Invitaţie la Ortodoxie

Cea mai frumoasă definiție pentru icoană este această metaforă: fereastră spre cer. O definiție cu adevărat inspirată.

Elementul comun al tuturor icoanelor este sfințenia persoanelor reprezentate în ele. Tocmai de aceea, icoana are această calitate: de a ne facilita legatura cu Dumnezeu și cu Sfinții Săi.

Ființa umană, grație dimensiunii sale spirituale, e însetată de Dumnezeu. Așa se face că omul e într-o continuă căutare. Câtă vreme el caută numai lucruri materiale, e nemulțumit și e mereu însetat. Își dorește cu ardoare un lucru, îl obține (cu mai mult sau cu mai puțin efort) și, inevitabil, după un timp relativ scurt, vrea altceva, altul devine obiectul dorinței sale ardente. Îl obține și pe acela, dar nici așa el nu-i mulțumit și rămâne într-o înfrigurată căutare a ceva nou.

De la o vreme, omul simte un gust amar, un soi de dezamăgire amestecată cu o lehamite ce nu poate fi vindecată și care îl duce încet într-o stare de deprimare fără un motiv aparent. Motivul însă există și el este cât se poate de întemeiat: în realitate, nu lucruri caută omul, de aceea se plictisește de ele imediat; nici oamenii nu reprezintă termenul final al căutărilor sale: oricât de speciali ar fi ei, nu-l împlinesc până la desăvârșire, mai încape întotdeauna în inima lui Cineva și locul acela e perceput ca un gol ființal câtă vreme el nu e umplut cu Cel Care Singur îl poate umple, cu – Dumnezeu.

Omul e făcut după chipul lui Dumnezeu și el tânjește după Creatorul său.

Agonisește în jurul său lucruri și oameni, dar faptul că rămâne mereu însetat de ceva sau de cineva nou – este dovada că altceva caută inima sa. Mai corect spus: pe Altcineva!

Numai Dumnezeu poate să umple inima omului, așa încât omul să se simtă cu adevărat împlinit. Dumnezeu Care, fiind Persoana Absolută (Treimea Personală Absolută), este Cel Care este dintotdeauna Același și veșnic Nou. Noutatea Sa vine pentru om din aceea că el înaintează la nesfârșit în cunoașterea lui Dumnezeu și în comuniunea cu El și niciodată nu ajunge la capăt, ci aprofundează mereu această comuniune-cunoaștere. Astfel, numai când omul Îl află pe Dumnezeu, înțelege sensul adevărat al căutărilor sale.

Icoana înlesnește accesul nostru spre Dumnezeu și spre toate persoanele sfinte care sunt reprezentate în ele.

Ca ortodocși, noi nu ne rugăm bucății de materie care este suportul pe care e zugrăvit chipul sfânt. Ci ne rugăm Sfântului însuși care este pictat pe suportul respectiv. Așa cum, atunci când privim fotografia unui om drag, nu o confundăm cu omul în cauză, ci ea reprezintă doar un pod de acces către persoana respectivă și un mijloc de aducere-aminte. Icoana este un mijloc de aducere-aminte și de comunicare cu Persoana sfântă cu care vorbim în rugăciunile noastre. Și, dacă nu aruncăm la gunoi fotografia unui om drag, pentru respectul și pentru dragostea ce i le purtăm omului din fotografie, cu atât mai mult pastrăm cu evlavie „fotografia” unei persoane sfinte.

Icoana este o fereastră spre cer, pentru că, rugandu-mă Persoanei sfinte care este zugravită în icoană, Persoana respectivă se apropie de mine, îmi ascultă păsul și mă ajută să ies din impas; în același timp, eu, cel care mă rog, particip nevăzut, cu toată ființa mea, la sfințenia Persoanei respective, mă împărtășesc de ea, după măsura mea, mă umplu, adică, de sfințenie pe cât pot să încap. Este o comuniune care mă ajută în desăvârșirea mea și mă apropie și ea pas cu pas de asemănarea cu Dumnezeu, spre care asemanarea sunt chemat și spre care tind, în virtutea chipului divin pe care îl port în mine prin creatie.

Publicat la 8 iunie 2011 de Dianora Ioana

❤️ Aproapele meu: Icoana Părintelui Justin care izvorăște mir. →

🔴 Moaștele Sfântului Nicolae refuză să reverse mir la slujba catolicilor eretici - revarsă mir numai la Liturghia Ortodocșilor

✝️ Minune la Hangu-Neamț: a curs mir din Icoana Maicii Domnului de la biserica din Buhalnița

🙏 La Iași, din icoana Părintelui Justin Pârvu a izvorât mir - 19 martie 2019

❤️ Fotografia zilei: Pe 10 februarie, ziua nașterii Marelui Duhovnic al românilor, Părintele Justin Pârvu, a avut loc un Simpozion la Mănăstirea Paltin – Petru Vodă, la care au fost prezenți câteva sute de participanți. A avut loc și o minune: unul dintre portretele Părintelui Iustin din chilia sa a izvorât mir ce a răspândit pace și liniște sufletească. →

Minunea revărsării mirului s-a petrecut multe sute de ani, până când romanii-catolicii au venit şi l-au furat pe sfânt şi l-au dus la Bari, unde ortodocşii au un altar.

De ce li s-a făcut ortodocşilor altar la Bari? Deoarece au văzut că la Bari moaştele Sf. Nicolae nu mai izvorau mir.

Dar când au lăsat pe un preot ortodox să slujească au văzut că moaştele izvorăsc din nou mir.

Apoi a slujit iarăşi un preot catolic, iar moaştele au încetat din nou să mai izvorască mir.

Sf. Nicolae se arată împotriva ereziei catolice, iar ortodoxia o arată ca fiind dreapta-credință şi singura mântuitoare.

Moaștele Sfântului Ierarh Nicolae Arhiepiscopul Mirelor Lichiei

Cu trupul la Bari, în sudul Italiei, cu un braț în nord-estul Franței și cu moaște ale brațului drept în România, Sfântul Nicolae pare răstignit pe harta Europei contemporane, pentru unitatea creștinilor și refacerea Bisericii primare.

Sfântul Nicolae făcătorul de minuni a adormit întru Domnul la începutul secolului al IV-lea și a fost înhumat în Mira Lichiei, de unde era originar și unde a păstorit ca ierarh. Prin anul 1087, niște negustori italieni i-au deschis mormântul, au luat moaștele și le-au dus la Bari, în Italia. Mai târziu (sec. XVI), un călător valah a obținut mâna dreaptă a sfântului, pe care a adus-o la bordul unei corăbii la Constanța. A dăruit mâna Sfântului Nicolae Mitropoliei din București. Voievodul Mihai Viteazu a ferecat sfintele moaște cu aur, argint și nestemate și le-a dăruit Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București. Moaștele mâinii Sfântului Nicolae erau așezate într-o casetă de aur de 24 de carate. În 1993, doi hoți au pătruns în toiul nopții în biserică și au furat sipetul cu moaștele, cât și epitaful brodat cu fir de aur de la mormântul voievodului martir Constantin Brâncoveanul, din interiorul lăcașului, cu intenția să le comercializeze. Cei doi hoți au tăiat caseta de aur, dar au fost prinși, judecați și condamnați pentru fapta lor. Mâna Sfântului Nicolae a fost reașezată într-o lădiță de argint, unde se odihnește întru Domnul și azi și poate fi venerată de pelerini. Epitaful a fost și el recuperat și așezat la locul lui în biserică. La câtva timp de la cele întâmplate, unul din hoții care au furat sfintele moaște a murit în închisoare, chiar în ziua de 6 decembrie, de Sfântul Nicolae.

Tot în Biserica Sfântul Gheorghe Nou se păstrează icoana făcătoare de minuni a Cuvioasei Parascheva, care a aparținut lăcașului Sfânta Vineri din Capitală. După ce acest altar a fost dărâmat din ordinul dictatorului Nicolae Ceaușescu, icoana a fost păstrată la Mănăstirea Cernica, de unde a fost adusă aici.

Pe 19 martie, din icoana Maicii Domnului de la biserica din satul Buhalnița, comuna Hangu, judetul Neamt, a început să curgă mir. Era spre lăsarea serii și cu tot cu preotul paroh, Cristian Dăscălescu, erau 9 oameni care au văzut fenomenul destul de des întâlnit în ultima vreme, dar rămas deocamdată inexplicabil din punct de vedere științific.

Conform preotului, mireasma putea fi simțită puternic și în afara bisericii, timp de câteva zile, deși icoana a rămas la interior. ”S-a întâmplat pe 19 și pe 20 martie. Este adevărat, dar asta s-a întâmplat și a încetat pe 20 martie, la pomenirea unor sfinți. Am anunțat atunci la Mitropolie, chiar s-a întâmplat asta. Cam 24 de ore a durat. Pe data de 19, noi am văzut undeva pe vremea vecerniei, spre seară. Un copil a observat și a anunțat. Mirosea foarte puternic. Foarte puternic și un miros deosebit. Mireasma aceea de mir a ținut câteva zile și s-a simțit și în afara bisericii. În incintă, în parcare, peste tot. Exact ca atunci când sunt copacii înfloriți și când adie vântul, vine mireasma aceea.

A fost un fenomen deosebit. A curs mir și din partea de lemn a icoanei, dar și prin ferecătura de argint, adică prin mâinile Maicii Domnului. Era o substanță care părea uleioasă, dar nu era uleioasă. Curgea și din metal, dar în special din ochi. Cu tot cu copilul care a văzut, eram în total nouă oameni când a îneput să izvorască mir. De la Mitropolie ni s-a spus să facem de îndată slujba Maicii Domnului și după ce am început, atunci a început să izvorască și mai mult. Pe de o parte a fost înfricoșător, dar pe de altă parte a fost minunat. Biserica este monument istoric, icoana este foarte veche, dar din câte știu eu, așa ceva nu s-a mai întâmplat aici la noi. Nu se știe exact cât de veche este icoana, dar cred că e de prin anul 1700, cam așa. S-a păstrat mirosul și acum. Miroase și rama de stejar. A curs forte mult și din ramă”, a declarat pentru tvmneamt, preotul Cristian Dăscălescu, parohul de la Buhalnița.

A doua zi, pe 20 martie, pentru că prin intermediul internetului au început să circule imaginile de la Buhalnița, la biserica din sat au ajuns peste 200 de oameni, pentru a vedea minunea cu ochii lor.

Sursa: https://tvmneamt.ro/minune-la-hangu-neamt-video-a-curs-mir-din-icoana-maicii-domnului-de-la-biserica-din-buhalnita/