lucru se întâmplă la tot pasul. (Arhiepiscopul Averchie Taușev de Jordanville, 1906-1976, din „Apostazia și Antihristul după învățăturile Sf. Părinți”, Fundația Sf. Martiri Brâncoveni, Constanța 2009)

• ☦️ Alexandros Kalomiros: Păgânii nu i-au urât niciodată pe creștini atât de mult precum îi urăște lumea așa-zis creștină din ziua de astăzi. Toleranța formală este foarte înșelătoare și, mai nou, este întâlnită la tot pasul... Lumea îi tolerează doar pe acei așa-ziși “creștini” care țin pasul cu ea, cei care vor să aplice un Creștinism căldicel, fals și social care încearcă sa fie întotdeauna “la zi" și pe “placul lumii…” fără să supere cumva pe cineva. Pe ceilalți, care nu sunt de acord să-și falsifice credința și sunt fermi, îi urăște de moarte, mărturisit sau nu. Ura lumii este însă pentru noi un criteriu deosebit de util prin care putem cunoaște dacă suntem creștini adevărați sau nu. Scris este: “Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște." - (Ioan 15, 18-19) “Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.” - (Matei 5, 10-12) Nu vă mai iluzionați, dragii mei. Nu veți putea să plăceți și lumii, și lui Dumnezeu în același timp. Veșnicia omului nu se negociază la masa lumii acesteia. Alegeți ocara lumii și cinstea lui Hristos, nu invers. ~ Alexandros Kalomiros

„Lumea academică - și aceasta nu este deloc o afirmație gratuită - a devenit astăzi în cea mai mare parte o sursă de corupție. Este un lucru corupător să asculți sau să citești cuvintele unor oameni care nu cred în Adevăr." — Pr. Serafim Rose

• 📅 2 septembrie 1982: Ieromonahul Serafim Rose, la adormirea sa întru Domnul
  
  "Este mai târziu decât credeți... grăbiți-vă, deci, să faceți lucrarea lui Dumnezeu!"
  
  "În viaţa noastră nu există accidente. Totul ni se întâmplă cu voia lui Dumnezeu sau cu îngăduinţa Lui pentru mântuirea noastră, oglindind starea noastră lăuntrică şi nevoile noastre"
  
  „Când am intrat într-o Biserică ortodoxă pentru prima oară, ceva în inima mea mi-a spus că eram acasă!”
  
  "Nu-i critica și nu-i judeca pe alți oameni - privește-i pe ceilalți ca pe niște îngeri... îndreptățește greșelile și slăbiciunile lor, și osândește-te numai pe tine ca fiind cel mai mare păcătos. Acesta este primul pas în orice fel de viață duhovnicească."
  
  Cuviosul Serafim Rose: Viitorul Rusiei și sfârșitul lumii — Fiecare creștin ortodox este plasat între două lumi: această lume căzută, în care încercăm să ne lucrăm mântuirea, și cealaltă lume, cerul, patria spre care tindem și care, dacă ducem o viață creștină adevărată, ne dă inspirația de a trăi zi de zi în virtute și iubire creștină.

• ☦️️ Slujitorii lui antihrist se străduiesc mai mult decât orice să Îl scoată pe Dumnezeu din viața oamenilor❗ astfel încât oamenii, mulţumiţi de comfortul lor material, nu ar simţi nevoia de a se întoarce la Dumnezeu prin rugăciune, nu şi-ar aminti de Dumnezeu, chiar ar trăi ca şi când El nu ar exista.
  
  Prin urmare, întreaga ordine a vieţii din zilele noastre în aşa numitele ţări "libere", în care nu există persecuţii sângeroase deschise împotriva credinţei, unde fiecare are dreptul de a crede aşa cum îşi doreşte, este un pericol şi mai mare pentru un creştin (decât persecuţia deschisă), căci îl ingenunchează cu toată fiinţa la pământ, determinându-l să uite de cer.
  
  Întraga cultură contemporană, îndreptată spre realizările pur pământeşti şi forfota frenetică a vieţii legate de ea, îl ţine pe om într-o stare constantă de goliciune şi ignoranţă, ceea ce nu-i oferă nici o şansă de a merge puţin mai adânc în sufletul lui, şi astfel viaţa sa spirituală moare treptat.
  
  Prigonirea creștinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulată. “Sub haina unei împărațîi înșelătoare, care arată minunat și ii duce pe mulți în rătăcire, se arată, de fapt, o prigoană ascunsă împotriva creștinismului… Această prigoană este mult mai primejdioasă și mai înfricoșătoare decât prigoană fățișă, căci amenință cu adevărat să dea cu totul pierzarii sufletele – ceea ce înseamnă moarte duhovnicească” (…)
  
  Așadar, întreagă rânduiala a vieții din zilele noastre, în așa numitele “țări libere”, unde nu este o prigoană fățișă împotriva credinței (..) este o primejdie și mai mare pentru sufletul unui creșțîn (decât o prigoană la arătare) căci îl leagă cu desăvârșire de pământ și-l face să uite de Răi. Întreagă “cultură” contemporană, îndreptată numai către cunoștințe cu desăvârșire lumești și întreg vârtejul nebunesc al vieții legate de această “cultură” îl tin pe om într-o stare neîncetată de sterpiciune și de tulburare, care nu lasă nimănui puțînță de a-și cerceta, doar putin mai adânc sufletul, în acest fel stingându-se, încetul cu încetul, viață duhovnicească”.
  
  Întreagă trăirea din zilele noastre, la nivelul ei public, este o pregătire pentru venirea lui Antihrist: “toate lucrurile care se întâmplă în zilele noastre – la cel mai înalt nivel în religie, guvernământ și în viață publică- {…} nu sunt altceva decât o lucrare intensă a slujitorilor lui Antihrist pentru pregătirea și instaurarea împărăției sale”, iar această lucrare este înfăptuită tot atât de mult de către “creștini”, că și de către necrestini. (…)
  
  “Toți cei care în aceste zile râvnesc să nu-și piardă credință în Mântuitorul Hristos trebuie să se păzească și să stea împotriva oricărei doriri a lucrurilor materialnice și pământești și împotriva amăgirii care vine prin bunurile lumești. Este peste măsură de primejdios să se învoiască cineva cu orice dorința de a-și face o carieră, de a-și făuri un nume, de a dobândi stăpânire și trecere înaintea oamenilor, de a-și agonisi bogații, de a se înconjura de lux și confort”.

• ✝️ Sfântul Serafim Rose: Ridică-te mereu, și vei fi în câștig duhovnicesc!
  
  "Nu-ți fie teamă să-ti mărturisești păcatele trupești și sufletești ! De ce crezi că ești atât de sfânt?
  
  Dumnezeu îți permite să cazi iar și iar, tocmai pentru a te smeri și umili.
  
  Ridică-te mereu, și mergi cu frică și cutremur pentru a le spovedi.
  
  Luptă împotriva lor, dar nu dispera niciodată, orice ți s-ar întâmpla!
  
  Puterea în fermitatea ortodoxă vine foarte încet, treptat-treptat; ceea ce faci în fiecare zi, te ajută să o construiești; iar dacă se întâmplă să cazi, umilința căderii și conștiința propriei slăbiciuni de sine o construiesc frumos.
  
  Ridică-te mereu, și vei fi în câștig duhovnicesc!"

Ieromonahul Serafim Rose, la adormirea sa întru Domnul, cel ce a lăsat următoarele cuvinte testamentare:

"Este mai târziu decât credeți... grăbiți-vă, deci, să faceți lucrarea lui Dumnezeu!"

— ✝️ 2 septembrie 1982, VEȘNICA POMENIRE ❗

"În viaţa noastră nu există accidente. Totul ni se întâmplă cu voia lui Dumnezeu sau cu îngăduinţa Lui pentru mântuirea noastră, oglindind starea noastră lăuntrică şi nevoile noastre" — Cuviosul Serafim Rose

„Când am intrat într-o Biserică ortodoxă pentru prima oară, ceva în inima mea mi-a spus că eram acasă!” — Cuviosul Serafim Rose

"Nu-i critica și nu-i judeca pe alți oameni - privește-i pe ceilalți ca pe niște îngeri... îndreptățește greșelile și slăbiciunile lor, și osândește-te numai pe tine ca fiind cel mai mare păcătos. Acesta este primul pas în orice fel de viață duhovnicească." — Cuviosul Serafim Rose

Cuviosul Serafim Rose: Viitorul Rusiei și sfârșitul lumii

La 2 septembrie 1982, Ieromonahul Serafim (Rose), de binecuvântată amintire, s-a odihnit în Domnul după ani de muncă monahală în Mănăstirea Sfântul Herman din Alaska, Platina, California, la care a fost co-fondator. Moștenirea sa dăinuie peste tot în lume și mai ales în Rusia, o țară despre care scria adesea. Experiența credincioșilor ortodocși din Rusia a fost o temă majoră în prelegerile și scrierile Părintelui Serafim, pe care le-a folosit adesea pentru a ilustra puncte importante privind viața ortodoxă contemporană. Deși următoarea prelegere a fost prezentată în anul 1981, înainte de căderea comunismului în Rusia și prăbușirea Uniunii Sovietice – evenimente descrise în esență în profețiile citate de Părintele Serafim – și s-au întâmplat multe alte lucruri pe care Părintele Serafim nu a trăit să le vadă, mesajul prelegerii sale continuă să fie relevant.

Fiecare creștin ortodox este plasat între două lumi: această lume căzută, în care încercăm să ne lucrăm mântuirea, și cealaltă lume, cerul, patria spre care tindem și care, dacă ducem o viață creștină adevărată, ne dă inspirația de a trăi zi de zi în virtute și iubire creștină.

Însă noi suntem prea preocupați de această lume. Adesea și, de fapt, în zilele noastre uităm de obicei de lumea cerească. Presiunea mondenității este atât de puternică în zilele noastre încât adesea pierdem din vedere ce înseamnă viața noastră de creștin. Chiar dacă participăm frecvent la slujbele bisericești și ne considerăm membri ‘activi’ ai bisericii, de multe ori viața noastră bisericească este doar o manifestare exterioară, legată de slujbele frumoase și de întreaga bogăție a tradiției noastre ortodoxe de închinare, dar lipsită de o reală convingere interioară că Ortodoxia este credința care ne poate salva sufletul pentru veșnicie, lipsită de o reală dragoste și un angajament față de Hristos, Dumnezeul întrupat și Fondatorul credinței noastre. Adesea viața noastră bisericească este doar o chestiune de obișnuință, ceva exterior nouă și care nu ne schimbă în interior, nu ne face să creștem duhovnicește și să mergem spre viața veșnică în Dumnezeu.

"Nu-ți fie teamă să-ti mărturisești păcatele trupești și sufletești ! De ce crezi că ești atât de sfânt?

Dumnezeu îți permite să cazi iar și iar, tocmai pentru a te smeri și umili.

Ridică-te mereu, și mergi cu frică și cutremur pentru a le spovedi.

Luptă împotriva lor, dar nu dispera niciodată, orice ți s-ar întâmpla!

Puterea în fermitatea ortodoxă vine foarte încet, treptat-treptat; ceea ce faci în fiecare zi, te ajută să o construiești; iar dacă se întâmplă să cazi, umilința căderii și conștiința propriei slăbiciuni de sine o construiesc frumos.

Ridică-te mereu, și vei fi în câștig duhovnicesc!"

— Ieromonah Serafim Rose

🔖 Părintele Serafim Rose: Nu te descuraja / Nu te descuraja, văzând o revoltă împotriva ta. Ar fi mai rău dacă toți te-ar iubi: asta înseamnă că esti un om ales. Hristos a fost și el urât, a fost răstignit. Așadar, de ce te-ai aștepta la dragoste universală, dacă calci pe urmele Lui Hristos? Asigură-te că ai conștiința curată, iar nu te teme de ura umană, ci de ura în propriul tău suflet." — Părintele Serafim Rose

✝️ Părintele Serafim Rose: Dumnezeu ne dă tărie să urmăm calea răstignirii; nu există altă cale de a fi creștin. / "Lumea aceasta îl poate primi doar pe Antihrist, acum sau în oricare alta vreme. (...) Nu-i de mirare, atunci, că este dificil să fii creștin - nu este dificil, este imposibil. Nimeni nu poate accepta cu bună-știință un mod de viață care, cu cât este trăit mai autentic, cu atât mai mult duce spre autodistrugere. Și din această cauză ne răzvrătim mereu, încercam să ne ușurăm viața, încercam să fim creștini pe jumătate, încercam să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Până la urmă trebuie să alegem - fericirea noastră stă într-una dintre cele două lumi, nu în amândouă. (...) Dumnezeu ne da tărie să urmăm calea răstignirii; nu exista altă cale de a fi creștin." — Ieromonah Serafim Rose

✝️ Părintele Serafim Rose: Cineva ori este ortodox tot timpul, în fiecare zi, în fiecare moment al vieții – ori nu este nicidecum cu adevărat ortodox. / Ortodoxia se vădește nu doar în vederile noastre strict religioase, ci în tot ceea ce facem și spunem. Mulți dintre noi suntem extrem de necunoscători asupra responsabilității creștine, religioase pe care o avem pentru partea aparent lumească a vieților noastre. Cel cu o adevărată perspectivă ortodoxă asupra lumii, trăiește toate părțile vieții sale ca un Ortodox. Deci să întrebăm acum: Cum putem alimenta și susține această perspectivă ortodoxă asupra lumii în viața noastră cotidiană? Primul și cel mai evident fel este de a fi în legătură permanentă cu sursele de hrană creștină, cu tot ceea ce Biserica ne dă spre luminare și mântuire: slujbele Bisericii și Sfintele Taine, Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, scrierile Sfinților Părinți. Trebuie citite, desigur, cărțile potrivite nivelului de înțelegere al fiecăruia, și aplicată învățătura Bisericii la propriile circumstanțe de viață; atunci ele pot fi rodnice în a ne călăuzi și a ne schimba într-un mod creștin. Dar deseori aceste surse creștine fundamentale nu au efect deplin asupra noastră, sau nu ne influențează cu adevărat, deoarece nu avem atitudinea creștină corectă asupra lor si asupra vieții creștine pe care ele ar trebui sa ne-o inspire. — Părintele Serafim Rose — aparut în „The Orthodox Word”, Vol. 18, Nr. 4 (105) iulie-august, 1982

☦️ Părintele Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii - Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți. / Hrana duhovnicească creștină, prin natura sa, este ceva viu și ziditor; dacă atitudinea noastră în ce o privește este doar una academică și cărturărească, nu vom izbuti să ne folosim cu adevărat de ea. Așadar, dacă citim cărți ortodoxe sau suntem interesați de Ortodoxie doar pentru a ști sau pentru a ne etala cunoașterea în fața altora, n-am înțeles nimic; dacă învățăm poruncile lui Dumnezeu și rânduielile Bisericii Sale doar pentru a fi „corecți” și pentru a judeca „incorectitudinea” celorlalți, n-am înțeles nimic. Toate aceste lucruri nu trebuie să ne influențeze doar gândirea, ci și să ne înrâurească viața și să o schimbe. În orice perioadă de criză a lucrărilor omenești – așa cum sunt vremurile ce se aștern înaintea noastră, aici, în lumea liberă – cei ce se vor încrede în cunoașterea exterioară, în legi, în canoane și-n „corectitudine” nu vor putea rezista. Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți. — Părintele Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii.

✝️ Părintele Serafim Rose: Toată lumea îi judecă pe aceşti copii, se feresc pe stradă de ei din cauza frizurilor ciudate, din cauza hainelor colorate și rupte, din cauza cerceilor, din cauza tatuajelor, le strigă că sunt satanişti și drogaţi! Este teribil ce se întâmplă cu aceşti copii, trăiesc în iad şi nimeni nu le întinde o mână de ajutor. Eu atât vă spun vouă: din rândurile lor se vor ridica viitori mucenici ai lui Hristos.” — Părintele Serafim Rose, 1934-1982

"Din pacate acum isi face aparitia o noua divinitate "eul",caci inainte lumea se invartea in jurul lui Dumnezeu,iar acum lumea incepe sa se invarta in jurul eului" — Sfântul Serafim Rose

Comentariul Ortodoxia.RO:

În ceea ce privește viitorul Ortodoxiei - ca să păstrăm și să ducem mai departe Ortodoxia - ceea ce trebuie să facem și depinde de fiecare dintre noi, este să fim ancorați statornic și adânc în cunoștința și învățătura creștin ortodoxă, în tradiția ortodoxă, astfel încât prin pilda vieții noastre și prin trăirea noastră autentic ortodoxă să o transmitem celor de lângă noi și tot astfel și generațiilor viitoare.

Provocările care vor veni sunt aceleași pe care le-au avut și sfinții primelor veacuri ale creștinismului - dacă ei au putut să trăiască Ortodoxia și să biruiască amăgirile și relele celui viclean, ne sunt nouă pildă și ajutor.

☦️ Ieromonah Serafim Rose - Perspectiva ortodoxă asupra lumii: „ORTODOXIA ESTE VIAȚĂ” / Ortodoxia este viață. Dacă nu trăim Ortodoxia, atunci, pur și simplu, nu suntem ortodocși, indiferent de credința noastră formală.

✝️ Părintele Serafim Rose: Cineva ori este ortodox tot timpul, în fiecare zi, în fiecare moment al vieții – ori nu este nicidecum cu adevărat ortodox. / Ortodoxia se vădește nu doar în vederile noastre strict religioase, ci în tot ceea ce facem și spunem. Mulți dintre noi suntem extrem de necunoscători asupra responsabilității creștine, religioase pe care o avem pentru partea aparent lumească a vieților noastre. Cel cu o adevărată perspectivă ortodoxă asupra lumii, trăiește toate părțile vieții sale ca un Ortodox. Deci să întrebăm acum: Cum putem alimenta și susține această perspectivă ortodoxă asupra lumii în viața noastră cotidiană? Primul și cel mai evident fel este de a fi în legătură permanentă cu sursele de hrană creștină, cu tot ceea ce Biserica ne dă spre luminare și mântuire: slujbele Bisericii și Sfintele Taine, Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, scrierile Sfinților Părinți. Trebuie citite, desigur, cărțile potrivite nivelului de înțelegere al fiecăruia, și aplicată învățătura Bisericii la propriile circumstanțe de viață; atunci ele pot fi rodnice în a ne călăuzi și a ne schimba într-un mod creștin. Dar deseori aceste surse creștine fundamentale nu au efect deplin asupra noastră, sau nu ne influențează cu adevărat, deoarece nu avem atitudinea creștină corectă asupra lor si asupra vieții creștine pe care ele ar trebui sa ne-o inspire. — Părintele Serafim Rose — aparut în „The Orthodox Word”, Vol. 18, Nr. 4 (105) iulie-august, 1982

✝️ Părintele Serafim Rose: Dumnezeu ne dă tărie să urmăm calea răstignirii; nu există altă cale de a fi creștin. / "Lumea aceasta îl poate primi doar pe Antihrist, acum sau în oricare alta vreme. (...) Nu-i de mirare, atunci, că este dificil să fii creștin - nu este dificil, este imposibil. Nimeni nu poate accepta cu bună-știință un mod de viață care, cu cât este trăit mai autentic, cu atât mai mult duce spre autodistrugere. Și din această cauză ne răzvrătim mereu, încercam să ne ușurăm viața, încercam să fim creștini pe jumătate, încercam să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Până la urmă trebuie să alegem - fericirea noastră stă într-una dintre cele două lumi, nu în amândouă. (...) Dumnezeu ne da tărie să urmăm calea răstignirii; nu exista altă cale de a fi creștin." — Ieromonah Serafim Rose

🔖 Părintele Serafim Rose: Nu te descuraja / "Nu te descuraja, văzând o revoltă împotriva ta. Ar fi mai rău dacă toți te-ar iubi: asta înseamnă că esti un om ales. Hristos a fost și el urât, a fost răstignit. Așadar, de ce te-ai aștepta la dragoste universală, dacă calci pe urmele Lui Hristos? Asigură-te că ai conștiința curată, iar nu te teme de ura umană, ci de ura în propriul tău suflet." — Părintele Serafim Rose

✝️ Părintele Serafim Rose: "... Toată lumea îi judecă pe aceşti copii, se feresc pe stradă de ei" din cauza frizurilor ciudate, din cauza hainelor colorate și rupte, din cauza cerceilor, din cauza tatuajelor, le strigă că sunt satanişti și drogaţi! Este teribil ce se întâmplă cu aceşti copii, trăiesc în iad şi nimeni nu le întinde o mână de ajutor. Eu atât vă spun vouă: din rândurile lor se vor ridica viitori mucenici ai lui Hristos. — Părintele Serafim Rose, 1934-1982

✝️ Părintele Serafim Rose: pentru a rezista acestor încercărilor din vremurile din urmă ... trebuie să trăim nelumește / Încercările psihologice ale celor ce vor trăi în vremurile din urmă vor egala încercările fizice ale mucenicilor. Dar, pentru a rezista acestor încercări, trebuie să trăim nelumește.

☦️ Părintele Serafim Rose: Prin simpla participare la întruniri ecumenice pierdem Harul lui Dumnezeu / "Prin simpla participare la întruniri ecumenice pierdem Harul lui Dumnezeu. Creștinismul autentic s-a pierdut (în formele oficiale, care practică ecumenismul - n.n.). Pentru prea mulți Ortodoxia a devenit o chestiune de afiliere la o parohie sau organizație bisericească și de îndeplinire „corectă” a unui ritualism exterior. Antihrist îi va reuni sub mâna sa pe toți acei care resping sau pervertesc învățătura Bisericii Ortodoxe. Trăim vremurile de pe urmă". — Părintele Serafim Rose

☦️ Ecumeniștii, vor ține si ei o ortodoxie, dar una după placul lumii acesteia care o va transforma într-o sectă! / "Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor!" - Sfântul Ignatie al Antiohiei / Epistola către Sf. Policarp al Smirnei / "Ecumeniștii, vor ține si ei o ortodoxie, dar una după placul lumii acesteia care o va transforma într-o sectă!" - Părintele Serafim Rose

☦️ Părintele Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii - Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți. / Hrana duhovnicească creștină, prin natura sa, este ceva viu și ziditor; dacă atitudinea noastră în ce o privește este doar una academică și cărturărească, nu vom izbuti să ne folosim cu adevărat de ea. Așadar, dacă citim cărți ortodoxe sau suntem interesați de Ortodoxie doar pentru a ști sau pentru a ne etala cunoașterea în fața altora, n-am înțeles nimic; dacă învățăm poruncile lui Dumnezeu și rânduielile Bisericii Sale doar pentru a fi „corecți” și pentru a judeca „incorectitudinea” celorlalți, n-am înțeles nimic. Toate aceste lucruri nu trebuie să ne influențeze doar gândirea, ci și să ne înrâurească viața și să o schimbe. În orice perioadă de criză a lucrărilor omenești – așa cum sunt vremurile ce se aștern înaintea noastră, aici, în lumea liberă – cei ce se vor încrede în cunoașterea exterioară, în legi, în canoane și-n „corectitudine” nu vor putea rezista. Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți. — Părintele Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii.

✝️ Ieromonah Serafim Rose — Aforisme duhovniceşti despre suferinţă, credinţă şi Ortodoxie

☦️ Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și Religia Viitorului - extratereștrii sunt demoni

„Suferinţa este arătarea unei alte Împărăţii, spre care noi privim. Dacă a fi creştin ar însemna a fi „fericit” în viaţa aceasta, atunci nu am mai avea trebuinţă de Împărăţia Cerurilor”.

„Monahismul, mucenicia, răbdarea unei boli incurabile sunt, din punct de vedere duhovnicesc, unul şi acelaşi lucru. Cere lui Dumnezeu să-ţi dea nu doar călăuzire sau ajutor, ci mucenicie, suferinţă, o cale pe care să poţi face efortul suprem, să te implici, să arzi de dorul de a sluji lui Dumnezeu”.

„Trebuie pur şi simplu să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate necazurile şi încercările – căci altă nădejde nu avem”.

„Răbdarea este una dintre virtuţile centrale ale vremii noastre. Fără ea, abia dacă vom putea supravieţui”.

„În viaţa duhovnicească omul începe să crească cu adevărat tocmai în condiţii aparent imposibile; atunci el trebuie să devină mai sensibil, să se gândească mai puţin la voia proprie, să întrebe care este voia lui Dumnezeu şi să înveţe să vadă ceva mai adânc în realitatea ce ne înconjoară – şi toate acestea prin suferinţă, atât a noastră, cît şi a celorlalţi”.

„Într-adevăr, cu toţii trebuie să învăţăm şi să reînvăţăm că pretenţiile şi ideile noastre trebuie să treacă testul realităţii şi să se călească prin suferinţă”.

Despre credinţă

„Tot omul, prin simplul fapt de a fi om, trebuie să aleagă între Dumnezeu şi sine. Tot omul, în fapt, a ales deja, căci suntem ceea ce am ales. Iar prin alegerea noastră ne vădim preferinţa pentru o Împărăţie sau alta: pentru Împărăţia lui Dumnezeu sau pentru împărăţia sinelui”.

„Nimeni nu a căutat în chip drept Adevărul, dacă la capătul căutării sale nu L-a întâlnit- fie spre a-L primi, fie spre a-L lepăda - pe Domnul nostru Iisus Hristos. Calea, Adevărul şi Viaţa. Adevărul Care stă împotrivă lumii, ca o mustrare faţă de tot ce este lumesc”.

„Din punct de vedere practic, cel mai bine este să nu crezi că ştii prea multe şi să primeşti cu simplitate credinţa ce îţi este transmisă”.

„Este nevoie azi de o minte mult mai deschisă, mult mai puţin încătuşată de opinia publică, spre a începe să vezi măreţia lucrării ziditoare a lui Dumnezeu descrisă în Cartea Facerii. Sfinţii Părinţi - minţile cele mai sofisticate şi mai ştiinţifice ale vremii lor - pot fi descuietorii minţilor noastre încuiate”.

„Trebuie să avem grijă la fiecare cuvânt, căci cu fiecare cuvânt punem în joc adevărul”.

„Vremurile noastre cer, mai înainte de orice altceva, o lucrarea smerită şi tăcută, cu împreună-simţire şi dragoste pentru ceilalţi nevoitori pe calea vieţii duhovniceşti ortodoxe şi o adâncă hotărâre care să nu se descurajeze din pricina atmosferei nefavorabile... Dacă împlinim aceasta, chiar şi în vremurile noastre cumplite, putem avea nădejde – cu mila lui Dumnezeu – să ne mântuim sufletele”.

Ce înseamnă a fi creştin

„Când am devenit creştin, mi-am răstignit mintea de bunăvoie şi toate crucile pe care le port mi-au fost numai izvor de bucurie. Nu am pierdut nimic, ci am câştigat totul”.

„Noi, cei ce voim a fi creştini, nu trebuie să aşteptăm din partea Lui nimic altceva decât răstignirea. Pentru că a fi creştin este totuna cu a fi răstignit în această vreme şi în orice vreme de când Hristos a venit pentru întâia dată. Doamne, dă-ne puterea de a urma calea răstignirii. Nu există nici o altă cale de a fi creştin!”

„Nimeni nu poate fi creştin doar cu jumătate de inimă, ci numai întreg sau defel”.

„Creştinul îşi iubeşte aproapele fiindcă vede în el pe cel zidit după chipul lui Dumnezeu, chemat la desăvârşire şi la viaţa veşnică în Dumnezeu; o astfel de dragoste nu este omenească, ci dumnezeiască, căci nu vede în om moartea pământească, ci nemurirea cerească”.

„Multe dintre religiile orientale sunt bune până într-un punct, însă numai creştinismul îţi poate deschide cerurile...”.

„În vremurile ce ne stau înainte diavolul se va folosi de orice prilej pentru a-i face pe adevăraţii creştini ortodocşi să se mânie unii pe alţii pentru pricini mari şi (mai cu seamă) mici. Va trebui să ne silim să nu muşcăm momeala”.

„Auzi tu oare, creştinule ortodox al vremurilor de pe urmă? Scrierile Sfinţilor Părinţi, chiar şi acelea care se ocupă de cele mai înalte forme de vieţuire duhovnicească au fost păstrate pentru noi, astfel încât chiar atunci când ni s-ar părea că nu mai sunt bătrâni purtători de Dumnezeu, să avem totuşi cuvintele nerătăcite ale Sfinţilor Părinţi, care să ne călăuzească spre o vieţuire bineplăcută lui Dumnezeu şi plină de osârdie”.

Despre Ortodoxie

„Ortodoxia este singura Biserică a lui Hristos, singurul creştinism curat şi autentic; iar acest fapt îi obligă pe credincioşii ortodocşi ca, atunci când vorbesc altora despre Biserică, să o facă fără ocolişuri şi fără contrafaceri - bineînţeles, cu dragoste, dar mai ales cu dragoste de Adevărul dumnezeiesc”.

„Ortodoxia confortabilă nu poate fi decât o făcătură”.

Sfaturi pentru preoţi

„Cu cît ai mai multă experienţă de viaţă şi de suferinţă, cu atât vei fi mai bine pregătit pentru preoţie”.

„Să nu te deprime gândul că sunt oameni din parohie care se ridică împotriva ta. Dacă te-ar îndrăgi toţi, aş zice că ceva nu este în regulă, căci ar însemna că ţii seama prea mult de aşteptările oamenilor atunci când le dai sfaturi pastorale. Şi Hristos a fost urât şi răstignit. De ce am aştepta ca toată lumea să ne iubească aşa, dintr-o dată, dacă păşim pe urmele lui Hristos? Îngrijeşte-te numai să ai o conştiinţă pastorală curată şi nu te mai teme de ura celorlalţi, ci de ura din tine însuţi”.

„Fie ca ispita să nu vă copleşească! Fie ca întunericul să nu vă înnegureze calea şi orice încercare va veni asupra voastră, să vă întoarceţi de îndată către Hristos, Preamilostivul nostru Dumnezeu, Care a călcat moartea şi a nimicit puterea diavolului. Rămâneţi în harul lui Hristos, iar El vă va călăuzi pe toţi către mântuire. Aduceţi-vă aminte de ţelul vieţii voastre, ziua cea pururea neînserată a Împărăţiei lui Hristos, şi veţi şti pentru ce trăiţi şi pentru ce vă nevoiţi. Hristos a înviat!

(Aforismele sunt preluate din cartea „Viaţa şi lucrările părintelui Serafim Rose”)

"Lumea aceasta îl poate primi doar pe Antihrist, acum sau în oricare alta vreme. (...) Nu-i de mirare, atunci, că este dificil să fii creștin - nu este dificil, este imposibil. Nimeni nu poate accepta cu bună-știință un mod de viață care, cu cât este trăit mai autentic, cu atât mai mult duce spre autodistrugere. Și din această cauză ne răzvrătim mereu, încercam să ne ușurăm viața, încercam să fim creștini pe jumătate, încercam să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Până la urmă trebuie să alegem - fericirea noastră stă într-una dintre cele două lumi, nu în amândouă. (...) Dumnezeu ne da tărie să urmăm calea răstignirii; nu exista altă cale de a fi creștin." — Ieromonah Serafim Rose

"Nu te descuraja, văzând o revoltă împotriva ta. Ar fi mai rău dacă toți te-ar iubi: asta înseamnă că esti un om ales. Hristos a fost și el urât, a fost răstignit. Așadar, de ce te-ai aștepta la dragoste universală, dacă calci pe urmele Lui Hristos? Asigură-te că ai conștiința curată, iar nu te teme de ura umană, ci de ura în propriul tău suflet." — Părintele Serafim Rose

Ortodoxia se vădește nu doar în vederile noastre strict religioase, ci în tot ceea ce facem și spunem.

Mulți dintre noi suntem extrem de necunoscători asupra responsabilității creștine, religioase pe care o avem pentru partea aparent lumească a vieților noastre.

Cel cu o adevărată perspectivă ortodoxă asupra lumii, trăiește toate părțile vieții sale ca un Ortodox.

Deci să întrebăm acum: Cum putem alimenta și susține această perspectivă ortodoxă asupra lumii în viața noastră cotidiană?

Primul și cel mai evident fel este de a fi în legătură permanentă cu sursele de hrană creștină, cu tot ceea ce Biserica ne dă spre luminare și mântuire: slujbele Bisericii și Sfintele Taine, Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, scrierile Sfinților Părinți. Trebuie citite, desigur, cărțile potrivite nivelului de înțelegere al fiecăruia, și aplicată învățătura Bisericii la propriile circumstanțe de viață; atunci ele pot fi rodnice în a ne călăuzi și a ne schimba într-un mod creștin. Dar deseori aceste surse creștine fundamentale nu au efect deplin asupra noastră, sau nu ne influențează cu adevărat, deoarece nu avem atitudinea creștină corectă asupra lor si asupra vieții creștine pe care ele ar trebui sa ne-o inspire.

— Părintele Serafim Rose — aparut în „The Orthodox Word”, Vol. 18, Nr. 4 (105) iulie-august, 1982

“Toată lumea îi judecă pe aceşti copii, se feresc pe stradă de ei din cauza frizurilor ciudate, din cauza hainelor colorate și rupte, din cauza cerceilor, din cauza tatuajelor, le strigă că sunt satanişti și drogaţi! Este teribil ce se întâmplă cu aceşti copii, trăiesc în iad şi nimeni nu le întinde o mână de ajutor. Eu atât vă spun vouă: din rândurile lor se vor ridica viitori mucenici ai lui Hristos.” — Părintele Serafim Rose, 1934-1982

• ☦️ Părintele Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii - Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți.

• ☦️Părintele Serafim Rose: ... Hristos a fost și el urât, a fost răstignit ...

• ✝️ Părintele Serafim Rose: pentru a rezista acestor încercărilor din vremurile din urmă ... trebuie să trăim nelumește

• ☦️ Ecumeniștii, vor ține si ei o ortodoxie, dar una după placul lumii acesteia care o va transforma într-o sectă!

• ☦️ Ieromonah Serafim Rose - citate și povățuiri duhovnicești

• ✝️ Părintele Ieromonah Serafim Rose a fost canonizat de Biserica Ortodoxă a Georgiei

• ☦️ Ieromonah Serafim Rose - Perspectiva ortodoxă asupra lumii: „ORTODOXIA ESTE VIAȚĂ”

• ☦️ Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și Religia Viitorului - extratereștrii sunt demoni

Hrana duhovnicească creștină, prin natura sa, este ceva viu și ziditor; dacă atitudinea noastră în ce o privește este doar una academică și cărturărească, nu vom izbuti să ne folosim cu adevărat de ea. Așadar, dacă citim cărți ortodoxe sau suntem interesați de Ortodoxie doar pentru a ști sau pentru a ne etala cunoașterea în fața altora, n-am înțeles nimic; dacă învățăm poruncile lui Dumnezeu și rânduielile Bisericii Sale doar pentru a fi „corecți” și pentru a judeca „incorectitudinea” celorlalți, n-am înțeles nimic. Toate aceste lucruri nu trebuie să ne influențeze doar gândirea, ci și să ne înrâurească viața și să o schimbe. În orice perioadă de criză a lucrărilor omenești – așa cum sunt vremurile ce se aștern înaintea noastră, aici, în lumea liberă – cei ce se vor încrede în cunoașterea exterioară, în legi, în canoane și-n „corectitudine” nu vor putea rezista. Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți. — Părintele Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii.

"Nu te descuraja, văzând o revoltă împotriva ta. Ar fi mai rău dacă toți te-ar iubi: asta înseamnă că esti un om ales. Hristos a fost și el urât, a fost răstignit. Așadar, de ce te-ai aștepta la dragoste universală, dacă calci pe urmele Lui Hristos? Asigură-te că ai conștiința curată, iar nu te teme de ura umană, ci de ura în propriul tău suflet." — Părintele Serafim Rose

Încercările psihologice ale celor ce vor trăi în vremurile din urmă vor egala încercările fizice ale mucenicilor. Dar, pentru a rezista acestor încercări, trebuie să trăim nelumește.

• Părintele Serafim Rose, 1934-1982 / "Letters from Father Seraphim" [Scrisori de la Părintele Serafim - Din corespondența de 12 ani a ieromonahului Serafim Rose cu părintele Alexey Young] - 2001

"Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor!" - Sfântul Ignatie al Antiohiei / Epistola către Sf. Policarp al Smirnei

"Ecumeniștii, vor ține si ei o ortodoxie, dar una după placul lumii acesteia care o va transforma într-o sectă!" - Părintele Serafim Rose

Sursa: https://youtu.be/fa335djQKkw

Un Ierarh al Bisericii Georgiei crede că pe lângă părintele Serafim, trebuie canonizat păstrătorul Icoanei Maicii Domnului din Montreal, fratele José Muñoz-Cortez.

Mitropolitul Nicolae de Akhalkalaki, Kumurdoy și Kars al Bisericii Ortodoxe Georgiene a anunțat canonizarea ieromonahului Serafim (Rose), relatează Orthochristian.com.

Acest lucru a devenit cunoscut în ziua 26 februarie 2023, în cadrul Sfintei Liturghii pe care ierarhul georgian a săvârșit-o în Biserica Arhanghelului Mihail din eparhia sa, împreună cu preasfințitul episcop Gherasim de Fort Worth (Biserica Ortodoxă din America), fiul duhovnicesc al Ieromonahului Serafim în mănăstirea Sfântul Herman din Platina, California.

Adresându-se către episcopul Gherasim, Mitropolitul Nicolae a spus că ieromonahul Serafim a fost canonizat în Eparhia Akhalkalaki cu doar o săptămână înainte, dovadă fiind icoana părintelui Serafim plasată în biserică (icoana poate fi văzută în stânga arhimandritului la începutul videoclipului de pe canalul Punks and Monks).

Vlădica i-a mulțumit episcopului Gherasim pentru că a venit și a spus: "Cred că nu este o întâmplare că săptămâna trecută am pus în biserică icoana părintelui său duhovnic, ieromonahul Serafim (Rose). Și cred că la fel nu este o coincidență faptul că părintele Serafim (Rose) nu este canonizat în lume, ci anume în eparhia noastră și aceasta va începe de aici".

"Episcopul Gherasim a venit pentru prima dată în Georgia în 1991, la 10 ani după moartea părintelui Serafim (Rose). Și în acea perioadă dificilă am reușit să tipărim două dintre cărțile lui și poate acesta este unul dintre motivele pentru care ne vizitați atât de des", a spus mitropolitul Nicolai, adresându-se ierarhului american.

Mitropolitul Nicolae și episcopul Gherasim au vizitat mănăstirea Sfântului Herman din Alaska în septembrie, în timpul unui pelerinaj în cinstea celei de-a 40-a aniversări de la trecerea la Domnul a părintelui Serafim.

Potrivit mărturiei ierarhului georgian, el a sist atunci în America cu o misiune specială – pentru a inspira la canonizarea oficială a părintelui Serafim. L-a vizitat pe Preasfințitul Maxim, Episcopul de Los Angeles al Bisericii Ortodoxe Sârbe, pentru a-i împărtăși propunerea (deși părintele Serafim era ieromonah al Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate, mănăstirea Sfântul Herman, unde se odihnesc moaștele sale, aparține acum Bisericii Sârbe).

Mitropolitul Nicolae a vizitat, de asemenea, mănăstirea Sfânta Treime din Jordanville, statul New York, la sfârșitul lunii octombrie, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la trecerea la Domnul a păstrătorului icoanei făcătoarei de minuni a Maicii Domnului Iberice de la Montreal, fratelui José Muñoz-Cortez, cu un mesaj similar că a venit vremea canonizării fratelui Jose.

UJO a scris mai devreme că Comisia Bisericii Ortodoxe Ucrainene pentru Canonizarea Sfinților a examinat materiale adunate despre șapte nevoitori.

Sursa: https://spzh.news/ro/news/72141-v-hruzinskoj-tserkvi-prichislili-k-liku-svjatykh-ieromonakha-serafima-rouza

Există o părere greșită, din păcate mult prea răspândită astăzi, cum că ne este de ajuns o Ortodoxie mărginită la clădirea bisericii și la activități formal „ortodoxe”, cum ar fi să ne rugăm în anumite momente sau să facem semnul crucii; în toate celelalte privințe, zice această părere, putem fi ca toți ceilalți, luând parte fără probleme la viața și cultura vremurilor noastre, atât timp cât nu păcătuim.

Oricine a ajuns să cunoască cât de adâncă este Ortodoxia și cât de deplină trebuie să fie dăruirea ce i se cere unui creștin ortodox serios, precum și cerințele totalitare ale lumii contemporane, va vedea cu ușurință cât de greșită este părerea de mai sus. Ori ești ortodox tot timpul, în fiecare zi, în fiecare împrejurare a vieții, ori nu ești deloc ortodox adevărat. Ortodoxia noastră nu se arată doar în vederile religioase ferme pe care le avem, ci în tot ce facem și spunem. Mulți dintre noi nu prea ne dăm defel seama de răspunderea creștină, religioasă, pe care o avem pentru latura aparent seculară a vieții. Cel ce are o adevărată viziune ortodoxă asupra lumii trăiește dreptslăvitor fiecare aspect al vieții.

Se ridică, așadar, următoarea întrebare: cum putem cultiva și susține această viziune ortodoxă asupra lumii în viața noastră de zi cu zi?

Cea dintâi și cea mai vădită cale este de a fi în legătură neîncetată cu izvoarele de hrană creștină, cu tot ceea ce ne dă Biserica spre luminare și mântuire: slujbele Bisericii și Sfintele Taine, Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, scrierile Sfinților Părinți. Trebuie citite, bineînțeles, cărțile potrivite cu măsura de înțelegere a fiecăruia, iar învățăturile Bisericii trebuie puse în făptuire după împrejurările vieții fiecăruia; abia atunci acestea pot fi rodnice la călăuzirea și schimbarea noastră în chip creștinesc.

Adesea, însă, aceste izvoare de căpătâi ale creștinismului nu dau roadă în întregime, ba uneori nu dau nicio roadă – fiindcă nu avem o dreaptă atitudine creștină în privința lor și a vieții creștine pe care ar trebui s-o insufle. […]

Hrana duhovnicească creștină, prin natura sa, este ceva viu și ziditor; dacă atitudinea noastră în ce o privește este doar una academică și cărturărească, nu vom izbuti să ne folosim cu adevărat de ea. Așadar, dacă citim cărți ortodoxe sau suntem interesați de Ortodoxie doar pentru a ști sau pentru a ne etala cunoașterea în fața altora, n-am înțeles nimic; dacă învățăm poruncile lui Dumnezeu și rânduielile Bisericii Sale doar pentru a fi „corecți” și pentru a judeca „incorectitudinea” celorlalți, n-am înțeles nimic. Toate aceste lucruri nu trebuie să ne influențeze doar gândirea, ci și să ne înrâurească viața și să o schimbe. În orice perioadă de criză a lucrărilor omenești – așa cum sunt vremurile ce se aștern înaintea noastră, aici, în lumea liberă – cei ce se vor încrede în cunoașterea exterioară, în legi, în canoane și-n „corectitudine” nu vor putea rezista. Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți.

Nu-i nimic mai trist decât să vezi cum cineva care a crescut în sânul Ortodoxiei, care are o oarecare cunoaștere a catehismului, care a citit din Viețile Sfinților, care are o idee generală despre ce înseamnă Ortodoxia, care înțelege cât de cât slujbele, este totuși neputincios să priceapă ce se întâmplă în jurul lui. […]

Așadar, atitudinea noastră, începând chiar de acum, trebuie să fie una cu picioarele pe pământ și firească. Trebuie, adică, să se aplice la împrejurările reale ale vieții, iar nu să fie rodul închipuirii, al escapismului și al refuzului de a da piept cu realitățile adesea neplăcute ale lumii care ne înconjoară. O Ortodoxie prea exaltată și prea cu capul în nori își are locul într-o seră și e neputincioasă să ne ajute în viața de zi cu zi, cu atât mai puțin să îi mântuiască pe cei din jur. Lumea noastră e nemiloasă și rănește sufletul cu asprimea sa; trebuie să răspundem, mai întâi de toate, cu înțelegere și dragoste creștină, cu picioarele pe pământ, lăsând isihasmul și formele sporite de rugăciune pentru cei ce sunt în stare să le primească.

Și, iarăși, atitudinea noastră nu trebuie să fie centrată pe sine, ci să se îndrepte spre cei ce Îl caută pe Dumnezeu și doresc să ducă o viață dreaptă. Astăzi, oriunde există o comunitate ortodoxă ceva mai mare, apare ispita de a face din ea o societate de mulțumire a sinelui și de încântare cu faptele bune și realizările noastre ortodoxe: cu frumusețea bisericilor și a podoabelor din ele, cu fastul slujbelor, ba chiar și cu neprihănirea credinței noastre. Însă adevărata viață creștină, încă din vremea apostolilor, a fost întotdeauna nedespărțită de împărtășirea ei cu ceilalți. O Ortodoxie care e trăită așa îi luminează și pe ceilalți – nu e nevoie să fie deschis un „departament misionar” anume; focul adevăratului creștinism se împărtășește singur, fără să îi trebuiască așa ceva. Dacă Ortodoxia noastră rămâne ceva pe care-l păstrăm pentru sine, și ne mai și lăudăm cu asta, atunci suntem ca niște morți care-i îngroapă pe morți – și aceasta e tocmai situația în care se află multe din parohiile ortodoxe de astăzi, chiar și cele care numără în rândul lor mulți tineri, dacă nu se vor adânci în credința lor. Nu ajunge să spui că tinerii vin la biserică. Trebuie să ne întrebăm ce primesc ei în biserică, ce iau cu ei din biserică; dacă nu fac din Ortodoxie o parte de nedespărțit a vieții lor, atunci nu e deloc de ajuns să spui că vin la biserică. […]

Nimeni nu tăgăduiește că astăzi Biserica e înconjurată de vrăjmași sau că sunt unii care ar face orice pentru a profita de încrederea noastră. Dar așa au stat lucrurile încă din vremea apostolilor, iar viața creștină a fost mereu un risc din punctul de vedere al trăirii. Însă, chiar dacă uneori se profită de noi și trebuie să fim prevăzători în această privință, să nu renunțăm a avea o atitudine fundamental iubitoare și încrezătoare, fără de care vom pierde însăși esența vieții creștine. Lumea, care nu-L are pe Hristos, trebuie să fie neîncrezătoare și rece, dar creștinii, dimpotrivă, trebuie să aibă dragoste și deschidere, căci altfel vom pierde sarea lui Hristos din lăuntrul nostru și vom ajunge asemenea lumii, buni de nimic, izgoniți de pretutindeni și călcați în picioare.

Puțină smerenie când ne uităm la noi înșine ne va ajuta să fim mai darnici și mai iertători cu greșelile altora. Ne place să-i judecăm pe alții pentru ciudățenia purtării lor; le zicem „țicniți” sau „convertiți nebuni”. E adevărat că trebuie să avem grijă cu oamenii într-adevăr dezechilibrați, care pot face mult rău în Biserică. Dar ce creștin ortodox serios de astăzi nu e un pic „nebun”? Nu ne potrivim cu căile lumii acesteia; și, dacă am face-o în lumea de acum, nu suntem creștini serioși. Adevăratul creștin nu se poate simți astăzi acasă în lume; nu poate decât să se simtă și să fie socotit de ceilalți un pic „nebun”. […]

Atitudinea noastră creștină trebuie să fie una pe care, în lipsa unui cuvânt mai bun, o voi numi nevinovată. Lumea prețuiește astăzi să fii sofisticat, să fii descurcăreț în cele ale sale, să fii „profesionist”. Ortodoxia nu prețuiește defel aceste însușiri; ele ucid sufletul creștinului. Și, totuși, aceste însușiri se strecoară pe furiș, întruna, în Biserică și în viețile noastre. […]

Să păzim și să sporim acele însușiri ale adevăratei viziuni ortodoxe asupra lumii: o atitudine vie, firească, iubitoare, și iertătoare, care nu se preocupă de sine, păstrându-ne nevinovăția și nelumescul, chiar dacă avem conștiința deplină și smerită a păcătoșeniei noastre și a tăriei ispitelor lumii din jur. […]

Ortodoxia este viață. Dacă nu trăim Ortodoxia, atunci, pur și simplu, nu suntem ortodocși, indiferent de credința noastră formală.

Ieromonah Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii

DESPRE CONCEPŢIA DE VIAŢĂ ORTODOXĂ

Conferinţă ţinută de ieromonahul Serafim Rose în anul 1982 în mănăstirea întemeiată de el la Platina, în munţii Californiei, în care părintele ne pune în gardă asupra principalelor pericole duhovniceşti ce ne ameninţă în ziua de azi

https://rafturicucarti.files.wordpress.com/2015/10/serafim-rose-conferinta-conceptia-de-viata-ortodoxa.pdf

☦️ Ieromonah Serafim Rose - Perspectiva ortodoxă asupra lumii : „ORTODOXIA ESTE VIAȚĂ”

Întâlnirile extraterestre nu sunt altceva decât formele moderne ale unui ocultism vechi de când lumea. Abandonând credința în Iisus Hristos, omenirea își caută acum “mântuitori” în spațiul extraterestru, iar fenomenele în discuție nu fac altceva decât să furnizeze, prin materialitatea lor – OZN-uri, extratereștri -, recuzita externă necesară credibilității...

,,În esenta lor, OZN-urile… sunt manifestarea unei lumi pline de duhuri și de fantome, al cărei univers mintal este straniu și aberant; este realitatea unei lumi dominate de iluzie… în care realitatea însăși este distorsionată de forțe stranii, care în mod vădit pot manipula spațiul, timpul și materia fizică – forțe care se situează aproape în totalitate dincolo de puterea noastră de întelegere... Aparițiile OZN par a fi pe de-a întregul variații minore ale fenomenelor demonice vechi de când lumea” (UFOs: Operation Trojan Horse)...

Literatura ortodoxă oferă numeroase exemple de manifestări demonice, care se potrivesc perfect cu scenariul întâlnirilor extraterestre: ființe și obiecte concrete (adică prezente și contrafaceri demonice) care “apar” și “dispar” brusc, care au întotdeauna menirea de a înspăimânta și semăna confuzie între oameni, ducându-i în final la distrugere.

Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și Religia Viitorului

Ortodoxia.RO: fenomenele ozn actuale sunt mediatizate pentru a pregăti populația pentru ceea ce urmează (pentru ceea ce se pregateste), și anume, o falsă invazie extraterestra (Proiectul Blue Beam by NSA, NASA & Pentagon), sub acest fals pretext armatele națiunilor vor fi mobilizate pentru luptă - iar în urma acestui conflict imaginar care va genera foarte multe victime civile "colaterale" realizate de propriile armate, populatia va fi omorata / sacrificata (extraterestrii și ozn-urile sunt fiinte spirituale de natura demonica, adica sunt draci și carele lor).