📜 Octavian Goga: "Memorii rurale" / ”Jidanul e genul ăla de vecin care-ți mută gardul ocupând jumătate din grădina ta, apoi țipă ca din gură de șarpe că de fapt tu ești cel care i-ai ocupat jumătatea care ți-a mai rămas. Asta în timp ce tu te scarpini în cap, fiindcă îți amintești că atunci când ți-ai făcut casa, jidanul stătea undeva în capătul satului.” — Octavian Goga, "Memorii rurale"
😂 Cuvânul anului: a israeliza / A israeliza (verb): Să iei ceva ce nu-ți aparține, apoi să pretinzi fără rușine că îți aparține, jucând totodată rolul victimei.
📓 Anonimus: Talmudul, cartea „sfântă” a „poporului ales” 🔯 / „Am fost surprins să constat cât de puțin știe lumea românească despre «Talmud». Aproape nimic! Cu gândul bun că această situație s-ar putea repara nițel prin publicarea unei cărți, am tipărit, în românește, «Talmudul – Cartea sfântă a evreilor». O bună ocazie oferită curioșilor de a înțelege de ce Talmudul este considerat cea de-a doua carte sfântă a evreilor, prima fiind Biblia.”, spune Teșu Solomovici. Evreul Teșu pare plin de bune intenții când încearcă să ne prezinte Talmudul pe înțelesul nostru, adică tradus în limba română. În viziunea sa, învățăturile Talmudului sunt un adevărat îndreptar de comportament pentru membrii „poporului ales”. Bineînțeles că pozitive în totalitate. Numai că sunt foarte curios ce răspunsuri, explicații, tălmăciri, ar putea da tovarășul Solomovici unui confrate evreu de-al său, pe nume Israel Shahak, care a studiat aceeași carte sfântă evreilor, Talmud, și a găsit câteva „sfaturi” cel puțin ciudate (prea blând termenul)? / Interesul manifestat de Israel Shahak pentru Talmud a început atunci când a fost martorul unui incident: într-un cartier evreiesc din Ieruslaim un evreu ultrareligios a refuzat să-și folosească telefonul într-o zi de sâmbătă pentru a chema salvarea pentru un vecin ne-evreu! Tribunalul rabinic a confirmat că acest comportament al lui a fost corect și pios; în esență, un evreu nu poate să violeze sabatul pentru a salva viața unui ne-evreu, mai mult, îi este interzis să facă asta și în cursul săptămânii. Violarea legii sabatului este permisă doar pentru a salva viața unui evreu. Derutat și indignat de comportamentul evreului religios, Israel Shahak a început să studieze Talmudul, legea religioasă de bază a evreilor. Iată ce a găsit în Talmud: - Talmud, Iebhammoth 61a: „Doar evreii au dreptul să fie numiți oameni, nu și ne-evreii (goimii).” / - Talmud, Iore Dea 377, 1: „Servitorii ne-evrei morți trebuiesc înlocuiți precum vacile sau asinii pierduți. Niciun fel de simpatie pentru evreii care-i angajează.” / - Talmud, Jalkut Rubeni Gadol 12b: „Sufletele ne-evreilor provin din spirite spurcate, pe care le numim porci.” / - Talmud, Tosaphot, Jebamoth 94b: „Dacă mâncați în prezența unui ne-evreu este ca și cum ați mânca cu un câine.” / - Talmud, Yebamoth 98a: „Toți copiii goimilor sunt animale.” / - Talmud, Orach Chaiim 57, 6a: „Nu trebuie să aveți mai multă milă pentru un ne-evreu decât pentru un porc bolnav de stomac.” / - Talmud, Kerithuth 6b p. 78: „Doar evreii sunt ființe umane, ne-evreii (goim-ii) sunt animale.” / - Talmud, Kethuboth 110b: „Pentru a interpreta un psalm un rabin a spus: Psalmistul îi compară pe ne-evrei cu fiarele spurcate.” / - Talmud, Abhodah Zarah 4b: „Puteți omorî un ne-evreu cu propriile mâini.” / - Talmud, Abhodah Zarah 26b T.: „Chiar și cel mai bun ne-evreu trebuie omorât.” / - Talmud, Bammidber Raba c 21 & Jalkut 772: „Evreii care varsă sângele ne-evreilor aduc ofrandă lui Dumnezeu.” / Am citat din studiile unei somități internaționale. Evreul Israel Shahak, supraviețuitor al Holocaustului, a fost profesor la Universitatea din Ierusalim și președinte al Ligii Israeliene pentru Drepturile Omului. — Sursa: Anonimus
📰 Ioan Slavici despre Chestiunea Evreilor în România / Popoarele luminate ne aruncă vorba că nesocotim principiile umanitare, când voim să respingem pe Ovrei de pe pămentul nostru. Lasă că Ovreii sunt aceia care propovăduiesc ideile umanitare pentru ca să tragă înșiși folos din stăpânirea lor, dar’ între noi și Ovrei nici nu încape vorba de umanitate. Înainte de toate umanitatea cere să avem milă de alți oameni mai nenorociți decât noi, eară Ovreii nu cer milă, ci drepturi. Apoi, de umanitate nu poate fi vorba decât între oameni: între popoare nu există decât porunca intereselor bine înțelese și justificate. Nici o dată Românilor nu li se poate zice că sunt nedrepți, când le tăgăduiesc Ovreilor chiar dreptul de a călca pe pămentul românesc, de oare-ce nimeni nu poate pune la îndoială dreptul sfînt al Românilor de a face în țara lor ceea ce le place. E sfînt acest drept, fiind-că toate vremile au recunoscut, că poporul ce câștigă prin puterea brațului o bucată de păment are stepânire deplină asupra ei. Noi, Românii, am câștigat acest păment cu sângele nostru și l-am păstrat tot cu sângele nostru, l-am sfintit prin suferințele noastre și l-am îmbogățit prin munca noastră: pentru aceea toată lumea ne recunoaște dreptul de a-l stăpâni și nu recunoaște nimenui dreptul de a intra fără de voia noastră peste hotarele lui. Dacă sunt oameni, pe care interesele adeverate ori închipuite îi îndeamnă să vie la noi, ei numai cu voia noastră pot veni, numai după placul nostru își pot face trebile și numai câtă vreme noi le dăm voie, pot petrece în mijlocul nostru. Eară dacă sunt oameni, care vor să intre și fără de voia noastră, noi avem chiar datoria de a-i întimpina cu arma în mână și numai după ce noi am fost biruiți, lumea le recunoaște dreptul de a dispune și ei în țara noastră. Nouă însă tot ne mai rămâne dreptul de a ne aduna puterile și de a-i alunga de pe pămentul nostru. Decând e lumea aceste sunt vederile oamenilor asupra drepturilor și datoriilor unui popor; în toate vremurile, acesta a fost dreptul ginților și nici în teorie nu s-a pomenit ca cineva să-l pună la indoială. Ovreii însă cer pentru sine un drept deosebit. În vreme ce toate popoarele își câștigă drepturile prin sânge; ei vor să și le câștige din bunăvoința altora. Toate națiunile mari din Europa recunosc, că membrii lor nu au dreptul de a intra în România și de a-si face trebile printre Români; ele se învoiesc dar, indirect cu Poarta Otomană, ori direct cu noi și ast-fel ne înțelegem asupra condițiunilor lor, în care noi putem merge la dânșii și ei pot veni la noi: Ovreii nu se înțeleg cu nimeni, ci se furișează printre ceilalți, se strecoară ca argintul viu printre degete și deodată ne pomenim cu orașele și cu satele pline de dânșii. Austria, puternicul vecin, are interese lămurite, care o hotărăsc să încheie cu noi o convenție. Ea ne acordă drepturi pe pământul ei și noi îi acordăm drepturi pe pământul nostru. În vreme ce însă ea acordă tuturor cetățenilor români aceleași drepturi; recunoaște că statul român, la urma urmelor, are dreptul de a face deosebire între cetățenii ei și de a acorda unora mai multe, eară altora mai puține drepturi. Pentru ce? Pentru că s-ar resturna toate principile de ordine socială internațională, dacă s-ar susține, că în România un strein poate sa facă pretenție nejustificată la niște drepturi, care ar fi împotriva intereselor bine înțelese ale Românilor. Chiar nici Poarta suzerană nu a crezut de cuviință a nesocoti acest drept, și Turcii în toate vremile au fost lipsiți de anumite drepturi pe pământul românesc. Este un moft vorba, că Românii asupresc pe Ovrei: Ovreii nici nu pot să fie asupriți pe pământul românesc, deoarece aici nu li se cuvin chiar nici drepturile, de care se bucură. De asemenea este un moft, că, respingând pe Ovrei, Românii nesocotesc principiile umanitare, deoarece umanitatea nu merge până a cere jertfe, pe care un om ori un popor nu le poate aduce fără a-și pune în joc viitorul. Dacă mâne Românii ar lua hotărârea de a soma pe Ovrei ca până la un anumit termin să părăsească țara, ba chiar dacă, in urma acestei somațiuni, i-ar alunga, nici un om nepreocupat nu ar pute zice, că această hotărâre a lor e nedreaptă ori fapta lor e inhumană. Dreptul și umanitatea nu au a face cu chestiunea Ovreilor din România si este ori o lipsă de bun simț, ori o lipsă de bună credință de a pune discuțiunea pe terîmul dreptului și pe acela al umanității: o cestiune de interese și numai de interese este aceea, dacă e ori nu e bine să facem și pe Ovrei părtași de drepturile civile și politice, și pentru aceea discuțiunea nu se poate urma decât pe terîmul intereselor legitime sau cel puțin justificate.
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ