ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

🗺️ Regiuni istorice românești

De-a lungul timpului, în spațiul geografic pe care locuiesc sau au locuit populații românești, s-au conturat mai multe regiuni istorice care în decursul istoriei au aparținut în întregime sau parțial fie voievodatelor întemeiate în secolele al X-lea (pentru Transilvania) și al XIV-lea (Moldova, Țara Românească și Dobrogea), fie statelor vecine.

Regiuni istorice românești

Limitele și denumirile acestor regiuni cunoscute și sub numele de „țări” au evoluat în decursul vremii. Parțial sau în întregime, unele dintre ele au constituit, temporar sau mai durabil, și teritoriul României. Potrivit surselor istorice, toate sunt incluse în teritoriul Daciei antice, până la perioada daco-romană (regatele lui Burebista și Decebal).

📝 Revista Peuce, XXII, 2024, Studii și cercetări de istorie și arheologie, seria nouă →

  • Realizatori: MICU, Cristian (redactor șef), AILINCĂI, Sorin-Cristian (redactor), ȚÂRLEA, Alexandra-Clara (redactor)

  • Anul publicației: 2024

  • Subtitlu: Studii și cercetări de istorie și arheologie

  • Publicată de: Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea

  • Contributori: Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea

  • Seria: seria nouă

  • Editura: Mega Publishing House

  • Tipul publicației: periodic

  • Vezi publicația: Peuce

  • DOI - digital object identifier: https://doi.org/10.62781/PeuceSN

22-peuce-istorie-arheologie-XXII-2024

  • Sursa imagine: https://biblioteca-digitala.ro/reviste/peuce/22-peuce-istorie-arheologie-XXII-2024.jpg

  • Licență de utilizare: Peuce este o publicație cu acces deschis (open-access) distribuită în concordanță cu Creative Commons Attribution License, care permite utilizarea, distribuirea și reproducerea textelor cu condiția creditării autorilor și surselor și sub rezerva oricăror notificări privind drepturile de autor cu privire la orice terță parte.

  • Prezentare context: Revista PEUCE a apărut pentru prima dată în anul 1971, fiind editată de Muzeul Delta Dunării din Tulcea. Până în anul 2000 au fost tipărite 13 numere care însumează 16 fascicole. Cele mai multe dintre acestea au fost dedicate arheologiei și istoriei vechi, însă au fost editate și volume dedicate Științelor Naturii (botanică, zoologie, geologie, geografie), Etnografiei, Muzeologiei, Evidenței Patrimoniului Național sau Restaurării. Multe dintre acestea sunt volume consistente (peste 500 pagini), ce cuprind articole originale, bine întocmite, realizate de specialiști de prestigiu din România. Câteva numere ale revistei reprezintă actele unor colocvii organizate de muzeul tulcean. Din anul 2003, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea a lansat o serie nouă a revistei PEUCE dedicată exclusiv studiilor de istorie veche și arheologie și științelor conexe. Periodicul s-a remarcat atât printr-o apariție anuală, constantă (1/2003–prezent), cât și prin dorința de a publica studii inedite, de bună calitate, ce valorifică rezultatele cercetărilor realizate pe o arie geografică mult mai mare decât cea avută în vedere în perioada anterioară.

  • Sursa / Descarcă: 22-peuce-istorie-arheologie-XXII-2024

  • Link de referință: https://biblioteca-digitala.ro/?volum=30122-peuce-institutul-de-cercetari-eco-muzeale-gavrila-simion-xxii-2024

🗺️ Istoria vechilor români — Cel puţin şapte secole după Hristos, adevărata Românie Mare a fost Peninsula Balcanică

enter image description here
Foto: „Organizarea” Balcanilor in perioada otomana

Noi şi noi dovezi, documente, pagini de istorie şi cercetări etno-lingvistice vin să confirme, fără nici o urmă de îndoială, că întreaga Peninsulă Balcanică a fost cândva o „mare românească”, un imens teritoriu traco-dac latinizat.

Invazia slavă din secolele al VII-lea şi al VIII-lea a găsit aici un popor numeros, unitar, vorbind o limbă romanică; un popor de păstori, comercianţi, meşteşugari, prelucrători de metale şi constructori bogaţi, o „ţară a bogaţilor”, cum spunea cu invidie, dar şi cu admiraţie, cunoscutul ultranaţionalist sârb Vojislav Şeşeli.

Încă de la începuturi, neamurile sosite din stepe au privit cu ochi răi populaţia băştinaşă, iar neamul grec, dornic de expansiune spre nord, s-a împiedicat şi el de „ciotul” latin din Pind şi Macedonia, încercând, de aproape două mii de ani, să-l grecizeze (prima mare crimă greacă împotriva spiritualităţii creştine fiind răstignirea pe o cruce în formă de X, la Patras, a Sfântului Andrei, „Apostolul românilor”, pe când acesta se întorcea de la Dunărea de Jos şi Marea Neagră, unde propovăduise creştinismul – anul 70 d.Chr.).

Sursa: cersipamantromanesc

🥬 Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării

Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria:

„Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”


Alfred Hofmann 1820 – în Istoria Pământului:

„Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.”

Țaranul basarabean

Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A.-Civilizaţie şi Cultură:

„România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”

Tracii-dupa-Herodot

Gordon W. Childe:

„Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”


Eugene Pittard:

„Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării”.


D’Hauterive (Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei, 1902):

„Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna sunt acest grai. LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate”.


Huszti Andras (secolul XVIII), cărturar maghiar:

„Urmaşii geto-dacilor trăiesc si locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.


Martin Hochmeister (Siebenburgische Provinziaal Blatter, 1808):

„În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania şi în ţările învecinate locuiau dacii, care mai erau numiţi şi geţi şi de la ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova, Muntenia şi regiunile învecinate din Ungaria numele de Dacia”.


Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire roumaine, Paris, 1866):

„Dacii sunt primii strămoşi ai rumunilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă”.

Romanii din Muntii Tatra

Universitatea din Cambridge (1922, The Cambridge History of India):

„Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi....”


Jakob Grimm (Istoria limbii germane, 1785-1863):

„Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius şi Nero) pot fi găsite şi în fondul limbii germane”.


Cronicile spaniolilor 25 (pag.179):

„Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor”.

Legendele hispanice pretind că regii spanioli se trag din principi daci.


Carol Lundius (Cronica ducilor de Normandia):

„Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii popoarelor nordice”.


Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea):

„Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.


Daniel Ruzo (1968):

„Am cercetat munţi din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.


Carlo Troya (1784-1858, istoric italian):

„Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.”


Harald Haarman (specialist în istoria culturii):

„Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană;), iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.”


Geograful german Wilhelm Hoffmann, despre români, la 1842:

“Acest popor, unit şi ridicat prin instrucţie, ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii”


Cavasius (De la Administratione Regni Transilvaniae): „

În Italia, Spania şi Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de lingua rumunească, ca pe timpul lui Cicero”.


G. Devoto, G. Wilkie, W. Schiller:

„Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei… Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari”.


Emmanuel de Martone (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină):

„Nu pot să înţeleg la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.


Marc Pagel (profesor, şef al laboratorului de bio informatică la Universitatea Reading, Anglia):

„Acum 10.000 de ani în spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi precursoare a sanscritei şi latinei”.


Clemance Royer (în Buletin de la Societe d’Antropologie, Paris, 1879):

„… celţii, germanii şi latinii vin din estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din Occident… noi trebuie să le căutam leagănul comun la Dunarea de Jos, în această Tracie pelasgică a cărei limbă o ignorăm”.


Jean Laumonier (în cartea „La nationalite francaise”, Paris, 1892):

„Românul sau dacul modern este adevăratul celt al Europei Răsăritene”.

Petre Ţuţea: O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii.

Andre le Fevre (în lucrarea „Les races et les langues”, Paris 1893):

„Celţii bruni cărora etnografia le relevă urma din Dacia pâna în Armric (Bretania) şi Irlanda, galii blonzi… populaţii care vorbeau dialecte indo-europene”.


Miron Scorobete:

Nici un popor nu are fotografii din copilăria lui. Noi avem. Columna este cel mai plenar, cel mai profund, cel mai înălțător exeget al dacilor. În tabloul-poem de aici subiectul copleșitor sunt copiii. Copii pe jos, copii în brațe, copii pe umeri, copii pe cap. Copii la toate nivelele, copii absolut peste tot pe unde ar putea să fie. Pentru acei copii au trudit ei, pentru acei copii s-au bătut pe toate câmpurile de luptă, pentru acei copii s-au luat la trântă cu animalele sălbatice prin circuri, au cărat blocuri de piatră la cetăți și la apeducte, au făcut ziduri de sute de mile prin Anglia, pentru acei copii au mai și murit. Dar v-ați gândit vreodată că acei copii suntem noi? V-ați recunoscut? Nici un popor nu are fotografii din copilăria lui. Noi avem. Ferească-ne Dumnezeu să nu fim demni de atâta dăruire, dăruire de ei înșiși, pentru noi, din partea părinților noștri!

📜 Un document florentin (un raport diplomatic scris de Sebastiano Baduario) din 1475-1476, reproducând ordinea de bătaie a armatelor care ar fi putut fi puse sub comanda regelui Ungariei, Matia Corvin, contra otomanilor, arată dimensiunea oștirii și proveniența oștenilor:

Un document florentin (un raport diplomatic scris de Sebastiano Baduario) din 1475-1476, reproducând ordinea de bătaie a armatelor care ar fi putut fi puse sub comanda regelui Ungariei, Matia Corvin, contra otomanilor, arată dimensiunea oștirii și proveniența oștenilor:

Un document florentin (un raport diplomatic scris de Sebastiano Baduario) din 1475-1476, reproducând ordinea de bătaie a armatelor care ar fi putut fi puse sub comanda regelui Ungariei, Matia Corvin, contra otomanilor, arată dimensiunea oștirii și proveniența oștenilor:

  • 14 .000 de oameni din Regatul Ungariei,

  • 28 000 de luptători din Transilvania,

  • 32.000 de oșteni din Moldova și

  • 38.000 pedestrași și călăreți din Țara Românească.

Rezultă - cu toată precauția legată de exactitatea acestor numere - că cele trei voievodate suportau 87,5% din efortul antiotoman, iar Ungaria propriu-zisă restul de 12,5%.

Din rândul oștilor Transilvaniei, sunt individualizați românii (Valachi), mai exact nobilii români (în număr de 2.000), „care sunt lăudați mai presus de toți [pentru luptele] contra turcilor, [români] care sunt din neamul amintitului prealuminat rege [Matia Corvin] și care au luptat întotdeauna alături și de părintele său [Iancu de Hunedoara] și de maiestatea sa”.

⭕ Părintele Dumitru Stăniloae: Drumul crucii la poporul român

- Posted in 🔴 România Profundă by

Toată istoria neamului nostru a fost un drum al Crucii.

🗺️ Evoluția teritorială a Maramureșului de-a lungul timpului →

enter image description here

Câteva repere cronologice privind modificările politico-administrative prin care a trecut Maramureșul de-a lungul timpului:

  • ante 1326-1918: Maramureșul „istoric” și Maramureșul de nord, cunoscute împreună ca Țara Maramureșului (anterior voievodat românesc), formează Districtul și apoi Comitatul omonim (în Regatul Ungariei, apoi, succesiv, în Principatul Transilvaniei, Imperiul Habsburgic și în cel Austro-Ungar). Vreme de 600 de ani, hotarele regiunii au rămas neschimbate, cu excepția alipirii la Maramureș a văii Bârjaba din comitatul Bereg, survenită în anul 1454.

  • 1919-1920: Întreaga Țară a Maramureșului devine județ al Regatului României (cu excepția primelor luni din 1919, când părți ale teritoriului său sunt ocupate efemer de pseudo-republica Huțulia, respectiv de Republica Sovietică Ungară).

  • 1920-1940 și 1945-1950: în urma ruperii Maramureșului decisă la Tratatul de la Trianon, doar Maramureșul „istoric” (3381 kmp) mai rămâne județ între hotarele românești.

  • 1920-1939: Maramureșul de nord (6974 kmp, 7119 kmp după alte surse) devine parte a Cehoslovaciei.

  • 1939: Maramureșul de nord împreună cu restul Transcarpatiei, formează, pentru o singură zi (15/16 martie), republica independentă Ucraina Carpatică, cu capitala la Hust.

  • 1939/1940-1944: atât Maramureșul de nord cât și cel „istoric” sunt ocupate de Ungaria horthistă și reunificate.

  • 1944-1945: administrație militară sovietică, pe ambele maluri ale Tisei.

  • 1945-1991: Maramureșul de nord este ocupat de U.R.S.S, ca teritoriu al R.S.S. Ucraineană.

  • după 1991: Maramureșul de nord devine parte a Ucrainei independente.

  • 1950-1968: Maramureșul „istoric” este înglobat de către comuniști, împreună cu Lăpușul, Chioarul și Codrul (dar și cu întregul județ Satu Mare, precum și cu un colț de Sălaj), în Regiunea Baia Mare (rebotezată în 1960 Regiunea Maramureș), cu reședința la Baia Mare, Sighetul pierzându-și, după 600 de ani, statutul de „capitală”.
    De fapt, între 1950-1952, jumătatea estică a Maramureșului „istoric” (bazinul Vișeului și Iza superioară), a aparținut de regiunea Rodna cu sediul la Bistrița, abia apoi fiind arondată Băii Mari.
    În anul 1950, estul Maramureșului „istoric” a pierdut definitiv, în favoarea județului Suceava, cca 60 kmp din bazinul Țibăului, cu munții Dârmoxa, Codreava, Ușorul și Bretila.

  • 1968: redelimitarea județului Maramureș, care unește până azi Maramureșul „istoric” cu Țările Chioarului și Lăpușului (în întregime), respectiv a Codrului (parțial, restul acesteia rămânând în județele Satu Mare și Sălaj).

  • În trecut, Chioarul propriu-zis a făcut parte din comitatul ungar Solnocul Mijlociu, devenind apoi district autonom transilvănean și ulterior habsburgic, district desființat în 1876 și alipit comitatului Solnoc-Dăbâca. Zona Baia Mare-Baia Sprie, cu Fisculașul și culoarul Someșului spre Seini (iar, din 1848, și plasa Șomcuta Mare) au aparținut 600 de ani de comitatul Sătmar. Iar ambele areale au fost arondate, în perioada interbelică, județului românesc Satu Mare.

  • Lăpușul a ținut inițial de comitatul Solnocul Interior (apoi, de Solnoc-Dăbâca), iar în perioada interbelică, de județul Someș-Dăbâca, botezat apoi Someș.

  • Iar Codrul din Maramureșul de azi a aparținut, partea nordică de comitatul Sătmar devenit județul Satu Mare, iar cea sudică, de Solnocul Mijlociu iar ulterior, de comitatul și apoi de județul interbelic Sălaj... Întregul sud al Maramureșului actual a fost ocupat de Ungaria horthistă între anii 1940-1944, succedată de armata sovietică între 1944-1945, ulterior revenindu-se, până în 1950, la formele administrative interbelice.

© Teofil Ivanciuc, aprilie 2022 / Sursa: https://teofil-ivanciuc.weebly.com/home/evolutia-teritoriala-a-maramuresului-de-a-lungul-timpului

🗺️ DACII din Ucraina – Orașul Camenița se numea PETRIDAVA, în antichitate. →

Așezarea a fost întemeiată de către geto-daci, după spusele istoricilor ucrainieni!

DACII din Ucraina – Orașul Camenița se numea PETRIDAVA, în antichitate.

În regiunea Hmelnîțkîi din Ucraina se află orașul Camenița (Kameaneț-Podilskîi), la o distanță nu prea mare de granița cu România.

Cu două milenii în urmă, în locurile în care astăzi se află orașul Camenița viețuiau dacii. Strămoșii noștri au întemeiat acolo, după cum o susțin unii istoricii ucrainieni (care nu pot fi acuzați, în niciun caz, de dacism sau filoromânism), o cetate care se numea Petridava sau Klepidava. „Petri” provine, negreșit, de la „piatră” iar „dava” știm bine că însemna „cetate”, pentru străbunii noștri. Așadar, existat o veche cetate de piatră, pe un teritoriu care cândva era stăpânit de către daci.

Sursa / află mai multe: cunoastelumea.ro

🔴 Academician Ioan Aurel Pop — la 1592 despre limba SERMO GETICUS

...“în 1592, adică în secolul în care comisarii imperiali se temeau că se unește Maramureșul cu Moldova, boierii se strâng într-un sfat, în Târgul Sighetului, și judecă situația hotarelor satului Borșa, care e aproape de culmea munților și de frontiera fixată cu Moldova. În acest document din 1592, redactorul lui, care era un scrib maghiar umanist, zice «Acuma n-am ce face, că hotărnicirea nu v-o pot da în latinește, că oamenii ăștia vorbesc SERMO GETICUS», adică limba getică” — Academician Ioan Aurel Pop

👎 „Istoricul” și „antropologul” Nicolai Ivanov Todorov - un falsificator și denigrator al istoriei românilor

Nicolai Ivanov Todorov se împiedică în istoria României, debitând aberații privind etnogeneza civilizației de la Dunărea de Jos. E convins că „statul de la nord de Dunăre nu e (…) nimic altceva decât o creație artificială” și de aceea încearcă „demontarea falsei istorii mitologizante a românilor, care trâmbițează patetic despre întâietatea lor pe aceste meleaguri, despre veșnica legătură dintre pământ și stăpânitorii lui de astăzi, românii/dacii”, cum se exprima, în 2010 (Egreka-Bălgarskoto ovcearsko, Ceast I).

enter image description here

Pentru N.I. Todorov, românii n-ar avea o continuitate istorică a populației geto-dace pe teritoriul care îl ocupă astăzi, ci ar exista la nord de Dunăre abia din secolele XIII-XIV e.n., după o perioadă barbară, când Bulgaria (în 1018) ar fi intrat sub stăpânire bizantină, iar împărații de la Constantinopol ar fi populat teritoriul din nordul Dunării cu trupe militare și coloniști vlahi din Tesalia și italieni din Calabria (Grecia Mare) de religie ortodoxă, ”limba devenind italiano-vlahofonă”. Într-o astfel de „cunoaștere” a istoriei, bulgarii ar fi fost „stăpânii permanenți” ai civilizației de la Dunărea de Jos, păstorii lor și-au dus turmele din Balcani până în Carpați, în vremea „statului medieval bulgar”, prin „întinsa țară a bulgarilor”.

Țara Românească și Moldova ar fi fost provincii târzii ale românilor. În Transilvania, românii ar fi „o minoritate neînsemnată”, „Miorița”, balada identitară pentru români, ar fi o creație bulgară, iar câinele ciobănesc „așa–zis românesc” ar fi și el o …. creație bulgărească. Cu astfel de „istorie”, Todorov „a făcut-o de…oaie”. Gospodin din Silistra vrea să rămână, desigur, un istoric celebru cu ale lui „cărți științifice”,−intitulate „Sentimentul de teamă la bulgarul din Evul Mediu ”(2005), „Reprezentarea lumii de dincolo în mentalitatea bulgarului din Evul Mediu ”(2008) și „Egresca…”(2010).

„Istoricul” și „antropologul” Nicolai Ivanov Todorov din Silistra este pasionat, cum îi este firesc, se știe, de arme, de câini, de iaurt și de balade. Cine îl plătește pentru „istoria bulgară” de pe pământul civilizației de la Dunărea de Jos? Este de presupus! Prietenii bulgari?…

@Prof. Ion Mocioi


📜 Un profesor de la Universitatea din Edinburgh: Autorităţile române ignoră 9.000 de ani de civilizaţie neîntreruptă! →

O palmă binemeritată dată şcolii româneşti de Istorie

Tracii după Herodot

În Europa de Vest nu se cunoaşte istoria României şi cei care o vizitează văd sărăcia materială ce există astăzi, şi nicidecum milenara ei bogăţie culturală şi spirituală. În plus, propaganda maghiară din SUA se bazează pe milioanele de dolari ale lui Soros, care finanţează de asemenea edituri şi diferite opinii ciudate la Bucureşti, în timp ce unii indivizi susțin tot felul de bazaconii: un doctor în istorie din Elveţia afirma (la Geneva, în iunie 1999) că Transilvania a apărut în secolul XIII, iar un ambasador francez în România susținea (la Lausanne, în noiembrie 1998) că poporul român a dispărut timp de 1000 de ani ca să reapară, ca prin miracol, în secolul XIV!

Cu toate acestea, mai nimeni nu menţionează că cea mai veche scriere din Europa a fost atestată arheologic în 1961, tot în Transilvania, în satul Tărtăria, pe râul Mureş, în judeţul Alba, de către profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. Tăbliţele de la Tărtăria, datate 5.500 î.e.n., au făcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) şi au stârnit dezbateri aprinse pe tot globul. Deşi oamenii acestor locuri ştiau să scrie acum 7.000 de ani, acest detaliu esenţial nu este nici în ziua de azi, după mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului românesc şi nu apare în manualele de istorie.

Ce ne spun specialiştii din România? În 1998 s-a publicat Istoria României (Editura Enciclopedică, Bucureşti) de către un colectiv academic sub conducerea unei „autorităţi în materie”, prof. dr. Mihai Bărbulescu, de la aceeaşi Universitate (din Cluj), în care nu se spune că profesorul Vlassa a descoperit Tăbliţele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tăbliţele de la Tărtăria sunt menţionate cu semnul întrebării într-o foarte scurtă frază, fără niciun comentariu: „Într-o groapă de cult de la Tărtăria, s-au găsit (…) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere?), cu analogii în Mesopotamia”.

Dar dl. Bărbulescu nu-şi aduce aminte oare că scrierea proto-sumeriană apare cu 1.000 de ani mai târziu şi că cea cicladică, proto-greacă, după 3.000 de ani? El a uitat că metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3.500 î.e.n.? Că tracii sunt primul mare popor indo-european care intră în Europa tot în jur de 3.500 î.e.n., cu mai mult de două milenii înainte ca celţii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii să apară pe harta Europei? Şi că tracii ocupau tot teritoriul între Munţii Ural şi Tatra de la est la vest şi de la Marea Baltică la Dunăre şi Marea Neagră de la nord la sud?

De asemenea, şi în acelaşi context, niciun specialist oficial în istoria României nu atrage atenţia asupra altui „detaliu” primordial, şi anume că limba traco-dacică este cu mii de ani anterioară latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) şi că, în consecinţă, limba română nu se trage din latină, pentru că, deşi fac parte din aceeaşi familie, există istoric înaintea latinei, deci este o limbă proto-latină. Latina s-a format din etruscă şi greacă, care, deşi amândouă indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, răspândit în lumea mediterană a epocii. În plus, estruscii erau ei înşişi un neam tracic.

Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea şi însăşi existenţa poporului român dau de gândit. Cine schimbă şi interpretează istoria României?

În mozaicul de limbi şi popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9.000 de ani pe acelaşi teritoriu şi o scriere de 7.000 de ani sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiară şi nici nu putea fi când strămoşii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursă turco-finică nu numai a ungurilor, dar şi a bulgarilor (care năvălesc în România şi în teritoriile Bizantine din sudul Dunării în secolul VI), a turcilor şi a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pătrund în Europa până la Paris, Roma şi Constantinopole sub Attila în secolul V, dar se retrag spre Ural până în secolul IX, când năvălesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea dată de daci liberi (80%) amestecaţi cu slavi (20%).

Limba dacă este deci cu mult mai veche decât limba latină, dar cele două limbi erau foarte asemănătoare, şi de aceea asimilarea s-a făcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mării Negre, nu numai că a învăţat geto-daca imediat, dar în şase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Munţii Apuseni, a avut ca scop precis jefuirea comorilor de aur şi argint ale dacilor pe care Împăratul Traian (de origine iberică) le-a dus la Roma ca să refacă tezaurul golit al Imperiului.

În aceeaşi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane şi a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura şi civilizaţia europeană şi-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizanţul devine capitala Imperiului Roman. Deşi se studiază istoria şi limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat „barbar” şi „incult”. Niciun istoric elveţian nu a fost capabil să-mi dea un singur nume de scriitor bizantin, nici măcar Ana Comnena!

Nimeni nu cunoaşte aici cultura şi civilizaţia Bizantină, religia ortodoxă („ortodox” este în limbile occidentale un termen peiorativ), şi cu atât mai puţin istoria şi tradiţia română. Faptul esenţial că analfabetismul nu exista în Bizanţ, dar exista în Europa de Vest în aceeaşi perioadă, este şi mai necunoscut. Academiile „păgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmă universităţile au început să apară în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romană şi studiau teologia.

Numai călugării şi clericii ştiau carte, se îmbogăţeau prin exproprierea de pământuri în favoarea mânăstirilor, şi luau puterea în toate ţările vestice, prin misionarism şi prozelitism la început (prin teroare şi Inchiziţie mai târziu), până în secolul XI, când ultimul ţinut liber, al vikingilor din Scandinavia, cade sub puterea Romei Papale.

Renaşterea italiană apare ca o consecinţă clară şi directă a căderii Constantinopolului (1453), cu emigrarea în masă a savanţilor bizantini către Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeşte 5.000 de savanţi exilaţi din Bizanţ, într-un singur an, la Florenţa, acolo unde în curând vor scrie Petrarca, Dante şi Boccacio, şi unde vor picta Michelangelo şi Leonardo da Vinci.

Cultura bizantină s-a păstrat şi cultivat și în ţările Române (de exemplu, la Putna), care nu numai că îşi păstrează autonomia fată de Imperiul Otoman, plătind-o în aur – ca de obicei –, dar voievozii români trimit anual aur în Grecia pentru a susţine mănăstirile ortodoxe (de exemplu, la Muntele Athos).

În Occident, o scurtă istorie a României apare în 1943, scrisă de Mircea Eliade în engleză, la Lisabona şi publicată la Madrid (The Romanians, a Concise History, Stylos, Madrid, 1943), şi republicată peste alţi 50 de ani în România (The Romanians, a Concise History, Roza Vânturilor, Bucureşti, 1992). În timp ce prima istorie serioasă a Bizanţului apare, tot în engleză, de abia în 1988 (Lord John Julius Norwich, A Short History of Byzantium, Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997). Cu toată bunăvoinţa lui de a reabilita „misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici măcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte bizantine, pentru simplul motiv că nu ştie greacă, nici veche nici nouă.

În final, se pune întrebarea de ce nouă milenii, atestate arheologic, de civilizaţie neîntreruptă pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest dar şi în România? Cu ce se ocupă istoricii români? Şi reprezentanţii României peste hotare? Cine promovează cultura milenară a României?

În 1996, când am fost la Bucureşti pentru a face cercetări în mitologia tracică la Academia Română, spre uimirea mea mi s-a pus întrebarea de ce mă interesează tracii şi dacii, când acesta era subiectul de predilecţie a lui Ceauşescu, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mă întreb ce contează 50 de ani de comunism în comparaţie cu cele 9 milenii de istorie românească?

Un articol de Prof. dr. Maria-Luminiţa Rollé, Universitatea din Edinburgh, Consultant Academic pentru Mitologie Europeană

Sursa / În slujba semenilor @ FB: https://www.facebook.com/elena.rageo.18/posts/pfbid033ah9x9RChRRHyuLKYocHjMLDmpAyEnZmQzANTBzwCah33JHPJzH15sgWA7zqXscml

📜 Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria: „Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”

- Posted in 💙 Viață, Sănătate și Educație by
  1. Sumerologul rus A. Kifisim: Strămoşii rumânilor au exercitat o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei.

  2. Pitagora (580 î.H – 495 î.H), face zece referiri la valorile superioare ale geţilor. În „Legea 1143” el spune: Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate pamânturile sunt comune / în devălmășie.

  3. Homer: Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.

  4. Platon (427 – 347 î.H.), elev a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, surprinde în dialogul „CARMIDES” o discuţie între Socrate şi Carmides, în care profesorul îi spune lui Carmides ce l-a învăţat un medic trac când a fost la oaste: Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vin de la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete ÎNŢELEPCIUNEA. / Uimitoare aceasta viziune asupra medicinei lui Zamolxe acum mai bine de 2400 de ani!

  5. Dionisie Periegetul (138 d.H.): În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor.”

  6. Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria: Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2.000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.

  7. Friedrich Hayer 1899 – filozof austriac: Rumunii sunt poporul din Europa care s-a născut creştin (ambasadorul Vaticanului la Bucureşti spunea în aula Academiei acelaşi lucru, şi asta acum câţiva ani).

  8. Alfred Hofmann 1820 – în „Istoria Pământului”: Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.

  9. Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A. - Civilizaţie şi Cultură: România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6.500 – 3.500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.

  10. Louis de la Valle Pousin: Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii.

📕 Limba românească în Moldova medievală

Toţi moldoveniştii ocolesc cu multă grijă mărturiile despre limba română vorbită în Moldova medievală, şi nu sunt puţine aceste mărturii venite din partea străinilor, care, în treacăt fiind sau aflaţi în slujba vreunui negustor sau a altei persoane de rang înalt, încântaţi de acest popor, au lăsat în descrierile lor anumite pasaje despre tradiţie, cultură, port, obicei, limbă..

În jurnalele şi rapoartele de călătorie redactate de umaniştii renascentişti din secolul al XVI-lea, care fiind în majoritate trimişi ai Sfântului Scaun, Pierre Lesccalopier menţiona în 1574 „că cei care locuiesc în Moldova, Ţara Românească şi cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevăraţi urmaşi ai romanilor şi-şi numesc limba româneşte adică româna”.

Patriarhul EcumenicIeremia al II-lea al Constantinopolului notează în 1588 despre Petru Şchiopul:

“Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, ştia limba turcească, cea grecească şi cea românească ... şi nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meşteşug şi la litere şi-i plăcea de oamenii învăţaţi, şi-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii şi alte lucruri subţiri”.

Importantă pentru însăşi Biserica românească, dar şi pentru limba româna este traducerea din greacă efectuată de Antim Ivireanu a două cărţi de cult apărute într-un singur volum consistent „Liturghierul” şi „Molitvenicul” având 216 şi 467 pagini cu o singură filă de titlu, bazat pe originalul tipărit la Venezia în 1691 „că această folositoare de suflet carte se numeşte Molitvenic, la lumină în limba noastră rumânească să o scoţi pentru folosul de obşte”.

După o călătorie prin Ţara Românească, Moldova şi Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se cheamă “româneşti” (“romanesci”). Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că “Vlahii” din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească se desemnează ca “romani”. Grigore Ureche (1590-1647), un mare boier şi învăţat moldovean, este primul cronicar care este conştient de originea comună a românilor, că cele trei ţărişoare şi popoare care locuiesc în ele sunt toţi de un neam, vorbesc aceiaşi limbă şi “toţi de la Râm se trag”.

Miron Costin (1633-1691) om politic şi diplomat subtil, istoric erudit şi scriitor de talent, în lucrarea sa „De neamul moldovenilor” reiterează ideia expusă de Grigore Ureche precum că toţi românii discind din romani, astfel încât să rezulte geneza poporului român din contopirea dacilor cu romanii. Constantin Mavrocordat (1730 – 1769) a fost domnitor în Ţara Românească de şase ori şi în Moldova de a patru ori. A sprijinit câteva şcoli şi a cerut preoţilor să ştie româna. A obligat să fie tipărite cărţi bisericeşti în limba română.

În 1646 domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) tipărea la Iaşi „Cartea românească de învăţătură”, un corpus legislativ foarte bine închegat. De ce domnitorul moldovean nu i-a zis “Carte moldovenească de învăţătură”? Greu de explicat pentru moldovenişti, tocmai de aceea este şi ocolit cu mare grijă acest subiect. Dar să vedeţi că moldovenii lui Vasile Lupu ştiau că vorbesc limba română, iată ce scriau ei în introducere: “După tocmala şi nevoinţa mării sale domnului datu-s-au învăţătură şi mie unui mai mic şi nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească ca să poată înţeleage toţi.” Deci, domnitorul Moldovei medievale, care ştia în ce limbă vorbeşte, a comandat o traducere din limba greacă în limba română, nu în limba moldovenească.

— Autor: Anatolie Povestca, istoric / Sursa articol: unghiul.info

enter image description here
FOTO: ”Carte romăneascâ de învățătură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe, cu zisa și cu toată cheltuiala lui Vasile Voivodul și domnul Țărâi Moldovei, din multe scripturi tâlmăcitâ din limba ileneascâ, pre limba româneascâ." / Sursa foto: timpul.md

🎯Campanie de strângere de semnături pentru introducerea Istoriei Românilor ca obiect de studiu în școli

- Posted in 🔴 România Profundă by

enter image description here

Sâmbătă 4 noiembrie, ora 15:30, în fața statuii lui Mihai Viteazul din Piața Universității, demarează o campanie de strângere a semnăturilor pentru introducerea Istoriei Românilor ca obiect de studiu distinct în liceu, în locul materiei "Istoria Evreilor. Holocaustul”, devenită obligatorie.

Campania este organizată de Mișcarea Națională cu sprijinul Asociației Calea Neamului si Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.


Actualizare:

Campanie de strângere de semnături pentru introducerea Istoriei Românilor ca obiect de studiu în școli

🎯 Mihai Tîrnoveanu - Calea Neamului: Cu ajutorul lui Dumnezeu pornim o nouă luptă. →

- Posted in 🛞 Societatea Civilă din România by

Mihai Tîrnoveanu - Calea Neamului

Sâmbătă, 4 noiembrie ora 14, București, Piața Universității, în fața statuii Voievodului Mihai Viteazul, începem campania de strângere a semnăturilor pentru introducerea Istoriei Românilor în locul materiei ,,Istoria evreilor. Holocaustul." devenită obligatorie în programa școlară din liceu, unde NU există niciun obiect de studiu, niciun manual care să poarte numele ,,Istoria Românilor".

Campania este organizata de Mișcarea Națională și sprijină de Calea Neamului, având nădejdea că și alte organizații naționaliste ni se vor alătura.

Avem acest obiectiv în contextul subminării sistematice, de zeci de ani încoace a identității naționale prin agresiunea dusă împotriva simbolurilor istorice românești, reprezentate de voievozii, luptătorii, martirii acestui Neam, inclusiv împotriva Sfinților Închisorilor comuniste. Întreaga istorie națională este înlocuită de "corectitudinea politică". O întreagă jertfă de luptă si toată gloria acestui Neam sunt șterse din mintea și sufletul tinerii generații pentru a fi înlocuite cu istorii și ideologii străine, pentru ca această generație să fie lăsată fără puterea identitară a unui Neam milenar, să fie lăsată fără rădăcini, pentru a fi supusă, pentru a nu avea reacție, pentru a nu mai ști să spună acel NU împotriva ocupației. O întreagă generație de tineri este "educată" să aibă sentimentul vinovăției, a "culpei" de a fi români. Spunem noi NU în fața acestui sacrilegiu, spunem noi NU pentru a ne face datoria atât pentru conștiința noastră în fața lui Hristos și a Neamului nostru cât și pentru acești copii ai Țării noastre. Spunem un NU, care în profunzime înseamnă un DA, pentru Burebista, Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Horea, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu, Octavian Goga, eroii din războaiele de reîntregire, Sfinții Închisorilor comuniste și luptătorii din munți. Mărturisim pentru fiecare picătură de sânge și fiecare os frânt pentru acest Pământ.

În România liberă nu se înalță decât un singur Steag, cel Tricolor Românesc și nu se învață decât o singură istorie, cea românească. Acesta este idealul libertății de a fi român și pe aceasta îl urmăm, mergând cu Dumnezeu înainte!

Sursa: https://www.facebook.com/mihail.s.tarnaveanul/posts/pfbid02KFvocjgLBoDqGcttvTBBftayqX4JqkHXWZAB7GpGU9i3KJ7aphHUArkWdstmxMCFl