ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

🙏🏻 Rugăciunea izbăvirii ✝️

- Posted in 🙏🏻 Rugăciuni, Acatiste, Paraclise by

Scoate-mă Doamne, Iisuse Hristoase, din păcate, din boli grele, chinuitoare, din mânie, zavistie, sărăcie, umilință, gânduri negre.

Şi ne păzeşte de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi şi de moartea năprasnică.

Și cu Duh curat, du-ne la mese întinse cu făclii aprinse, la izvoare reci, curgătoare, ca Maica Domnului să fie binecuvântătoare şi grabnic ajutătoare.

Amin!

🙏🏻 Rugăciune către Maica Domnului: Preacurată Stăpână, nădejdea deznădăjduiților, mântuiește-mă, pe mine cel ce am greșit mult❗

- Posted in 🙏🏻 Rugăciuni, Acatiste, Paraclise by

"Suflete al meu, pentru ce zaci în lene și fără de grijă? De ce nu porți grija de rele, ce ai făcut în această viață? Silește-te și te îndreptează până nu-ți închide Domnul ușa. Aleargă la Născătoarea de Dumnezeu, cazi înaintea ei și strigă: Preacurată Stăpână, nădejdea deznădăjduiților, mântuiește-mă, pe mine cel ce am greșit mult!”

    Doamne miluiește-mă,
    Doamne miluiește-mă,
    Doamne miluiește-mă!

Cuvine-se cu adevărat să te feri­cim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât sera­fimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dum­nezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dum­nezeu, te mărim.

    Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Te rog Maică Preacurată ajută-ne cu rugăciunile Tale şi din nevoi izbăveşte-ne! Pretutindeni fiind păziţi cu Crucea Fiului Tău, smerindu-ne, cu mulţumire şi cu dragoste toţi pe Tine, cu bună credinţă, Te preamărim!

    Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum si pururea și în vecii vecilor. Amin!

🙏🏻 Rugăciune de vindecare trupească și sufletească către Maica Domnului

- Posted in 🪷 Maica Domnului nostru Iisus Hristos by

Rugăciune de vindecare trupească și sufletească către Măicuța Sfântă

Vindecă-i Maică, pe toţi bolnavii.

Vindecă-i Maică, pe cei chinuiţi de neputinţe.

Vindecă-i Maică, pe copiii şi pe nepoţii noştri.

Vindecă-i Maică, pe părinţii şi pe fraţii noştri.

Vindecă-i Maică, pe cei din neamurile noastre.

Vindecă-i Maică, pe cei care ți se roagă.

Vindecă-i Maică, pe cei bolnavi şi fără de speranţă.

Vindecă-i Maică, pe creștinii de pretutindeni.

Vindecă-ne, pe noi, Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!

🙏 De fiecare dată când vă veți ruga Maicii Domnului să știți că rugăciunea vă este ascultată. / Toate rugăciunile Maicii Domnului sunt ascultate - căci mult pot rugăciunile Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Dacă știm de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acoperământul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului și de rugăciunile Maicii Domnului, atunci, avem un plus de nădejde. Maica Domnului este nădejde: Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău!

🙏 Rugăciune către Maica Domnului: "Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!"

🙏🏻 Rugăciune către Maica Domnului: O, Preasfântă, Preanevinovată Fecioară, Maria, Maica Născătoare de Dum­ne­zeu, nu trece cu vederea pe cei care cer ajutorul tău şi nu ne lepăda pe noi, păcătoşii, înţelepţeşte-ne şi ne învaţă, nu te depărta de la noi, robii tăi, pentru cârtirea noastră. Fii nouă Maică şi Ocrotitoare, ne predăm milostivului tău Acoperământ. Îndreptează-ne la o viaţă lină şi fără de gâlceavă, ca să ne plângem păcatele noastre. O, Maică Milostivă şi Grabnica noastră Apărătoare, acoperă-ne și ne ocrotește cu Acoperământul Tău, cu rugaciunile și mijlocirea Ta la Tronul Ceresc, pentru iertarea și mântuirea noastră. Apără-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, îmblânzeşte inimile oamenilor răi care se ridică împotriva noastră. O, Maica Domnului şi Ziditorului nostru, Tu, ceea ce eşti rădăcina fecioriei şi neveştejita floare a nevinovăţiei şi curăţeniei, trimite-ne ajutor celor neputincioşi şi învăluiţi în patimi trupeşti şi rătăciri ale inimii. Luminează ochii tuturor ca să vadă calea cea dreaptă și adevărată a lui Dumnezeu. Întăreşte cu harul Fiului tău, voinţa noastră neputincioasă spre împlinirea poruncilor, ca, fiind izbăviţi de orice necaz şi năpastă cu preaminunata Ta apărare, să fim îndreptăţiţi la straşnica judecată a Fiului tău, Căruia Îi înălţăm slavă, cinste şi închinăciune acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

🙏 Rugăciune către Maica Domnului: O, Preasfântă Doamnă, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Ceea ce ești mai mărită decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii, Pruncă de Dumnezeu aleasă! Caută din înălțimea cerurilor cu ochiul tău blând spre noi, care cu umilință și cu lacrimi ne rugăm înaintea preacinstitului tău chip. Nu ne lipsi pe noi de ocrotirea ta și de acoperământul tău împărătesc în călătoria noastră pământească plină de necazuri și neliniști. Mântuiește-ne pe noi, cei aflați în pierzare și nevoi, ridică-ne din adâncul păcatelor, luminează mintea noastră întunecată de patimi și tămăduiește rănile sufletelor și trupurilor noastre. O, Atotmilostivă Maică a Domnului cel Iubitor de oameni! Revarsă peste noi bogăția milei Tale, întărește voința noastră neputincioasă spre împlinirea poruncilor lui Hristos, topește împietrirea inimilor noastre cu dragostea către Dumnezeu și aproapele, dăruiește-ne zdrobire inimii și pocăință adevărată, ca, fiind curățiți de păcate, să ne învrednicim de sfărșit creștinesc, cu pace, și de răspuns bun la înfricoșata si nefățarnica Judecată a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreuna cu Tatăl cel fără de început și cu Preasfântul și de Viață Făcătorul Duh i se cuvine toată slava, cinstea si închinăciunea, acum și pururea și in vecii vecilor. Amin.

✝️ Maica Domnului - Ocrotitoarea noastră la Dumnezeu

- Posted in 🪷 Maica Domnului nostru Iisus Hristos by

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Noi, cei care o lăudăm pe Maica Domnului, avem un privilegiu. Ce privilegiu? Privilegiul de a fi miluiţi de Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, dându-ne pacea Sa nouă. De ce? Pentru că o lăudăm pe Maica Domnului. Şi de ce o lăudăm pe Maica Domnului? Ne învaţă Biserica noastră să o lăudăm. De ce ne învaţă să o lăudăm? Pentru că „s-au spăimântat toate de dumnezeiască mărirea ta”, zicem noi vorbind cu Maica Domnului. Deci, nu prezentăm lucrurile ca într-un studiu, nu zicem: „S-au spăimântat toate de mărirea Maicii Domnului, că Maica Domnului a purtat în pântecele ei pe Dumnezeu Cel peste toate şi a născut Fiu pe Cel fără de ani”, ci vorbim cu Maica Domnului şi zicem: „Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta”. Acesta e avantajul slujbelor, noi nu studiem, nu învăţăm ca şi cum am studia, ci învăţăm angajându-ne în faţa celor cu care vorbim. Aşa-i cu Maica Domnului, aşa-i cu sfinţii lui Dumnezeu, noi vorbim cu ei, vorbim cu Domnul Hristos, Îi spunem Domnului Hristos ce avem de spus, vorbim cu El, şi din aceasta învăţăm. Prin urmare, Maica Domnului are o mărire a ei şi mărirea îi vine de la Domnul Hristos şi, venindu-i de la Domnul Hristos mărirea, ea e mijlocitoare către Domnul Hristos pentru noi. Noi o lăudăm, Maica Domnului mijloceşte, şi Domnul Hristos ne dăruieşte pace: „Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.”Arhimandritul Teofil Părăian, Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei, Editura Eikon, 2003, pp. 67-68


"Nu-mi este rușine să mi-o închipui pe Maica Domnului, zbătându-se, cerând, implorând, intervenind, stăruind; după cum nu-mi este rușine a mi-o închipui copilărește – dar nu eretic – alergând la poarta raiului cu o chisea de argint în mână și cu mahrama pe braț ca să întâmpine pe mucenicii Fiului ei, să le ureze bun venit, să-i îmbie cu neînchipuit de bună dulceață și să le șteargă sudoarea frunții și sângele cu mahrama ei cea sfântă. De aceea, bună socotim rugăciunea creștinească dinainte de culcare, care unește cele două evlavii: „O, preacinstită și de viață făcătoare crucea Domnului! Ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu și cu toți sfinții în veci, Amin”.Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2006, p. 294-295


🙏 Preasfăntă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Milostivului Dumnezeu pentru noi! Dumnezeieștii Părinți, Ioachim și Ana împreună cu Prunca Maria au venit la Templu, pentru a-și îndeplini promisiunea, da, sfinții și drepții ace­ia te­mă­tori de Dumnezeu şi-au adus aminte de făgădu­in­ţa pe care au făcut-o lui Dumnezeu, înainte de a se naşte Maica Domnului.... așa a venit însoțită, pentru că ea nu era ea o copilă de rând; era Bi­serica Duhului Sfânt; cu dânsa călătoreau îngerii și darul Duhului lui Dumnezeu... Și această copilă va fi Maica Arhiereului Celui Mare, Care va străbate cerurile și văzduhurile.

✝️ 9 noiembrie: Sfânta Olga (Arrsamquq) Michael — prima femeie Sfântă a Americii

fânta Olga (Arrsamquq) Michael

Pe 9 noiembrie 2023, Biserica Ortodoxă a Americii (OCA) ne-a dăruit prima femeie Sfântă a Americii: Sfânta Olga (Arrsamquq) Michael.

A trăit între anii 1916-1979, fiind eschimosă din tribul Yup'ik sau Yupiak, din vestul și sud-vestul Alaskăi.

Preoteasă a părintelui Nikolai O Michael, s-a distins prin ajutorarea orfanilor pe care îi hrănea și îmbrăca, dar și a copiilor și tinerilor abuzați sexual. De asemenea s-a arătat a fi vindecătoare de boli, apărând unor suferinzi în compania Maicii Domnului.

Pentru rugăciunile Sfintei Olga, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește pre noi!

✝️ Icoana Maicii Domnului, numită „Mângâierea tuturor celor necăjiți” de la Mănăstirea Rohia

- Posted in 🪷 Maica Domnului nostru Iisus Hristos by

Icoana Maicii Domnului, numită „Mângâierea tuturor celor necăjiți” de la Mănăstirea Rohia

Icoana autentic ortodoxă a Maicii Domnului este pictată întotdeauna cu Mântuitorul Iisus Hristos în brațe, iar atunci când reprezintă tânguirea Maicii Domnului este zugrăvită singură.

În această icoană, Maica Domnului este reprezentată singură, fiindcă ea plânge pentru cele aproximativ 150 de mănăstiri transilvănene care au fost distruse în secolul al 18-lea de către generalul Bukov, la ordinul împărătesei Maria Tereza.

  • Bucură-te, comoara de pace a lui Hristos!
  • Bucură-te, alinătoarea plânsului şi a lacrimilor!
  • Bucură-te, zid apărător al văduvelor şi orfanilor!

☦️ Sfântul Ierarh Serafim Sobolev, făcătorul de minuni din Sofia: Dracii tremură auzind numele Maicii Domnului

- Posted in 🪷 Maica Domnului nostru Iisus Hristos by

Sfântul Ierarh Serafim Sobolev, făcătorul de minuni din Sofia: Dracii tremură auzind numele Maicii Domnului

Smerenia Preacuratei Fecioare Maria a stat la baza întregii lucrări Dumnezeieşti.

Fără smerenie, virtuţile nu au valoare mântuitoare. În condacul praznicului de azi al Intrării în templu a Preacuratei Fecioare Maria, găsim aceste cuvinte: „Preacurat templu al Mântuitorului, cămara cea de mult preţ şi Fecioara... astăzi este adusă în casa Domnului, împreună aducând harul Duhului lui Dumnezeu...”.

Este mântuitor pentru noi să ştim, iubiţilor întru Hristos fii, ce Har este acesta, care a fost adus în biserica Vechiului Testament împreună cu Preacurata Fecioară Maria.

Acest Har se manifestă în multe feluri. Mai întâi acesta este lucrarea Sfântului Duh, care l-a luminat pe marele preot, prorocul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. Sub lucrarea Sfântului Duh, el a săvârşit un lucru nemaiauzit şi neobişnuit.

Legea lui Moise nu permitea preoţilor să intre în Sfânta Sfintelor Templului. În Sfânta Sfintelor putea intra doar marele preot şi numai o dată în an, la sărbătoarea Curăţirii. Dar pe Preacurata Fecioară Maria marele preot, insuflat de Sfântul Duh, a dus-o în Sfânta Sfintelor.

Apoi, prin acest Har trebuie să înţelegem apariţia zilnică în faţa Fecioarei Maria a îngerilor. După cum mărturiseşte tradiţia bisericască, ei îi luminau mintea cu cunoştinţele despre tainele lucrării dumnezeieşti în lucrarea mântuirii noastre şi îi umpleau inima de o bucurie dumnezeiască, nepământeană.

Iar unul din îngeri aducea în fiecare zi copilei alese de Dumnezeu hrană cerească, cu care Ea s-a hrănit în tot timpul petrecerii sale în Templu.

Mai departe, prin acest Har se înţelege lucrarea nemijlocită a Sfântului Duh asupra Fecioarei Maria, înzestrând-o încă din anii copilăriei cu darul citirii Sfintei Scripturi, înţelegerii ei corecte şi râvna în rugăciune.

Tradiţia bisericească ne spune că Ea petrecea cel mai mult timp în rugăciune înflăcărată, se ruga chiar noaptea, iar în restul zilei, în încăperea alăturată Sfintei Sfintelor, se ocupa cu lucrul de mână.

Prin acest Har trebuie să mai înţelegem şi un dar nemaiauzit al fecioriei şi al nevinovăţiei Fecioarei Maria. Când a împlinit doisprezece ani, Ea a spus marelui preot şi preoţilor Templului că nu se va căsători niciodată, căci a promis lui Dumnezeu să rămână pururea fecioară. Această promisiune a copilei binecuvântate i-a mirat foarte mult, căci în Vechiul Testament fecioarele nu făceau asemenea făgăduinţe, iar fecioare asemenea monahiilor Noului Testament nu existau deloc.

După rugăciunile stăruitoare ale marelui preot şi ale preoţilor, Domnul le-a descoperit prin minune că Fecioara Maria, pentru a-i fi păzită fecioria, trebuie logodită cu dreptul bătrân Iosif, ceea ce s-a şi făcut.

Dar Fecioara Maria nu numai ea singură a împlinit această făgăduinţă făcută lui Dumnezeu. Ea a servit ca exemplu pentru alte fecioare, să petreacă în viaţă monahală feciorelnică.

Iată de ce la priveghere, în timpul stihirilor, Biserica ne-a atras atenţia asupra cuvintelor prooroceşti ale dumnezeiescului psalmist: „Aduce-se-vor împăratului fecioare în urma Ei” (Psalmi 44,16).

Iar în vedenia unei monahii binecredincioase, Maica Domnului a binevoit să se numească prima monahie.

În sfârşit, prin acest Har urmează să înţelegem darul haric al minunatei smerenii a Preacuratei Fecioare Maria.

Când avea doisprezece ani, în timpul şederii în templu, în Sfânta sfintelor, Ea citea cartea proorocului Isaia. În inima Ei i-au răsunat deosebit cuvintele marelui prooroc: „Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” (Isaia 7, 14; Matei 1, 23).

Citind aceste cuvinte, Fecioara Maria s-a umilit şi şi-a dorit să fie ultima slujitoare a Acelei Fecioare din care se va naşte pe pământ Însuşi Dumnezeu. Cum şi-a dorit acest lucru, înaintea Ei a apărut îngerul şi i-a zis: „Tu eşti acea Fecioară din Care se va naşte Dumnezeu” şi că despre aceasta ea va primi peste doi ani o bunăvestire îngerească deosebită, lucru care s-a împlinit într-adevăr.

Din Evanghelie cunoaştem că în timpul Bunei Vestiri făcută de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria, Ea a arătat aceeaşi smerenie minunată, deoarece, ca răspuns la această bună vestire despre această întâmplare nemaiauzită şi suprafirească - naşterea din Ea, prin umbrirea Sfântului Duh, a Fiului lui Dumnezeu - Ea i-a spus Arhanghelului: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38).

Această smerenie a Preacuratei Fecioare Maria a şi fost cauza principală a întrupării Cuvântului lui Dumnezeu din Ea. Că este aşa, ne-a mărturisit Ea însăşi, prin cuvintele de Dumnezeu insuflate, ce le-a spus când s-a întâlnit cu dreapta Elisabeta: „Că a căutat spre smerenia roabei Sale” (Luca 1,48).

Iată, deci, cum trebuie să înţelegem Harul, care a intrat în biserica Vechiului Testament împreună cu Fecioara Maria, marele rod al acestui Har, întruparea din Preacurata Fecioară Maria a lui Dumnezeu însuşi, Mântuitorul nostru.

De altfel, nu doar un sigur rod se trage din smerenia Fecioarei Maria. Din întrupare s-a tras marea lucrare a răscumpărării noastre din păcat, blestem şi moarte, prin moartea de pe Cruce a lui Hristos. în puterea acestei răscumpărări, începând cu apostolii, ni se dă în dar, prin Tainele Bisericii, Harul interior renăscător al Sfântului Duh.

Iar acest Har ne dă dreptul să primim cea mai mare Taină a sfintei Euharistii, prin care ne facem trup din trupul şi os din osul lui Hristos şi ne unim cu El în modul cel mai strâns şi apropiat, pentru veşnica fericire a Raiului.

Atunci ce concluzie mântuitoare trebuie să tragem din toate cele spuse despre Har şi roadele lui? Biserica Dumnezeiască a Vechiului Testament a dat neamului omenesc pe Maica Domnului. În aceasta constă marea lui însemnătate educativă şi mântuitoare pentru noi.

Dar, cum a murit pe Cruce Mântuitorul nostru, catapeteasma bisericii s-a rupt în două de sus până jos. Explicând acest eveniment uimitor, Sântul Ioan Gură de Aur spune că în momentul în care a avut loc moartea Domnului, atunci Harul s-a depărtat definitiv de biserica Vehiului Testament şi a trecut asupra apostolilor, iar apoi şi în Biserica dumnezeiască a Noului Testament, şi a început să lucreze aici în multe chipuri prin manifestările sale minunate.

De aceea în Biserica lui Dumnezeu a Noului Testament se observă Harul manifestării şi prezenţei îngerilor lui Dumnezeu, care nevăzut ne îndeamnă spre rugăciune, ne abat de la orice rău, aprind în inimile noastre dragostea către Dumnezeu şi semeni, ne luminează mintea cu lumina adevăratei cunoaşteri de Dumnezeu, ne predispun către o bună viaţă creştinească.

Nu în zadar la Dumneazeiasca Liturghie în timpul Vohodului mic preotul spune în taină aceste cuvinte: „Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru,... fă împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta”. Iar în timpul Liturghiei Darurilor mai înaite sfinţite, în locul heruvicului, se cântă cântarea bisericească ce începe cu aceste cuvinte: „Acum puterile cereşti împreună cu noi, nevăzut slujesc...”.

Iată de ce Sfântul Serafim de Sarov nu o dată vedea îngeri în timpul Liturghiei, care slujeau împreună cu clerul şi umpleau biserica cu minunata şi neasemuita lor cântare.

La fel precum în biserica Testamentului Vechi, în biserica Noului Testament în mod deosebit şi minunat este prezent însuşi Domnul, cu deosebirea că aici se săvârşeşte înfricoşătoarea Jertfă Euharistică. Acest privilegiu măreţ nu exista în biserica Testamentului Vechi. La fel, cel din urmă nu transmitea credincioşilor Harul interior renăscător.

El ne este dăruit doar în Biserica Testamentului Nou, pentru împlinirea tuturor poruncilor dumnezeieşti şi pentru unirea cu Dumnezeu.

De aceea să privim biserica lui Dumnezeu ca cel mai preţios loc de pe pământ. Ea este pentru noi Cerul pământesc şi Raiul pământesc cu toată fericirea împărăţiei cereşti a lui Hristos.

Dar în acelaşi timp să năzuim, iubiţii mei, la Harul lui în multe chipuri lucrător. Mai ales să tindem către binecuvântatul dar al smereniei, după modelul smereniei Preacuratei Fecioare Maria.

Ea a stat la baza întrupării Mântuitorului, a întregii lucrări Dumnezeieşti a lui Hristos şi a întregii noastre vieţi creştineşti. Precum Eva, dorind să aibă cunoaştere, asemenea lui Dumnezeu însuşi, a căzut în mândrie, iar această mândrie - temelia şi cauza tuturor păcatelor, patimilor şi necazurilor - a lăsat-o moştenire neamului omenesc, aşa Preacurata Fecioară Maria a lăsat omenirii smerenia Sa, drept temelia şi cauza curătiei, sfinţeniei şi fericirii noastre.

Este clar că smerenia nu este doar una dintre virtuţi, ci este însăşi concepţia creştină despre lume, începutul vieţii creştineşti a Noului Testament şi chiar această viaţă.

Iată de ce marele învăţător al Bisericii, Sfântul Macarie Egipteanul, spune în minunatele sale lucrări că smerenia este semnul creştinătăţii, sau, ceea ce este acelaşi lucru, criteriul prin care se poate determina dacă suntem creştini sau păgâni; este condiţia existenţei în noi sau nu a Harului; suntem cu Dumnezeu sau fără Dumnezeu; suntem fericiţi sau nefericiţi.

Precum însuşirea definitorie a oamenilor trupeşti şi pătimaşi este mândria, aşa însuşirea definitorie şi esenţială a oamenilor duhovniceşti şi sfinţi este smerenia. Şi cu cât mai adâncă era smerenia lor cu atât mai multe daruri le trimitea Dumnezeu. înălţimea înzestrării lor duhovniceşti se măsura cu adâncimea smereniei lor.

Nu rareori, Sfântul Serafim de Sarov săruta mâinile mirenilor, se închina lor până la pământ, îi numea „bucuria” şi „comoara” lui. Iar pe sine nu se numea altfel decât „sărmanul” şi „păcătosul” Serafim.

Pentru această smerenie Domnul l-a dăruit cu un asemenea mare Har, că el, asemenea Mântuitorului, tămăduia bolnavii cu un singur cuvânt. Datorită acestei smerenii, în timpul sfintei liturghii L-a văzut în biserică pe Iisus Hristos în toată slava; de douăsprezece ori a văzut-o pe Preasfânta Maică a Domnului, o dată, aproape de moartea sa, a văzut-o pe Născătoarea de Dumnezeu în toată slava Ei cerească şi în sfârşit, ca şi Apostolul Pavel, a fost răpit încă în viaţa sa pământească până la al treilea cer şi a simţit fericirea Raiului.

Domnul, nu în zadar, atât de mult înrădăcina smerenia în inimile ascultătorilor Săi. „Când vei fi chemat la cineva la nuntă, - spunea El,- nu te aşeza în locul cel dintâi..., ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc (Luca 14, 8 - 10), căci vor fi cei de pe urmă întâi (Matei 20,16). Şi care este mai mare între voi va fi slujitorul vostru” (Matei 23, 11).

Iar El însuşi prin exemplul Său îi îndemna pe oameni să tindă spre smerenie. „Fiul Omului, - a spus El, - n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El (altora) şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20,28; Marcu 10, 14).

La Cina cea de Taină, Mântuitorul a spălat picioarele ucenicilor Săi. Nu se poate povesti ce smerenie nespusă a arătat El în timpul Patimilor, când a fost răstignit pe Cruce, cum spune Sfântul Apostol Pavel: „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte şi încă moarte pe Cruce” (Filipeni 2,8).

De aceea, amintindu-ne importanţa mântuitoare a smereniei, să-L rugăm pe Domnul şi pe Preacurata lui Maică, Feciara Maria, ca Harul în multe chipuri lucrător al Sfântului Duh să se odihnească peste noi, dar mai ales darul smereniei.

Dacă vom avea smerenie, toate virtuţile creştineşti ni se vor adăuga, căci temelia lor este smerenia. Atunci prima şi întâia virtute şi anume credinţa noastră, fără de care nimeni nu este bineplăcut la Dumnezeu, va fi mare şi de minuni făcătoare.

Aşa mărturiseşte Evanghelia, când sutasul păgân L-a rugat pe Iisus Hristos să-i vindece slujitorul bolnav. Domnul i-a spus: „Venind îl voi vindeca”. Dar sutasul, răspunzând, I-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul si se va vindeca sluga mea... Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni în Israel, n-am găsit atâta credinţă... Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela” (Matei 8, 5-13).

La fel s-a întâmplat şi când Domnul nostru a vindecat fiica îndrăcită a femeii cananience păgâne. Aceasta îl ruga insistent pe Domnul să-i vindece fiica. Dar Domnul I-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor... Da, Doamne, - a subliniat cananeanca, - dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Şi i-a spus atunci Domnul: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela” (Matei 15, 22 - 28).

Iată ce înseamnă credinţa când există şi smerenie. Dar nu numai pentru credinţă, ci şi pentru orice altă virtute smerenia are o astfel de importanţă mântuitoare. Precum sarea păstrează bucatele de stricăciune, cum spune Sfântul Ioan Scărarul, aşa este smerenia pentru fiecare virtute.

Fără smerenie toate virtuţile nu au nici o importanţă mântuitoare. Dar cum poate fi altfel, când chiar însuşi Harul, cel mai important mijloc pentru mântuirea noastră, ni se dă în dar de la Dumnezeu doar pentru smerenie.

De aceea, dacă vom avea smerenie, atunci Harul, primit de la Dumnezeu, va străluci în noi. El ne va uni pe veci cu Hristos, mai ales prin Sfănta Împărtăşanie şi pentru împlinirea tuturor poruncilor Dumnezeieşti, ne va face fiii Lui adevăraţi.

Iar de vom fi copiii Domnului nostru, ne vom face după cuvintele Apostolului Pavel şi moştenitorii tuturor bogăţiilor dumnezeieşti, bucuriei Lui dumnezeieşti şi tuturor bunătăţilor Lui nespuse şi aici şi în viaţa viitoare, în împărăţia lui Hristos cea Cerească, de care să ne învrednicească Domnul, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Preacuratei Fecioare Maria. Amin.

(ţinut în biserica rusă „Sfântul Nicolae” din Sofia, la 21 noiemhrie/4 decembrie 1946)

🚩 Camelia Smicală: Orice medic cinstit va recunoaște că știința are limitele ei, că în realitate avem prea puțin habar despre corpul nostru, că medicii sunt și ei oameni și că acolo unde știința și-a atins limitele continuă Dumnezeu. →

- Posted in ⭕ Taine și Minuni by

[...]

Într-o zi, este adus în UPU un băiețel de 2 ani și ceva în stop cardio-respirator.

Aspirase o gorgoaza (o corcodușă verde). Bunica lui, asistentă medicală la ORL, încercase acasă prin toate metodele să îndepărteze corpul străin. Când a văzut că nu reușește ,l-a suit în mașina personală și au pornit spre spital. Pe drum, copilul face stop cardio-respirator și la sosirea în UPU era deja de minute bune în stop.

Aplicam noi toate manevrele Heimlich clasice ,în disperare de cauză improvizăm, rezultat zero.

Copilul în stop, ventilare imposibilă, edem laringian masiv, corcodușa fixată ca un dop, subglotic.

Toate manevrele de extragere eșuaseră.Pensa pentru extragerea corpilor străini aluneca pur și simplu și nu puteam apuca corcodușa.

Vine și ORL-istul, încercăm traheostoma, nu se ventila și pace!

În fine, copilul era deja de prea mult timp în stop cardio-respirator ..

În UPU aveam o icoană a Maicii Domnului. Am strigat "Maica Domnului, ajută-ne!".

Asistenta s-a uitat la mine. [...]

În acel moment a sărit corcodușa fără nici o manevră și am extras-o rapid.

Am intubat repede copilul și, împotriva tuturor protocoalelor, în câteva minute era resuscitat.

Deși fusese în stop cardio-respirator mult peste limitele descrise în cărțile de medicină, copilul a plecat acasă peste câteva ore, fără absolut nici o sechelă.

Orice medic cinstit va recunoaște că știința are limitele ei, că în realitate avem prea puțin habar despre corpul nostru, că medicii sunt și ei oameni și că acolo unde știința și-a atins limitele continuă Dumnezeu.

Sursa: https://www.facebook.com/camelia.smicala/posts/pfbid0366y9v9yDpqNckKYeqxRDcg26hJebeJmozgH4T1cqWW4Kh4BH7DJ9Mi1RxqyrME6Vl

Camelia Smicală cu familia

Camelia Smicală, presată să o avorteze pe Maria, a născut cu rugăciunile părintelui Iustin Pârvu

Camelia Smicală, românca din Finlanda ai cărei copii, Mihai și Maria, au fost reținuți în mod abuziv în sistemul de protecția copilului din această țară a povestit că la cel de al treilea copil, Maria, a fost presată să avorteze fetița, fiind vorba despre o sarcină de mare risc.

Maria s-a născut prin credința mamei… și rugăciunile părintelui Iustin Pârvu, spune aceasta.

Ea a scris pe Facebook:

Am făcut curat în hârtii. Și-am găsit scrisorile Părintelui. Părintele făcea așa: răspundea la telefon doar când aveam absolută nevoie de El. Azi aveam. Și mi-a răspuns, ca de obicei. ❤️ Nu sunt vrednică de Părintele, dar vreau să împărtășesc cu voi un pic din bucuria mea. (…) ❤️ Maria e născută cu rugăciunile Părintelui. Părintele m-a învățat ce înseamnă credința și ce minuni vin din ea. Mă obligau să fac avort, pentru că aveam 2 cezariene de urgență înainte, iar la Mihai, ruptură uterină + puțin pe lumea cealaltă

Sursa: https://www.facebook.com/camelia.smicala/posts/2236870549680745

🙏🏻 Vreau ca voi toți să Mă Chemați! Chemați-Mă neîncetat și Eu vă voi auzi și voi veni la voi.

- Posted in ⭕ Taine și Minuni by

Maica Macrina (Vassopulu; +1995), stareță a Mănăstirii Panagia, Grecia

Maica Macrina (Vassopulu; +1995), stareță a Mănăstirii Panagia,(Grecia) fica duhovnicească a Cuviosului Iosif Isihast și a Cuviosului Efrem din Arizona (Moraitis), a povestit despre o femeie pe nume Maria care a suferit un ictus. În urma unei hemoragii cerebrale, ea a rămas complet paralizată sub talie și ușor pe partea dreaptă.

Cu cinci ani înainte de ictus, Maica Macrina o învățase să rostească neîncetat Rugăciunea lui Iisus și rugăciunea "Născătoare de Dumnezeu, Fecioară mântuiește-mă" cât mai des posibil în timpul zilei, mai ales când exista o mare nevoie.

Și acum, imobilizată la pat, cu metanierul în mâna stângă, Maria cu îndrăzneală, neîncetat si cu durere chema: "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară ajută-mă!" și "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară , mântuiește-mă pe mine, păcătoasa!".

După câteva zile de astfel de implorări din inimă, într-o noapte, Maica Domnului s-a arătat în timp ce se ruga. Era strălucitoare ca soarele, urmată de o mulțime de îngeri și arhangheli.

Maica Domnului a spus: "Maria, copila mea, ce pot face pentru tine?". Această femeie binecuvântată a cerut mai întâi să își recapete capacitatea de a se întoarce de pe o parte pe alta, deoarece avea mari dureri. Dar apoi a început să o implore: "De fapt, eu îmi doresc mântuirea mai mult decât orice altceva. Tânjesc după mântuirea mea, de aceea strig la Tine". Iar Grabnica noastră Ajutoare a răspuns: "Îți voi da ceea ce ceri - pentru asta am venit, pentru că M-ai chemat zi și noapte. Vreau ca voi toți să Mă Chemați! Chemați-Mă neîncetat și Eu vă voi auzi și voi veni la voi."

Întreaga încăpere și întreaga casă s-au umplut de mireasma cerească care venea de la apariția Maicii Domnului. Potrivit Maicii Macrina, toate rudele acestei femei au fost martore la această minune vie. Parfumul ceresc a rămas în casă timp de mai multe zile și mai ales în camera femeii bolnave. Fața Mariei, după aceea, a strălucit cu harul dumnezeiesc. Ea nu numai că a început să se întoarcă treptat de pe o parte pe alta, dar în câteva zile a fost complet vindecată și s-a ridicat sănătoasă de pe patul de boală.

🙏 De fiecare dată când vă veți ruga Maicii Domnului să știți că rugăciunea vă este ascultată.

- Posted in 🪷 Maica Domnului nostru Iisus Hristos by

Maica Domnului Portărița

Toate rugăciunile Maicii Domnului sunt ascultate - căci mult pot rugăciunile Maicii spre îmblânzirea Stăpânului.

Dacă știm de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acoperământul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului și de rugăciunile Maicii Domnului, atunci, avem un plus de nădejde.

Maica Domnului este nădejde: Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău!

Maica Domnului Portărița

Rugăciune către Maica Domnului:

"Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!"

✝️ Ca și cum Maica Domnului ne vorbește: Singurătatea ajută mult evlavia noastră / Cuvinte din Cartea "Viața Maicii Domnului" și "Psaltirea Maicii Domnului" 📙

- Posted in 🪷 Maica Domnului nostru Iisus Hristos by

Nimeni nu-şi păzeşte bine sufletul, dacă nu se retrage din mijlocul lumii.

Cât de frumoasă este singurătatea, în care Dumnezeu îi vorbeşte omului şi face ca sufletul să simtă Duhul Său.

În nici un loc nu mă bucuram atât de mult ca în singurătate.

Abia am avut trei ani, când m-au scos părinții mei din lume şi m-au dus la templu, unde mi-am aflat o chilie ascunsă.

Mintea mea fost totdeauna ridicată la Dumnezeu, dar niciodată aşa de bine ca atunci când eram departe de oameni.

În singurătate am fost salutată de un Înger şi am fost făcută Maica lui Dumnezeu.

Fiule, de ai fi gustat şi tu măcar o dată din comorile singurătății, n-ai căuta să stai atâta de vorbă cu oamenii, şi de ai fi vorbit numai o dată cu un Înger din cer, cred că n-ai mai petrece prin lume.

Câte vorbe zadarnice şi câte lucruri nu faci în lume, care, sau nu-ți folosesc la nimic, sau de cele mai multe ori îți strică și-ți produc neplăceri și tulburări.

De câte ori oamenii nu văd mizeriile tale şi din acest motiv îți pierzi numele cel bun, pe care ți l-ai fi păstrat de n-ai fi ieșit în lume.

De câte ori nu vorbeşti ceea ce apoi îți pare rău cã ai vorbit şi de câte ori nu-ți umpli sufletul cu răutăți pe care nu eşti în stare să le alungi. În singurătate nu ai suferi toate acestea, dacă ai şti să te linişteşti.

Dumnezeu nu este auzit acolo unde este zgomot şi sufletul nu-şi găseşte liniştea unde este zgomot.

Dacă după lucrurile tale te-ai reculege în interiorul tău, ți-ai vedea lămurit toate greşelile tale.

De câte ori n-ai săruta pereții casei tale, care te țin departe de primejdiile lumii, de ai şti să stai singur şi ai iubi sfânta singurătate.

Obişnuieşte-te să te retragi din învălmăşeala lumii tulburate pentru a te gândi atent la sufletul tău.

Atunci vei avea timp să vorbeşti cu tine însuți, când vei fi departe de necazurile oamenilor. Vei reuşi mai bine în lucrurile tale, când le vei face în taina ta cu Dumnezeu.

De nu poți sta totdeauna singur, cel puțin să stai cu oamenii buni şi nevinovați, pentru că şi aceasta este un fel de singurătate, deoarece cei puțini și buni nu duc sufletul la lucruri uşuratice.

Nu face prietenii cu cei care nu merg pe calea cea dreaptă a lui Dumnezeu.

Urmează-mă pe mine!

Cuvinte din Cartea Viata Maicii Domnului,Psaltirea Maicii Domnului

❤️ 18 Septembrie — Icoana Maicii Domnului Vindecatăarea sau "Țelitelnița"

- Posted in 🪷 Maica Domnului nostru Iisus Hristos by

Icoana originală, cunoscută sub numele de „Țelitelnița” sau „Vindecătoarea” s-a aflat în Biserica Țilkan din regiunea Kartli, Georgia. Aceasta a fost zugrăvită pe vremea Sfintei Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei (14 ianuarie).

18 Septembrie — Icoana Maicii Domnului Vindecatăarea sau "Țelitelnița"

O copie a icoanei Maicii Domnului „Vindecătoarea” se află în Mănăstirea Alexeev din Moscova, înaintea căreia se săvârșesc nenumărate minuni, consemnate încă din secolul al VIII-lea. Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului (21 septembrie, 28 octombrie) a consemnat în cartea sa Lâna rourată minunea care a inspirat zugrăvirea acestei icoane. Preotul Bisericii Navarninsky, Vincent Bulvinensky, se ruga întotdeauna la icoana Maicii Domnului, atât la intrarea, cât și la ieșirea din biserică.

El spunea în fața icoanei următoarea rugăciune:

„Bucură-te Ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântat este pântecele care L-a purtat pe Hristos și fericiți sunt sânii care L-au hrănit pe Domnul Dumnezeu, Mântuitorul nostru!”.

Într-o vreme, el însuși a suferit de o boală îngrozitoare. Limba lui începuse să putrezească, astfel încât el leșina de durere. Când își venea în fire, preotul rostea rugăciunea cea obișnuită către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. De îndată ce a terminat să se roage cu ardoare Maicii Domnului, el a văzut la capătul patului un tânăr frumos. Preotul a înțeles îndată că tânărul este îngerul său păzitor. Îngerul l-a privit cu milă, chemând-o el însuși pe Maica Domnului să-l vindece pe bărbat. Deodată, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a apărut în camera preotului și a vindecat pe omul bolnav care i-a fost atât de credincios. Preotul s-a ridicat imediat din pat și a mers în biserică, slujind din nou. Cei prezenți, care știau starea în care se afla, au fost uimiți peste măsură văzând recuperarea lui.

Această minune a inspirat zugrăvirea icoanei Maicii Domnului „Vindecătoarea” („Țelitelnița”), icoană ce o înfățișează pe Maica Domnului stând în picioare lângă patul bolnavului.

Rugăciune către Maica Domnului pentru vindecarea de boli:

Preasfântă Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea păcătoşilor Tăi robi şi vindecă-ne pe noi bolnavii, (nume) robii tăi. Pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă de păcate, vindecă-i de molimele şi de plăgile care vin asupra lor şi a noastră, ca plată pentru păcatele noastre, ale tuturor! Vindecă-ne de dureri și de toate bolile fără leac! Vindecă-ne de bolile grele, transmisibile sau netransmisibile, de bolile ştiute şi neştiute de noi! Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, Maica Dumnezeului nostru, iar noi să avem tot ajutorul tău cel sfânt și bun. Îţi mulţumim, Maică Preasfântă pentru alinare și vindecare, pentru tot ajutorul Tău neprețuit, și pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu! Că Tu eşti scară la cer pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în toate cererile, durerile și rugăciunile noastre cele îndreptăţite și ție îți mulțumim ca Maicii Domnului și Dumnezeului nostru! Slavă, laudă şi mulţumire Lui Dumnezeu pentru toate! Amin!

🙏🏻 Rugăciune către Maica Domnului

- Posted in 🪷 Maica Domnului nostru Iisus Hristos by

O, Preasfântă, Preanevinovată Fecioară, Maria, Maica Născătoare de Dum­ne­zeu, nu trece cu vederea pe cei care cer ajutorul tău şi nu ne lepăda pe noi, păcătoşii, înţelepţeşte-ne şi ne învaţă, nu te depărta de la noi, robii tăi, pentru cârtirea noastră.

Fii nouă Maică şi Ocrotitoare, ne predăm milostivului tău Acoperământ.

Îndreptează-ne la o viaţă lină şi fără de gâlceavă, ca să ne plângem păcatele noastre.

O, Maică Milostivă şi Grabnica noastră Apărătoare, acoperă-ne și ne ocrotește cu Acoperământul Tău, cu rugaciunile și mijlocirea Ta la Tronul Ceresc, pentru iertarea și mântuirea noastră.

Apără-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, îmblânzeşte inimile oamenilor răi care se ridică împotriva noastră.

O, Maica Domnului şi Ziditorului nostru, Tu, ceea ce eşti rădăcina fecioriei şi neveştejita floare a nevinovăţiei şi curăţeniei, trimite-ne ajutor celor neputincioşi şi învăluiţi în patimi trupeşti şi rătăciri ale inimii. Luminează ochii tuturor ca să vadă calea cea dreaptă și adevărată a lui Dumnezeu.

Întăreşte cu harul Fiului tău, voinţa noastră neputincioasă spre împlinirea poruncilor, ca, fiind izbăviţi de orice necaz şi năpastă cu preaminunata Ta apărare, să fim îndreptăţiţi la straşnica judecată a Fiului tău, Căruia Îi înălţăm slavă, cinste şi închinăciune acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin!


🙏 Rugăciune către Maica Domnului

O, Preasfântă Doamnă, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Ceea ce ești mai mărită decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii, Pruncă de Dumnezeu aleasă! Caută din înălțimea cerurilor cu ochiul tău blând spre noi, care cu umilință și cu lacrimi ne rugăm înaintea preacinstitului tău chip. Nu ne lipsi pe noi de ocrotirea ta și de acoperământul tău împărătesc în călătoria noastră pământească plină de necazuri și neliniști. Mântuiește-ne pe noi, cei aflați în pierzare și nevoi, ridică-ne din adâncul păcatelor, luminează mintea noastră întunecată de patimi și tămăduiește rănile sufletelor și trupurilor noastre.

O, Atotmilostivă Maică a Domnului cel Iubitor de oameni! Revarsă peste noi bogăția milei Tale, întărește voința noastră neputincioasă spre împlinirea poruncilor lui Hristos, topește împietrirea inimilor noastre cu dragostea către Dumnezeu și aproapele, dăruiește-ne zdrobire inimii și pocăință adevărată, ca, fiind curățiți de păcate, să ne învrednicim de sfărșit creștinesc, cu pace, și de răspuns bun la înfricoșata si nefățarnica Judecată a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreuna cu Tatăl cel fără de început și cu Preasfântul și de Viață Făcătorul Duh i se cuvine toată slava, cinstea si închinăciunea, acum și pururea și in vecii vecilor.

Amin.


✝️ Părintele Ilie Cleopa: “Aveți voi icoana Maicii Domnului în casă și candelă care să ardă la icoana Ei?”🕯️

Aproape în fiecare predică, Părintele Cleopa îi întreba pe enoriași:

“Aveți voi icoana Maicii Domnului în casă și candelă care să ardă la icoana Ei?”

Și îi sfătuia insistent părintele:

“Să o luați ca ocrotitoare și ajutătoare pe Maica Domnului, Mama noastră din cer și de pe pământ. Împărăteasa cerului și a pământului!

Dacă o veți lua pe Ea drept ocrotitoare, citindu-i dimineața un acatist cu candeluța aprinsă și seara un paraclis, veți avea ajutor și în timpul vieții și în clipa morții și în ziua Înfricoșătoarei Judecății.

Știți voi câte poate Maica Domnului înaintea Tronului Preasfintei și de viață făcătoarei Treimi? Dacă nu era Ea, cred că lumea aceasta se pierdea cu mult mai devreme!”

— Părintele Ilie Cleopa


🙏 De fiecare dată când vă veți ruga Maicii Domnului să știți că rugăciunea vă este ascultată.

Toate rugăciunile Maicii Domnului sunt ascultate - căci mult pot rugăciunile Maicii spre îmblânzirea Stăpânului.

Dacă știm de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acoperământul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului și de rugăciunile Maicii Domnului, atunci, avem un plus de nădejde.

Maica Domnului este nădejde: Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău!

"Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!"

✝️ 8 Septembrie - Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului - Sfânta Maria Mică

Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos, Dumnezeul nostru.

Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este primul praznic împărătesc din anul bisericesc, care începe la 1 septembrie, dar și prima zi de preacinstire a Născătoarei de Dumnezeu din cadrul acestuia. Din punct de vedere istoric, sărbătoarea s-a fixat cu prilejul sfințirii unei biserici din Ierusalim, la începutul secolului al V-lea, între anii 431 și 451, deci între cele două sinoade ecumenice, de la Efes și Calcedon, care au dezbătut și clarificat problema mariologică.

8 Septembrie - Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului - Sfânta Maria Mică

Noi trebuie să știm că Maica Domnului este mamă. Și nu este mamă numai pentru Domnul Hristos, este mamă pentru toți cei care vrem s-o avem de mamă. „Tu, dacă nu mai poți sta aici, să vii acasă, că ai unde veni...” Apoi, să știți că Maica Domnului zice tot așa către noi!


Arhanghelul Gavriil a binevestit lui Ioachim și Anei zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, zicând către maica cea neroditoare: „Ano, Ano, vei naște pe fiica cea prea binecuvântată și se va chema numele ei Maria”.

Domnul, Cel ce locuiește în Cer, vrând să Se arate pe pământ și să viețuiască cu oamenii, mai întâi a pregătit loc de sălășluirea slavei Sale, pe Preacurata Maică Să. Pentru că este obicei la împărați ca mai înainte să-și pregătească, în cetatea în care vor să meargă, palatul de petrecere. Și, precum palatele împăraților pământești se zidesc de prea înțelepții lucrători din materiale mai scumpe, la loc mai înalt, mai frumoase și mai desfătate decât alte locuințe omenești, a trebuit a se zidi așa și palatul cerescului împărat al slavei.

În Legea veche, când a vrut Dumnezeu să petreacă în Ierusalim, Solomon I-a zidit Lui casă, cu prea înțeleptul lucrător Hiraam, care era meșter renumit și plin de înțelepciune și de știință, ca să săvârșească tot lucrul. Deci, a zidit-o din materii prime prea scumpe, din pietre alese, din lemne binemirositoare de cedru și chiparos, care se aduceau din Liban, și din aur curat, la un loc prea înalt, pe muntele Morea. Era prea frumoasă, căci a săpat heruvimi pe pereți, și nenumărate feluri de pomi și de flori. Deci, avea și lărgime casa aceea, ca să nu încapă cu înghesuială în ea mulțimea poporului lui Israel. Și a venit întru ea slava Domnului în foc și în nor. Dar nu era de ajuns casa aceea spre a cuprinde întru sine pe Dumnezeul cel neîncăput. Solomon i-a zidit Lui altă casă, dar Cel Prea Înalt nu locuiește în biserici făcute de mâini omenești. „Ce casă îmi veți zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?” Deci, a binevoit, la începutul darului celui nou, a I se zidi casă, nefăcută de mână, pe Preacurată, Prea Binecuvântată Fecioara Maria. Și de care lucrători s-a zidit casa aceea? Cu adevărat de cei prea înțelepți, adică de însăși înțelepciunea lui Dumnezeu, după cum zice Scriptura: „Înțelepciunea și-a zidit ei însăși casă”. Pentru aceasta toate cele ce se fac cu înțelepciunea lui Dumnezeu sunt fă-cute bune și desăvârșite. Iar de vreme ce palatul cel însuflețit l-a zidit înțelepciunea lui Dumnezeu Cuvântul, spunem deci că I s-a zidit lui Dumnezeu desăvârșita casă; Prea Luminatului Împărat I s-a zidit prea luminat palat; Prea Curatului Mire I s-a pregătit cea prea curată și neîntinată cămară; neprihănitului Mielușel I s-a zidit cea fără de prihană sălășluire, la care lucru Însuși este martor credincios în cer, zicând către dânsa: „Toată ești bună, cea de aproape a Mea, și prihană nu este în tine”. Iar Sfântul Damaschin zice: „Toată ești cămara Duhului, toată cetatea lui Dumnezeu și noian de daruri, toată frumoasă, toată aproape de Dumnezeu”.

Dar din ce fel de material s-a zidit palatul acesta? Din cele cu adevărat prea scumpe; căci ca dintr-o piatră scumpă s-a născut din neamul cel împărătesc, din David, care a biruit pe Goliat prin piatră aceea ce mai înainte închipuia pe Hristos, piatra cea nepusă în praștie. Și că din niște lemne binemirositoare de cedru și de chiparos, s-a născut Fecioara Născătoare de Dumnezeu din neamul arhieresc, cel ce aducea lui Dumnezeu jertfe binemirositoare. Tatăl ei, sfântul și dreptul Ioachim, era fiul lui Varpafir cel ce-și trăgea obârșia sa din Natan, fiul lui David, iar mama ei, sfânta și dreapta Ana, era fiica lui Natan preotul din neamul lui Aaron. Și era Preacurata Fecioară după tată din neam împărătesc, iar după mamă din neam arhieresc.

O, Doamne, din câte prea scumpe materii și din ce prea cinstite neamuri s-a pregătit palatul cel însuflețit al Împăratului slavei! Și precum în casa lui Solomon zidurile cele de piatră și de lemn aveau mai multă cinste decât aurul cel curat cu care erau aurite; tot așa în nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu neamurile bune, cel împărătesc și arhieresc, s-au cinstit mai mult cu curăția deplină a sfinților ei părinți, care este mai scumpă decât tot aurul și argintul și mai cinstită decât pietrele cele de mult preț. Tot lucrul pământesc nu este vrednic de cinstea ei, pentru că Preasfânta Fecioară s-a născut din curăția părinților, care este mai presus decât tot neamul bun. Acest lucru îl mărturisește Sfântul Ioan Damaschin, vorbind așa către sfinții și drepții dumnezeiești părinți: „O, fericită însoțire, Ioachime și Ano! din rodul pântecelui vostru cu adevărat fără de prihană v-ați cunoscut!” După cuvântul Domnului: (r)Din rodurile lor îi veți cunoaște pe dînșii. Ați rânduit viața voastră precum a fost plăcut lui Dumnezeu. Pentru că viețuind în curăție și cuvioșie ați răsărit vistieria fecioriei, pe Fecioara aceea ce a fost mai înainte de naștere fecioară, cu mintea, cu sufletul și după naștere fecioară și totdeauna fecioară, cu mintea, cu sufletul și trupul de-a pururea feciorind.

Deci, se cădea ca fecioria cea născută pe sine din curăție să se aducă trupește pe sine însăși luminii celei uneia născute. O, doime a cinstitelor turturele cuvântătoare, Ioachime și Ano! Voi, păzind fireasca lege cu curăție, v-ați învrednicit celor mai presus de fire daruri dumnezeiești, pentru că pe Fecioară, dumnezeiasca Maică, voi viețuind cu dreaptă credință și cu cuvioșie, în omenească fire ați născut, ați odrăslit pe cea mai înaltă decât îngerii, pe fiica aceea ce și pe îngeri acum stăpânește. O, prea frumoasă și prea dulce fiică! O, crinule, cel ce ai crescut în mijlocul spinilor, fiind din rădăcină împărătească cea de bun neam! Prin tine împărăția cu preoția s-au îmbogățit!”.

Cu aceste cuvinte, Sfântul Ioan Damaschin arată din ce fel de părinți s-a născut dumnezeiasca Maică, din cât de scumpe materii s-a pregătit palatul Împăratului ceresc. În ce fel de loc s-a dospit acest aluat însuflețit? Cu adevărat în cel preaînalt, pentru că Biserica dă o mărturie ca aceasta despre dânsa: „Cu adevărat ești Fecioară curată mai presus decât toate”. Însă nu cu înălțimea locului, ci cu a bunătăților și cu a darurilor dumnezeiești, pentru că locul unde s-a născut prea Binecuvântată Fecioară era o cetate mică în pământul Galileei, care se numește Nazaret (Despre casa lui Ioachim și Anei, după multă cercetare, n-am putut să aflăm, lămurit, unde a fost. Am găsit scris în unele locuri că a fost în Ierusalim, iar în aceste cărți scrie că în Nazaret, și nedumerirea a rămas tot nedumerire), sub Capernaum, cetatea cea mare, aflându-se neslăvită și necinstită și locuitorii ei defăimați. Mai apoi și pentru Hristos s-a zis: „Din Nazaret oare poate să iasă ceva bun?”. Iar Domnul, „Cel ce petrece întru cele înalte și spre cei smeriți privește”, a binevoit să se nască Preacurata Maică Să, nu în Capernaumul cel ce prin mândrie până la cer se înălțase, ci în smeritul Nazaret, arătând că tot ce este între oameni înalt este urâciune înaintea lui Dumnezeu, iar ceea ce este trecut de dânșii cu vederea și defăimat, aceea la Dânsul este înalt și cinstit. La aceasta se mai poate adăuga că din singur numele de Nazaret să se arate înălțimea bunătăților Preacuratei Fecioare. Precum prin nașterea Sa în Betleem, care se tâlcuiește „casa pîinei”, a închipuit cu taină că El este pâinea cea coborâta din cer spre însuflețirea și întărirea lumii, așa și în nașterea Preacuratei Maicii Sale în Naza-ret, arată cele înalte pentru că Nazaretul se tâlcuiește „înflorit, sfințit și deosebit de cele pământești, încununat și păzit”.

Toate acestea se arată luminos întru Preacurata Fecioară, pentru că ea este floarea ce a răsărit din pomul cel uscat, din pântecele cel neroditor și sterp și a înnoit firea noastră cea uscată; floarea cea neveștejită, care înflorește pururea prin feciorie, floarea cea cu bun miros care a născut mirosul cel frumos, pe singur Împăratul; floarea care a adus rod pe Hristos Domnul, ceea ce singură a răsărit mărul cel cu bun miros; este sfințită cu darul Sfântului Duh, cel ce a venit spre dânsa și a umbrit-o. Și este mai sfântă decât toți sfinții, pentru că a născut pe Cuvântul, cel mai sfânt decât toți sfinții. Ea este deosebită de păcătoșii pământești, căci nici un păcat în toată viața sa n-a cunoscut.

Toți cu David grăiesc: „Fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea”. Numai singură aceea grăiește: „Fără de nelegiuire am alergat și v-am îndreptat”, pentru că ea este îndreptarea oamenilor, nu numai nefăcând păcatul, ci și pe păcătoși abătându-i de la lucrurile cele rele, așa cum zice Biserica spre dânsa: „Bucură-te, ceea ce curățești lucrurile cele spurcate”. Ea este încununată cu slavă și cu cinste. Încununată cu slavă, că din împărăteasca rădăcină a răsărit, încununată cu cinste, că din arhiereasca seminție a crescut. Încununată cu slavă, că din cei curați și drepți născători a odrăslit; încununată cu cinste, ca cea cinstită prin bunavestire și slujire a arhanghelului; încununată cu slavă ca o maică a lui Dumnezeu. Că ce este oare mai slăvit decât a naște pe Dumnezeu? Încununată cu cinste, ca cea pururea fecioară; căci ce este mai cinstită decât aceasta, ca și după naștere a fi fecioară? Încununată cu slavă cea mai slăvită decât serafimii, care ca un serafim a iubit pe Dumnezeu; încununată cu cinste, cea mai cinstită decât heruvimii, ca ceea ce pe heruvimi cu înțelepciunea și cu cunoștința cea dumnezeiască i-a covârșit. „Iar slavă, cinste și pace se cuvine tot omului care face binele”, zice apostolul. Și cine din pămînteni s-a aflat lucrător de bunătăți mai bun decât Preacurata Fecioară? Toate poruncile Domnului le-a păzit, toată voia Lui a făcut-o, toate cuvintele Lui le-a luat în minte, toate graiurile Lui le-a ascuns în inima sa, toate lucrurile cele de milostivire le-a arătat celor de aproape. Deci, cu vrednicie s-a încoronat ca o lucrătoare a tuturor faptelor bune. Este încă și păzită, că vistieria curăției sale feciorești o păzea cu strășnicie, încât nici îngerului nu voia să o încredințeze, pentru că, văzând pe înger, s-a tulburat de cuvântul lui și gândea în ce chip va fi acea închinare?

Toate acestea Nazaretul, prin numirea sa, le-a arătat a fi în Preacurata Fecioară și cine nu va zice că palatul acesta înalt al lui Hristos, cu bunătățile și dumnezeieștile daruri nu este foarte înăl-țat? Înaltă este, că din cer s-a dăruit, deși pe pământ din pământeni s-a născut. Din cer, că precum zic unii din gânditorii de Dumnezeu, arhanghelul Gavriil, cel ce a binevestit lui Zaharia nașterea lui Ioan, același a binevestit lui Ioachim și Anei zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, acela a adus din cer și numele ei cel prea binecuvântat zicând către maica cea neroditoare: „Ano, Ano, vei naște pe fiica cea prea binecuvântată și se va chema numele ei Maria”.

Drept aceea fără îndoială poate să se numească cetate sfântă, Ierusalim nou, pogorât din cer de la Dumnezeu și locaș al lui Dumnezeu între oameni. Înalt este lăcașul lui Dumnezeu, că mai presus de serafimi s-a înălțat, născând pe Împăratul Hristos. „O, înălțime, cu anevoie de suit de gândurile omenești!”.

Dar ce fel de frumusețe are Fecioara Maria, palatul cel dumnezeiesc al lui Hristos, să ascultăm pe același Ioan Damaschin, care zice așa: „S-a adus lui Dumnezeu, Împăratul tuturor, îmbrăcată cu bună podoabă a faptelor bune, ca și cu o haină de aur și înfrumusețată cu darul Duhului Sfânt, a cărei slavă este înăuntru. Că precum la toată femeia, bărbatul este slava ei cea din afară, așa sla-vă Născătoarei de Dumnezeu este înăuntru, adică rodul pântecelui ei”. Și iar zice același: „Fecioară de Dumnezeu dăruită, biserică sfântă a lui Dumnezeu, pe care acel începător de lume, Solomon, a zidit-o, și în dânsa a pietruit, nu cu aur împodobită, nici cu pietre neînsuflețite, ci, în loc de aur, strălucind cu Duhul, iar în loc de pietre scumpe, avându-l pe Hristos mărgăritarul cel de mult preț”. O podoabă ca aceasta este înfrumusețarea palatului acestuia, mult mai frumoasă decât ceea ce a fost în biserica lui Solomon, în care se vedeau închipuite asemănări de heruvimi, de pomi și de flori. Dar și în această însuflețită biserică, în Preacurata Fecioară, se văd arătate chipuri de heruvimi, căci vița sa cea de heruvim nu numai s-a asemănat heruvimilor, dar i-a și întrecut.

Dacă Biserica a obișnuit a-i numi heruvimi pe alți sfinți, cântând: „Ce vă vom numi pe voi, sfinților? Heruvimi, că întru voi s-a odihnit Hristos”, cu atât cu cât mai ales Fecioara Născătoarea de Dumnezeu este heruvim, în care s-a odihnit trupește Hristos și pe mâinile ei cele preacurate a șezut Dumnezeu ca pe un scaun: „scaun de heruvimi, fecioară”. A închipuit în sine și asemănările pomilor celor bine roditori, făcându-se, duhovnicește, măslin roditor în casa lui Dumnezeu și finic înfloritor. Pentru aceasta acum se numește mlădița de viață purtătoare, Biserică cântând așa: „Din cea neroditoare rădăcină, mlădiță de viață purtătoare ne-a odrăslit nouă pe Maică Să, Dumnezeul minunilor”. Deci, acestea toate se grăiesc pentru frumusețele ei cele duhovnicești. Dar, pe lângă acestea, și de cele trupești nu era lipsită, după cum adeveresc mulți dascăli bisericești, că în toată partea cea de sub soare n-a fost și nu va fi fecioară așa de frumoasă, precum a fost Fecioara Născătoare de Dumnezeu, pe care, Sfântul Dionisie Areopagitul, văzând-o, voia să o numească Dumnezeu, de nu ar fi știut pe Dumnezeu cel născut dintr-însa. Pentru că dumnezeiescul dar de care era plină strălucea din prealuminată fața ei. Un palat ca acesta înainte și-a gătit Lui pe pământ, Împăratul cel ceresc frumos cu sufletul și cu trupul, ca o mireasă împodobită bărbatului său. Dar încă și desfătat: „Pântecele ei mai desfătat decât cerurile l-au lucrat”. Și au încăput întru dânsa Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu.

Cea desfătată sălășluire a Cuvântului, Preacurata Fecioară, nu numai lui Dumnezeu Cuvântul, ca unui împărat este desfătată, ci și nouă, robilor celor ce alergăm către Dumnezeu, Cel ce S-a sălășluit într-însa. Pe Dumnezeu L-a încăput în pântece, iar pe noi ne înca-pe în a sa milostivire. Vasul cel ales, Sfântul Apostol Pavel, pornindu-se spre milostivire, zicea către iubiții săi: „Inima noastră s-a lărgit, aveți loc destul întru noi”. Dar, la care din sfinți poate să se găsească milostivirea așa de desfătată spre încăpere tuturor, pre-cum, după Dumnezeu, a Mariei? Că încape aicea atât cel curat, după cum și păcătosului iarăși nu-i este strâmt aici. Acolo cel pocăit are locul său și disperatul asemenea cu cel nepocăit. Ca și în co-rabia lui Noe neoprită, nu numai celor curate, ci și vietăților celor necurate se află scăpare.

Întru a ei milostivire toți cei scârbiți, năpăstuiți, flămânzi, învi-forați și bolnavi află loc de ajuns, pentru că nu știe să fie nemi-lostivă cea al cărei pântece ne-a născut nouă pe prea Bunul Dumnezeu. Mulți străjeri înarmați păzesc palatele împăraților pă-mîntești și nu dau voie tuturor ce voiesc să intre într-însele, ci îi opresc și îi întreabă de unde și la ce vin. Iar palatul lui Hristos cel însuflețit, deși este înconjurat de heruvimi și de serafimi și de nenumărate cete ale îngerilor și ale tuturor sfinților, la ușa milostivirii îndurărilor ei nimenea nu oprește pe cela ce va să intre. Nu-i opresc străjerii, nu-i gonesc ostașii, nici la ce vin nu-i întreabă, ci fără de apărare intră cu rugăciunea, și primește dar spre cererea cea de folos.

Drept aceea să alergăm la milostivirea celei ce s-a născut din pântece neroditor, dându-i ei o închinăciune ca aceasta: „Bucură-te, palatul cel cu totul fără de prihană al Împăratului tuturor! Bucură-te, sălășluirea lui Dumnezeu, Cuvântului, căreia, și ție, fiicei părintelui, Maicii Fiului, miresei Sfântului Duh, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh de la noi cei din țarină, să fie cinste și slavă în veci”.

Amin.


Rugăciune către Maica Domnului

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.

Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstoriților noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății. Așa, Doamnă preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor.

Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.

Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


Sfântul Ioan Damaschin Sfântul Ioan Damaschin despre Nașterea Maicii Domnului

Sfânta şi prealăudata Pururea-Fecioară şi Născătoare de Dumnezeu Măria fiind mai dinainte hotărâtă prin sfatul preştiutor şi mai înainte de veci al lui Dumnezeu, a fost preînchipuită şi mai înainte propovăduită de Duhul Sfânt prin diferite imagini şi cuvinte ale profeţilor, în timpul mai dinainte hotărât a odrăslit din rădăcina lui David, potrivit făgăduinţelor făcute către acesta; căci spune: S-a jurat Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: din rodul pântecului tău voi pune pe tronul tău [Ps 131,11; 2 Rg 7,12]; şi iarăşi: Odată m-am jurat întru cel sfânt al meu, că nu voi minţi pe David. Sămânţa lui rămâne în veac şi tronul lui ca soarele înaintea mea şi ca luna făcută pentru veşnicie şi care este martor credincios în cer [Ps 88, 35-36]. Şi Isaia: Toiag va răsări din Iesei şi floare se va înălţa din rădăcina lui [Is 11,1].

Aşadar că Iosif se trage din seminţia lui David au arătat precis preasfmţiţii Evanghelişti Matei şi Luca: Matei coboară pe Iosif din David prin Solomon [Mt 1, 6-16], iar Luca, prin Natan [Lc 3, 23-31]. Amândoi însă au trecut sub tăcere genealogia sfintei Fecioare.

Trebuie sa se ştie însă că nu era obiceiul la evrei şi nici în dumnezeiasca Scriptură să se scrie în genealogie femei; dar era o lege ca să nu se facă căsătorii între seminţii diferite [Nm 36, 6-9]. Deci Iosif, coborându-se din seminţia lui David şi drept fiind, căci aşa mărturiseşte despre el dumnezeiasca Evanghelie [Mt 1,19], nu s-ar fi logodit împotriva legii cu sfânta Fecioară, dacă ea nu cobora din aceeaşi seminţie. Aşadar, evangheliştii s-au mulţumit să arate numai linia descendentă a lui Iosif.

Trebuie să se ştie şi aceasta, şi anume că era o lege ca atunci când murea un bărbat fără copii, fratele lui să se căsătorească cu femeia celui răposat şi să se ridice sămânţa fratelui său [Fc 38, 8; Dt 25, 5-6]. Deci cel care se năştea era după fire fiul celui de-al doilea, adică al celui care l-a născut; iar după lege al celui răposat.

Din linia genealogică a lui Natan, fiul lui David, Levi a născut pe Melhi şi pe Pantera, Pantera a născut pe Bar-pantera, căci aşa se numea. Acest Barpantera a născut pe Ioachim, Ioachim a născut pe sfânta Născătoare de Dumnezeu. Natan a avut femeie din linia genealogică a lui Solomon, fiul lui David, din care s-a născut Iacov. Dar când a murit Natan, Melhi, cel din seminţia lui Natan, fiu al lui Levi, dar frate al lui Pantera, s-a căsătorit cu femeia lui Natan, mama lui Iacov şi din ea a născut pe Eli. Aşadar, Iacov şi Eli au devenit fraţi din aceeaşi mamă: Iacov din seminţia lui Solomon, iar Eli din seminţia lui Natan. Eli cel din seminţia lui Natan a murit fără copil şi Iacov, fratele lui, cel din seminţia lui Solomon, a luat pe femeia lui şi a ridicat sămânţa fratelui lui şi a născut pe Iosif. Aşadar, Iosif prin fire este fiul lui Iacov, care se coboară din Solomon, dar după lege al lui Eli, care se coboară din Natan.

Ioachim deci s-a căsătorit cu cinstita şi vrednica de laudă Ana. După cum Ana cea din vechime fiind stearpă a născut pe Samuii prin rugăciune şi făgăduinţă [1 Rg 1,10-11. 20-21], tot aşa şi aceasta prin rugăciune şi făgăduinţă către Dumnezeu primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ca şi în aceasta să nu rămână cu nimic în urma femeilor slăvite. Aşadar, harul — căci aşa se tălmăceşte numele Ana — naşte pe Doamna — căci aceasta înseamnă numele Măria — şi în adevăr, fiind Maica Creatorului, a ajuns Doamna tuturor făpturilor. Se naşte în casa lui Ioachim, care se găsea lângă poarta oilor şi este adusă la templu. Apoi, fiind sădită şi îngrăşată de Duhul în casa lui Dumnezeu ca un măslin încărcat de rod, a ajuns locaşul oricărei virtuţi, depărtând mintea de orice dorinţă lumească şi trupească, păstrându-şi astfel feciorelnic sufletul împreună cu trupul, după cum se cuvenea sânului care avea să primească pe Dumnezeu; căci El, sfânt fiind, Se odihneşte întru sfinţi [îs 57,11]. Stăruie deci în sfinţenie şi se arată cu vrednicie templu sfânt şi minunat al Preaînaltului Dumnezeu.

Dar pentru că duşmanul mântuirii noastre pândea fecioarele din cauza profeţiei lui Isaia care spune: Iată fecioara va avea în pântece şi va naşte fiu şi vor numi numele lui Imanuel, care se tălmăceşte: Cu noi este Dumnezeu [Is 7,14], Cel care-i prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor [Iov 5,13; 1 Co 3,19], ca să amăgească pe cel care se îngâmfă totdeauna cu înţelepciunea, tânăra e dată de preoţi spre logodnă lui Iosif cartea cea nouă celui care ştie carte [Is 29,11], iar logodna a fost păzitoare a fecioarei şi înşelare a celui care pândea fecioarele. Iar când a venit plinirea vremii [Ga 4, 4] a fost trimis îngerul Domnului la ea binevestindu-i zămislirea Domnului [Lc 1, 26-38], şi aşa a zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, Puterea enipostatică a Tatălui, nu din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului [In 1,13], adică împreunare şi sămânţă, ci din bunăvoinţa Tatălui şi din conlucrarea Sfântului Duh. Şi ea a dăruit Creatorului posibilitatea să Se creeze, Făcătorului să Se plăsmuiască, Fiului lui Dumnezeu şi lui Dumnezeu să Se întrupeze şi să Se facă om din preacuratul şi neîntinatul ei trup şi sânge, plătind datoria strămoaşei; căci aşa cum aceea a fost plăsmuită din Adam fără împreunare, tot aşa şi aceasta a născut pe Noul Adam, Care s-a născut potrivit legii naşterii, dar mai presus de firea naşterii, căci Cel din Tatăl fără mamă Se naşte din Mamă fără tată: potrivit legii naşterii, pentru că s-a născut prin femeie; mai presus de firea naşterii, pentru că s-a născut fără Tată; potrivit legii naşterii, pentru că s-a născut la timpul sorocit naşterii — căci se naşte când a împlinit nouă luni şi trece în a zecea — mai presus de legea naşterii, căci s-a născut fără să pricinuiască durere; fiindcă a aceleia căreia nu i-a precedat plăcerea nu i-a urmat nici durerea, potrivit cuvintelor profetului: înainte de a simţi dureri, a născut [Is 66, 7]; şi iarăşi: înainte de a veni vremea durerilor, ea a fugit şi a născut băiat [Is 66,7].

Din ea S-a născut, aşadar, Fiul întrupat al lui Dumnezeu, nu om purtător de Dumnezeu, ci Dumnezeu întrupat. N-a fost uns profet printr-o lucrare, ci prin prezenţa deplină a Celui care unge, încât Cel care unge să Se facă om, iar cel care a fost uns să Se facă Dumnezeu nu prin schimbarea firilor, ci prin unirea după ipostasă. Acelaşi era atât Cel care unge, cât şi cel care a fost uns ungându-Se ca Dumnezeu pe Sine însuşi ca om. Cum deci să nu fie Născătoare de Dumnezeu cea care a născut din ea pe Dumnezeu întrupat? In adevăr, este în sens propriu şi real Născătoare de Dumnezeu, Doamnă care stăpâneşte toate făpturile, fiind roabă şi maică a Creatorului. După cum atunci când S-a zămislit Cuvântul a păzit-o fecioară pe aceea care a zămislit, tot aşa şi atunci când S-a născut a păzit nevătămată fecioria ei, trecând numai prin ea şi păstrând-o încuiată [Iz 44, 2]. Zămislirea s-a făcut prin auz, iar naşterea prin ieşirea obişnuită a celor care se nasc, măcar că unii spun poveşti că s-a născut prin coasta Maicii Domnului; căci nu era cu neputinţă să treacă prin uşă fără să strice peceţile ei.

Rămâne, aşadar, şi după naştere fecioară cea Pururea-Fecioară, necunoscând deloc bărbat până la moarte. Chiar dacă s-a scris: Şi nu a cunoscut-o până nu a născut pe Fiul ei Cel Întâi-Născut [Mt 1, 25], trebuie să se ştie că întâi-născut este cel născut întâiul, chiar dacă ar fi unicul născut: întâi-născut arată că s-a născut întâiul, dar nu indică negreşit şi naşterea altora, iar până indică, pe de o parte, sorocul hotărât al unei vremi, dar nu neagă timpul ce urmează după aceasta. Căci zice Domnul: Iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului [Mt 28, 20]; aceasta nu înseamnă că se va despărţi după sfârşitul veacului, deoarece dumnezeiescul Apostol zice: Şi aşa pururea cu Domnul vom fi [1 Tes 4,17], adică după învierea obştească. Căci cum ar fi primit legătura cu bărbat, ea care a născut pe Dumnezeu şi care a cunoscut minunea din experienţa celor care au urmat? Departe fie acest gând! Nu este lucrul unei raţiuni înţelepte de a gândi asemenea lucruri şi nici într-un caz de a le face.

Dar însăşi fericita, care s-a învrednicit de darurile mai presus de fire, durerile de care a scăpat când a născut le-a suferit în timpul patimii Domnului, suportând sfâşierea inimii din pricina compătimirii de mamă, pentru că vede omorât ca pe un făcător de rele pe Acela pe care îl ştia Dumnezeu prin naştere, şi atunci a fost sfâşiată de gânduri ca de o sabie. Acest lucru vor să-l spună cuvintele: Şi sabie va trece prin însuşi sufletul tău [Lc 2, 35]. Dar bucuria învierii, care propovăduieşte Dumnezeu pe cel care a murit în trup, preschimbă durerea.

Sfântul Ioan Damaschin


Părintele Sofian Boghiu Părintele Sofian Boghiu: Cuvânt de învățătura la Nașterea Maicii Domnului

„Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a răsărit la toată lumea”. Așa începe troparul sărbătorii de astăzi, în seară această și duminică. Și în adevăr, frați creștini, nici o naștere din câte cunoaște istoria lumii n-a adus omenirii întregi atâta bucurie, câtă bucurie a adus în lume nașterea Sfintei Fecioare Maria. De la nașterea ei, un nou orizont se deschide pentru omenirea întreagă și de atunci începe a se scrie o nouă istorie în lume, istoria mântuirii neamului omenesc sau, cum spune sfântul Ioan Damaschin: „Astăzi este începutul mântuirii noastre”.

Venirea ei în lume a fost făgăduită de Dumnezeu protoparintilor noștri în raiul cel pamantesc, apoi a fost binevestita de prooroci și așteptată cu dor și înfrigurare de toate generațiile de-a lungul miilor de ani, că pe a aceleia care avea să nască pe Mesia, Mântuitorul lumii. Generațîi întregi s-au rugat pentru această întrupare din Maică Domnului. Știm că ea era vasul ales în care S-a pogorat și S-a întrupat Mântuitorul lumii. Precum se știe, Sfântă Fecioara Maria este binecuvantatul rod al rugăciunii îndelungi și cu multe lacrimi a bătrânilor și fericiților ei părinți, Ioachim și Ana.

Amândoi erau coboratori din neamul împărătesc al lui David și locuiau în Nazaretul Galileei. În centrul Nazaretului de astăzi se arată locul unde a trăit odinioară Sfântă Fecioara Maria cu familia să. Și într-adevăr, frați creștini, în Nazaretul de astăzi este o mare catedrala a Bunei Vestiri, cea mai mare din acel oraș. Și în centrul ei – are și etaj – e un fel de grilaj. Coborî niște trepte și acolo se păstrează și astăzi căsuța sfinților ei părinți, Ioachim și Ana. Mai aveau încă o casă în Ierusalim, acești bătrâni părinți ai Maicii Domnului. Acolo își duceau viață, în adâncă evlavie și curăție, în post și în fapte bune, dar toate învăluite în foarte multă tristețe, singuri, fără urmăși, coborau încet către amurgul viețîi. Și totuși, nici bătrânețea, nici sterpiciunea Anei nu-i descurajau în așteptarea lor și nu încetau a se ruga lui Dumnezeu să le dăruiască un copil. Tradiția confirmată de sfântul Ioan Damaschinul ne spune că adeseori se rugau cu aceste cuvinte:

„Doamne, Adonai, Eloi, Savaot, cunoști ocară lipsei de copii, cunoști tristețea și amarul nostru; dacă vei privi la smerenia robilor Tăi și vei da robilor Tăi un copil, Ție Ți-l vom face dar”.

Și în adevăr, Dumnezeu le-a ascultat smerită lor rugăciune și așa, ramură stearpă și uscată a tulpinii lui David rodește rod minunat, pe prunca Maria. Această fiica a bătrânilor Ioachim și Ana nu era asemenea celorlalte fiice ale oamenilor, ci una fără seamăn între ele, chiar dacă mulți din acea vreme nu puteau înțelege rostul ei dumnezeiesc în lume. Pentru că ea era femeia care avea să zdrobească capul șarpelui – cum spune în Cartea Genezei la început – făgăduită de Dumnezeu primilor oameni; ea era femeia înconjurată de nimbul celor mai negraite însușiri, ea era fecioara cea minunată și plină de har, binevestita de prorocul Isaia; care fecioara fiind, va naște pe Emanuil și va rămâne fecioara și maică, va fi locașul feciorelnic și Maică preacurata a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Născând cuvioasă Ana pe această fiica binecuvântată, casă lor bătrână s-a umplut de multă bucurie și lumina, deoarece multă și mare era tristețea și așteptarea de până atunci. Numele pe care îl aleg și-l pun părințîi copilei lor e un nume dintre cele mai frumoase care se obișnuiau la vechii evrei. Acest nume feminin este Miriam, Mariam sau Maria și însemnează „cea plăcută”, „cea frumoasă” sau „doamna”, „stăpână” sau Despina, cum ii spun grecii. Toate aceste însemnări ale numelui ei i se potrivesc în chip desăvârșit, pentru că de la nașterea să, minunată copila Maria era plină de toate însușirile și darurile trupești și sufletești.

Fiind plină de har de la nașterea să, Sfântă Maria Fecioara a rămas plină de dar pe tot timpul viețîi sale pământești. Deplinătatea acestui dar dumnezeiesc ce umplea ființă să și se revarsă peste întreagă ei făptură o apară de orice păcat. Astfel, prin darul lui Dumnezeu, păcatul n-a atins nici trupul și nici sufletul ei, încât locașul Domnului nostru Iisus Hristos s-a păstrat curat, și trupește și sufletește. Totuși, frați creștini, Sfânta Fecioara Maria s-a născut după toate legile naturale ale nașterii omenești și că urmare, ea nu a fost scutită de păcatul strămoșesc, de care a fost scutit numai Fiul ei dumnezeiesc. Această stare de sfințenie personală, dublată că de o umbră de păcatul strămoșesc transmis prin părinți, se continuă la Sfânta Fecioara până în momentul Bunei Vestiri.

În acest moment al Bunei Vestiri, la 25 martie, după ce Sfàntă Fecioara primește, în chip liber, să fie Maică Fiului lui Dumnezeu – prin acel cuvânt către înger: „Fie [Mie], după cuvântul tău”, deși nu știa de bărbat – este curățită deplin de toate urmările păcatului strămoșesc prin coborârea Duhului Sfânt peste ea. În acest moment, pentru Sfânta Fecioara începe un nou capitol: de la această dată, preacurata Fecioara – preacurata pe deplin în trup și în suflet – devine locaș sfințit în care se alcătuiește trupul omenesc al lui Dumnezeu Cuvântul. Astfel, numai după ce Sfânta Fecioara primește a fi mama lui Dumnezeu Fiul, ea este curățită deplin. Până la hotărârea această suprafirească, Sfânta Fecioara Maria, deși plină de dar, era totuși sub influență păcatului strămoșesc că și ceilalți oameni și deci liberă de a se pronunță împotriva maternității dumnezeiești. În loc să fi spus „fie”, cum a spus, putea să spună „nu primesc”. Însă a spus „fie”, adică s-a supus fără condiție, deși era fără de bărbat. Putea adică să nu primească a fi Maică Mântuitorului lumii. Așadar prin lucrarea Sfântului Duh, trupul feciorelnic, preacurat și neatins de nici un păcat, a fost curățit de păcatul strămoșesc, încât carnea din care Se va naște Domnul nostru Iisus Hristos și sângele care va da viață acestei carni dumnezeiești să nu aibă nici o urmă de păcat, fie el păcat strămoșesc ori personal. Numai din acest trup fără pată sau imaculat al Sfintei Fecioare Maria se putea naște un trup unit într-un ipostas cu dumnezeirea. Numai acest trup putea lucra mântuirea lumii și numai acest trup era vrednic să nască pe Domnul nostru Iisus Hristos că om.

Această este învățătură ortodoxă despre Nașterea Maicii Domnului, așa cum au mărturisit-o sfinții Părinți și sfintele sinoade ecumenice. În această privința, sfântul Chiril al Ierusalimului, în una din catehezele sale spune așa:

„Hristos era Acela care avea să Se nască din Preacurata Fecioara și de aceea a umbrit-o pe ea puterea Celui Preainalt și Sfântul Duh S-a pogorat peste ea și a sfințit-o, pentru că ea să poată zămisli și naște pe Acela prin Care s-au făcut toate; nașterea această a fost curată și fără nici o pată”3.

Sfântul Ioan Damaschin, mergând pe aceeași cale a sfinților Părinți și a sinoadelor ecumenice, sintetizează această învățătură cu următoarele cuvinte:

„După ce Sfântă Fecioara Maria a primit a naște pe Fiul lui Dumnezeu, Duhul Lui Sfânt S-a pogorat peste ea, potrivit cuvântului dumnezeiesc pe care l-a spus arhanghelul, curățînd-o și dându-i în același timp puterea de a naște”.

Aceeași învățătură o aflăm cântată și în imnografia Bunei Vestiri: într-o cântare în formă de mărturisire, însăși Fecioara Maria rostește aceste cuvinte:

„Sufletul mi l-a curățit, trupul mi l-a sfințit, biserica încăpătoare de Dumnezeu m-a făcut pe mine, cort de Dumnezeu împodobit, locaș însuflețit m-a făcut venirea Sfântului Duh și curată Maică a Vieții.”

Frați creștini, Maică Domnului, intrupand în sine pe Dumnezeu prin lucrarea Sfântului Duh, a salasuit în ea lumina dumnezeiască, devenind o ființă cu totul deosebită, mai presus de oameni și de îngeri. Sfântul Grigorie Palama, un mare teolog ortodox, spune între altele că: „Dumnezeu, alcătuind un univers comun al bunătăților văzute și nevăzute, ne-o arată pe Maică Domnului că întrunind în sine toate frumusețile dumnezeiești, îngerești și omenești. Și dacă frumusețea superioară ce împodobește amandoua lumile” – cerească și pământeasca – „este acolo, numai prin ea a venit la noi Fiul lui Dumnezeu, luând trup omenesc din ea și Dumnezeu S-a arătat pe pământ și cu oamenii împreună viețuind, fiind tuturor nevăzut înainte de ea”.

Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, era din veșnicie la Tatăl, însă nu era văzut de oameni. Prin întruparea Lui din Fecioara Maria devine văzut de oameni, de lume, purtând trup omenesc că și noi, fără de păcat.

„Tot așa și în veacul nesfârșit, în ceruri, toată coborârea luminii dumnezeiești, toată formă darurilor duhovnicești, nu o poate primi nimeni fără Maică Domnului. Ea, primind toată plinătatea Celui ce plineste toate, fiecare după criteriile, după proporția și măsură curăției fiecăruia…” – așa se dau darurile, după curăția fiecăruia – „…încât Maică Domnului este și vistieria și distribuitoarea bogăției dumnezeiești (…). Este izvorul și înlănțuirea tuturor bunurilor negraite. Ea este culmea și sfârșirea întregii sfintenii”.

Sfântul Grigorie Palama se întreabă așa: „Cum te voi slăvi pe ține, vistieria slavei? (…) Prin ține se luminează duhul meu cu venirea Duhului dumnezeiesc în lume. Te-ai făcut vistiernicul și pastratoarea harurilor, nu că să le ții la ține, ci că pe toate să le umpli de har, că vistiernicul adună comori spre a le împărți. Pentru ce ai ține închisă bogăția care nu se micșorează”?

De aceea, te rugăm, Stăpână preabună, dăruiește întregului tău popor aceste moșteniri ale tale, din milă și din comoară harurilor tale, că ceea ce ești plină de har. Din aceste comori cerești ajută și tămăduiește sufletele și trupurile noastre imbolnavite de patimi, luminează și împacă viață lăuntrică a fiecăruia din noi, că ceea ce cunoști bine toate necazurile noastre. Revarsă, Preasfânta, bucurie, pace și bună înțelegere în familia neamului nostru omenesc și românesc care din adâncă vechime, din vremi, te cinstește cu multă și curată evlavie.

Și îndrăznim să te mai rugăm, preasfânta Fecioara, să mijlocești la Fiul tău și Dumnezeul nostru să potolească cumplitele vrajbe din lume, pentru că El este cu adevărat Izvorul și Stăpânul păcii. Cerem cu umilință și cu încredere toate acestea, preasfânta Fecioara și Maică a Domnului, știind că poți să ne ajuți, pentru că tu pe toate le poți câte le voiești. Amin.

Părintele Sofian Boghiu

🔴 Sfinții îi unesc pe oameni: Mare pelerinaj în Ucraina — 7 zile de mers pentru sărbătoarea Maicii Domnului la Poceaev

- Posted in 🌐 Ortodoxia în Lume by

Timp de 7 zile, parcurgând 35 de km pe zi, creștinii ortodocși merg prin Ucraina, spre icoana Maicii Domnului de la Poceaev.

„Nici o armă nu este mai puternică decât rugăciunea - ea aduce pace în lume și în suflet.” spunea Sfântul Siluan Athonitul.

Pelerinaj-7-zile-Poceaev.jpg

Un mare pelerinaj a început în Ucraina pentru sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului care se serbează pe 28 august. Procesiunea pornește de la mănăstirea Kamenets-Podolsky și va ajunge la mănăstirea Poceaev pe 27 august.

Pelerinii merg pe jos 260 de kilometri în șapte zile, purtând icoane din bisericile lor și rugându-se seara sub cerul liber, urmând a participa la final la sărbătoarea Adormirii Fecioarei Maria la Lavra Poceaev.

Drumul pe jos spre mănăstirea Poceav are o tradiție de mulți ani, unii dintre pelerini fiind prezenți zeci de ani la rând, chiar la vârste înaintate. Participarea la procesiunea religioasă din acest an este o responsabilitate personală a fiecărui credincios, din cauza războiului, nu există o organizare oficială.

La mănăstirea Poceaev cu sute de ani în urmă s-a întâmplat o minune legată de apariția Maicii Domnului. De asemenea aici se află o icoană a Maicii Domnului – „Poceaevskaia”.

În urmă cu 400 de ani mănăstirea a fost sub asediul tătarilor. Toți călugării și creștinii adăpostiți aici au fost chemați la rugăciune de stareț iar în timp ce slujeau Acatistul Maicii Domnului deasupra bisericii a apărut dintr-odată Fecioara Maria într-un veștmânt alb, strălucitor, înconjurată de îngerii cu săbii în mâini și de un bătrân stareț al mănăstirii, Sfântul Iov.

Tătarii au tras înspre armata cerească ce se arătase deasupra dealului Poceaev dar săgețile se întorceau înapoi spre cei ce le trăgeau. În confuzia și teama ce a cuprins oastea de tătari, mulți au fugit, alții au fost făcuți prizonieri de apărătorii mănăstirii. Unii dintre prizonierii tătari s-au botezat și au devenit creștini ortodocși.

Icoana Maicii Domnului de la Poceaev

🧧 Arătarea Măicuței Domnului unui grec cu viață sfântă cu privire la rugăciunea lui legată de război, relatată de Mitropolitul Neofit de Morfu

- Posted in 🪷 Maica Domnului nostru Iisus Hristos by

L-am rugat pe Fiul Meu să nu fie niciunul dintre aceste războaie, foamete, ciumă, cutremure și cataclisme. Și El mi-a spus:

"Trebuie să vină Maică, altfel nu se vor pocăi.

Și nu se pocăiesc pentru că văd că perpetuează două păcate mari. Ei perpetuează păcatele cărnii, fără înfrânare, fără rușine, atât în căsătorie, cât și în afara acesteia. Trupul pe care Mi l-ai dat, îl spurcă în fiecare zi și nu le este rușine; nu se pocăiesc. Ei socotesc că este dreptul lor.

Și în al doilea rând: multele avorturi. Peste tot în lume. Până în punctul în care sunt mai mulți copii morți decât cei vii care se nasc."

Arătarea Măicuței Domnului unui grec cu viață sfântă cu privire la rugăciunea lui legată de război, relatată de Mitropolitul Neofit de Morfu

— Blog-ul SACCSIV: CEO al JPMorgan Chase: „Al treilea război mondial a început deja”

❤️ Maica Domnului este modelul suprem al tuturor femeilor❗

- Posted in 🗨️ Gânduri și Cugetări Ortodoxe by

❤️ "Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine" – Părintele Arsenie Papacioc.

Maica Domnului este modelul suprem al tuturor femeilor

📜 "Maica Domnului e scara, uşa, puntea către Cer prin care noi urcăm la Dumnezeu şi Fiul se coboară. Scopul vieţii creştine este înfierea de către Tatăl, să ajungem fii ai Tatălui, în Împărăţie. Nu poţi deveni fiu al Tatălui daca nu-l ai pe Hristos frate, ci doar dacă eşti împreună cu El în acea îmbrăţişare de iubire la sânul Maicii Domnului ce iată, devine şi mama ta. Când o vei simţi cu adevărat pe Maica Domnului ca mamă, când vei gânguri alături de pruncul Iisus cuvinte de iubire, atunci, înfiat de Maica Sfântă, poţi sa fii fiu al Tatălui." — Părintele Ghelasie de la Sfânta Mănăstire Frăsinei


🙏 Împărăteasa mea Preabună şi nădejdea mea cea Preasfântă, prietena orfanilor şi apărătoarea străinilor, ajutătoarea celor săraci şi acoperământul celor loviţi de răutăţi! Vezi-mi necazul, vezi-mi amărăciunea! De peste tot năvălesc ispitele asupra mea, iar apărătoare nu am.

Dar tu, Stăpână, ajută-mă, căci sunt neputincios. Hrăneşte-mă, căci sunt străin. Povăţuieşte-mă, căci sunt rătăcit. Vindecă-mă şi mă mântuieşte, căci nu am altă nădejde. Nu am alt ajutor, nici altă mijlocitoare, nici mângâiere, fără numai pe tine, o, iubitoare de Dumnezeu, Maica tuturor necăjiţilor şi întristaţilor, precum şi a celor împovăraţi.

Caută dar la mine păcătosul, care zac în răutăţi şi acoperă-mă cu Preasfântul tău Acoperământ, ca să mă izbăvesc de toate răutăţile care m-au înconjurat şi voi lăuda pururea preacinstitul tău nume.

Aliluia!

🙏🏻 “Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te rogi cum trebuie.”

- Posted in ⭕ Taine și Minuni by

Într-o noapte, în vis, Maica Domnului a învățat-o pe mama mea următoarea rugăciune: “Împărăteasa mea preabună ...”

Mama mea, Sofia, nu știa carte, și era necăjită cu nu putea să învețe rugăciuni mai lungi, precum cele din cărțile de rugăciune.

Părintele Arsenie i-a zis:

– “Roagă-te cum știi, că Dumnezeu îți primește rugăciunea.”

Avea Părintele și vorba aceasta de la Sfinții Părinți:

– “Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te rogi cum trebuie.”

Într-o noapte, în vis, Maica Domnului a învățat-o pe mama mea următoarea rugăciune:

“Împărăteasa mea preabună, și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor, ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi, ci-l dezleagă precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă ajuți, și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.”

Când s-a sculat din somn, mama știa deja rugăciunea pe de rost.

Ne-a învățat și pe noi, copiii ei, ca nu cumva s-o uite.

Dar n-a uitat-o niciodată.

I-a spus și Părintelui Arsenie această rugăciune, și el i-a zis:

“No vezi, așa să te rogi, cum te-a învățat Maica Domnului!”

După un timp, am descoperit că această rugăciune este și în Ceaslov (la finalul Rugăciunii de Dimineață), exact așa cum a învățat-o Maica Domnului pe mama mea Sofia, ceea ce ne dă certitudinea că rugăciunile care ne-au rămas de la Sfinții Părinți ai Bisericii nu sunt inventate de aceștia, nu sunt din mintea lor, ci le-au fost insuflate de Duhul Sfânt.

Preotul Ioan Sofonea

Extras din “Am auzit un sfânt vorbind: Părintele Arsenie Boca”, Ed. Accent Print, Suceava,2013.

✝️ Părintele Ilie Cleopa: “Aveți voi icoana Maicii Domnului în casă și candelă care să ardă la icoana Ei?”🕯️

- Posted in ✝️ Părintele Cleopa Ilie by

Aproape în fiecare predică, Părintele Cleopa îi întreba pe enoriași:

Aveți voi icoana Maicii Domnului în casă și candelă care să ardă la icoana Ei?

Și îi sfătuia insistent părintele:

Să o luați ca ocrotitoare și ajutătoare pe Maica Domnului, Mama noastră din cer și de pe pământ. Împărăteasa cerului și a pământului!

Dacă o veți lua pe Ea drept ocrotitoare, citindu-i dimineața un acatist cu candeluța aprinsă și seara un paraclis, veți avea ajutor și în timpul vieții și în clipa morții și în ziua Înfricoșătoarei Judecății.

Știți voi câte poate Maica Domnului înaintea Tronului Preasfintei și de viață făcătoarei Treimi? Dacă nu era Ea, cred că lumea aceasta se pierdea cu mult mai devreme!

Părintele Ilie Cleopa

🎼 Prohodul Maicii Domnului

- Posted in 🪷 Maica Domnului nostru Iisus Hristos by

Prohodul Maicii Domnului are o însemnătate deosebită pentru credincioșii ortodocși, fiind în același timp o cântare de tânguire, dar și o mărturisire a Sfințeniei Maicii Domnului și a dumnezeirii celui ce S-a născut din pântecele ei cel pururea fecioresc.

Prohodul Maicii Domnului se cânta în seară de 14 spre 15 august, în jurul epitafului sau icoanei Maicii Domnului.

Prohodul Maicii Domnului este o rugăciune plină de evlavie, integrată în cultul Bisericii noastre, creând un paralelism între momentul Răstignirii și Învierii Mântuitorului și ridicarea la ceruri a Născătoarei de Dumnezeu.

Această slujba este așezată de Biserica după modelul Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos din Vinerea Sfintelor Patimi.

La fel, și în ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, în mijlocul bisericii, la slujba Vecerniei sau a Privegherii, se scoate în mijlocul sfântului lăcaș epitaful pe care este reprezentată icoană Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.


Prohodul Maicii Domnului - Tronos


Starea I

1. În mormânt Viata
Ai fost pus, Hristoase,
Si-a vietii Maica-acum intra în mormânt
Si se muta la viata cea de sus.

2. Tu nascând Viata,
Pe a tot-Dumnezeu
Si viata, Prea Curata schimbând-o
La viata cea de sus te-ai si mutat.

3. Te marim pe tine,
Maica prea curata,
Si-adormirea ta cinstim, praznuind-o
Cu solirea-ti pururea fiind paziti.

4. Fericimu-te toti,
O, prea sfânta Maica,
Închinându-ne cinstitei tale mutari,
Cea de care îngerii s-au minunat.

5. Te marim pe tine,
Maica a Lui Hristos,
Care fara de samânta ai zamislit
Si a a ta mutare toti o preamarim.

6. Fericimu-te toti,
Maica a Lui Hristos
Ceea ce-ai pricinuit pe noul Adam,
Si-adormirea-ti cu credinta o cinstim.

7. Te marim, Fecioara
Pururea cinstita
Si icoanei tale ne închinam,
Ca la oglindirea sfântului tau chip.

8. Fericimu-te toti,
Maica a Lui Hristos,
Ca pe rugatoarea pururea pentru noi
Si ca pe o solitoare pentru toti.

 


 

Page 1 of 4