Poate că dorința de putere ne dezumanizează.
Când rănim pe celalalt, ne simțim...bărbați.
Uităm esențialul. Cel mai puternic bărbat din istoria lumii a plâns, a mângâiat, a iubit și cu ultimile puteri a strigat către Dumnezeu:
"Tată, iarta-i, că nu știu ce fac!"
Atunci... Iubirea a învins!
Indiferent de hainele pe care le poartă, omul tot va rani. Dacă nu are dragoste de Dumnezeu, tot va răni și va rămâne indiferent la durerea pe care o aduce în suflet, iar ca o ironie a vieții, ajunge să lovească cel pe care omul l-a iubit și l-a respectat cel mai mult.
Sau poate că asta afectează cel mai tare. De cate ori ni se rupe sufletul, să ne amintim că Domnul Iisus Hristos a venit și ne-a iubit pe toți.
Ne-a vindecat de boli, ne-a redat vederea, ne-a spălat picioarele, ne-a hrănit când am fost flămânzi, ne-a mângâiat când ne-a fost greu...și noi... l-am eliberat pe Baraba, iar Iubirea am condamnat-o la cel mai mare chin...moartea pe cruce.
Au trecut 2000 de ani și suntem chiar mai răi.
Știm totul, dar ne place să fim duri.
Ne place suferința celuilalt. Poate că dorința de putere ne dezumanizează.
Când rănim pe celalalt, ne simțim... bărbați.
Uităm esențialul. Cel mai puternic bărbat din istoria lumii, a plâns, a mângâiat, a iubit și cu ultimile puteri a strigat către Dumnezeu:
"Tată, iarta-i, că nu știu ce fac!"
Atunci ... Iubirea a învins!

— Părinte Iustin Pârvu