O hartă ce cuprinde teritorii în care s-a murit pentru dreptul de a se vorbi limba română în Biserică și Școală ne amintește de sacrificiile făcute în numele identității naționale.

Aceste locuri, unde oamenii și-au dat viața pentru păstrarea limbii române și a credinței strămoșești, sunt astăzi doar un punct pe o hartă uitată, care, din păcate, mai mișcă prea puține inimi.

Această hartă, odată simbol al rezistenței culturale și spirituale, riscă să devină o relicvă a trecutului, pe măsură ce conștiința națională se estompează. Ea nu este doar un document istoric, ci o mărturie vie a luptei pentru identitate și libertate, lupte ce trebuie să rămână vii în memoria colectivă.

Astăzi, când multe dintre valorile pentru care s-a luptat sunt considerate de la sine înțelese, harta aceasta ne reamintește că drepturile de a ne exprima liber și de a ne păstra tradițiile au fost câștigate cu prețul sângelui și al sacrificiilor de neimaginat. Ar trebui să ne inspire să prețuim și să protejăm ceea ce am moștenit, ca o datorie față de cei care au plătit cel mai mare preț pentru aceste libertăți.

📜 Poruncile graiului naţional 🚩

1. Gândiți-vă că în toată viața trebuie să daţi locul întâiu limbei voastre strămoșești.

2. Vorbiți in limba voastră, acasă cu ai voştri, cu prietenii şi cu ori cine, chiar şi cu un strain, căci se cade ca streinul sa-ţi inveţe limba ta, nu tu pe a lui.

3. Creşteţi pe copiii voştri in limba voastră şi învătaţi şi pe fete să vorbească şi să iubească limba părinţilor.

4. Feriți-vă de școlile streinilor, căci numai aşa veţi lucra înțelepțește.

5. Cumpărați numai cărti, reviste şi gazete, scrise in limba voastră, caci numai aşa veţi scapa de puterea streinilor.

6. La orice petrecere, ca şi la primirea musafirilor, vorbiţi numai limba voastră, dar vorbiţi-o frumos.

7. Oricui aveţi de scris, scrieţi in limba voastră.

8. Daca porunciţi marfa în streinătate, scrieți în limba voastră, căci câștigul deschide urechile şi ascute limba

9. Daţi mărfuririlor numiri numai în limba voastră.

10. Toate firmele prăvăliilor, etichetele mărfurilor şi orice reclamă, faceţi-le numai în limba voastră, căci numai aşa va vor şti şi vă vor cinsti streinii.

📰 Ce scria presa din Sankt-Petersburg în 1898 despre neamul românesc și despre limba română: „Popor blând și iubitor de pace în sine”

📜 Voi muri, se pare, Pentru-a mea lumină… „Mă va plânge oare Limba cea română?!” — Grigore Vieru.

❤️ Limba Română e cea mai frumoasă și melodioasă dintre toate limbile romanice, spune Angela Cărăuș actriță la Teatrul Național "Mihai Eminescu".

🚩 Pentru Limba Română mi-am sacrificat viața spune Ion Iovcev ex-directorul Liceului Teoretic Lucian Blaga din Tiraspol

💖 „Ţăranul basarabean, care şi-a păstrat mentalitatea sa naţională şi limba, a făcut primul pas temeinic pentru reîntregirea neamului românesc”

🗓️ 11 mai 1849 – Stephan Ludwig Roth, sasul care a murit pentru că a pledat în favoarea limbii române în Transilvania →

💛 G-ral maior (rez) Cristian Marian Gomoi: O sinteză a unicității Limbii Române

Tămâie şi licheni — de Grigore Vieru

A murit tămâia,
Duhoarea stă sa crească.
Ne-a umplut ca râia
„Limba moldov’nească”.

Mi-a pierit şi somnul,
Pacea creştinească.
Mârâie spre Domnul
Limba moldov’nească.

O biata bătrână
N-are nici de pască.
Stă cu halca-n mână
Limba moldov’nească.

Îşi creste frumosul
Limba româneasca.
Îi arată dosul
Limba moldov’nească.

Gângava, tot linge
Cizma muscălească.
Spre Evropi se-mpinge
Limba moldov’nească.

Palidă mi-e faţa
Sub un cer ce cască.
Îmi mănâncă viaţa
Limba moldov’nească.

Voi muri, se pare,
Pentru-a mea lumină…
„Mă va plânge oare
Limba cea română?!”

📕 Limba românească în Moldova medievală

Toţi moldoveniştii ocolesc cu multă grijă mărturiile despre limba română vorbită în Moldova medievală, şi nu sunt puţine aceste mărturii venite din partea străinilor, care, în treacăt fiind sau aflaţi în slujba vreunui negustor sau a altei persoane de rang înalt, încântaţi de acest popor, au lăsat în descrierile lor anumite pasaje despre tradiţie, cultură, port, obicei, limbă..

În jurnalele şi rapoartele de călătorie redactate de umaniştii renascentişti din secolul al XVI-lea, care fiind în majoritate trimişi ai Sfântului Scaun, Pierre Lesccalopier menţiona în 1574 „că cei care locuiesc în Moldova, Ţara Românească şi cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevăraţi urmaşi ai romanilor şi-şi numesc limba româneşte adică româna”.

Patriarhul EcumenicIeremia al II-lea al Constantinopolului notează în 1588 despre Petru Şchiopul:

“Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, ştia limba turcească, cea grecească şi cea românească ... şi nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meşteşug şi la litere şi-i plăcea de oamenii învăţaţi, şi-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii şi alte lucruri subţiri”. Importantă pentru însăşi Biserica românească, dar şi pentru limba româna este traducerea din greacă efectuată de Antim Ivireanu a două cărţi de cult apărute într-un singur volum consistent „Liturghierul” şi „Molitvenicul” având 216 şi 467 pagini cu o singură filă de titlu, bazat pe originalul tipărit la Venezia în 1691 „că această folositoare de suflet carte se numeşte Molitvenic, la lumină în limba noastră rumânească să o scoţi pentru folosul de obşte”.

După o călătorie prin Ţara Românească, Moldova şi Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se cheamă “româneşti” (“romanesci”). Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că “Vlahii” din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească se desemnează ca “romani”. Grigore Ureche (1590-1647), un mare boier şi învăţat moldovean, este primul cronicar care este conştient de originea comună a românilor, că cele trei ţărişoare şi popoare care locuiesc în ele sunt toţi de un neam, vorbesc aceiaşi limbă şi “toţi de la Râm se trag”.

Miron Costin (1633-1691) om politic şi diplomat subtil, istoric erudit şi scriitor de talent, în lucrarea sa „De neamul moldovenilor” reiterează ideia expusă de Grigore Ureche precum că toţi românii discind din romani, astfel încât să rezulte geneza poporului român din contopirea dacilor cu romanii. Constantin Mavrocordat (1730 – 1769) a fost domnitor în Ţara Românească de şase ori şi în Moldova de a patru ori. A sprijinit câteva şcoli şi a cerut preoţilor să ştie româna. A obligat să fie tipărite cărţi bisericeşti în limba română.

În 1646 domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) tipărea la Iaşi „Cartea românească de învăţătură”, un corpus legislativ foarte bine închegat. De ce domnitorul moldovean nu i-a zis “Carte moldovenească de învăţătură”? Greu de explicat pentru moldovenişti, tocmai de aceea este şi ocolit cu mare grijă acest subiect. Dar să vedeţi că moldovenii lui Vasile Lupu ştiau că vorbesc limba română, iată ce scriau ei în introducere: “După tocmala şi nevoinţa mării sale domnului datu-s-au învăţătură şi mie unui mai mic şi nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească ca să poată înţeleage toţi.” Deci, domnitorul Moldovei medievale, care ştia în ce limbă vorbeşte, a comandat o traducere din limba greacă în limba română, nu în limba moldovenească.

FOTO: ”Carte romăneascâ de învățătură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe, cu zisa și cu toată cheltuiala lui Vasile Voivodul și domnul Țărâi Moldovei, din multe scripturi tâlmăcitâ din limba ileneascâ, pre limba româneascâ." / Sursa foto: timpul.md

— Autor: Anatolie Povestca, istoric / Sursa articol: unghiul.info

🚫 "Moldovenismul" este un curent pseudoștiințific, politic, social, cultural și filologic care afirmă că moldovenii ar fi o etnie separată, diferită de români, fapt contrazis de către instituțiile academice.

Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea al Constantinopolului nota în 1588 despre Petru Şchiopul:

“Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, ştia limba turcească, cea grecească şi cea românească … şi nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meşteşug şi la litere şi-i plăcea de oamenii învăţaţi, şi-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii şi alte lucruri subţiri.”

Grigore Ureche (1590-1647), un mare boier şi învăţat moldovean, este primul cronicar care este conştient de originea comună a românilor, că cele trei ţărişoare şi popoare care locuiesc în ele sunt toţi de un neam, vorbesc aceiaşi limbă şi “toţi de la Râm se trag”.

Miron Costin (1633-1691) om politic şi diplomat subtil, istoric erudit şi scriitor de talent, în lucrarea sa „De neamul moldovenilor” reiterează ideia expusă de Grigore Ureche precum că toţi românii discind din romani, astfel încât să rezulte geneza poporului român din contopirea dacilor cu romanii.

Constantin Mavrocordat (1730 – 1769) a fost domnitor în Ţara Românească de şase ori şi în Moldova de a patru ori. A sprijinit câteva şcoli şi a cerut preoţilor să ştie româna. A obligat să fie tipărite cărţi bisericeşti în limba română.

În 1646 domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) tipărea la Iaşi „Cartea românească de învăţătură”, un corpus legislativ foarte bine închegat.

De ce domnitorul moldovean nu i-a zis “Carte moldovenească de învăţătură”?

Greu de explicat pentru moldovenişti, tocmai de aceea este şi ocolit cu mare grijă acest subiect. Dar să vedeţi că moldovenii lui Vasile Lupu ştiau că vorbesc limba română, iată ce scriau ei în introducere: “După tocmala şi nevoinţa mării sale domnului datu-s-au învăţătură şi mie unui mai mic şi nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească ca să poată înţeleage toţi.”

Deci, domnitorul Moldovei medievale, care ştia în ce limbă vorbeşte, a comandat o traducere din limba greacă în limba română, nu în limba moldovenească.

🔴 Grigore Vieru: "Iubiți-vă țara și nu vă învrăjbiți, nu vă dușmăniți! Pentru că această minune a lui Dumnezeu, care este România, ar putea fi distrusă. Pentru că, lesne de înțeles, salvată fiind România, ar putea fi salvată și Basarabia.

"De fiecare dată, eu vin din Basarabia pentru a lua o gură de aer curat. La București, la Craiova sau oriunde. Dar, din păcate, uneori, mă întorc la Chișinău mai zdrobit sufletește. Recent, am fost la Constanța, la o manifestare religioasă și un ziarist m-a întrebat ce-ar putea face românii de aici pentru românii din Basarabia. Și am răspuns așa: „Iubiți-va țară și nu va învrăjbiți, nu va dușmăniți. Pentru că această minune a lui Dumnezeu, care este România, ar putea fi distrusă. Nu din afară, de dușmanii din afară, ci din interior. Deci, îndemnul: „Iubiți-va țară și nu va dușmăniți!“ cred că este primul lucru pe care românii din țară l-ar putea face pentru frații lor din Basarabia. Pentru că, lesne de înțeles, salvată fiind România, ar putea fi salvată și Basarabia." — Grigore Vieru

🚩 Pentru Limba Română mi-am sacrificat viața spune Ion Iovcev ex-directorul Liceului Teoretic Lucian Blaga din Tiraspol

„Doar şi când vorbesc, şi când plâng, şi chiar când tac, tot în Limba Română o fac. Este o limbă atât de frumoasă, şi-i stă frumos îmbrăcată doar în straiele Latine! Dacă s-a ajuns să împuşte în aceste Litere, atunci se poate înţelege pentru ce luptăm noi aici. Luptăm pentu Limba noastră cea Română, pentru dăinuirea noastră ca Neam. Luptăm şi rezistăm în faţa deznaţionalizării în stânga Nistrului. Din păcate, aceşti rău-făcători încă n-au înţeles că nu se poate distruge o Limbă cu Kalaşnicov-ul, deoarece Ea nu este materială, Ea este Spirit, Ea este Sufletul nostru, iar Sufletul este nemuritor” — Ion Iovcev ex-directorul Liceului Teoretic Lucian Blaga din Tiraspol

💖 „Ţăranul basarabean, care şi-a păstrat mentalitatea sa naţională şi limba, a făcut primul pas temeinic pentru reîntregirea neamului românesc”

Timp de aproape o jumătate de secol de la anexiune, nobilimea basarabeană a dus o luptă necontenită pentru limbă, cultură şi legile naţionale. Un fost reprezentant al administraţiei ţariste în Basarabia, F. F. Vighel, viceguvernator al provinciei în perioada 1823-1826, adept al rusificării, notează în Memoriile sale despre perioada respectivă: „Nimeni din nobilii moldoveni nu ştia limba rusă şi nu avea curiozitatea să vadă Moscova sau Petersburgul... Nobilii se considerau conducători ai poporului şi ţineau mult la naţionalitatea lor” [6, p. 4-5].Nobilimea basarabeană reprezenta, aşadar, un stâlp al rezistenţei şi continuităţii identitare româneşti în teritoriul ocupat de ruşi. Potrivit mărturiilor istorice, la Chişinău se aflau în 1839 boieri moldoveni cu devotament pentru naţie; în 1848, tot în oraşul de reşedinţă al capitalei Basarabiei, se proiecta editarea gazetei „Românul”;în anii 1862-1863, un partid al boierilor basarabeni visa la o singură Românie unită. Sunt doar câteva din motivele pentru care administraţia ţaristă urmărea sistematic anihilarea şi lichidarea unei asemenea categorii sociale ce se opunea planurilor imperiale de asimilare şi omogenizare. Datele statistice şi documentare sunt relevante. La şase ani după anexiune, în 1818, lista nobililor din Basarabia număra 145 de familii, din care 138 (95%) erau de origine moldovenească. În 1912, la centenarul anexării Basarabiei de către Rusia, numărul familiilor nobiliare ajunsese la 468, dar compoziţia lor etnică era schimbată radical: 327 dintre acestea, mai mult de două treimi (69%), erau nemoldoveneşti, în timp ce numai 137 (30%) mai proveneau din Moldova [7, p. 20-22]. Drept urmare, în ajunul unirii din 1918, marea majoritate a nobilimii din Basarabia era fidelă statului şi tronului ţarilor ruşi, străină mentalităţii naţionale. Deznaţionalizarea nobilimii a fost însoţită, implicit, de pierderea identităţii de către majoritatea intelectualităţii basarabene. Locul şi rolul politic ale nobilimii au revenit în acel moment istoric miraculos din 1918 altei clase sociale – ţărănimea, căreia i se datoreşte în mare parte Unirea Basarabiei cu România. Aceasta deoarece „ţăranul a rămas român şi sub barbarii cei vechi şi sub cotropitorii ceilalţi, el este păstrătorul efectiv al teritoriului naţional, argumentul viu şi cel mai puternic al autohtoniei noastre, conservatorul trecutului şi tinereţii noastre”,după cum scria Liviu Rebreanu [8]. Adevăr valabil, de altfel, pretutindeni, inclusiv pentru ţăranii ruşi: mergând pe urmele scriitorului Gleb Uspenski (1843-1902), A. Soljeniţîn evocă şi el forţa pământului, cea care i-a dăruit ţăranului „o severă disciplină de familie şi socială, l-a protejat de învăţături mincinoase şi dizolvante” [9, p. 85]. Alexandru Boldur era, aşadar, îndreptăţit să afirme: „Ţăranul basarabean, care şi-a păstrat mentalitatea sa naţională şi limba, a făcut primul pas temeinic pentru reîntregirea neamului românesc” [10, p. 24]. Alături de clasa socială a ţărănimii, un alt pilon al păstrării identităţii româneşti în Basarabia, sub ocupaţia ţaristă şi apoi sovietică, l-a reprezentat clerul, din cădelniţele căruia, cum afirmă un autor inspirat, nu ieşea numai mirosul de tămâie, ci şi puţin parfumul culturii naţionale. Este interesant de consemnat faptul că la 1812, în momentul raptului, în Basarabia se desfăşura o puternică activitate religioasă, evidenţiată pregnant de numărul celor 775 de biserici parohiale şi 40 de mănăstiri şi schituri existente în 755 de sate şi oraşe ale provinciei, deservite de un numeros personal preoţesc pregătit în spiritul valorilor naţionale. Încă de la început, s-a ivit un conflict: pe de o parte, biserica basarabeană, deşi trecută în urma unei decizii politice sub jurisdicţia Bisericii ortodoxe ruse, continua să militeze pentru un statut propriu, decurgând din caracterul specific al limbii, moravurilor şi obiceiurilor populaţiei locale, diferit de cel al populaţiei majoritare ruse a imperiului; pe de altă parte, deşi Biserica ortodoxă se bucura de o mare autoritate în Rusia, ea devenise sub presiunea ţarilor o anexă a statului rus, care practica un ortodoxism silit – membrii Sfântului Sinod, format din episcopi, erau numiţi de ţar şi deveneau astfel înalţi demnitari ai curţii imperiale, al căror scop suprem era să dezvolte în inimile enoriaşilor dragostea necondiţionată faţă de scaunul împărătesc. Nu este de mirare că, între primele măsuri dictate de noua ocârmuire, se număra şi interdicţia de a retipări în Basarabia cărţi provenite din Principatele române, ci numai ediţii în limba slavonă, purtând girul tipografiei sinodale de la Moscova.

📜 Luptăm pentru Limba noastră cea Română, Ea este sufletul nostru

Limba română nu poate fi distrusă cu Kalaşnikov, este mesajul directorului Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol, Ion Iovcev, pentru separatiştii din regiune, care încă nu au înţeles acest principiu fundamental şi luptă în continuare ca să închidă şcolile cu predare în limba română de peste Nistru.

„Doar şi când vorbesc, şi când plâng, şi chiar când tac, tot în Limba Română o fac. Este o limbă atât de frumoasă, şi-i stă frumos îmbrăcată doar în straiele Latine! Dacă s-a ajuns să împuşte în aceste Litere, atunci se poate înţelege pentru ce luptăm noi aici. Luptăm pentu Limba noastră cea Română, pentru dăinuirea noastră ca Neam. Luptăm şi rezistăm în faţa deznaţionalizării în stânga Nistrului. Din păcate, aceşti rău-făcători încă n-au înţeles că nu se poate distruge o Limbă cu Kalaşnicov-ul, deoarece Ea nu este materială, Ea este Spirit, Ea este Sufletul nostru, iar Sufletul este nemuritor” — Ion Iovcev ex-directorul Liceului Teoretic Lucian Blaga din Tiraspol

📰 EVZ:Ion Iovcev, directorul Liceului Teoretic Lucian Blaga din Tiraspol : “Nimeni nu a reuşit să scoată Tricolorul din inima noastră. De mai mult de un sfert de veac facem acest lucru şi vom continua a ne apăra Demnitatea, Neamul şi Istoria poporului roman!”

📰 Ce scria presa din Sankt-Petersburg în 1898 despre neamul românesc și despre limba română: „Popor blând și iubitor de pace în sine”

”Popor blând și iubitor de pace în sine, românii sunt ferm stabiliți pretutindeni și își răspândesc identitatea cu atâta succes, încât oamenii din alte neamuri, după ce au locuit cu ei, se transformă treptat în români. Așa că au românizat deja mulți sârbi, bulgari, popoare ugrice. Această abilitate remarcabilă de a româniza un neam complet diferit se explică în principal prin faptul că românii nu au nici capacitatea și nici dorința de a învăța o limbă străină. Dacă nu este absolut necesar, românii nu vor depune nici cel mai mic efort să vorbească cu vecinii. Îi lasă să încerce ei înșiși să vorbească cu ei. Vecinii cedează cu adevărat, învață limba română și vorbesc cu veneticii. Încetul cu încetul, această limbă devine o limbă de circulație obișnuită acolo unde nu se auzea înainte. Și femeile românce contribuie foarte mult la românizarea celor de alt neam, femei cu care slavii și maghiarii vecini se căsătoresc de bunăvoie pentru frumusețea lor. „Și de îndată ce o româncă se alătură oricărei familii, toată casa devine românească”, spune un proverb sârbesc”. / Sursa: napocanews.ro

📜 Poruncile graiului naţional 🚩

💖 „Ţăranul basarabean, care şi-a păstrat mentalitatea sa naţională şi limba, a făcut primul pas temeinic pentru reîntregirea neamului românesc”

🗓️ 11 mai 1849 – Stephan Ludwig Roth, sasul care a murit pentru că a pledat în favoarea limbii române în Transilvania →

🔴 Academician Ioan Aurel Pop — la 1592 despre limba SERMO GETICUS

💛 G-ral maior (rez) Cristian Marian Gomoi: O sinteză a unicității Limbii Române

📕 Dr. Lucian Iosif Cueşdean: Latinitatea limbii române este mai veche decât Roma cu 1.000 de ani

💡 La Budapesta este cercetată influența Limbii Române asupra limbii maghiare

📜 În Asia trăiesc circa 80 de milioane de vorbitori de limba română arhaică

🚫 "Moldovenismul" este un curent pseudoștiințific, politic, social, cultural și filologic care afirmă că moldovenii ar fi o etnie separată, diferită de români, fapt contrazis de către instituțiile academice.

📜 Academia Română: Aromânii fac parte din poporul român

⭕️ Miceal Ledwith: [..] limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers!

📜 Ziarul Adevărul / Hartă: Până unde se întindeau românii înainte de Unire →

📜 Familia limbilor romanice, Limba Română și dialectele limbii române

📕 Schlözer, Russische Annalen - sec XVIII: Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.

📕 Limba românească în Moldova medievală

1. Gândiți-vă că în toată viața trebuie să daţi locul întâiu limbei voastre strămoșești.

2. Vorbiți in limba voastră, acasă cu ai voştri, cu prietenii şi cu ori cine, chiar şi cu un strain, căci se cade ca streinul sa-ţi inveţe limba ta, nu tu pe a lui.

3. Creşteţi pe copiii voştri in limba voastră şi învătaţi şi pe fete să vorbească şi să iubească limba părinţilor.

4. Feriți-vă de școlile streinilor, căci numai aşa veţi lucra înțelepțește.

5. Cumpărați numai cărti, reviste şi gazete, scrise in limba voastră, caci numai aşa veţi scapa de puterea streinilor.

6. La orice petrecere, ca şi la primirea musafirilor, vorbiţi numai limba voastră, dar vorbiţi-o frumos.

7. Oricui aveţi de scris, scrieţi in limba voastră.

8. Daca porunciţi marfa în streinătate, scrieți în limba voastră, căci câștigul deschide urechile şi ascute limba

9. Daţi mărfuririlor numiri numai în limba voastră.

10. Toate firmele prăvăliilor, etichetele mărfurilor şi orice reclamă, faceţi-le numai în limba voastră, căci numai aşa va vor şti şi vă vor cinsti streinii.

📖 Îndreptar în zece puncte din 1930

📜 Familia limbilor romanice, Limba Română și dialectele limbii române

💖 „Ţăranul basarabean, care şi-a păstrat mentalitatea sa naţională şi limba, a făcut primul pas temeinic pentru reîntregirea neamului românesc”

🗓️ 11 mai 1849 – Stephan Ludwig Roth, sasul care a murit pentru că a pledat în favoarea limbii române în Transilvania →

🔴 Academician Ioan Aurel Pop — la 1592 despre limba SERMO GETICUS

💛 G-ral maior (rez) Cristian Marian Gomoi: O sinteză a unicității Limbii Române

📕 Dr. Lucian Iosif Cueşdean: Latinitatea limbii române este mai veche decât Roma cu 1.000 de ani

⭕️ Miceal Ledwith: [..] limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers!

🙏 Rugăciune pentru Unitatea Poporului şi pentru Binele Patriei - a Sfântului Calinic de la Cernica

📜 Rugăciunea Tatăl nostru la Ierusalim în limba besilor. Cine erau besii?

Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, Tu, Care ai scăpat neamul lui Israil din robia Egiptului şi l-ai dus în pământul făgăduinţei, întoarce-ţi privirile şi către fiii României şi-i luminează pe dânşii pentru fericirea patriei.

Cu focul Tău cel atotputernic, curăţă inimile lor şi revarsă asupră-le duhul de dreptate şi de frăţie. Precum, în veacurile trecute, Tu le insuflai bărbăţia şi-i făceai a învinge pe cei ce voiau a le cotropi căminele, aşa şi astăzi, Doamne, insuflă-le iubirea de ţară, pentru ca toţi să-şi dea mâna spre a face binele.

Cu Sfântul Tău Duh, fă, Doamne, ca românii să aleagă pe cei mai vrednici şi mai tari în credinţa lor, spre a sprijini dorinţele folositoare ţării.

Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, Tu eşti drept şi atotputernic; nu vei părăsi pe cei ce nădăjduiesc întru Tine. Ajută-i, Doamne, în ziua încercării, ca din inimă curată să poată lăuda Sfânt Numele Tău în veacul veacurilor.

Amin

🙏 Rugăciune pentru România

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc.

Intră, Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă, Iisuse de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare.Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au tradat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus că cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au instrăinat. Dar poporul acesta Te slăveste, Doamne, nu numai cu buzele, ci si cu inima.

Adu-Ţi aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi monahiile care zilnic se roagă pentru el şi pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toţi ne-am abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi credincioşii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul! Ci încetează, Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc.

Adu-Ţi aminte de bunătatea Ta şi-l miluieşte pe el. Adu-Ţi aminte, Iisuse, de fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi o dată cu teritoriile cedate, şi-l miluieşte pe el.

Reunifică poporul Tău. Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta. Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile cereşti, pe Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii, sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată. Adu-Ţi aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică, Ţară şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe acesta în balanţa iertării noastre.

Redă poporului nostru pământul pe care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui creştină şi naţională de altădată, conducători buni şi cinstiţi, neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum ii vrei Tu, Milostive. Auzi-ne, Doamne, întru îndurarea Ta! Nu intra, Stăpâne, la judecată cu robii Tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare. Şi trecând prin patimile toate, curaţaţi prin suferinţă, să ajungem şi la Sfânta Ta înviere, Iisuse, slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

📆 11 Aprilie: Viața Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului

👨‍🏫10 lucruri minunate despre Sfântul Calinic de la Cernica

💟 Mărturie: Am avut desprindere de retină la ambii ochi

"Erau un trib independent al tracilor, care trăia pe teritoriul cuprins între Munții Rodopi și cursul superior al râului Marița (Hebrus). Herodot îi descrie ca un fel de castă-preoțească între satri, bessii fiind interpreții divinațiilor sub forma de incantații profetice ale unei preotese a unui altar-oracol al lui Dionysos aflat pe vârful unui munte, care se crede că este Perperikon. În Strabon, însă, bessii sunt descriși ca cei mai feroce dintre triburile trace independente, locuind în apropiere de lanțul Mons Haemus."

Mai avem multe de descoperit din istoria neamului nostru, mai multe decât ne închipuim noi. E destul să-i citim pe Eminescu, Bălcescu și pe Nicolae Densușianu ca să începem să le dăm perfectă dreptate: spațiul etnic al neamului nostru e cu mult mai mare, însă noi ca neam ne-am mulțumit tot timpul cu mai puțin. Ungurii dacă aveau legitimitatea istorică și culturală pe care o avem noi, ar fi fost în stare să revendice toată Europa, și chiar dincolo de granițele ei.

Pentru că tot a fost Ziua Aromânilor pe 23 Mai, facem această postare pentru a dovedi legătura indubitabilă și incontestabilă a neamului nostru și originea tracă (geto-dacă) a poporului român.

România 1930: Cele 10 porunci ale poporului român

1. Daţi copiilor voştri nume românești!

2. Păstraţi-vă graiul, portul şi obiceiurile.

3. Limba românească este o moştenire din bătrâni, o avere care nu trebuie să se piardă...

4. Adunaţi toate scrierile, poeziile, cântecele, basmele ca nu cumva să se piardă, daţi-Ie de Ia gură la gură.

5. Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile precum şi toate lucrurile din vechime

6. Nu uitaţi la orice pas sau lucrare, că sunteţi români. Cumpăraţi de la români.

7. Fiţi mândri dacă sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă românească.

8. Fiţi mândri de poporul românesc, care a luptat pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime!

9. Ajutoraţi totul ce simte adevărat româneşte.

10. Ca buni români nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa lui s-a păstrat binele întregii Românii Mari de azi!

• 🔴 Pentru ca poporul român să-și frângă orice putere de rezistență, (…) vor aplica un plan unic și într-adevăr diabolic

• 📜 Părintele Justin Pârvu: „NOI, ROMÂNII, VOM AVEA ACEASTĂ SOARTĂ A UNUI POPOR DE JERTFĂ” →

• 📜 Mihai Eminescu: "Ţara este rodul muncii unor zeci de generaţii şi aparţine altor zeci de generaţii care vor veni"

• 📜 Prof. Ioan-Aurel Pop: Această credință în Dumnezeu, în forma în care am avut-o noi, pe noi ne-a salvat în istorie!

• 🔴 Părintele Arsenie Boca: "... să nu vă fie frică ..."

Stephan Ludwig Roth, sasul care a murit pentru ca a apărat limba română

Aceste pământuri au dat de-a lungul istoriei mulți eroi anonimi, chiar dacă nu toți aceștia dintre ei sunt de origine română. Un sas a ținut atât de mult la principiile sale, încât a preferat să moară în mâna infamului „Tribunal de sânge” al nobililor unguri de la Cluj, decât să se dezică de convingerile sale, printre care și aceea protrivit căreia limba oficială a țării (n.r. Transilvania) trebuie să fie limba română, adică limba populației majoritare din Ardeal.

Stephan Ludwig Roth s-a aflat printre participanții de la Marea Adunare populară de la Blaj, din 3/15 mai 1848, locul unde a putut vedea cum se trezește conștiința națională a românilor, unde zecile de mii țprani sătui de chinurile iobăgiei s-au alăturat elitei românești pentru a cere drepturi pentru întreaga suflare romaneasca.

Marea Adunare populară de la Blaj a lăsat de altfel niște puternice impresii asupra lui Stephan Ludwig Roth, acesta publicând într-un ziar săsesc, „Beiblatt zum Siebenbürger Boten” – „Foaie suplimentara la Vestitorul Transilvan” – din 16 iulie 1848, un articol intitulat „Die Volksversammlung der Romanen in Blasendorf” (Adunarea românilor de la Blaj), în care pentru prima dată nu se mai folosea termenul de „Walachen” pentru „români”:

„ … un popor întreg are dreptul sa spună cum vrea să fie numit.” — Stephan Ludwig Roth

Dar declarațiile și faptele de la care aveau să i se tragă moartea, stârnind furia nestavilită a nobilimii maghiare din Transilvania sunt legate de apararea limbii române, într-o contraofensivă la încercarea de legiferare a limbii maghiare ca limba oficială de stat, de către Dieta de la Cluj:

„Nu vad nevoia de a se impune o limba oficiala a țarii. Nu este nici limba germana, nici cea maghiara, ci limba romana” pe care „o inveți singur, pe strada, in contact singur cu oamenii. Și chiar daca nu ai dori sa inveți limba aceasta, o inmiita trebuința impune cunoștința (cunoașterea) ei.(…) Folosirea limbii materne este un drept uman, care e dat copilului prin naștere. Iar cu pierderea limbii dispare națiunea insași”— Stephan Ludwig Roth

Citește in continuare: https://glasul.info/2017/05/03/stephan-ludwig-roth-sasul-care-murit-pentru-ca-aparat-limba-romana

...“în 1592, adică în secolul în care comisarii imperiali se temeau că se unește Maramureșul cu Moldova, boierii se strâng într-un sfat, în Târgul Sighetului, și judecă situația hotarelor satului Borșa, care e aproape de culmea munților și de frontiera fixată cu Moldova. În acest document din 1592, redactorul lui, care era un scrib maghiar umanist, zice «Acuma n-am ce face, că hotărnicirea nu v-o pot da în latinește, că oamenii ăștia vorbesc SERMO GETICUS», adică limba getică” — Academician Ioan Aurel Pop

Emil Cioran zicea, mai în glumă - mai în serios: “...ca să treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract.”

De ce e limba română așa o limbă unică?

Așadar, să auzim 11 motive, care saltă limba de baștină a lui Brâncuși pe podiumul “pietrelor” rare ale omenirii.

1. Română este singura, din grupul de limbi romanice, care a supraviețuit în părțile acestea ale Europei. Rămâne un mister: cum de s-a întâmplat așa, în condițiile în care pe-aici au trecut valuri peste valuri de barbari, cu ale lor limbi slavice (din estul Eurasiei) sau uralice (din nordul Eurasiei).

2. Româna-i veche de 1700 de ani. Și că-i veche n-ar fi cine știe ce motiv de lauri, dar e veche în acel fel în care, de-am călători în timp în Țara Românească acum 600 de ani, nu ne-ar fi chiar atât de deosebit de greu să înțelegem ce le spunea unul ca Mircea cel Bătrân ostașilor săi.
   Poate vă pare de la sine înțeles, dar adevărul e că foarte puține limbi din lume și-au păstrat “trunchiul” întreg. Limba lui Shakespeare sau cea a lui Napoleon nu se pot lăuda cu așa o stare de conservare.

3. Dintre limbile latine, doar româna are articolul hotărât “enclitic”, adică atașat la sfârșitul substantivului. Spunem “fata”, “băiatul”, “tabloul”, și nu “la fille”, “le garçon”, “le tableau”, cum ar fi în franceză.
   Chestia asta ne conferă o melodicitate intrinsecă-n grai, plus o concizie-n exprimare. Practic, ne e de-ajuns un singur cuvânt, ca să ne facem înțeleși atunci, când ne referim la un obiect sau la o ființă anume. Ei, majoritatea popoarelor au nevoie de două cuvinte pentru asta.

4. “Se scrie cum se aude.” Se scrie cum se aude, dar vine la pachet cu sute de particularități de pronunție pe care noi, români fiind, le punem în aplicare ușor, natural, fără să le pritocim.
   N-avem nevoie de manualul de fonetică la capul patului, pentru ca organul din cavitatea bucală să se miște într-un fel când rostim “ceapă”, și în alt fel când rostim “ea”. Chiar dacă grupul de vocale e același. Pentru vorbitorii de arabă, de pildă, regula asta se învață cu creionul sub limbă – sunt dintre cei cărora le vine greu.

5. Lingviștii spun că, cel mai și cel mai bine, româna s-ar asemăna cu dalmata, din care istoria păstrează doar câteva sute de cuvinte și propoziții. Problema cu dalmata e că nu mai circulă. Sunt 0 vorbitori de dalmată pe Terra în acest moment, și probabil c-așa vor rămâne până la finalul veacurilor.
   
   Dalmata a fost declarată limbă moartă pe 10 iunie 1898. Este data decesului ultimului ei vorbitor, croatul Tuone Udaina, care o stăpânea parțial. Înainte să moară, Udaina a mărturisit, că limba îi e familiară încă din mica copilărie, că și-i amintește “ca prin vis” pe părinții lui conversând, uneori, în această limbă.

6. Româna e limba cu al treilea cel mai lung cuvânt din Europa.
   “PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ”, 44 de litere. Definește o boală de plămâni care se face prin inhalarea prafului de siliciu vulcanic. Interesant e, că boala nu prea se face, deci nici cuvântul nu se folosește.

7. Limba română e intrată în patrimoniul UNESCO, aidoma Barierei de Corali din Australia, Marelui Zid Chinezesc ori Statuii Libertății. Româna a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte. E vorba de “dor” și “doină”, două cuvinte intraductibile, concluzionează UNESCO.
   
   “Dor” și “doină” se comportă mai degrabă ca niște diamante roz, decât ca niște alăturări de sunete – exprimă emoții, într-atât de specifice culturii noastre, încât traducerea lor în alte “glasuri” ar fi o contrafacere. Nu mai e nevoie să precizăm, că tot ele trec drept cele mai bogate în sens substantive din română.

8. Alt aspect unic în lume, româna “dirijează” cuvintele latine după regulile balcanice. Vocabularul e, vorba vine, “italienesc”, dar rânduielile gramaticale sunt de tip slav. Apar și coabitări între cele două registre, latin și slav.
   Concret, cazurile dativ și genitiv au aceeași formă (ca-n latină), timpul viitor și perfect se formează după o regulă hibrid între latină și slavă, dar infinitivul se evită (ca-n limbile slave).

9. Nicio altă limbă nu folosește atâtea zicători și expresii. Româna e printre puținele limbi în care “câinii latră și ursul merge”. E limba cu cele mai absurde imagini proverbiale, dar și limba în care proverbele, deși tot un fel de metafore, sunt considerate limbaj accesibil, limbaj “pe înțelesul tuturor”.
   Proverbele astea, spun specialiștii, exprimă cea mai intimă preocupare a poporului român – sensul să fie bogat, dar fraza să fie scurtă. Să spui mult în foarte puține cuvinte (la asta se referea și Alecsandri în celebra “românul s-a născut poet”). Cu titlu de curiozitate, cele mai numeroase zicători autohtone au ca subiect înțelepciunea – aproximativ 25% din totalul frazelor-proverb.

10. La fel de luxuriantă se dovedește româna și-n ceea ce privește numărul de cuvinte. Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, ne dă de înțeles că româna-i între primele 8 limbi ale lumii. Ultima ediție a “Marelui Dicționar al Limbii Române” adună 170.000 de cuvinte. Asta-n condițiile în care autorii au lăsat de-o parte diminutivele, și alea vreo 30.000.

11. La cât de veche e pe teritoriul european, româna ar trebui să aibă dialecte in interior, teritorial – adică limba locuitorilor din Banat, de pildă, să fie mult-diferită de cea a locuitorilor din Maramureș (vezi triada spaniolă-bască-catalană din Spania).
    
    Și totuși, nu-i cazul limbii române, în “curtea” căreia există graiuri și regionalisme, însă nu dialecte. Filologi ca Alexandru Philippide și Alf Lombard susțin că, iarăși, din punctul ăsta de vedere, româna e un fenomen fără precedent în lume”

— Cu deosebit respect G-ral maior rez Cristian Marian Gomoi

• 📕 Dr. Lucian Iosif Cueşdean: Latinitatea limbii române este mai veche decât Roma cu 1.000 de ani

• ⭕️ Miceal Ledwith: [..] limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers!

• 📜 Familia limbilor romanice, Limba Română și dialectele limbii române

• 📕 Schlözer, Russische Annalen - sec XVIII: Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.

Motto:

„Limba este tezaurul cel mai de preţ pe care îl moştenesc copiii de la părinţii lor, depozitul sacru lăsat de generaţii trecute şi care merită să fie păstrat cu sfinţenie de generaţiile ce-l primesc. Ea este carte de nobleţe, testimoniul de naţionalitate al unui neam, semnul caracteristic prin care membrii aceleiaşi familii se recunosc în marea diversitate a popoarelor din lume, lanţul tainic ce-i leagă împreună şi-i face a se numi fraţi, altarul împrejurul căruia toţi se adună cu inimi iubitoare şi cu simţirea de devotament, unii către alţii.” — Vasile Alecsandri

Româna este de sorginte autohtonă

Românii şi-au construit singuri cuvintele într-un mod particular, specific.

Graiul românesc cuprinde cea mai veche latină şi cea mai veche slavonă, înainte de a exista Roma şi migraţiile slavilor.

Limba românilor este ancestrală şi începe cu sunetele din natură, ce alcătuiesc un fond de peste 350 de onomatopee şi de peste 350 de cuvinte primare cu compunere onomatopeică, din care derivă alte peste 1.500, înţelese numai de către ei, precum, târr, poc, hurduc, a târâi, a pocni, a hurduca.

Româna Onomatopeică, precede epoca neolitică şi stă la originea sistemului european de comunicare sonoră, axat pe limbajul morfemelor româneşti.

Bazinul Dunării de Jos este locul primului neolitic european, care nu poate fi conceput fără o limbă conţinând toţi termenii definind cuceririle experienţei umane ale epocii.

Aceştia persistă până în zilele noastre, cu ajustări eufonice în simfonia limbilor moderne, precum: GREBLA apucă (GREB, în engleză), ZGÂMBOI (BOI, în engleză), GARDUL apără, păstrează (GARDĂ, GUARD, GARDE, în franceză), GURA mânâncă (ÎN-GUR-GÎT-EAZĂ, ingurgitează, este GURMANDĂ, REGURGITEAZĂ, în franceză), BĂIAT (BET, în punjabi), SEACĂ (SOCA, în punjabi), JUNE (JUAN, în punjabi), PANDUR (PANDERU, în punjabi), NUNTĂ (NEUNDA, în punjabi), etc.

Aici este sediul primului popor de agricultori din Europa, care nu a abandonat niciodată România, păstrând, de aproximativ 10.000 de ani, „o limbă unitară”, pe un teritoriu vast, ramificată din Pirinei până în Punjabi, prin cei care au emigrat, încă din preistorie, pe căile urmate de această civilizaţie, ce se ştie că în Europa a plecat iniţial de la est spre vest şi nu invers, iar în Siberia şi India dinspre Europa spre Asia, nu invers.

Onomatopeea „genuină”, cu sunetul Î, Â, păstrată numai în limba română, este cea care a condus la un sistem de comunicare numit limbajul morfemelor stem, un tipar specific al cuvintelor româneşti, indiferent de etimoanele presupuse.

Morfemele stem româneşti compun sonor şi noţiuni europene.

Fiecare cuvânt românesc, prin aglutinarea de morfeme stem, un fel de rădăcini de cuvânt, cuprinde o descriere metaforică a noţiunii, copiată de “străini”, cu mici deformări sonore.

Cuvintele româneşti sunt scrise în diverse variante ale sanscritei, cu aproximativ 1000 de ani înainte de a fi scrisă greaca sau latina, pentru că atât iranienii sciţi, cât şi hinduşii vedici, sunt plecaţi din „România”. La rândul lor, atât grecii, cât şi romanii, au plecat tot dintre „români”, pentru că „România” este un mare centru de antropogeneză europeană, dinainte şi de după glaciaţiunea Wűrm, aspect argumentat şi de “românul” de 42.000 de ani din Peştera cu oase din Banat, primul european contemporan.

Se cunosc doar două arealuri de vieţuire umană în timpul glaciaţiunii şi anume unul vestic din Pirinei plus Grimaldi şi altul în Carpaţi.

Cel vestic a dispărut fără urmă în contemporaneitate, rămânând doar cel din Carpaţi, ca depozitar al întregului bagaj genetic european, ce se ştie că a fost refăcut din Bazinul Inferior al Dunării.

Româna produce impresia unei limbi „de strânsură” pentru că, lexemele ei se găsesc, mai mult sau mai puţin stâlcite, în toate limbile europene, dând această falsă percepţie, dar compunerea metaforică a lor se menţine doar în dulcele grai românesc, care a precedat sanscrita.

Un exemplu extrem de ilustrativ este cuvântul NOAPTE.

O simplă schimbare a lui P în C duce de la latinescul românesc NOAPTE la sanscritul „NOACTA”, din care derivă NACT, în germană, NOX, NOCTIS în latină, NOCI în rusă, NAIT în engleză, NUI în franceză, copii sonore ale lui NOAPTE, sau dacă vreţi NACTA.

Pe cuvântul NOAPTE eu disting o însumare de morfeme stem ce pot descrie două înţelesuri metaforice ale conceptului noţiunii de NOAPTE, în română:

1.-noaptea întrerupe ziua şi 2.-noaptea se repetă periodic.

1.-Fiecare noapte este o (NOUĂ) ru-PTU-ră a zilei.

2.-Fiecare NOAP-te este un fenomen periodic, precum NĂP-ârlitul sau recolta de NAP-i.

Morfemul stem N*P exprimă periodicitatea fenomenului de NĂP-ârlire, periodicitatea recoltării NAP-ilor, inclusiv periodicitatea apariţiei soarelui şi zilei, el, NAP, fiind numele “luminii periodice”, SOARE, ZIUĂ, pe teritoriul vecin Ungaria, de origine necunoscută, absent în ugro-finică, dar prezent ca “NAP-te”, în România.

T(D) este un morfem stem, codificat, „foc, lumină”=ar-DE, TĂ-ciune, s-TE-le (S-vezi-DA, în rusă), * fiind un simbol ce înlocuieşte în morfem sunetul vocalic, format chiar şi de un triftong, producând o codificare a morfemelor comune a două sau mai multor cuvinte din acelaşi domeniu ori sferă semantică. NP+T=periodicitate NP a luminii T= NOAP+TE.

Pe copiile cuvântului noapte nu veţi putea grefa niciun fel de concept al noţiunii de noapte, oricâtă fantezie a-ţi pune la bătaie.

Morfemele stem sunt rădăcini de cuvânt, codificate: o rădăcină NOA şi o rădăcină PTE=NOA+PTE;NOA derivă din cuvântul NOU şi PTE din cuvântul ru-PTU-ră.

NOU este NAI, în germană, NUOVO, în latină, NOVAIA, în rusă, “NIU” în engleză, “NUVEL”, în franceză şi NAU în masa-getă.

Ni se spune că NOU am învăţat de la Impăratul Traian, dar ruşii de unde au învăţat NOVAIA (nou)?

NOU este acreditat ca etimon latin, dar el există şi la masageţii din Punjabi.

El face parte din limbajul colocvial şi nu avea cum să ajungă la ruşi, fără un contact direct cu romanii, de cel putin 165 de ani, ca la noi, aspect ce lipseşte din istorie. Ei sunt amplasaţi pe fostele teritorii Daco-Getice recunoscute ca atare de către istorici, iar Daco-Geţii sunt strămoşii oficiali ai românilor.

Ru-PTU-ră e RU-PTU-RE, în franceză, RU-MPERE, în latină (a deschide, cu efort, drum de trecere), RU-HNUTI, în rusă, B-RO-KEN, în engleză şi germană.

Toate conţin morfemul R-, de fapt o onomatopee ce asociază sunetul onomatopeic RRU fenomenului fizic al ruperii unui lemn, dar numai cuvintele românilor şi francezilor conţin morfemul PT-, ce exprimă îndepărtarea de ceva, cu apropierea concomitentă de altceva, descrierea metaforică, a vizualizării imaginii fenomenului însuşi de ruptură.

A RUPE este un cuvânt din limbajul colocvial românesc şi nu a fost importat din Franţa de către paşoptiştii români pentru a compune cuvântul NOA-PTE.

În română există morfemul stem N* = “înnoire” = NA-şte-re, NOU.

În română există morfemul stem PT* = apropiere – înepărtare = pie-PTĂ- na-re, ru-PTU-ră, a se în-dre-PTA.

N+PT=metafora NOA+PTE.

Cum de nu am învăţat de la romanii împăratului Traian cuvinte prin care se descriu aspecte specifice civilizaţiei Romei de atunci, precum SUTĂ, CĂRĂMIDĂ, ZID, CLĂDIRE, POD, DRUM, MĂSLINE , fără etimon latin şi am “învăţat” APĂ, AER, SOARE, cu etimon latin, pentru elemente ale naturii, pe care nu le-au adus ostaşii lui, spre deosebire de LEGIUNI, COHORTE cu CENTURIONI, CASTRE, URBE, MUNICIPIUM, VICUS, ARENE, făcute de ei, la noi, dar absente în româna colocvială.

Aspectul contravine unei logici elementare.

Latina românilor, cu APĂ, AER, SOARE, ELEMENTE ALE NATURII, etc, este mai veche decât Roma însăşi.

Românescul SUTĂ este atestat în sanscrită cu 1.000 de ani înainte de latinescul roman CENTUM (SEnTUm), ca şi latinul românesc SOARE, înainte de latinescul Romei SOL, -lis.

Schimbarea lui P în C duce nu numai de la românescul NOAPTE la indo-europeanul “primar” “NACTA”, dar şi de la românescul latin APA la latinescul Romei “ACUA”, de la românescul latin PATRU la latinescul Romei “CATRO”, precum şi la rusescul CETÂRE.

Românii de rând nu ştiu că prima agricultură europeană, prima ceramică (după glaciaţiunea Wűrm), prima ceramică pictată, prima reţea de apă şi canalizare, primele oraşe sistematizate şi prima scriere, au apărut în „România”.

Ei nu ştiu nimica despre strămoşii lor Masa-Geţi ori Sciţi şi nici că strămoşii lor Iler-Geţi, Indi-Geţi şi Apii, au existat în Spania, înainte ca romanii să fi pus vreodată piciorul în Peninsula Iberică.

Român este acela care îşi are originea în România şi vorbeşte româna, ca limbă maternă, indiferent sub ce nume este cunoscut.

Plecând de la “amănunte” de genul acestora, împreună cu studiul lexical a peste patru mii de cuvinte primare din fondul colocvial românesc, comparate cu peste 10 limbi de circulatie curentă, dimpreună cu descoperirea a 2.000 de cuvinte arhaice româneşti, 1.000 cu etimon latin, 350 cu etimon bulgaro-slav, 175 turco-maghiare, 200 cu etimoane diverse, 200 cu etimon necunoscut sau albanez, vorbite azi de urmaşii masageţilor în Punjabi, se poate înţelege de ce Româna a fost prima limbă a Europei Vechi.

Autor: Dr. Lucian Iosif Cueşdean

• ⭕️ Miceal Ledwith: [..] limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers!

• 📕 Schlözer, Russische Annalen - sec XVIII: Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.

• 📜 Familia limbilor romanice, Limba Română și dialectele limbii române

• 💡 La Budapesta este cercetată influența Limbii Române asupra limbii maghiare

• 📜 În Asia trăiesc circa 80 de milioane de vorbitori de limba română arhaică

• 📜 Ziarul Adevărul / Hartă: Până unde se întindeau românii înainte de Unire →

Franz Joseph Sulzer, 1781: în Dacia (limba valahă), deşi a fost în contact cu atîtea limbi străine, n-a împrumutat nimic de la ele, astfel că, de pildă, NU EXISTĂ UN SINGUR CUVÎNT UNGURESC COMUN ÎNTREGII LIMBI VALAHE (Geschichte des Transalpinischen Daciens, vol.I, p. 41, subl. ns.).

Pentru prezenţa a foarte numeroase cuvinte româneşti în lexicul maghiar, să urmărim prezentarea admirabilului studiu al eruditului profesor de la Universitatea din Budapesta, Ferenc Bakos.

Chiar dacă ar putea părea un paradox, Ferenc Bakos poate fi socotit unul din cei mai importanţi lingvişti ai limbii române, căci a făcut pentru una din grupele de cuvinte ale limbii române – cele considerate, fără nici o dovadă, ca provenind din maghiară – mai mult decît au făcut toţi lingviştii români luaţi la un loc: prin studii şi cercetări erudite, a restituit adevărul pentru cîteva sute de cuvinte româneşti.

În dicţionarele româneşti, câteva sute de cuvinte sânt socotite de origine ungurească, ceea ce este fals. Această eroare de proporţii – nu numai privitor la limba maghiară – pleacă de la Alex. Cihac (1825 – 1887), un ignorant în materie de lingvistică, care, fără nici-o metodă, a luat dicţionarele limbilor vorbite împrejurul României şi, unde a găsit un cuvînt similar cu cel românesc respectiv, fără să ţină seama de diferenţa de sens, de structură, numai pe baza similitudinii de formă, auditive, a declarat că vorba românească provine din limba respectivă.

Pe scurt, "metoda" lui Cihac era: şi în ungară, deci din ungară; şi în bulgară, deci din bulgară etc., înstrăinînd, fără noimă şi fără vreo probă, originea a mii de cuvinte româneşti şi numai româneşti.

În prefaţă, Cihac îl citează pe lingvistul vienez B. Kopitar care, în lucrarea sa Albanische, Walachische und Bulgarische Sprache, spune că valaha sau, mai degrabă, daco-româna e cel mai vechi şi mai particular din idiomurile neolatine, după care Cihac conchide că această aserţiune este destul de justă. Daco-româna, deşi mai puţin bogată(dimpotrivă, este, de departe, cea mai bogată limbă europeană, Nota ns.) decît cele mai tinere limbi din occident(subl. ns.), în care elementul roman a avut mai mult timp să prindă rădăcini, posedă mai multe cuvinte clasice din epoca lui August decît acestea din urmă, şi un mare număr de vorbe au păstrat accepţiunea lor latină, care s-au schimbat complet în aceste idiomuri (p. VII).

Constatări similare, ca fond, găsim şi la Giorgio Tomasi, I. Hildebrandt, Claes Rĺlamb, J. Tröster, J. Filstisch, Contele d'Hauterive, W. Hoffmann şi Felix Colson, ca şila Petru Maior şi Timotei Cipariu etc. Masivul studiu al profesorului Bakos (560 pagini) conţine, în primul rând, aspecte lămuritoare privind limba română şi modalităţile de receptare ale cuvintelor de origine română: fonetică, morfologie, productivitatea elementelor de origine română, aspecte de formare a cuvintelor, cuvîntul român de provenienţă şi forma fonetică modificată sub influenţa unui element maghiar, mixaj între elemente române şi maghiare, forma maghiară ca rezultat al contaminării a două cuvinte provenite din română, situaţii când forma fonetică a cuvîntului din română nu se modifică, dar se schimbă înţelesul sub senzaţia auditivă a unui element maghiar, semiotică, sinonime, cauzele împrumutării de cuvinte, observaţii asupra geografiei cuvintelor, cuvinte răspîndite în afara Ardealului, căile de răspîndire, problemele răspîndirii etimologiei valahe, fenomene legate de bilingvism, de la cuvîntul străin la cuvîntul încetăţenit, cronologia elementelor româneşti din bagajul de cuvinte maghiare, răspîndirea geografică şi în diverse straturi de stil, cronologia elementelor româneşti şi vitalitatea lor (pe secole), elemente de origine română ale limbii populare române din Ardeal şi care apar pe întreg teritoriul Ardealului, elemente româneşti care au ajuns în straturi de stil mai înalte etc.

Într-o secţiune aparte (p. 394-400), se menţionează cuvintele româneşti folosite în operele lor de mari scriitori maghiari (de ex. Jókai Mór ş.a.), de importante personalităţi politice şi culturale maghiare (de ex. Miklós Bethlen ş.a.) etc.

După cum se vede, din enumerarea parţială de mai sus, este abordată o mare varietate de aspecte, netratate în nici o lucrare românească privitor la contenciosul lexical româno-maghiar. Regretăm că spaţiul nu ne îngăduie să intrăm în amănunte.

În partea expozitivă, prof. Bakos urmăreşte cuvintele româneşti intrate în maghiară, după prima menţiune scrisă, însă menţionând şi alte atestări, pe secole, dar numai începând din secolul XIV. Dacă se ia în seamă că, acum 119 ani, Antal Edelspacher găsise numai 124 cuvinte româneşti în maghiară, suma de 2.333 stabilită de eminentul profesor al Universităţii din Budapesta pare mare. Dar ştiinţa nu se poate opri. Cercetătorii caută mereu. Cine poate spune, pe baza altor cercetări, ce noi descoperiri se vor mai face ?

Din lista de mai sus, se constată cît suntem de departe, cu cercetarea prof. Bakos, de susţinerile anterioare: românii erau oieri şi influenţa lor s-ar găsi în maghiară numai în ce priveşte oieritul (sic !). Între cele 23 domenii de activităţi umane de mai sus, pe locul doi, cu 203 cuvinte, figurează activităţi intelectuale şi viaţă afectivă, ceea ce înseamnă o influenţă considerabilă a limbii române în zona spiritualităţii.

Această constatare arată o altă realitate a raporturilor între culturile exprimate în cele două graiuri (român şi maghiar), între populaţiile care le vorbesc, decît au afirmat mereu istoricii maghiari. Noi credem că istoria cuvintelor de origine română, intrate în maghiară, trebuia începută cu sec. X, nu cu sec. XIV, deoarece se cunosc suficiente documente astăzi, care dovedesc că românii au existat în Panonia din cele mai vechi timpuri. Aceştia erau sedentari, se îndeletniceau cu agricultura şi creşterea animalelor şi aveau organizare socială proprie, cnezi, vlădici etc. (A se vedea Paul Schveiger în "Hungarian Studies" 2/2, 1986)

Un alt fapt imputabil acestei lucrări este acela că nu a luat în considerare decît atestările scrise. Or, prin jocul întâmplării, un cuvînt poate fi atestat în scris de 5, 10 sau 100 ori într-un secol, iar altele nu ajung să fie cuprinse în texte scrise nici o dată în cinci secole.

La venirea ungurilor şi, mai ales, după zdrobirea lor la 955 la Lechfeld de către Otto cel Mare, când s-au întors în Panonia numai puţine resturi de războinici (cei care au scăpat cu fuga), Panoniile erau locuite de Daci.

Prin maghiarizarea acestei populaţii de-a lungul timpului au intrat în limba maghiară cele 2.300 cuvinte româneşti pe care le găseşte F. Bakos, dar şi numeroase altele. Că Dacii erau locuitorii Panoniilor nu poate exista nici cel mai neînsemnat dubiu.

Pe pietrele comemorative pe care a ordonat să fie instalate în diverse locuri din Imperiul Roman, împăratul Octavian Augustus a scris:

Pannoniorum gentes, quaăsaînte me pricipem populi Romani exercitus nun quam adit, devictas per Ti. Neîronem, qui tum erat privignus et legatus meus, imperio populi Romani săubieîci protulique fines Illyrici ad răipîam fluminis Danăuîi. Citrăaî quod ăDîaăcorîuăm trîanăsîgressus exercitus meis aăuîspăicis victîus profliga tusque ăesît, et posătea tranîs Danăuîvium ductus exăercitus meîuăsî Dacorum gentes imăperiîa păopuliî Răomani per ferre coegitî, Res Gestes Divi Augusti. V. 30, 44-49

(Neamurile panonilor, pe care niciodată înainte de domnia mea nu le înfruntase vreo oştire romană – fiind definitiv învinse de Tiberiu Nero, care pe atunci îmi era fiu adoptiv şi locţiitor – le-am supus stăpânirii poporului roman şi am împins hotarele Iliricului până la malul fluviului Dunărea. Oştirea dacilor, care trecuse dincoace de acest (fluviu) a fost învinsă şi alungată, sub comanda mea supremă, iar apoi armata mea a trecut dincolo de Dunăre şi a silit neamurile dacilor să suporte stăpânirea poporului roman).

— Sursa: cersipamantromanesc

Asia reprezintă continentul cel mai întins și cel mai populat de pe Terra.Aici locuiesc rude vechi ale neamului nostru. Sunt de peste 4 ori mai mulți decât românii din țară. /

Lucian Cueşdean afirma: „Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat romanești, iar multe altele seamănă foarte mult cu ale noastre. Asta pentru că ei sunt urmașii unui trib getic, ca şi noi, deşi distanța dintre români şi punjabi este de 4.500 de kilometri”.

La şcoală se învață că daco-geţii sunt o ramură a neamului tracic. Ei trăiau în Dacia, pe actualul teritoriu al României şi vorbeau o limbă diferită de latină. Imperiul Roman a cucerit Dacia, iar daco-geţii ar fi renunţat parţial la limba lor pentru a învăţa limba latină. Din combinaţia acestora ar fi apărut, în timp, româna. După zeci de ani de cercetări dr. Lucian Cueşdean ne arată că aceste informații sunt false. El afirma că triburile getice ocupau teritorii din Europa Centrală până în Asia, aproape de China şi de India. Populație punjabi din nordul Indiei este urmașa unui trib de geţi localizaţi în Asia Centrală cu peste 2.500 de ani în urmă. Aceşti urmași ai geţilor vorbesc o limbă asemănătoare cu limba română.

Multe cuvinte punjabi sunt comune cu româna. Acum 2.500 de ani nu exista Imperiul Roman deci, geţii, vorbeau o limbă “latină” mult înainte de expansiunea romană.

“Am pornit de la informațiile legate de marele trib al masageţilor, atestat în centrul Asiei de către istoricii antici şi pomeniţi în Evagrius Scholasticus, scris în secolul VI d.Hr. şi tradus în formula Ecclesiastical History de către E. Walford în 1846, din care citez: «Actuala populaţie JAD din nordul Indiei este descendenta masageţilor. În limba pahalavi, messagetae este tradus Marii Jats». Am plecat pe urmele acestei populaţii, Marii Jats. Chinezii îi numeau Yueci, adică Geţi, consemnând dominaţia lor în Punjabi. Deci, geţii au trăit cândva în Punjabi. De reţinut: neamurile geto-dacice vorbeau aceeaşi limbă, după cum spune geograful antic Strabon (60 î.Hr.-26 d.Hr.), adică de la Carpaţi până în centrul Asiei”, a relatat Lucian Cueşdean. (vezi video mai jos). Dacă geţii au stăpânit teritorii din Europa până în Asia, dacă populaţia punjabi este o urmaşă a acestora, iar românii sunt, la rândul lor, urmaşi ai geţilor, dr. Cueşdean a fost curios să vadă dacă există vreo legătură lingvistică între noi şi ei, comparând cuvintele din cele două limbi.

“După 20 de ani de studiu, am ajuns la concluzia că cele 80 de milioane de persoane ale comunităţii punjabi vorbesc o română arhaică. Au 2.000 de cuvinte identice, multe din ele comune şi cu latina. Dar dacă punjabi este o limbă vorbită cândva de geţi, înseamnă că neamurile getice vorbeau o limbă «latină» înainte de apariţia Imperiului Roman. De unde rezultă că limba română e mai veche decât latina. Concluzia e că într-un trecut imemorial exista o singură limbă europeană, cel mai probabil româna arhaică, sau getodaca, şi care printr-o serie de migraţii şi modificări a născut toate limbile numite indo-europene, printre care şi latina. Iar războiul daco-roman a fost unul fratricid. Până în ziua de azi se vorbeşte româna sau aromâna din nordul Mării Adriatice, până la Volga. Mai mult, în Kazahstan sunt acum, oficial, 20.000 de vorbitori de limbă română”, a spus Cueşdean.

Lucian Cueşdean a obținut titlul de doctor în ştiinţe medicale. Înainte de 1989 a lucrat câţiva ani în Libia. Acolo a început să caute explicaţii pentru faptul că dacii au renunţat la limba lor pentru latină, iar libienii nu.

În 1990, studiind toată istoriografia legată de geţi, a ajuns la datele despre masageţi, care l-au condus la urmaşii lor, populaţia punjabi.

Teoria se verifică pe internet prin traducerea automată a unor cuvinte din română în engleză și din engleză în punjabi.

Limba rumânilor are 2000 de cuvinte răspândite de geţi, azi singurele cuvinte europene antice VORBITE în India, aşa zisele ”indo”-europene ; 240, exclusiv româneşti, inexistente la alţi” indo”-europeni.

Comparaţi cu etimoanele DEX-ului şi cu armâna http://solif.wordpress.com/

În toate enciclopediile, inclusiv în Wikipedia, scrie că, geţii au ajuns atât la Gibraltar ca Iler- geţi, Indi-geţi, cât şi în India, ce le datorează numele INDI-geţilor, dându-i azi toponime în româneşte, nume de caste ale GEŢILOR (jet) şi ale GOŢILOR (got), inclusiv nume de teritorii, DACA, GAIA, IASCĂ, La HORE, BAN, TRAG, DELI, CĂLCATA, CAR ACI, PANGI-API, ape, Zob, Indus, Surată, ca Indi-geţi şi Mas-geţi (massageţi), geţii maximi, Geţii cei Mari (mas, mare, MAS-iv, în latină şi în limba pahalavi a perşilor).

Vedem că ei vobeau dialecte româneşti atât pe parcursul până în Spania, cât şi pe cel până în India, unde au ajuns şi fraţii noştri macedoneni, sub Alexandru cel Mare, acum 2300 de ani.

Abia în India desluşim limba română paleolatină şi paleogermanoslavă a geţilor, cu o castă GOT, pentru că romanii nu au ajuns niciodată în INDIA, în Punjabi.

De mai bine de 80 de ani, studiile francezilor Burnouf Emil şi Carnoy Albert, constată peste 418 CUVINTE ROMÂNEŞTI ÎN SANSCRITĂ, după Originea daco-tracă a limbii române, din 1936, de Marin Bărbulescu-Dacu, conform cu Augustin Deac (I, p. 378-390) .

Ele nu aveau cum să fie SCRISE în India decât de către românii geţi care au ajuns acolo şi vorbeau această limbă în urmă cu 2500- 3000 de ani: 1-10, unu, dvi, tri, ciatru, penci, şaş, şaptan, astan, novan, dzaccan, 100=satan, 1.acasă-acaşa, 2. aci-ake, 3.acu-acu, 4.ADAPA-padapa, 5.adesea-adesa, 6.adică-adica, 7.adâncit-udancita, 8.aer-ajira, 9.afară-apara, 10.albină-alini, 11.alerga-lergam, 12.anapoda-anupada, 13.anume=anumâ, 14.APĂ=AP,APA, 15.APOS, 16.apăsat-apasabda, 17.apus-apasc, 18.arde-ardami, 19.ARIN-arana, 20.a asemăna-samana, 21.aşa-aşa, 22.astupa-stâpiâmi, 23.aţa-atca, 24.AZI-adia, 25.balamuc-balimuca, 26.BALAUR-balavat, 27.baltă-balâha, 28.bandă-banda, 29.baniţă-banica,30.bardă-bardhaca, 31.basm-basma, 32.băiat-avibâiatamâmi, 33.bănie-BAN, pan, 34.bălaie-balacsa, 35.bătrână-vatarama, 36.CAI-haia, 37.camaşă-camamaşa, 38.cameră-camera, 39.cana-cana, 40.cap-capala, 41.car-carsu, 42.casă-csha, 43.caş-cşu, 44.cazma-cazma, 45.caznă-cazna, 46.CĂRĂMIDĂ-crmidza, 47.CĂRUŢĂ-crunita, 48.cânepă-cana, 49.cârpă-carpsah, 50.cârcă-carca, 51.CEAS-cias, 52.ceată-CITA, 53.ceaţă-ciata, 54.cerc-cerde, 55.chiag-cag, 56.cimitir-câmitra, 57.crăpa-crapaiami, 58.custură-castra, 59.CURVAR-carvara, 60.CUŢIT-cuţ, 61.dădăci-dadâca, 62.dărâma-darâmi, 63.degeaba-duciaba, 64.dinte –denta, 65.două săptămâni-dwesaptâha, 66.dor-dwar, 77.drac-racjas, 78.DRUM-dru, 79.dubă-dabba, 80.a se duce-dutiami, 81.DUH-druh, 82.duios-duvas, 83.DUŞ-duş, 84.duşman-duşman, 85.dur-dur, 86.a dura -dura, 87.iapă-eciva, 88.este-asti, 89.fală-fala, 90.frate-vrate, 91.GARD-cardis, 92.GAURĂ-gaura, 93.a se găsi-samugassâmi, 94.găteje-gatejas, 95.gâscă-hansica, 96.genunchi-ganaca, 97.gingie-gingina, 98.greu-guru, 99.GURĂ-gora, 100.HAN-han (ospătărie), 101.hotar-hotu, 102.HOŢ-cioţa, 103.hrană-cirana, 104.a HULI-holâmi, 105.iacătă-ecata, 106.IAD-jadu, 107.iama-yama, 108.IATAGAN-ciatagni, 109.ieşi-iş, 110.INIMA-ianma, 111.a IUBI-iub, 112.a îmbrânci-brasyâmi, 113.îndărăt-aderat, 114.ÎNGER-angiras, 115.înserat-avesara, 116.învârti-vârtati, 117.întări-antarita, 118.a ÎNVĂŢA-invati, 119.a înveli-vallami, 120.jale-jwala, 121.JAR-ghar, 122.jigodie-jagdi, 123.jilav-jala, 124.JUG-yuga, 125.a JURA-juryâ, 126.labă-lab, 127.laţe-laţua, 128.a lăia-layami,129.LIMBĂ-lamba, 130.a lipi-alimpâmi, 131.loc-loca, 132.a luci-a biruci,133.LUP-lup, 134.luptă-LUPTA, 135.maimuţă-maiamuca, 136.mal-mrl, 137.mardeală-mardala, 138.MARHĂ-mrga (animal), 139.mazăre-mazara, 140.măduvă-meduva, 141.măgar-magar,142, măi-mâjâ, 143.măreţ-mreţ, 144.mândru-mandra, 145.mânz-mândza, 146.MELODIE-mela, 147.a MIŞCA-masc, 148.mlădiţă-mlădihta, 149.mosor-mosur, 150.mugur-mucala, 151.MUIERE-muherea, 152.a muia-amivahana, 153.MUST-musti, 154.mustaţă-mustaca, 155.mut-mutu, 156.MUTRA-murta, 157.a înnădi-nadami, 158.naiba-naiba, 159.nas-nas, 160.nămete-namata, 161.a năpădi-upapadia, 162.nărav-narabu, 163.nărod-niroda, 164.născătoare-anujitra, 165.NECITIT-nacit, 166.nepot-napat, 167.nevastă-navasti, 168.NOAPTEA-nacta, 169.NOR-nâra, 170.nou-nava,171.nume-nama, 172.oaie-avi,173.OALĂ-vala, 174.OBADĂ-abadda, 175.a obosi-obositi, 176.ocară-OCARA, 177.ODAIE-odaia, 178.odor-odor, 179.OM-om, 180.omletă-omlet, 181.a OPĂRI-opariti, 182.opincă-upanâha, 183.ORAŞ-VARA, 184.ortac-ortac, 185.os-asti, 186.a ostoi-ostaviti, 187.a otrăvi-aştravi, 188.pace-pâca, 189.paloş-pala, 190.pală-păla, 191.pandur-pandur, 192.paparudă-paperuda, 193.paprică-paprica, 194.par-para, 195.PARADIS-svanadisna,196.paradit-paradina, 197.parte-partac, 198.PĂCAT-pacata, 199.păcală-pacala, 200.păduche-padavica, 201.patru-cattru, 202.pălit-palita, 202.păsat-paci, 203.păsărică-ciâricâ, 204.a păşi-caşi, 205.pătaş (sat) PUTNA-PATNA, 206.a păţi-paţâmi, 207.pâclă-palca, 208.pelasgi-balaacşi (oacheşi,ochi frumoşi), 209.pingea-ipangea, 210.a pisa-pisa 211.PITĂ-PITĂ, 212.a piti-pete, 213.PLEAVĂ-plava, 214.ploaie-samplave, 215.PLUTĂ-plută, 216.a pluti-plu, 217.a pocni-apahomi, 218.poamă-pama, 219.POD-PAD, 220.poiană-puvana, 221.pomană-povamâna, 222.POPA-gppa, 223.potecă-patica,224.a potopi-pratapâmi, 225.povaţă-povacia, 226.praf-praga, 227.prag-prage, 228.praz-pras, 229.a prăda-pradaţi, 230.a prăpădi-prapâde, 231.a prăşi-prasuia, 232.a prăvăli-prabula, 233.a PRĂZNUI-prasnâmi, 234.a presăra-prasara, 235.PRIETEN-priatama, 236.prisacă-precina, 237.prânz-prâns, 237.prost-prasten, 238.pungă-puga, 239.a pupa-pupâmi, 240.purece-pulaca, 241.a puţi-piţi, 242.RAI-RAI, 242.ram-ram, 243.rană-vrana, 244.raţă-rasca, 245.ravăn (umed)-ravana, 246.a răci-racita, 247.RĂBOJ-rabos, 248.rău-ră, 249.a râde-rida,250.a râşni-racijirnas, 251.râuşor-arivi, 252.a revărsa-ciaravarsa, 253.a risipi-risipati, 254.ROATĂ-rat, 255.a robi-rabi, 256.roşu-aruşâ, 257.rudenie-rud, 258.rugă-rage,259.RUMÂN-ramana, 260.a rupe-rupa, 261.ruşine-ruş, 262.sac-sac, 262.sală-sâlâ, 263.salbă-salbâ, 264.SARE-sara, 265.sat-avasata, 266.să te VĂD-satiavâdâmi, 267.a săgeta-sajiaka, 268.SĂLAŞ-salajiya, 269.a semăna-samana, 270.sănătate-sarvatati, 271.săptămână-SAPTANAHAN, 272.sărac -sanaca, 273.a SĂRI-sar, 274.scârnă-chirna, 275.a se scrinti-cirantnâmi, 276.a scula-swalâmi, 277.secătură-sacâtura, 278.secure-sacura, 279.se îmbucă-sambuca, 280.a se sfădi-vadâmi, 281.SFÂNT-ASFANT, 282.smântână-santânica , 283.SLAVĂ-SRAVAS, 284.slugă-sruşu, 285.SMERENIE-SMARANA, 286.smintit-amantu, 287.SOARE-swar,sura, 288.soartă-swârta, 289.spumă-spuz, 290.a sta-îsta, 291.stână-stâna, 292.stăvar-stavara, 293.STĂPÂN-stâpana, 294.a străluci-swaruci, 295.a striga-strig, 296.strop-trapsa, 298.struguri-struguhuri, 299.STUP-stupa, 300.sudoare-sreda, 301.a sudui-udiâmi, 302.SULIŢĂ-sulica, 303.suman-sumanas, 304.sunet-suânta, 305.sunt-sant, 306.sunt gata-sangata, 307.SUPA-supa, 308.SURATĂ-surată, 309.surâs-sanharasa, 310.a surpa-surpa,

Moldoveniştii susţin că statul România a apărut târziu, în secolul al XIX-lea, astfel că nici vorbă de “limbă românească” în evul mediu.

Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea al Constantinopolului nota în 1588 despre Petru Şchiopul:

“Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, ştia limba turcească, cea grecească şi cea românească … şi nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meşteşug şi la litere şi-i plăcea de oamenii învăţaţi, şi-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii şi alte lucruri subţiri.”

Grigore Ureche (1590-1647), un mare boier şi învăţat moldovean, este primul cronicar care este conştient de originea comună a românilor, că cele trei ţărişoare şi popoare care locuiesc în ele sunt toţi de un neam, vorbesc aceiaşi limbă şi “toţi de la Râm se trag”.

Miron Costin (1633-1691) om politic şi diplomat subtil, istoric erudit şi scriitor de talent, în lucrarea sa „De neamul moldovenilor” reiterează ideia expusă de Grigore Ureche precum că toţi românii discind din romani, astfel încât să rezulte geneza poporului român din contopirea dacilor cu romanii.

Constantin Mavrocordat (1730 – 1769) a fost domnitor în Ţara Românească de şase ori şi în Moldova de a patru ori. A sprijinit câteva şcoli şi a cerut preoţilor să ştie româna. A obligat să fie tipărite cărţi bisericeşti în limba română.

În 1646 domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) tipărea la Iaşi „Cartea românească de învăţătură”, un corpus legislativ foarte bine închegat.

De ce domnitorul moldovean nu i-a zis “Carte moldovenească de învăţătură”?

Greu de explicat pentru moldovenişti, tocmai de aceea este şi ocolit cu mare grijă acest subiect. Dar să vedeţi că moldovenii lui Vasile Lupu ştiau că vorbesc limba română, iată ce scriau ei în introducere: “După tocmala şi nevoinţa mării sale domnului datu-s-au învăţătură şi mie unui mai mic şi nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească ca să poată înţeleage toţi.”

Deci, domnitorul Moldovei medievale, care ştia în ce limbă vorbeşte, a comandat o traducere din limba greacă în limba română, nu în limba moldovenească.

Sursa citatului: cersipamantromanesc.wordpress.com

”Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale” — Miceal Ledwith

• 📜 Familia limbilor romanice, Limba Română și dialectele limbii române

• 📕 Schlözer, Russische Annalen - sec XVIII: Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.

• 📕 Limba românească în Moldova medievală

Ziua internaţională a limbii materne este marcată în fiecare an, la 21 februarie, pentru a promova diversitatea culturală şi lingvistică din întreaga lume. Data aleasă aminteşte de evenimentele ce au avut loc la 21 februarie 1952, când mai mulţi studenţi, care demonstrau în Dhaka pentru recunoaşterea limbii lor materne ”bangla” drept una din cele două limbi ale Pakistanului de atunci, au fost împuşcaţi de forţele de poliţie, potrivit www.un.org.

Această zi a fost proclamată în cadrul Conferinţei Generale a UNESCO din 17 noiembrie 1999, prilejul cu care statele membre ale ONU s-au angajat să contribuie la protecţia şi revigorarea bogatei diversităţi culturale prin promovarea limbilor materne ca formă de comunicare, interacţiune şi înţelegere între diferite popoare.

A fost celebrată pentru prima dată de Organizaţia Naţiunilor Unite în anul 2000. Ulterior, Adunarea Generală a ONU, prin rezoluţia din 16 mai 2007, a invitat statele membre “să promoveze conservarea şi protecţia tuturor limbilor utilizate de popoarele lumii”. De asemenea, a proclamat anul 2008 ca ”Anul Internaţional al limbilor”, pentru a promova unitatea în diversitate şi înţelegerea internaţională, prin multilingvism şi multiculturalism, arată sursa amintită.

Limba maternă este cel mai puternic instrument de conservare şi dezvoltare a patrimoniului mondial material şi imaterial şi o componentă esenţială în procesul de definire şi perpetuare a identităţii fiecărei minorităţi naţionale. Societăţile multilingve şi multiculturale prosperă prin păstrarea limbilor lor, care servesc drept canale pentru cunoştinţele tradiţionale şi moştenirea culturală. Cu toate acestea, diversitatea lingvistică se confruntă cu ameninţări tot mai mari pe măsură ce mai multe limbi dispar. În prezent, 40% din populaţia globală nu are acces la educaţie în limba maternă, cifră care depăşeşte 90% în anumite regiuni. Cercetările subliniază beneficiile utilizării limbilor materne ale cursanţilor în educaţie, promovând rezultate mai bune în învăţare, stima de sine şi abilităţi de gândire critică. Această abordare sprijină, de asemenea, învăţarea intergeneraţională şi conservarea culturală, potrivit www.un.org.

În statele membre ONU, Ziua internaţională a limbii materne este marcată prin organizarea unor manifestări culturale, seminarii, conferinţe, concursuri pe teme culturale, lingvistice şi educative, de către autorităţile guvernamentale, universităţi, institute de cercetare, culturale şi asociaţii culturale şi de tineret. Acţiunile întreprinse în vederea propagării limbilor materne vor servi atât la încurajarea diversităţii şi a educaţiei multilingvistice, cât şi la dezvoltarea conştientizării depline a tradiţiilor lingvistice şi culturale din întreaga lume şi la inspirarea, totodată, a solidarităţii bazate pe înţelegere, toleranţă şi dialog.

Tema din 2024 a Zilei internaţionale a limbii materne este “Educaţia multilingvă – un pilon al învăţării şi al învăţării intergeneraţionale”, care subliniază rolul limbilor în promovarea incluziunii şi atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă din Agenda 2030. Politicile educaţionale multilingve sunt cruciale pentru educaţia incluzivă şi pentru păstrarea limbilor indigene. Prin începerea educaţiei în limba maternă a cursantului şi prin includerea treptată a altor limbi este facilitată învăţarea eficientă. Educaţia multilingvă nu numai că promovează societăţile incluzive, ci şi ajută la păstrarea limbilor non-dominante, minoritare şi indigene, fiind o piatră de temelie pentru obţinerea accesului echitabil la educaţie şi la oportunităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii pentru toţi indivizii, conform www.un.org.

📜 Ziarul Adevărul / Hartă: Până unde se întindeau românii înainte de Unire →

📜 Familia limbilor romanice, Limba Română și dialectele limbii române

📕 Schlözer, Russische Annalen - sec XVIII: Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.

📕 Limba românească în Moldova medievală

👩‍⚖️ Olimpică de aur la română și religie. Tânăra vrea să rămână în țară și să devină profesor: „Doresc să produc o schimbare acolo unde este posibil” →

Hărțile etnice realizate înainte de înfăptuirea României Mari dovedesc că atât rușii, cât și maghiarii recunoșteau prin statistici proprii faptul că românii sunt majoritari în Basarabia sau Transilvania.

Mai mult, etnicii majoritari din Basarabia, pe „Harta etnografică a Rusiei europene”, apărută la Sankt Petersburg, în anul 1857, erau numiți valahi, și nicidecum maldavani.

Teoria moldovenismului, o creație pur sovietică, a fost concepută după Primul Război Mondial, începând cu 1924, când pe teritoriul Ucrainei Sovietice, în stânga Nistrului, a fost creată Republica Autonomă Moldovenească, un teritoriu mai mare decât al actualei regiuni transnistrene, care a reprezentat pepiniera pentru crearea moldoveanului slav- sovietic, diferit de român.

Sursa / citește în continuare pe adervărul.ro: https://adevarul.ro/istoria-zilei/pana-unde-se-intindeau-romanii-inainte-de-unire-2337019.html

Originea limbii române a suscitat multe teorii şi adesea a servit unor scopuri politice ori economice de moment, scrie Minutul de gramatică. Limba română este considerată cea mai estică limbă romanică din familia limbilor dezvoltată în timp de limba latină.

Celelalte limbi romanice sunt franceza (în Franţa), portugheza (în Portugalia), spaniola (în Spania), catalana (în Spania şi Italia), retoromana/ romanche (în Elveţia), italiana (în Italia), dalmata ( dispărută – s-a vorbit până în secolul XIX pe coasta dalmată în Croaţia) şi sarda ( vorbită în insula mediteraneană Sardinia din Italia).

De notat că sunt numeroase alte ţări în lume în care limba oficială este una dintre limbile romanice menţionate (n Africa, America, Asia).

Problema integrării limbii române în familia limbilor romanice pare astăzi rezolvată, dar există teorii vechi, gata oricând să fie scoase de la naftalină,care afirmă că limba română ar fi din aceeaşi familie cu limbile slave (deși doar 10% din cuvintele românei au această origine).

O asemenea repoziţionare a aparținut unor lingvişti ruşi care aveau tot interesul să integreze limba română în familia limbilor slave, deoarece ofereau astfel un argument suplimentar autorităţilor politice pentru o invadare a României, chipurile, pentru protejarea slavismului.

Au servit de asemenea bine intereselor maghiare care argumentau că populaţia românească a venit la nord de Dunăre după apariţia poporului maghiar în pusta panonică, și prin urmare, ungurii sunt cei care ar merita să ocupe Transilvania.

Cum se vede, miza lingvistică este uriaşă şi poate servi perfect unor doctrine politice ostile. E bine să fie consultat / citat cercetătorul Dimitri Macrea, care a făcut un studiu în privinţa etimologiei a circa 50000 de cuvinte şi a constatat că cel mai mare procent dintre acestea (cca.20%) sunt de origine latină. Iar dacă abordăm zona fondulului lexical principal, cel care formează osatura oricărei limbi, numărul de cuvinte latine creşte până la un procent de 70 şi 80%.

Cum am spus, vom vedea şi dialectul daco-român este vorbit azi la nord de Dunăre (pe teritoriul actualei Românii, în Republica Moldova şi parţial în Ucraina, Ungaria, Ţările balcanice, Israel, în mici comunităţi româneşti din străinătate).

Dialectul aromân – variantă armân – (în jur de 350000 de vorbitori după Th. Capidan) este azi întâlnit în Grecia, în Serbia, în Bulgaria şi în România.

Dialectul istro-român este vorbit doar în câteva sate din peninsula croată Istria (are sub o mie de vorbitori).

Dialectul megleno-român – variantă meglenită – e vorbit în principal în Macedonia, dar şi în Turcia (are între 5000 şi 12000 de vorbitori) – vezi şi Dicţionarul meglenoromân al lui Th. Capidan.

Teoretic lucrurile sunt clare în privinţa ramificării dialectale, numai că şi aici şi-a băgat coada prpaganda rusă care susține că idiolectul vorbit în provincia istorică Basarabia ar fi sau o limbă autonomă sau un dialect autonom.

Se vorbeşte de o limbă moldovenească, ba chiar s-a realizat și aberaţia unui dicţionar român-moldovean publicat de un oarecare Vasile Stati, un individ oportunist, care ignoră cu reacredință faptul că idiolectul basarabean nu este decât un grai al dialectului daco-român.

La final, am adăugat o listă cu începutul rugăciunii Tatăl nostru atât în limbile romanice, cât şi în dialectele limbii române . Ar fi fost interesant pentru fiecare limbă să fi văzut şi cum sună acelaşi lucru în diferitele lor dialecte, dar poate se încumetă altcineva.

De ce am ales acest text de rugăciune? Pentru că este singurul tradus în toate aceste limbi. Dicţionarele pentru limbile romanice mai rare sunt greu de găsit pe internet (dalmata, sarda, chiar romanche).

1. Latină + Limbi romanice

• Tatăl nostru care ești în ceruri, sființească-Se numele Tău – română
• Pater noster, qui es in caelis sanctificetur nomen tuum – latină
• Notre Père qui est aux cieux, que ton Nom soit sanctifié, – franceză
• Padre nuestro que estás en el cielo, santificado sea tu nombre. – spaniolă
• Pai nosso, que estás nos céus, santificado seja o vosso nome; – portugheză
• Pare nostre qui esteu en el cel, sigui santificat el vostre nom; – catalană
• Bap nos, quel chi est in ils cels, sanctificha vegna teis nom; – romanşă (retoromană)
• Padre nostro che sei nei cieli, sia santificato il tuo nome. – italiană.
• Tuota nuester, che te sante intel sil, sait santificuot el naun to. – dalmată
• Babbu nostru chi ses in is Celus, Santificau siat su nomini tuu – sardă

2. Dialecte

• Tatăl nostru care ești în ceruri, sființească-Se numele Tău – dacoromână
• Tati a nostru cari esta n țeru – meglenoromână
• Tatâ a nostru, cari hii tu țeru, s-aiseascâ numa a Ta – aromână
• Ciace nostru car le ști en cer, neca se sveta nomelu Teu – istroromână
• Notă – Ca o curiozitate adaug aici una dintre primele încercări de a scrie Rugăciunea Domnească cu litere latine, în limba română de la începutul secolului al XVII-lea, realizată de către călătorul Martin Gruneweg:

„Tatul nostru, cze ieste in czer, suinczaskese numele teu, fie woia ta kum in czer ascha schi per pemind, pita nostra sche zioza nostra dene noe astes, schi ne iarte grischelile nosstre, kum iertem schi noi greschicilor nostri, sche nune duce in napaste, cze ne isbeuechte de hitlanul: Amin.”

Sursa: cersipamantromanesc