În decembrie 1989 una dintre cele mai obsesive idei repetate de români era să avem libertate de exprimare.
Azi nu doar că nu avem libertate de exprimare, libertatea de a exprima idei sau opinii, dar dictatura a devenit una chiar mai parșivă decât în vremea comunismului. Metodele de cenzură și de control a opiniilor s-au diversificat, iar măsurile punitive în unele cazuri au luat-o deja pe un făgaș foarte anormal într-o societate democratică.
Asupra libertății de exprimare se năpustesc în stil bolșevic CNA-ul, CNCD-ul, ONG-urile lui Soros, televiziunile și presa sistemului. Cum să dezvolți o societate democratică, când însăși bazele democrației sunt atacate și subminate de către instituțiile statului și de către întreg sistemul?
Este drept că pot exista și opinii care să nu ne placă, sau cu care să nu fim de acord, ba chiar unele aberante și nici măcar să nu merite atenția, însă asta nu dă dreptul nimănui să reducă la tăcere pe cineva. A vorbi despre istorie în România a devenit un act de curaj. Ce au unii cu istoria noastră? Bună sau rea ea trebuie cunoscută.
Sunt istorici români care sunt extrem de cenzurați doar pentru că studiază sau cercetează aspecte controversate ale istoriei. Nu te mai poți exprima liber în țara asta pentru că nu vor unii să vorbești despre ce s-a întâmplat în istorie. Așa ceva se mai întâmplă doar în regimurile totalitare.
Răspuns: Omul, fiind creat după chipul lui Dumnezeu, adică dându-i tot ce are El (toate calitățile și atributele divine) în afară de ființa Sa Dumnezeiască și necreată, dar totodată fiind creat și după ASEMANAREA cu El, adică, cu potențialitatea de a deveni "dumnezeu după har" (trebuind ca îndumnezeirea lui să înceapă de pe pământ prin alegerea sa liberă), în mod categoric că este chemat să se asemene cu Dumnezeu și ca atare poate să "semene" cu El. A semăna cu cineva nu înseamnă a fi egalul aceluia! Sufletul omului având capacitatea "plastică" să se îmbogățească, să se extindă la infinit, se poate îndumnezei la infinit fără ca să ajungă egalul lui Dumnezeu. Ca sa înțelegem și mai bine, ca potențialitate și ca perspectivă a sfințeniei, omul este imediat după Dumnezeu, dovada că Maica Domnului este următoarea ca sfințenie după Dumnezeu și mai presus de toți îngerii. Dar fiind și ea creata ca om, inclusiv ea se îndumnezeiește la infinit în veșnicie, adică nu exista măsură în acest sens pentru nimeni. Căci dacă ar fi oprire atunci am limita pe Dumnezeu și ar însemna că și creatura ar ajunge egală cu Creatorul ei, ceea ce este un non-sens. ~ Pictorul Vasile Neguş
Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.
De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului,a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei” (Apoc. 13:16-17).
Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.
De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor – ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea – şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate - ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?– „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.
Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit – ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor – de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.
Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut. Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.
Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi - pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.
Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.
Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.
Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!
Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.
Mănăstirea Petru Vodă,
14 Ianuarie 2009 — Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith
Arhimandritul Justin Pârvu
Tabel anexă cu obştile mănăstirilor şi preoţii parohi care se alătură acestei scrisori prin semnătura lor
România este o țară condusă de trădători - NU putem tolera politicieni care se îmbogățesc pe spinarea românilor și care ignoră valorile și viitorul acestei țări!
CIOCLII APOCALIPSEI — de Eliana Popa
Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării, Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării, Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare, Zornăiți în pungi arginții, îmbuibați pe-a noastră jale.
Răsfoind prin cartea lumii, citesc pagini de milenii Strâng în tolbă adevăruri de prin cronicile vremii, Văd tirani ce varsă sânge, voievozi ce-adus-au pace, Dar prin voi, ca niciodată, răul firele își toarce.
Ne-ați vândut pământ și codrii, toată zestrea milenară, Ne-ați ucis și bucuria, ați pus doliu peste Țară. Pleacă fiarele din codru, de durere toate gem, Și asupra voastră cade al străbunilor blestem.
Căci în cugetele voastre numai e nimica sfânt, Pervertire și minciuna și în fapte și-n cuvânt. Nu sunteți decât paiațe, pe sub hainele cu ștaif, Ochii voștri n-au lumină, sufletul vă e bolnav.
Iar din sufletele pure, astăzi vreți să smulgeți crinii, Și în templul curăției, să-nflorească mărăcinii. Să pătați tot ce-i candoare, toate florile de Har Însă nu puteți Luminii, voi să puneți stăvilar!
Cioclilor apocaliptici, plini de-a iadului duhoare, Ne batjocoriți CREDINȚA și CHIVOTUL din ALTARE! Ne-ați ucis cu nepăsare și bunicii și părinții, Ne-ați îngenuncheat sub biruri și ne-ați pus sub pază sfinții.
Trădători de Neam și Țară, ca păduchii stând în frunte, N-auziți pe Mihai-Vodă, greaua-și bardă cum ascute? Ascultați cum cântă lemnul! Vlad Drăculea vine-acușa, Nu simțiți pe sub izmene, cum vă gâdilă țepușa?
Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii, Rup bucăți din trupul Țării, precum hienele și leii, Însă va-nvia dreptatea, Neamu-acesta s-o trezi Și în groapa ce ne-o sapă, oasele le-or putrezi!
Vreau ca pana mea săracă, cântul lui Tirteu să fie, Sufletul acestei Nații să-l ridice, să-l învie, Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ATEU, Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui DUMNEZEU.
📃 Lumea Justiției: Atac în derulare din partea actualei conduceri a României împotriva României / MANIPULAREA CSAT – Fosta procuroare DNA Claudia Rosu traduce informarile SRI, SIE, STS si MAI in cazul Georgescu: “Informarile declasificate in scopul manipularii necunoscatorilor sunt lipsite de relevanta... Nu au fost utilizate resurse tehnice comune si nu au fost observate adrese IP partajate, zice chiar SRI. SIE - informare gen istorie, secreta, dar stiuta de toata lumea. STS- cinstiti. Nimic. A fost totul OK... Atac in derulare din partea actualei conduceri a Romaniei impotriva Romaniei”
🪙 Taxe și iar Taxe 💴💵💶💷 / Părintele Arsenie Boca, mesaj profetic: „Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul! Mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce” / “Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarășul de drum al fiecăruia, de la naștere până la moarte. Vor cădea și cei aleși. Îmi pare rău că sunteți cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe și alte îngrădiri. Vor lua totul!”
🔥CSAT trebuie arestat pentru înaltă trădare / 20 iunie 2024 este ziua în care un grup de trădători a decis să ne trimită copiii și nepoții la moarte, să ne omoare viitorul într-un război care nu este al nostru!
🔥 Trădătorii și sinagoga - iudaizarea României / Sinagoga dirijează "teatrul evreiesc democratic" din țară — trădătorii politici sunt validați de sinagoga satanei iar BOR prin ierarhii trădători au "consfințit" acest demers prin impunerea ecumenismului satanic ca politică oficială a Bisericii.
Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îți cântă ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus? Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă când te ridici cu-n steag, mai sus?
Înfrânt nu ești atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s. Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis.
🎶 Familia Udrea - Îndemn la luptă La 50 de ani de la trecerea la cele veşnice a poetului temnițelor comuniste, Radu Gyr ridică un steag mai sus peste închipuitele lupte pierdute şi ne cheamă cu hotărâre sfântă să nu renunțăm la visul nostru ontologic, visul mântuirii în Împărăția lui Dumnezeu.
A fost nebun oare Făt-Frumos când a înfruntat zmeul pentru a o salva pe Ileana Cosânzeana?
Dar cei care L-au mărturisit pe Hristos chiar cu prețul martirajului?
Nebunia despre care vorbim nu trebuie confundată cu a celui prost care, nefiind conștient de circumstanțe, se avântă în acte necugetate.
Dimpotrivă, eroul, cunoscând toate acestea, se aruncă în luptă, fără a se gândi de două ori, știind că luptă de partea binelui și că providența este de partea lui.
Îi este frică dar alege totuși să o facă, asta fiind chiar definiția curajului.
O desăvârșită stare de prezență și lipsă de egoism.
Doar atât:
O! Doamne, Doamne, unde-s Don Quijoţii? E lumea plină de-alde Sancho Panza Ce nu-ndrăznesc să mînuiască lanza, Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.
Torturată, violată şi apoi trezită din nesimţire şi conştientă, Nicoleta a fost aruncată în flăcările crematoriului, jertfa sa rămânând întipărită cu litere de foc în cartea istoriei neamului românesc, alături de martiriul sfinţilor închisorilor: Virgiliu Maxim, Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Aspazia Oţel Petrescu, părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc, părintele Arsenie Boca şi mulţi, mulţi alţii. Sunt jertfe pe care nu avem dreptul să le dăm uitării, sunt sfinţi pe care trebuie să-i cinstim, sunt icoane ale mântuirii neamului românesc, în faţa cărora ne plecăm astăzi genunchii.
Arestată în 1938, Nicoleta Nicolescu fusese schingiuită în beciurile Prefecturii Poliţiei Capitalei luni de-a rândul, în chipul cel mai crud. Iată, mai jos, câteva crâmpeie din cumplitele chinuri pe care le-a trăit această eroină, înainte de a pleca la Domnul:
„Într-o celulă de la subsolul Prefecturii, cu oasele zdrelite, cu pieptul tăiat măcelăreşte ca să i se ia viaţa grabnic, eroina îi înfruntase aprig pe temnicerii şi schingiuitorii ei, refuzând să moară repede, aşa cum sperau ei. Încă mai respira şi cuţitele negre banditeşti, cu lame groase, îi sfârtecau trupul încăpăţânat să rămână pe viaţa asta, încăpăţânat să mai respire încă, până la ultimul strop de viaţă. Imagine dantescă de care gâzii cei fioroşi s-au îngrozit… Aruncată apoi pe podeaua unei camionete-dube, între lopeţi şi târnacoape îngropătoare de alte vieţi tinere în pădurea Pantelimon, fusese transportată la Crematoriu.
– Nu moare mă! Nu moare!… Nu vrea să moară!…
În spatele Crematoriului, maşina se opri. Undeva mai pe dreapta, o uşă dosnică ce duce în incintă. Mecanicul de serviciu Ion Cerchez o deschise:
– Actele de…
– Care acte? – îi tăie repezit întrebarea unul din agenţi. N-are nevoie dă ele un’ să duce… Cară-te…
– Da, dar ştiţi, corpul trebuie înregistrat…
– S-a făcut de delegaţii Prefecturii: Siguranţa Statului. Ştim noi ce trebuie… Cară-te de-aici…
Pus în faţa autorităţilor „statului”, mecanicul deschise larg uşa şi se dă într-o parte, lăsându-i să intre – vrând-nevrând – pe cei doi asasini: Pavel Patriciu, Comisarul Prefecturii de Poliţie din Bucureşti şi agentul Iuliu Horvath.
Torturată şi arsă de vie la crematoriul din Bucureşti
Sacul atârna greu… Roşit de sângele pierdut al victimei, l-au apucat cu grijă de colţuri, să nu se murdărească, şi au intrat în Crematoriu, cotind la stânga, pe culoarul palid luminat.
– Stai aşa!… Las-o jos că m-am pătat. Să schimb mâna…
Sacul fu trântit pe podeaua de beton, ca o povară apăsătoare şi, în cădere, gura legată i se deschise. Capul Nicoletei se revărsă înafară, la viaţă parcă. Horcăia în sânge încercând să respire şi ochii priveau straniu la cele trei personagii, înmărmurite la vederea ei încă în viaţă… Era aproape de ora 23…
Puţin mai apoi, în cuptorul cu nr. 1, rezervat permanent victimelor legionare, focul o cuprinse, în gemete apocaliptice de durere. Refuza, refuza să moară, parcă în ciuda călăilor…
Dintr-odată, nu se mai auzi nimic. Se făcu linişte, o linişte mormântală şi apăsătoare… Pe obrazul mecanicului de la Crematoriu, Ion Cerchez, se prelinse pe nesimţite o lacrimă şi încercă iute să şi-o ascundă cu mâna.
– A murit!… Ai văzut?!… Ţi-am spus eu…
Din coşul cuptorului cu nr. 1, fumul albăstrui se răspândeşte ca o perdea subţire deasupra oraşului cufundat în noapte, vestind mişelia cea mare… O viaţă de cruciată se stinsese în flăcări, pe rug… Din cer, stropi de ploaie încep să se reverse deasupra pământului ca la o comandă şi trăsnetele lui Dumnezeu încep să biciuie văzduhul cu fulgerări mânioase; dar focul iudelor, ascuns, pâlpâie neatins corpul martirei…”
(fragmente din cartea „Martirii ne veghează din ceruri” de Nicolae Niţă)
Scriitorul Ciprian Voicilă evoca, în cuvântul rostit la conferinţa dedicată Sfinţilor Închisorilor din martie 2013, sfârşitul cutremurător al Nicoletei Nicolescu, descris de vechea sa prietenă, Sofia Cristescu, în textul autobiografic intitulat „Cetăţui sfărâmate”:
„Au dus-o cu o maşină în afara Bucureştiului şi, trăgând pe dreapta, au împuşcat-o. Au învelit-o într-o pătură şi au pornit din nou maşina. Au dus-o la crematoriu. Au ars-o, însă Bunul Dumnezeu a făcut ca cenuşa ei, ca de altfel şi a unor băieţi arşi acolo (echipa lui Miti Dumitrescu) să fie pusă în loc sigur de un suflet de creştin. El scrisese pe eticheta pusă în urnă: Necunoscută adusă în noaptea de 10 iulie din ordinul Siguranţei. Pentru că ne întrebam dacă este cenuşa ei cu adevărat, Bunul Dumnezeu a făcut ca atunci când am răsturnat borcanul într-un săcuşor de pânză verde şi l-am legat cu tricolor, să sune ceva: erau înşirate pe un ac de siguranţă o iconiţă cu Maica Domnului şi una cu Sfântul Nicolae, pe care le purta prinse dedesubt şi care erau acum corojite, dar destul de clare.”
Şi „Acatistul Sfinţilor Români din închisori” aminteşte de jertfa acestei sfinte muceniţe a neamului românesc, care se alătură jertfei tuturor muceniţelor ucise cu bestialitate în temniţele comuniste:
Condacul al 11-lea:
Cumplita prigoană pornită asupra ţării drept-credincioase n-a cruţat nici pe copii, nici firea femeiască, şi întocmai muceniţelor de demult, mulţime de românce cu îndrăzneală au mărturisit dragostea lor pentru Hristos şi neam, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Îngrozitu-s-au credincioşii văzând adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar călăii cei cu inima de piatră, nicicum luând seamă că acela mai avea viaţă într-însul, cu grăbire l-au aruncat în cuptor şi vaiete surde din flăcări au răsunat, iar noi cutremurându-ne de unele ca acestea cu frică grăim:
Bucuraţi-vă, trupuri firave cu suflet călit
Bucuraţi-vă, că pe Hristos cu îndrăzneală aţi mărturisit
Bucuraţi-vă, că muceniţelor din vechime v-aţi asemănat
Bucuraţi-vă, că multe feluri de chinuri ani îndelungi aţi răbdat
Bucuraţi-vă, că pentru suferinţele voastre cu veselia Harului Hristos v-a dăruit
Bucuraţi-vă, că prea-înţelepte povăţuitoare una alteia şi nouă tuturor v-aţi arătat
Bucuraţi-vă, că pline de smerenie şi de dârzenie totdeodată, Sfintelor din veac aţi urmat
Bucuraţi-vă, că prin jertfa voastră aţi născut duhovniceşte neamul întreg
Bucuraţi-vă, că dragostea voastră minunată şi rugăciunile voastre paşii noştri îi petrec
Bucuraţi-vă, că ne sunteţi ocrotitoare şi grabnice ajutătoare
Bucuraţi-vă, cu Maica Domnului sfântă ceată de fecioare
Bucuraţi-vă, că Viaţa cea veşnică mai presus decât viaţa cea trecătoare aţi iubit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Se întâmplă în România: 22 mai, 2024, am fost audiat de Poliția Brașov pentru "zădărnicirea combaterii bolilor", cultul persoanelor vinovate de crime de război și promovarea în public a unor personalități, simboluri, legionare.
"Faptele" sunt cumulate în Dosarul penal 632/P/2021, deschis pentru organizarea Zilei Naționale a României la Valea Uzului în perioada "pandemiei".
Așadar ancheta a început după trei ani! Chestiunea "agravantă" a "zădărnicirii combaterii bolilor" este că la Valea Uzului am avut cu noi portretul Sfântului Închisorilor Valeriu Gafencu, care a fost confundat cu cel al lui Corneliu Codreanu și că înainte de eveniment am postat pe Fb. două texte despre Mircea Vulcănescu și Valeriu Gafencu.
În timpul audierii, răsfoind dosarul, domnul polițist ajunge la una dintre probele incriminatoare: articol și foto cu Valeriu Gafencu si mă întreabă: acesta este Corneliu Codreanu?
Nu, este Valeriu Gafencu, martir al temnițelor comuniste.
Trece mai departe și găsește o poză cu mine de la Valea Uzului în care aveam tabloul lui Avram Iancu: acesta cine este?
Răspund politicos: vă rog să vă uitați mai bine, aveți acolo răspunsul.
Da...este Avram Iancu. Sunteți acuzat totuși că ați avut portretul lui Corneliu Codreanu, că promovați persoane vinovate de crime de război.
Răspund: Corneliu Codreanu a fost omorât înainte de Al Doilea Război Mondial, deci nu avea cum să fie criminal de război.
Este adevărat ce scrie în dosar că ați organizat adunare publică la Valea Uzului în timpul pandemiei, atunci când erau restricții în acest sens? Ați chemat oameni să vină acolo?
Răspund: este adevărat că am organizat comemorarea Eroilor Armatei Române care si-au dat viața în Primului Război Mondial pentru România Întreagă, îmi asum acest lucru și nu-l regret.
Acestea sunt doar câteva "secvențe" din "interviul" acordat la Secția 1 Poliția Brașov, în total discuția durând mai mult de o oră, citația fiindu-mi adusă de un domn polițist, care a venit cu mașina instituției până în fața casei mele, bătând la ușa si claxonand cateva minute bune, pentru a vedea toți vecinii că sunt un element "suspect" pe care-l caută organele la domiciliu, la fel ca în plandemie, când mascații mi-au adus după mitingul din 21 decembrie amenda maximă la ușă, să nu cumva să se piardă prin poștă...
Astfel de "intimidari", precum și altele, nu mă afectează deloc, vă expun lucrurile astea pentru a vă da încă odată seama de absurdul acestor vremuri, în care dictatura corectitudinii politice își face la propriu simțită prezența.
Până una alta, ne vedem din nou la Valea Uzului, de Înălțarea Domnului, Ziua Eroilor, joi, 13 iunie, ora 17, în fața Crucilor din lemn pe care cu mâinile noastre le-am ridicat, în pământul sângelui de jertfă al Eroilor Armatei Române.
Zădărnicim răspândirea bolii antinaționale, ridicăm Cultul Eroilor pe Treceți Batalioane române Carpații și recidivăm în Cultul Martirilor, avându-l în sufletele pe Radu Gyr cu Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane, pentru văzduhul tău liber de mâine: pentru România Întreagă, adică pentru România liberă!
🚩 Mihai Tîrnoveanu: La București, cinstind memoria martirilor din temnițele comuniste, bucuroși de revederea cu Vlad Țăranu❗ → / După acțiunea de la Facultatea de Drept, unde am dăruit studenților 100 de steaguri tricolore și 100 portrete cu luptătorii anticomuniști, parte din echipa noastră a mers în Piața Revoluției la manifestările organizate de Fundația Ion Gavrilă Ogoranu. Practic, pe 14 mai am fost printre tineri, printre foarte mulți tineri. La Drept am avut ce-i drept oarecare emoție înainte, gândindu-ne că studenții vor fi indiferenți și vor refuza simbolurile noastre. Nu a fost așa, dimpotrivă, le-au primit cu entuziasm, în aproximativ 40 minute, steagurile și fotografiile s-au epuizat. Să avem Nădejde!
🚩 Mihai Tîrnoveanu: De ziua cinstirii martirilor din temnițele comuniste, în mijlocul studenților bucureșteni. / Echipa Calea Neamului a dăruit 100 de portrete cu martiri ai închisorilor comuniste, însoțite de o scurtă descriere și 100 de steaguri tricolore. Reacția studenților, surprinși de acțiunea noastră, a fost extraordinară. Au primit cu bucurie toate aceste simboluri identitare; de cinci ori dacă am fi avut mai multe și tot le-am fi epuizat imediat. Steagul tricolor si exemplul luptei si jerfei lui Constantin Oprișan, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, Aspazia Oțel Petrescu au ajuns în mâinile și conștiința tinerilor noștri. În noaptea din 14 spre 15 mai 1948, regimul bolșevic a ordonat arestarea a 15 000 de tineri anticomuniști, marea majoritate fiind studenți. Mulți dintre ei nu s-au mai întors acasă. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
✝️ Mihai Tîrnoveanu: Biruința Crucii! → / Procuratura a clasat dosarul penal (945/278/P/2023) deschis împotriva mea pentru ridicarea celor 150 de cruci în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului! Decizia mi-a fost înmânată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc, în ziua de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de Biruință. Plângerile în urma cărora s-au deschis doua dosare, reunite apoi în unul singur, au fost formulate de președintele Consiliului Județean Harghita, Primăria Sânmartin și Alianța Maghiarilor din Transilvania, acuzațiile fiind instigare publică, incitare la ură, violență și discriminare, instigare la distrugere, instigare la tulburare de posesie, profanare de morminte, executarea fără autorizație de construire a unor lucrări în cimitir. Procuratura a constatat că fapta nu există în cazul primelor acuzații. In ceea ce privește ridicarea celor 150 de cruci comemorative din lemn, s-a constatat că deși există posibilitatea ca acestea să fi fost ,,montate" fără autorizație, respectiva acțiune nu intră în sfera penală, deoarece Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului ,,nu se află în zona de protecție a monumentelor istorice", Cimitirul neavând așadar statut de monument istoric.
💥Mihai Tîrnoveanu — Ceva este etern: Transilvania pământ românesc! Ținutul secuiesc nu există! → / "Ceva este etern: Transilvania pământ românesc!" Așa va fi și de mâine încolo. Părerea mea este că cele trei proiecte de lege privind autonomia nu au nicio șansă să treacă, nu datorită faptului că partidele nu mai pot de atâta patriotism, ci că ele sunt conștiente că dacă ar vota asa ceva scorul lor electoral de la anul va ajunge la fel ca cel real al UDMR, adică sub 5%. Asemenea proiecte au mai fost în parlament din 2013 încoace aproape in fiecare an, fiind respinse. Demersurile pentru autonomie sunt însă cât se poate de reale și nu de ieri, de azi, dar ele se fac picătură cu picătură în mod constant, acesta este modul de lucru susținut în mod direct de către Ungaria prin "săgeata" UDMR. Este cam la fel cum se face marea resetare, "15 minute" azi, "15 minute" mâine, astfel încât oamenii să se obișnuiască încet, încet cu răul pentru a nu reacționa în mod masiv și decisiv. Tot părerea mea este că prin fireasca respingere a proiectelor respective, PSD se va îmbrăca din nou în false haine patriotice, trâmbițand "eroismul" respingerii autonomiei, după ce frații tradiționali de guvernare de la UDMR i-au săltat mingea la fileu. Dar unde era "patriotul" Ciolacu când Viktor Orban scuipa pe România la Băile Tușnad si trupele de intervenție blocau cu violență accesul românilor in "Universitatea de Vară" Tușnad rupându-i spatele lui Dan Grăjdeanu? Cum unde era? Chiar la masă cu Viktor Orban, legitimand vizita acestuia în România și semnând ordinul de intervenție al jandarmeriei împotriva noastră. Dar unde era Șoșoacă care e băgată acum în priză pe tema maghiară, când noi condamnam demolarea celor 52 de cruci din beton si a Monumentului de la Valea Uzului sau când am ridicat cele 150 de cruci din lemn in memoria Eroilor nostri? Cum unde era, ca de obicei în live-urile în care spunea că "eroii" armatei austro-ungare au luptat laolaltă cu eroii români și că ,,organizațiile naționaliste" îi cheamă pe români la Valea Uzului pentru a se bate cu ungurii!!!! Unde mai era Șoșoacă? În mesajele de prietenie "suveranistă" către același Viktor Orban. Noi fraților, rămânem constant pe poziții, în stradă de va fi cazul și în faptele noastre concrete, nu "gargara" ipocrită așa-zis patriotică. Încă ceva, proiectele de lege pe autonomie se vor supune la vot în Camera Deputatilor. Dacă prin absurd trec, urmează Senatul, apoi contestațiile la CCR, apoi promulgarea de către instituția Președenției. Teoretic și practic chestiunea se desfășoară pe o perioadă lunga de timp. În 2018 când UDMR plus PSD aflați la guvernare împreună au propus în parlament Codul Administrativ prin care limba maghiară ar fi devenit a doua limbă oficială în stat am fost prezenți în stradă mii de oameni la chemarea Asociației Calea Neamului și a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș. Am oprit legea. Unde au fost atunci Ciolacu și Șoșoacă? Desigur aveau cu totul și cu totul alte treburi, problema maghiară nu există pentru ei, ultima având treabă cu "morții" Sfintelor Moaște și cu educația religioasă a copiilor, care nu era "ok" în viziunea ei... impostura, ipocrizia, fățărnicia sunt la cote maxime, aducându-mi aminte în acest sens și unul dintre primele ei discursuri din plandemie, atunci când a fost brusc activată în care spunea că ,,nu contează etnia și religia". Ba contează "stimată" doamnă, contează foarte mult pentru noi, românii, căci nu am lupat laolaltă cu inamicii Neamului nostru, ci împotriva lor.
Pelaghia Roșu a fost o învățătoare și luptătoare pașoptistă în timpul Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania.
Povestea Pelaghiei, femeia care a luptat cot la cot cu Avram Iancu. Conduce batalionul care îi pune pe fugă pe maghiari
S-a născut în satul Mărișel, județul Cluj, fiind unicul copil al judelui sătesc Ioan Dufle.
A fost instruită acasă de către tatăl său, care o educa folosind cărți românești.
A fost trimisă ulterior la școală de către părintele său la Budapesta, unde va învăța carte timp de trei ani, după care se va întoarce în satul natal.
A fost căsătorită cu Ioan Roșu și a avut un singur copil, botezat Indrei (Andrei).
Acesta va deveni în timpul revoluției de la 1848-1849 din Transilvania centurion în oastea condusă de Avram Iancu și va conduce lăncierii români în a doua luptă de la Mărișel, împreună cu mama sa.
În timpul celei de-a doua lupte de la Mărișel, din 12 martie 1849, Pelaghia Roșu va comanda în luptă femeile din sat.
Îi pune pe fugă pe maghiari
Pentru că nu erau suficienți combatanți din rândul bărbaților din sat, care era atacat de armata maghiară, femeile din sat s-au mobilizat pentru a lua parte activă la luptă.
Au ales-o comandant pe Pelaghia Roșu, iar la momentul oportun ele au declanșat un atac călare asupra inamicului, care speriat de această intervenție, crezând că e atacat de cavaleria moților, a rupt lupta și s-a retras în debandadă.
La 9 octombrie 1850 guvernatorul Transilvaniei, generalul austriac Wolgemuth a recompensat-o pentru meritele avute în timpul revoluției pașoptiste cu sume de 100 florini. În actul de recompensă s-au citat următoarele:
„Pe temeiul preaînaltei împuterniciri dela 21 august 1850, ordonez, să se dee Pelagiei Roșu, mama lui Andreiu Roșu din Mărișel, decorat cu crucea de aur pentru merite, suma de o sută florini, drept premiu pentru demonstrația săvărșită cu istețime în contra insurgenților, pentru eliberarea satului ei, punându-se în fruntea unei cete de femei”
La 10 iulie 1870 Pelaghia Roșu a trecut în lumea drepților, fiind înmormântată în cimitirul satului Mărișel.
Comisia Femeilor Române din Abrud a decis să înlocuiască crucea de lemn de la mormântul Pelaghiei Roșu cu o troiță de piatră.
Într-o noapte din anul 1900, pe ascuns, pentru a scăpa de eventuala intervenție nedorită a autorităților de atunci, la mormântul eroinei a fost amplasată noua troiță din piatră.
În amintirea eroinei, școala din satul Mărişel îi poarta numele. Şcoala a fost construită în anul 1925 şi a funcţionat iniţial ca şcoală de IV clase, apoi din anul 1960 a funcţionat ca şcoală de VIII clase, potrivit enciclopediaromâniei.ro.
În anul 1994 şcoala a primit denumirea eroinei satului PELAGHIA ROŞU. În anul 1999 în curtea şcolii s-a dezvelit bustul omagial.
"De la stăpânul la care lucrezi, de la acela vei lua şi plată. Dacă lucrezi la stăpânul cel negru, îţi face viaţa neagră încă de aici. Dacă lucrezi pentru păcat, vei fi plătit de diavolul. Dacă lucrezi pentru virtute, vei fi plătit de Hristos. Si cu cât vei lucra mai mult pentru Hristos, cu atât vei străluci mai mult şi te vei veseli." — Sfântul Paisie Aghioritul
Sancțiunea primită de elevul Vlad Țăranu pentru că a adus la școală stikere cu „Basarabia e România” a fost anulată.
Informația a fost confirmată, pentru ActiveNews, de Inspectoratul Școlar Județean Maramureș.
Remintim că, luna trecută, Vlad Țăranu, elev în clasa a X-a la Colegiul Tehnic „George Barițiu”, a fost sancționat cu scăderea notei la purtare, după ce a adus la școală stikere cu „Basarabia e România”, după cum a relatat RostOnline, într-un articol cu peste 7000 de distribuiri.
Elevul a fost acuzat că a încălcat un articol din Regulamentul intern care arată că elevilor le este interzis: „să aducă și să difuzeze, în unitatea de învățământ, materiale care, prin conținutul lor, atentează la independența, suveranitatea și integritatea națională a țării, care cultivă violența și intoleranța”.
Totodată, în sprijinul elevului Vlad Țăranu a fost inițiată și o petiție. Lista semnatarilor acestei petiții a fost deschisă de doamnă dr. Galina Răduleanu, fost deținut politic, ea însăși basarabeancă, refugiată cu tatăl său, preotul Boris Răduleanu, din calea ocupației sovietice și sancționată, ca elevă, cu eliminarea din liceu, pentru atitudinea ostilă ocupantului sovietic. Petiția a fost semnată de foști deținuți politici, de urmași ai foștilor deținuți politici.
"Pentru ca poporul român să-și frângă orice putere de rezistență, (...) vor aplica un plan unic și într-adevăr diabolic.
Vor căuta să rupă legăturile sufletești ale neamului cu cerul și cu pământul. Pentru ruperea legăturilor cu cerul, vor întrebuința împrăștierea, pe scară întinsă, a teoriilor ateiste, pentru a face din poporul român, sau măcar numai din conducătorii lui, un popor despărțit de Dumnezeu; despărțit de Dumnezeu și de morții lui, pentru a-l omorî, nu cu sabia, ci tăindu-i rădăcinile de viață spirituală. Pentru ruperea legăturilor cu pământul, izvorul material de existență al unui neam, vor ataca naționalismul ca o idee învechită și tot ce se leagă de ideea de patrie și pământ, pentru ca să rupă firul iubirii care unește poporul român de brazda lui.
Pentru ca acestea să reușească, vor căuta să pună mâna pe presă.
Vor întrebuința orice prilej, pentru ca în tabăra poporului român să fie dezbinare, neînțelegeri și ceartă și, dacă e posibil, chiar îl vor împărți în mai multe tabere, care să se lupte între ele.
Vor căuta să acapareze cât mai mult din mijloacele de existență ale românilor.
Îi vor îndemna sistematic pe calea desfrâului, nimicindu-le familia și puterea morală.
Îi vor otrăvi și ameți cu tot felul de băuturi și otrăvuri...
Oricine va voi să omoare și să cucerească un neam va putea să o facă întrebuințând acest sistem: ruperea legăturilor lui cu cerul și cu pământul, introducerea certurilor și luptelor fratricide, introducerea imoralității și a desfrâului, constrângerea materială prin limitarea la maximum a mijloacelor de subzistență, otrăvire fizică, beție.
Toate acestea nimicesc o nație mai rău decât dacă ai bate-o cu mii de tunuri sau cu mii de aeroplane".
“Am cedat Basarabia, am cedat Bucovina, Dobrogea – Cadrilaterul… – acum vor să ne cedăm sufletele – este vorba de împingerea unei națiuni de 20 de milioane de ortodocși în iad, este vorba de pierzarea spirituală. De aceea trebuie să fiți foarte atenți: dacă nu vi se spune în biserica, sunt plătiți!, să știți, la ora această sunt plătiți oameni că să tacă! Și dvs, prin Duhul Sfânt, prin Fală lui Dumnezeu, sfințiți mult mai mult oaia decât stăpânul, decât ciobanul. Vor veni vremuri de război când veți fi vânduți de ciobani, de păstorii voștri. Vor vedea păstorii cum va sfâșie în ocol fiară sălbatică și nu vor veni să va apere. Să știți că sunt vremurile acestea, apocaliptice, pe care le trăim, și vor fi grele… Dumneavoastră să va păstrați sufletele, să vi le dați lui Dumnezeu așa cum le-ați primit. Nu avem două suflete, avem unul!, și acela trebuie să-l păstrăm și să-l dăm așa cum l-am primit înaintea Judecății Mântuitorului nostru Iisus Hristos!”
Românul și Ortodoxia
Românul s-a identificat foarte bine cu Ortodoxia, Ortodoxia circulă în sângele românului nostru. După cum spuneau și marii noștrii scriitori naționaliști, pe care acum vor să îi desființeze – Eminescu, Iorga, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu – așa spuneau – că nu există român catolic. Așa cum zicea Nae Ionescu că a fi român înseamnă a fi ortodox, după cum animalul cal este și patruped.
Românii noștri vor fi foarte greu de înșelat, de indus în eroare – mă refer la oamenii statornici în credință, cu o adevărată convingere și care nu au uitat să sunt români. Deși conducătorii bisericii noastre și preoții nu și-au făcut datoria de a catehiza poporul în dreapta credință, că, de, s-au temut; preoții noștri nu vorbesc despre asta – la ei asta face parte din lumea poeziilor. Însă, credincioșii noștri au conștiința ortodoxă mai dezvoltată decât a multora dintre păstori, și iau o carte, mai citesc un ziar și află ei cum stau lucrurile. Acum stă la dispoziția fiecăruia să afle adevărul.
Românul trebuie să iasă din indolența în care se află astăzi și, dacă a reușit ceva comunismul, acesta este: să-l facă nepăsător față de valorile Bisericii și ale neamului sau, plictisit de a mai lupta pentru biruință neamului său.
Românul trebuie întors la Hristos. Biserica ar trebui să dea tonul. Aici e nevoie de o adevărată elită, care să formeze generații de români creștini.
I-aș certa pe români pentru că le-a dat Dumnezeu cele mai frumoase daruri și eu nu par să fie conștienți de asta.
“Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, că să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Să cea minunată, voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi. Iubiţilor, vă îndemn că pe nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ, să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului”. (I Petru 2, 9-11)
Despre Neamul Românesc
Comoara românilor este credința ortodoxă. Toată lucrarea răului este îndreptată împotriva ei. Neamul acesta n-a dăinuit prin victorii pământești, chiar dacă acestea au avut importanța lor; neamul acesta a dăinuit prin jertfă și credință. Prin jertfă acest neam înviază, ori de câte ori îl omoară ei.
Există o rădăcină foarte adâncă și viața Bisericii și a mănăstirilor și a credincioșilor ei, pe care n-o pot smulge ei așa ușor din pământul acestui popor adăpat cu sânge de mucenici și de voievozi a lui Hristos. Și chiar dacă această rădăcină puternică este tăiată cu fierăstrăul vrajmașilor Ortodoxiei, mereu va răsări un alt vlăstar.
Din păcate acest duh al vieții politice din ziua de azi este străin de viața și de chemarea și de rostul pe care-l avem noi, ca români, al unui STAT DE MÂNTUIRE. Statul este o vorba goală, dacă ignorăm oamenii care îl alcătuiesc. Statul suntem noi, cei aproape 90 la sută ortodocși.
Dumnezeu a lucrat pentru individualizare, pentru identificarea individului și a neamurilor; satana lucrează pentru distrugerea și uniformizarea societății când omul nu mai contează, contează numai așa zisele principii, contează numai statisticile.
Când te raportezi la istoria patriei tale, ai cu ce să te identifici. Dar în momentul în care declari că te identifici cu istoria lumii, adică cu cea a câtorva sute de popoare, înseamnă că nu mai aparții nici uneia. E ca și cum te-ar lua cineva și te-ar scoate din casă ta și te-ar arunca în stradă, așa e ieșirea din istoria patriei tale ca să te “globalizezi” cu istoria lumii…
Nu piere ceea ce e clădit pe credință, pe valoare, pe tradiție. Avem patria pe care o merităm. Și avem o țară frumoasă precum grădina raiului, totul e să avem răbdare și putere să vedem aceste frumuseți…
Răsar, iată, noi vlăstare care, că prin instinct, aleargă la identitatea lor, la ceea ce are mai curat acest neam, la credință creștină.
Întodeauna, va rămâne totuși o elită de oameni, care vor lua asupra lor destinul țării. Întotdeauna au fost și trădători, au fost și eroi în cadrul neamului și al Bisericii. Așa că nu deznădăjduim, ci ducem mai departe greutatea și povara acestor vremuri în care ne aflăm. Pentru că, să nu uităm, Hristos ne-a făgăduit: “EU sunt cu voi până la sfârșitul veacului. Amin”
Talentul este duhul unui neam care se adună în niște indivizi. Dacă ei nu duc până la capăt ceea ce au primit, dacă nu dau înapoi neamului opere valoroase, atunci înseamnă că nu au fost demni de această frumoasă și aleasă povară pe care au primit-o de la Dumnezeu.
Ceea ce valorează pentru popor, valorează și pentru fiecare stat și pentru fiecare societate. Scopul poporului, ca totalitate, este același cu scopul omului ca persoană singulară. Și scopul acesta este întruparea în toate manifestările vieții lui a dreptății, dragostei și sfințeniei evanghelice. Orice neam trebuie să devină “poporul lui Dumnezeu”, “popor sfânt”, care pune în evidență și propovăduiește, prin istoria lui adevărul Dumnezeu-omenesc al vieții și etosul Dumnezeu-omenesc al ei. (vezi I Petru 2, 9-11; 15-16).
Neamul cuprinde:
Toți românii aflători, în prezent, în viață.
Toate sufletele morților și mormintele strămoșilor.
Toți cei ce se vor naște români.
Neamul are:
Un patrimoniu fizic, biologic: carnea și sângele.
Un patrimoniu material: pământul țării și bogățiile
Un patrimoniu spiritual, care cuprinde:
concepția lui despre Dumnezeu, lume și viață;
onoarea lui ce strălucește, în măsură în care neamul s-a putut conformă, în existența să istorică, normelor izvorâte din concepția lui despre Dumnezeu, lume și viață;
cultură lui: rodul viatii lui născut din propriile sforțări în domeniul gândirii și artei..
Toate aceste trei patrimonii își au importantă lor! Pe toate un neam trebuie să și le apere! Dar cea mai mare însemnătate o are patrimoniul său spiritual, pentru că numai el poartă pecetea eternității, numai el străbate peste toate veacurile.
De aceea conducătorii națiilor trebuie să judece și să acționeze nu numai după interesele fizice sau materiale ale neamului, ci ținând seama de linia lui de onoare istorică, de interesele eterne. Prin urmare, nu pâine cu orice preț, ci onoare cu orice preț!
Neamul este o entitate care își prelungește viață și dincolo de pământ. Neamurile sunt eternități și în lumea cealaltă, nu numai pe lumea această.
Cinteodată, pe această linie a neamului se ridică numai indivizi izolați, părășiți de generațiile lor. În momentul acela, ei sunt neamul. Ei vorbesc în numele lui. Cu ei sunt toate milioanele de morți și de martiri ai trecutului și viața de mâine a neamului. Aici nu interesează majoritatea, fie ea și 99 la sută, cu părerile ei. Nu părerile majorității determina această linie de viață a neamului! Ele, majoritățile, se pot numai apropia sau îndepărta de ea, după starea lor de conștiința și virtute, sau de inconștiență sau decădere.
Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care și-au pus gâtul în jurul străinilor. Ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toți haiducii care, în față jugului străîn nu s-au supus, ci și-au pus flintă-n spate și s-au ridicat pe potecile munților, ducând cu ei onoarea și scânteia libertății. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin “majoritățile” lașe și “cuminți”. Ei înving sau mor, indiferent. Pentru că atunci când mor, neamul trăiește întreg din moartea lor și se onorează din onoarea lor. Ei strălucesc în istorie ca niște chipuri de aur care, fiind pe înălțimi, sunt bătute în amurg de lumina soarelui, în timp ce peste întinderile cele de jos, fie ele mai mari și cât de numeroase, se așterne întunericul uitării și al morții.
Toate popoarele din jurul nostru au venit de undeva și s-au așezat pe pământul pe care trăiesc. Istoria ne dă date precise despre venirea bulgarilor, turcilor, maghiarilor, etc. Un singur neam n-a venit de nicăieri. Acela suntem NOI ! Ne-am născut din negura vremii pe acest pământ odată cu stejarii și cu brazii! De el suntem legați nu numai prin pâinea și existența pe care ne-o da muncindu-l din greu, dar și prin toate oasele strămoșilor care dorm în țărână lui! Toți părinții noștri sunt aici! Toate amintirile noastre, toată gloria noastră războinică, întreagă noastră istorie aici, în acest pământ stă îngropată!
Întotdeauna românii au trăit în bună înțelegere cu catolicii, cu greco-catolicii, cu musulmanii, cu armenii și cu toate religiile. Asta pînă au venit vremurile acestea satanice care doresc să ne răzvrătească unul împotriva celuilalt.
“Această este porunca Mea: să va iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste nimeni nu are, că sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi..” (Ioan 15, 12-13).
Elevul de la Baia Mare pedepsit de conducerea liceului pentru sentimentele sale românești este certitudinea că taina instinctului național nu poate fi frântă de vremuri.
Într-un regim care de zeci de ani încoace investește resurse imense pentru îndoctrinarea cu antiromânism a tinerei generații, Vlad a făcut o mare "greșeală": le-a împărtășit colegilor lui de școală idealul reunirii cu Basarabia și cel al cultului eroilor, dăruindu-le în mod simbolic stikere cu ,,Basarabia e România" și ,,Eroii nu mor niciodată".
Partidul străinătății, prin reprezentanții conducerii liceului s-a autosesizat și l-a pedepsit prin scăderea notei la purtare! I s-a pus practic o etichetă, o bulină neagră. A fost o "execuție" de tip clasic bolșevic, cu toate "subtilitățile" de rigoare, s-a dat practic copy-paste după sentințele tribunalelor din anii 50. Atunci tinerii naționaliști care au luptat împotriva ocupației străine și implicit pentru identitatea națională erau acuzați, culmea, că sunt dușmanii poporului român, agenți ai intereselor din afara României. Acei tineri au fost încarcerați în pușcăriile comuniste într-un cumplit program de reeducare, asa cum s-a întâmplat la Pitești și Aiud, ocne specializate, destinate elevilor și studenților.
Mai apoi s-a recurs la metoda internării opozanților regimului comunist în spitale de psihiatrie. Similitudinea este flagranta: acum, directorul liceului unde învață Vlad, a invocat în motivarea aplicării pedepsei un regulament intern care prevede că elevilor le este interzis ,, să aducă și să difuzeze în unitatea de învățământ materiale care prin conținut atentează la independența, suveranitatea și integritatea teritorială a țării, care cultivă violența și intoleranța".În același timp, băiatul nostru a fost obligat să urmeze un program de consiliere psihologică!
Chestiunea pare paradoxală, adică cum Vlad "atentează la integritatea teritorială a țării" când el s-a pronunțat tocmai pentru ea! Sensul este că țara lui Vlad este România, iar "țara" partidului străinătății este orice altceva decât România, o anti- Românie de fapt.
Piteștiul și spitalul de psihiatrie s-au comasat la Baia Mare pentru Vlad Țăranu, nume predestinat pentru un român "arestat" de corectitudinea politică, nume care a atentat pe bune nu la integritatea României, ci la integritatea statului de colonie a României.
Dacă s-au folosit canele media și instituționale care în regim de non-stop au difuzat propagandă si presiune asupra tinerilor pentru a-i scoate din tot ceea ce înseamnă sentiment național, cum se poate să mai fie un copil a cărui inimă să mai bată în el? Înseamnă că e "nebun" și are nevoie de reeducare într-un program psihologic!
Ideea este că Vlad Țăranu nu este din fericire singur în generația lui și asta as vrea cumva să-i transmit. Sunt tineri, elevi de liceu în Vrancea, care strâng semnături pentru Istoria Românilor și care au fost "luați în vizor", sunt colegi de-ai lor de generație din Moinești, care vin în Cultul Eroilor an de an la Valea Uzului si acolo unde identitatea națională trebuie întărită, sunt elevii din Huși care au cărat cu bratele lor cimentul pentru o Cruce pusă la căpătâiul soldaților români, prizonieri de război executați de ruși. Sunt tineri din Frăția Ortodoxă care cântă, se roagă și sparg cu topoare în bucăți bușteni pentru orfani și bătrâni. Sunt tineri care se așează în genunchi la mormintele altor tineri care au fost închiși în temnițele cele mai grele. Sunt tineri care lăcrimează și aprind lumânări la mormintele altor tineri care au fost bătuți cu ranga de fier, condamnați la ani grei de închisoare, ucisi de bâtă, frig si foame, pentru a se lepăda de Hristos și de Neam. Sunt copii care-si întreabă părinții: mamă și tată, de ce au fost bătuți și li s-au sfărâmat oasele și viața? Pentru că nu s-au lepădat, nu s-au dezis. Și de ce îi simțim în piepturile noastre? Pentru că sunt sfinți, dragii noștri!
Sunt generații de copii și tineri, de 34 ani încoace care vin la Țara cu mormite, la Târgu Ocna, Petru Vodă, Sâmbăta de Sus, la Țara cu Troița din padure, cu lumânări în mâini și cu o certitudine în inimi, anume aceea că există un ideal de urmat pentru care colegii lor din altă generație au luptat si chiar si-au dat viața în închisorile dictaturilor si în rezistența armată anticomunistă din munți.
Este o taină, dincolo de orice calcule, de orice sistem și de orice logică a vremurilor, cea a sufletului românesc. Acesteia nu-i poți pune cătușe, așa cum nici cea mai mică adiere de vânt nu poate fi prinsă, legată cu lanțuri.
"Acea stâncă sublimă ce stă cu capu'n cer E unirea Romaniei...E visul meu de fier Ce l-am visat o viață făr' să-l pot ridica. Azi sufletu-mi înceată, se stinge viața mea, Dar las o moștenire ce-am scris-o cu-al meu sânge, Las Romanimii toate , grozavul frumos vis, Ca'n fruntea ei senină etern să stee scris!" — Mihai Eminescu
Situația actuală a României seamănă cu cea a Japoniei de la sfârşitul ultimului război mondial. Am fost cuceriți de către un conglomerat Americano-Euro-Rus. Cuceritorii noştrii şi-au împărțit sferele economice şi şi-au implantat aici corporațiile, distrugând sistematic orice concurență românească. Din nefericire pentru noi, au învățat câte ceva din lecția japoneză şi la noi lucrează mult mai subtil şi mai eficient. Nici măcar nu ne lasă să ne dăm seama că suntem cuceriți. La noi n-a fost un război vizibil, ci unul derulat la nivelul serviciilor de informații. Au corupt toți politicienii şi toate structurile de autoritate ale statului... însă sunt suficient de şmecheri ca să ne lase iluzia că trăim încă într-o țară liberă. Realitatea este însă mult mai sinistră. Trăim într-un lagăr de muncă!
La sfârşitul Celui de al Doilea Război Mondial, Japonia era o țară distrusă. Americanii învingători au început prin urmare s-o colonizeze economic... exact cum este colonizată România astăzi! Concernele americane ocupaseră toate nişele economice şi lansau pe piață produse mult mai ieftine şi mai bune decât puteau oferi producătorii japonezi. Problema era că... nu se vindeau! În ciuda prețului mai mare şi a calității inferioare, produsele japoneze se vindeau dar cele americane... nu. Atunci americanii au adus experți în marketing. Au crezut că probabil este o problemă de comunicare. Şi-au adaptat aşadar mesajul comercial la specificul culturii nipone. Dar tot n-a mers. Au făcut tot ce le-a stat în putință: prețuri mai mici decât costul de producție, introducerea de legislație care să pună producătorii japonezi în dificultate, tehnici de manipulare psihologică; cum că produsele japoneze le pun sănătatea în pericol (cum e şi la noi cu pesta porcină!), etc... dar nimic n-a funcționat. Ştiți de ce? Pentru că japonezii întorceau fiecare produs pe partea cealaltă... şi dacă nu scria acolo: "Made in Japan", nu cumpărau. Nu i-au putut păcăli nici măcar cu firme mixte americano-japoneze! Înainte de a cumpăra, un japonez se interesa a cui este firma producătoare. Toți japonezii care lucrau cu americanii erau sistematic izolați social. Nu erau bătuți, nu erau înjurați, nu erau intimidați... ci doar izolați. În decurs de aproape 15 - 20 de ani America a pierdut războiul economic cu Japonia, deşi îl câştigase pe cel militar. Nu au fost învinşi de o "revoluție" japoneză, sau de vreo forță organizată la nivel superior, ci de o rezistență pasivă, dar îndârjită, a fiecărui japonez în parte.
Sunt soluții pe care le putem adopta ca să ne recuperăm țara — Nu aşteptați vreun salvator, că nu va veni niciunul — Trebuie s-o facem fiecare dintre noi!
Nu mai cumpărați produse străine!
Începeți să vă interconectați între voi. Pentru orice nevoie căutați resurse locale. E mai bine să porți un pulover tricotat de băbuța din colțul străzii, decât un jerseu de la cea mai vestită casă de modă străină.
Orientați-vă către piața de produse agricole a țăranilor români. Deocamdată şi ei pun îngrăşăminte chimice... dar nu chiar otrava pe care o pun marile corporații străine. Rugați-i să vă vândă produse curate. Habar n-aveți ce poate face o rugăminte sinceră.
Dacă produceți ceva sau oferiți vreun seviciu, orice ar fi acesta, nu practicați prețuri mari. Nimeni nu s-a îmbogățit din mizeria propriului său frate. Gândiți-vă că e ca şi cum suntem toți pe aceeaşi corabie; dacă ambarcațiunii îi merge prost... la toți ne merge prost!
Nu mai folosiți serviciile străine. Retrageți-vă conturile de la băncile lor, sau mutați-le în bănci româneşti. Pentru utilități de întreținere, construiți-vă facilități locale: panouri solare, centrale termice, puțuri de apă cu pompe proprii, etc. Nu-i mai lăsați pe străini să vă ia bani pentru nimic.
Căutați să nu vă mai angajați la firme străine. La început nu va fi posibil, pentru că nu prea mai există firme româneşti. Dar pe măsură ce ne vom relansa economic, mutați-vă la firme cu capital autohton.
Faceți ca japonezii: întoarceți produsele pe partea cealaltă şi citiți unde au fost fabricate. Verificați cine deține firmele cu care aveți de-a face. Nu e din România, nu contractezi şi nu cumperi nimic!
Mergeți toți la vot! Nu pot fura ei, cât putem vota noi. Nu îi mai votați pe cei care au distrus țara timp de 34 de ani.
Judecați singuri ce e bine pentru România. Voi nu datorați loialitate statului... ci țării voastre şi fraților voştrii. Trebuie să înțelegem că suntem toți frați şi ne aflăm într-o situație de criză. Dacă nu stăm uniți şi nu ne ajutăm unul pe celălalt, nu vom supraviețui! Dar dacă vom acționa împreună şi cu sinceritate... de restul se va ocupa Dumnezeu. Şi veți vedea că, oricât de puternici par cuceritorii noştrii, tot noi vom câștiga!
Din descrierile timpului rezultă că era un desăvârșit mânuitor al armelor și un foarte bun călăreț. Se zicea că nu avea egal în țară într-o luptă dreaptă, deși nu avea un fizic impresionant, fiind mai degrabă scund și zvelt. Era însă foarte îndemânatic cu armele, îndrăzneț, energic și avea un farmec personal deosebit. Era fiul unei familii destul de înstărite de slugeri de pe domeniile boierilor din Romanați.
La apogeul puterii, se spune ca Iancu Jianu conducea în jur de 2.000 - 3.000 de haiduci și avea trei tunuri. Acțiunile sale erau îndreptate nu numai împotriva boierilor, ci aveau și un puternic caracter național (antifanariot, antihabsburgic, dar mai ales antiotoman). A substituit o perioadă puterea domnească din regiune.
Foto: Iancu Jianu (n. 1788, Oltenia, România – d. 14 decembrie 1843, Caracal, Olt, România)
Ați citit despre „revoluția din Grecia” în ceea ce privește familia, dar nu ați citit pe nicăieri despre faptul că peste 70% dintre greci se opun vehement pachetului de legi sau despre faptul că tot mai multe parohii refuză să-i primească la slujbe pe cei care au votat legile și pe membrii familiilor acestora.
De asemenea, nu veți citi nicăieri despre recenta revoluție din Piața Aristotel din Salonic, unde oamenii au manifestat în fața unui cuplu de transgenderi din piață. Pare că cei doi fuseseră plasați strategic acolo pentru a „obișnui publicul” cu noua realitate. De ce cred că au fost plasați? Deoarece nici măcar nu erau greci. Treburile au scăpat rapid de sub control, când mulțimea s-a strâns admonestându-i pe cei doi. Aceștia s-au refugiat într-un magazin, iar în scurt timp a apărut poliția care a făcut arestări. Mă rog, sunt curios cât timp va mai putea și poliția să răspândească teroarea.
De asemenea, nu veți citi pe nicăieri că Parlamentul Cehiei a respins pachetul de legi LGBT, considerând că actualele legi sunt suficiente. Cu alte cuvinte, încercarea de a implementa legislația respectivă în Cehia(care-i o țară atee!!!) s-a lovit de un refuz categoric. Și tot la fel nu veți citi nimic despre referendumul ratat din Irlanda, unde încercarea de a schimba Constituția s-a lovit de un refuz categoric al oamenilor.
De ce vă spun toate acestea? Pentru că simt că la noi se încearcă aplicarea scenariului grecesc în care au cocoțat o paiață care, într-o țară aflată într-un profund declin economic, a considerat că pachetul LGBT este prioritar. Cu siguranță și la noi nulitățile Ciucă&Ciolacu vor face la fel dacă vor primi votul publicului. După cum ați putut observa politicienilor nu li se pune nicio întrebare pe teme LGBT din dorința de a se evita discuția înainte de vot. De ce? Pentru că toată lumea știe că în România peste 90% din populație e împotriva unui asemenea pachet. Fără existența unei discuții referitoare la acest aspect, oricine ar câștiga alegerile va introduce prioritar pachetul legislativ respectiv. Iată micul mare secret al întregii clase politice autohtone!
Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării,
"De la stăpânul la care lucrezi, de la acela vei lua şi plată. Dacă lucrezi la stăpânul cel negru, îţi face viaţa neagră încă de aici. Dacă lucrezi pentru păcat, vei fi plătit de diavolul. Dacă lucrezi pentru virtute, vei fi plătit de Hristos. Si cu cât vei lucra mai mult pentru Hristos, cu atât vei străluci mai mult şi te vei veseli." — Sfântul Paisie Aghioritul
Sancțiunea primită de elevul Vlad Țăranu pentru că a adus la școală stikere cu „Basarabia e România” a fost anulată.
Din descrierile timpului rezultă că era un desăvârșit mânuitor al armelor și un foarte bun călăreț. Se zicea că nu avea egal în țară într-o luptă dreaptă, deși nu avea un fizic impresionant, fiind mai degrabă scund și zvelt. Era însă foarte îndemânatic cu armele, îndrăzneț, energic și avea un farmec personal deosebit. Era fiul unei familii destul de înstărite de slugeri de pe domeniile boierilor din Romanați.
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ