La 9 octombrie 1946, Mircea Vulcănescu a fost condamnat la opt ani de temniță grea. În ianuarie 1948 i s-a respins recursul menținând pedeapsa din 1946.

“Cu toate că era atât de bolnav, chinuit de tuberculoză, la 20 aprilie 1951 este ridicat de la Penitenciarul Aiud de către organele de Securitate. La 25 aprilie 1951 Direcţia Generală a Penitenciarelor din Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul Evidenţei trimite adresa nr. 9947 Direcţiunii Generale a Securităţii Statului: ,Penitenciarul Jilava prin raportul 8540/ 1951 ne înaintează un referat medical din care se constată că deţinutul internat politic Vulcănescu Mircea suferă de pleurezie stîngă cu stare generală rea pentru care i se recomandă internare la Spitalul Văcăreşti."

Adresa din 26 mai 1951 a Direcţiunii Generale a Securităţii îl condamna practic la moarte pe Mircea Vulcănescu

Răspunsul, evaziv, va grăbi moartea lui Mircea Vulcănescu:

“Raportaţi relaţii complete şi avizul dumneavoastră cu privire la transferarea de la Penitenciarul Jilava la Spitalul Penitenciarului Văcăreşti a deţinutului Vulcănescu Mircea Aurel, funcţionar, fiul lui Mihai şi al Mariei, bolnav de pleurezie”.

Adresa din 26 mai 1951 a Direcţiunii Generale a Securităţii – regiunea Bucureşti retează orice posibilitate de supraveghere a bolii pulmonare:

“La ordinul dumneavoastră din 10 mai 1951 raportăm următoarele: întrucît din fişa personală a susnumitului ce o posedă la Direcţiunea Generală a Securităţii Statului, fără a se cunoaşte motivul reţinerii, nu putem aviza transferarea sa de la Penitenciarul Jilava la Spitalul Penitenciarului Văcăreşti”

“Vulcănescu a murit pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămâni. Șeful temnicerilor de la Aiud l-a pedepsit mutându-l din celula condamnaților într-o celulă din cetățuia închisorii, în care a petrecut o noapte pe un ger de -20 de grade. Avea 48 de ani și a lăsat un îndemn: „Să nu ne răzbunați!”.”

• Sursa: https://glasul.info/2024/05/26/adresa-din-26-mai-1951-a-directiunii-generale-a-securitatii-il-condamna-practic-la-moarte-pe-mircea-vulcanescu/

• Repere:

  • 🥇 Mircea Vulcănescu — geniu al culturii româneşti, una din cele mai strălucite inteligenţe ale generaţiei interbelice, economist, sociolog, filozof, scriitor, publicist, teolog și profesor de etică, victimă a represiunii comuniste din România. Vesnica lui pomenire! / n. 3 Martie 1904, + 28 Octombrie 1952

  • 📜 Grigore Caraza - Aiud însângerat: Mircea Vulcănescu / Acolo, în Zarca Aiudului, a murit filosoful Mircea Vulcănescu, fost ministru în timpul lui Antonescu, pentru a salva un tânăr care avea congestie pulmonară şi pe care l-a ţinut în braţe pentru a-i da căldură din căldura trupului său. Cu doar câteva clipe înainte de a-şi da duhul, acest om deosebit le-a spus celor din celulă să nu îl răzbune. ~ Grigore Caraza - Aiud însângerat

  • 📜 Mircea Vulcănescu despre Neamul Românesc / Nu suntem un neam bogat. Neam de păstori şi de plugari, toată bogăţia ne-a fost rodul pământului acestuia şi al dobitoacelor de pe el. Grâul l-am semănat primăvara, în tot anul, bun sau rău, ca pe o leturghie. Şi oile le-am muls ca pe sfinte. Şi vacile le-am privegheat ca pe o arcă a legământului nostru cu glia. Scrisoarea noastră a fost ,,brazdă trasă cu fierul plugului’’ şi graiul nostru a fost îndemnul pentru boi ori cântecul – pentru oi – din fluier. Copacii din pădure i-am doborât ca la joc, când i-am putut doborî de alţii! Sarea am scos-o din pământ cu trudă. Şi tot cu trudă ne-au scos alţii aurul şi păcura dintr-însul.

Acum 121 de ani se năștea Mircea Vulcănescu. Natură eminamente afierosită, a posedat un spirit a cărui polivalență s-a întors împotriva operei: apucîndu-se de prea multe îndeletniciri (poet, traducător, gazetar, sociolog, filosof, orator, director al vămilor, subsecretar de stat la Finanțe), nu a dat formă deplină nici uneia. Și-a risipit geniul în toate zările culturii. Vulcănescu s-a consacrat prin ușurința cu care și-a împrăștiat talentul în toate părțile. De pe urma lui ne-au rămas așchii mustind de glagoră (erudiție fină).

În privința operei, îi semăna leit lui Nae Ionescu: prea conștient de cît de efemeră e creația umană, nu punea preț pe posteritate. Ceea ce altora le tulbura nopțile, și anume ambiția morbidă de a-și plăsmui un templu postum, pe Vulcănescu îl lăsa impasibil.

E totuna cu a spune că din Vulcănescu rămîne ceea ce păstrăm noi din el: gazetăria (adusă la lumină de Marin Diaconu), Nae Ionescu așa cum l-am cunoscut, Dimensiunea românească a existenței sau Ultimul cuvînt.

Paradoxul minunat e că posteritatea lui Vulcănescu e întreținută paroxistic de ura dușmanilor. Cu cît efigia îi este mai persecutată, cu atît Vulcănescu e mai viu în memoria noastră.

Sorin Lavric — 03/03/2025

🪶 Mircea Eliade, despre Mircea Vulcănescu:

„Când au venit incercarile, Mircea Vulcănescu le-a primit senin şi încrezator; într-un anumit fel, misterios, se integrau vieţii lui religioase. În câteva zile, a pierdut tot: avere, glorie, situaţie socială şi academică, familie, libertate. Dar a ramas acelaşi. Nu s-a îndoit şi nici n-a tăgăduit; a continuat să mărturiseasca cu aceeaşi senină fermitate credinţa şi încrederea lui de totdeauna. Alţii, care i-au fost mai aproape, vor povesti în de-amanuntul, aici sau altădată, viaţa pe care a trait-o Mircea Vulcănescu în temniţă. Ce ştim cu toţii, ne e de-ajuns ca să înţelegem cât de totala i-a fost victoria. Victorie impotriva calailor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morţii. Pentru că ştim cum a murit! lar ultimul lui mesaj în temniţă, adresat fiecaruia din noi, a fost acesta: «Să nu ne răzbunaţi!»…” (Chicago, nov. 1961)

🪶 Emil Cioran, despre Mircea Vulcănescu:

„Cu cât ma găndesc mai mult la tatăl dumneavoastră, cu atât mai mult mi se pare că era, el însuşi, o excepţie uluitoare, care trebuie că evitase de asemenea printr-un miracol blestemul nostru comun. Poate părea fără sens să afirmi, cu privire la un spirit cu adevărat universal, că nu gustase din fructul blestemat. Acesta trebuie să fi fost totuşi adevărul, întrucât cunoaşterea sa prodigioasă era dublată de o asemenea puritate cum n-am mai întâlnit niciodată. Păcatul originar, atât de evident în noi toţi, nu era deloc vizibil în el, în el care era destul de împlinit şi în care, minunat paradox, se adăpostea evadatul dintr-o icoană. Fie că vorbea despre Finanţe sau Teologie, din el emanau o putere şi o lumină ale căror definire nu-mi aparţine. Nu vreau să fac din tatăl dumneavoastră un sfânt, dar el era oarecum astfel.” (Fragment din "Scrisoare către Viorica Maria Elena Vulcănescu", Paris, 20 Ianuarie 1966)

🪶 Nichifor Crainic, despre Mircea Vulcanescu:

„În general, oamenii de nivelul meu nu spun la adresa altor valori decât atât cât cred că îi obligă realitatea și o anumită minimă decență, dar despre Vulcănescu eu cred că este nu doar cel mai reușit exemplar pe care l-a dat neamul românesc între cele două războaie, ci acela care având talie europeană, după ce va descoperi în sine nevoia de a spune ce are de spus, va acoperi cu umbra lui tot ce a strălucit până acum în istoria culturii românești (a erudiției românești, de la Cantemir la Iorga). Peste capul întregii sale generații de luceferi, el va fi ca un soare”.

• 🔴 Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos: despre Martirul Mircea Vulcănescu

• 📜 Mircea Vulcanescu despre Neamul Românesc

• ❗Trădătorii de neam și țară din PSD la comanda Institutului anti-românesc Elie Wiesel: A fost schimbat numele Liceului „Mircea Vulcănescu”, anunță „cu bucurie”, primarul sectorului 4 Daniel Băluță

• 🟢 BOR trădează adevărul: preoților ortodocși li se recomandă, printr-o adresă oficială, să nu promoveze cultul lui Mircea Vulcănescu

• ✝️ Moment artistic dedicat lui Radu Gyr - Apostolul Poet al închisorilor și Mircea Vulcănescu - filozoful, martir mărturisitor.

Acolo, în Zarca Aiudului, a murit filosoful Mircea Vulcănescu, fost ministru în timpul lui Antonescu, pentru a salva un tânăr care avea congestie pulmonară şi pe care l-a ţinut în braţe pentru a-i da căldură din căldura trupului său. Cu doar câteva clipe înainte de a-şi da duhul, acest om deosebit le-a spus celor din celulă să nu îl răzbune. ~ Grigore Caraza - Aiud însângerat

🥇 Mircea Vulcănescu - geniu al culturii româneşti, una din cele mai strălucite inteligenţe ale generaţiei interbelice, economist, sociolog, filozof, scriitor, publicist, teolog și profesor de etică, victimă a represiunii comuniste din România. Vesnica lui pomenire! / 28 Octombrie

📜 Mircea Vulcănescu despre Neamul Românesc

🔴 Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos: despre Martirul Mircea Vulcănescu

Institutul „Elie Wiesel” a obținut în instanță, într-un proces intentat Primăriei Capitalei, schimbarea denumirii străzii „Mircea Vulcănescu”, a anunțat Asociația „Memoria Închisorilor”, într-un comunicat trimis redacției.

Potrivit sursei citate, directorul Institutului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian, a făcut această afirmație în cadrul unei emisiuni radiofonice.

Mai mult decât atât, Institutul lui Alexandru Florian ar fi dorit și demolarea bustului din piața Sfântul Ștefan, dar instanța a respins cererea, pe un motiv de procedură.

Decizia instanței, însă, nu este definitivă. Primăria Municipiului București (PMB) are termen 15 zile, adică până pe 19 noiembrie, să depună recurs.

Institutul „Elie Wiesel”, care vânează de ani de zile memoria lui Mircea Vulcănescu, a demarat această acțiune deși decizia de condamnare drept „criminal de război” a marelui filosof și economista fost anulată în instanță, de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia Decizia nr 2/17.01.2000.

Cercetătorii au arătat că Vulcănescu oricum nu a fost condamnat (și, în cadrul procesului Curții de Apel, nici acuzat) pentru faptele pedepsite de legea 312/1945 ce intrau în sfera acțiunilor/legilor nedrepte anti-evreiești/rasiale.

Memoria lui Vulcănescu a fost apărată, ani de zile, de către sute de personalități culturale, foști deținuți politici, președintele Academiei Române sau Biserica Ortodoxă Română.

Asociația „Memoria închisorilor” face apel către toți cetățenii, organizațiile non-guvernamentale și instituțiile care apără memoria victimelor comunismului să trimită un mesaj PMB pentru a-i determina să depună apel.

Asociația oferă un model de memoriu sau mesaj care poate fi trimis PMB, pe adresa relatiipublice@pmb.ro sau la Registratura instituției, de la adresa. B-dul. Regina Elisabeta, Nr. 42, Sector 5, Municipiul Bucuresti, se arată în comunicat.

„Domnule Primar al Municipiului București,

în calitate de cetățean al României /și, după caz, de locuitor al Municipiului București/ SAU ÎN CALITATE DE INSTITUȚIE PUBLICĂ ORI ONG vă solicit ca instituția Consiliul General al Municipiului București să formuleze recurs împotriva Sentinței nr. 7604/30.10.2024 a Tribunalului București, recurs în care se impune să fie invocate următoarele aspecte dovedite cu acte publice, existente în spațiul public:

1. faptul notoriu că prin Decizia nr 2/17.01.2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul 52/1999, Curtea Supremă a României a anulat, în privința superiorului lui Mircea Vulcănescu exact Decizia prin care fusese condamnat si Vulcănescu, în calitatea sa de subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe.

2. faptul notoriu că regimul comunist a menționat expres în Foaia matricolă penală a lui Mircea Vulcănescu, că acesta nu a făcut politică, nefiind legionar.

3. considerentul Curții de Apel București care, prin Decizia 967/A/2019, reține în mod expres că „din înscrisurile existente în dosarele penale, transmise la dosarul prezentei cauze, rezultă o serie de aspecte care pot determina o concluzie în sensul încălcării principiilor de drept la acel moment, față de lipsa de echitate a procedurilor și lipsirea inculpaților de garanții rezonabile privind dreptul la apărare, lipsa de imparțialitate a instanțelor, tribunale ale poporului sau instanțe obișnuite, lipsa a două grade de jurisdicție, pronunțarea condamnărilor prin hotărâri rămase definitive după adoptarea Constituției Republicii Populare Române din anul 1948 și faptul că după intrarea acesteia în vigoare nu mai exista o instanță judecătorească cu competență de a judeca constituționalitatea legilor, utilizarea acestor procese și acuzații nu numai pentru tragerea la răspundere a celor vinovați de crime de război sau împotriva umanității, ci și în scopul eliminării celor care ar fi putut opune rezistență noii orânduiri sociale și consolidării sistemului totalitar” și că achitării inculpatului Mircea Vulcănescu îi este incidentă calea procedurii recursului în anulare utilizată de urmașii superiorului său pentru exact aceeași hotărâre de condamnare: ,,În acest sens, Curtea are în vedere Decizia 2/17.01.2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție a României , în dosarul 52/1999, prin care a fost admis recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a României și au fost casate Deciziunea criminală nr. 27/06.02.1948 a Curții de Apel București Secția a IX a pronunțată în dosar 1921/1947, precum și Deciziunea nr. 1510/07.08.1948 a Curții Supreme de Justiție – Secția penală numai cu privire la inculpatul Netta Gheron – aflat în aceeași situație cu autorul reclamantei, Mircea Vulcănescu” (pag. 16-17 din Decizia 967/A/2019)

Așadar vă solicit să apărați memoria unei personalități marcante a culturii române, economist, sociolog, filosof, care niciodată nu a fost legionar și a cărei memorie nu poate fi pătată prin invocarea unei hotărâri pronunțate de regimul comunist, cu toate viciile mai sus enumerate, regim care, de altfel, a recunoscut el însuși că Mircea Vulcănescu nu a făcut politică.

Nume/prenume/Denumire ong” (se poate atașa și fișa matricolă a lui Mircea Vulcănescu).

Comentariul Ortodoxia.RO: Să nu-i uităm pe trădători

• “Orice român care se îmbracă în port naţional, fără să fie ţăran, este fascist, legionar”, a spus Alexandru Florian - bolșevicul trădător pus și menținut în fruntea unei instuții parazitare care falsifică istoria și adevărul istoric

• 🔯 Istoria neagră a lui Alexandru Florian – propagandist activ al bolșevismului / Institutul „Elie Wiesel” este o instituţie de stat, plătită din banii publici şi ar trebui, la fel ca în celelalte instituţii de acest fel, să nu aibă în componenţă nomenclaturişti sau propagandişti ai comunismului. Cu toate acestea, în fruntea sa se află Alexandru Florian, care, de la 21 de ani, făcea propagandă comunismului! În acest fel se explică faptul că în Legea 217/2015, la redactarea căreia Alexandru Florian a avut un rol primordial, aşa cum se spune în argumentul iniţiatorilor, comunismul nu este condamnat, alături de celelalte ideologii criminale, cum este fascismul! Şi asta deşi Parlamentul României a adoptat acum cîţiva ani un Raport de condamnare a comunismului şi, deci, trebuia să se regăsească în acest act normativ cu prioritate între ideologiile interzise în spaţiul public, la fel ca şi în cazul propagandei fasciste!

• ☠️ Criminalii din umbră: Cine au fost şefii torţionarilor comunişti? Studiul fostului deţinut politic Constantin Iulian demască autorii crimelor comuniste, cei aflaţi în funcţiile de decizie.
  
  Mulţimea de evrei comunişti care apare în analiza făcută, evrei securişti la care au ajuns „demascările” scrise la Piteşti, „demascări” pe care aceştia le-au prelucrat, dispunând, după cum am mai arătat noi arestări şi noi anchete, mi-au întărit convingerea că în experimentul Piteşti a existat pe lângă aplicarea dispoziţiei NKVD NK/003/47 şi o răzbunare a acestor cadre din Securitate. Aceasta şi prin faptul că în reeducare s-a pus accent şi pe batjocorirea simbolurilor şi tainelor creştine, iar Mişcarea Legionară a fost atacată şi denigrată continuu.
  
  Legătura cauzală ce se poate face în această direcţie este că Mişcarea Legionară, de la înfiinţarea ei, s-a declarat adversară a comunismului vehiculat în România prin mulţi evrei.
  
  Trebuie să precizez că nu toţi evreii pot fi învinuiţi de aceste crime, ci numai acei care efectiv au acţionat în Securitate.
  
  Sunt convins că aceste cercetări pentru scoaterea la lumină a criminalilor din umbră care au organizat şi exploatat experimentul Piteşti vor continua, pentru ca toţi vinovaţii să fie cunoscuţi şi condamnaţi de istorie.

• 🔥 Ion Coja despre mutarea Israelului in Romania: „Nu este exod, e invazie!”
  
  In 2001, la o conferinta tinuta la sala Dalles, profesorul Ion Coja a afirmat ca in Romania au fost incetateniti 500.000 (cinci sute de mii) de evrei, in mare taina, fara sa se publice nimic despre aceasta veritabila invazie. Nici un oficial nu a intervenit sa-l puna la punct, sa dezminta aceasta informatie si sa linisteasca opinia publica! Explicatia data de Ion Coja la aceasta nefireasca mutenie a autoritatilor in drept si a presei a fost urmatorul: „Noi nu mai avem opinie publica, asa ca nu era nimic de linistit… In mod normal trebuia sa reactioneze ziarele! Sa-mi ceara dovezi si amanunte sau sa ma ia la rost ca alarmez lumea. Am asteptat reactia autoritatilor si a ziarelor ca sa aflu ca m-am inselat! As fi fost eu primul care m-as fi bucurat si as fi suportat cu inima usoara orice corectie, chiar si penala, pentru cele afirmate, numai sa se dovedeasca a fi vorba de o alarma falsa!”. Acest raspuns a fost si inceputul unui amplu interviu pe aceasta tema, acordat in 2011 de distinsul profesor publicatiei online Incorectpolitic.ro. Interviu din care publicam si noi cateva fragmente (M.M.)
  
  Domnule profesor ION COJA, de la cine ati primit aceasta informatie?
  
  De la o persoana din guvern, nu toti guvernantii de dupa 1990 sunt tradatori de Tara. Precum si de la un evreu de treaba, foarte bine informat, care mi-a precizat si cifra finala a evreilor care urmeaza sa se stabileasca in Romania: un milion! Dupa venirea la Cotroceni a lui Basescu am luat legatura, indirect, prin colonelul Diomid Perciun, cu un consilier al presedintelui informat asupra subiectului. Mi-a transmis, prin Diomid Perciun, ca in final va fi sa fie un milion de evrei care se vor stabili in Romania si Republica Moldova… Ca o compensatie, se va face unirea cu Basarabia… Acesta a fost raspunsul! Un raspuns aproape oficial.
  
  Ati publicat un Apel al Romanilor pe aceasta tema. Tradus in engleza, depus pe la ambasade, la agentii de presa… Care a fost reactia?
  
  Tacere din partea tuturor oficialilor, a tuturor autoritatilor. A inceput Apelul sa circule pe Internet insa si asta a fost bine. Mi-au raspuns si cativa evrei, mirandu-se cum de am putut imagina asa ceva! Cica evreii din Romania abia mai sunt cateva mii, sunt o comunitate pe cale de disparitie, trebuie sa fii nebun sa scornesti asa poveste!… Ba, unul mai istet, Liviu Ornea, m-a luat si peste picior: numai niste evrei nebuni ar parasi raiul din Israel pentru mizeria din Romania!… Nebun cine l-ar lua in serios pe Coja!
  
  Sunteti in continuare convins ca se pregateste acest veritabil exod evreiesc?
  
  Nu se pregateste, el este in plina desfasurare. Si nu este exod, este invazie, facuta pe sest, ca sa folosesc o expresie de argou din idis! O invazie care se produce dupa o stratagema inedita, inca neexperimentata in istorie!… Mergi la Frumusani sau langa Urziceni, poate si-n alta parte, unde s-au construit deja orasele intregi, veritabile ghettouri de lux pentru evreii mai speciali, sa traiasca izolati de populatia autohtona… Asta pe langa miile de locuinte, apartamente si vile, cumparate de evrei pe cont propriu, in Bucuresti si orasele mai mari. Este evident ca au o strategie anume, nu vin deodata toti cei o mie de mii de evrei! […]…
  
  De fapt, eu v-am invitat la aceasta discutie sub impresia unui material gasit pe Internet, o declaratie a unei inalte oficialitati iraniene, Hassan Firouzabadi, foarte multumit sa constate ca, si citez, zilele statului Israel sunt numarate, ca evreii si-au dat seama ca nu mai pot sa reziste presiunii arabe, musulmane, si sunt preocupati de singura iesire pe care o mai au: sa se intoarca fiecare evreu in tara de unde a venit el sau parintii sai! Sa paraseasca Israelul!
  
  Cred ca acest demnitar iranian stie mai bine decat mine sau dumneata ce se intampla in Israel. Nu avem voie sa ignoram semnalul de alarma pe care ni-l trimite… In Israel evreii cei mai lucizi discuta despre parasirea, macar partiala, a Israelului. A aparut si o denumire, un cuvint nou – „solutia diasporista”, pentru a denumi aceasta miscare, aceasta stramutare a cateva milioane de evrei, aceasta Alia in sens invers. Asa am gasit-o numita in cartile unui evreu important: Philip Roth. Sper sa le fi citit si domnii Dorel Dorian si Liviu Ornea! Ei m-au contestat. Ii astept sa prezinte scuze publice pentru nerusinarea cu care m-au atacat… Sunt convins ca stiau mai bine decat mine cata dreptate aveam!…

• 🔥 Trădătorii și sinagoga - iudaizarea României

• ❤️ Ne vom întoarce într-o zi - Radu Gyr
  
  

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pirdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi,
Şi cei de azi, cu paşii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Uşor, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii după noi.

Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem şi-n disperări,
Şi-n răni ce-n piepturi se acund.

Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca şi ieri
Va sângera sau va iubi!

"Nu suntem un neam bogat. Neam de păstori şi de plugari, toată bogăţia ne-a fost rodul pământului acestuia şi al dobitoacelor de pe el. Grâul l-am semănat primăvara, în tot anul, bun sau rău, ca pe o leturghie. Şi oile le-am muls ca pe sfinte. Şi vacile le-am privegheat ca pe o arcă a legământului nostru cu glia. Scrisoarea noastră a fost ,,brazdă trasă cu fierul plugului’’ şi graiul nostru a fost îndemnul pentru boi ori cântecul – pentru oi – din fluier. Copacii din pădure i-am doborât ca la joc, când i-am putut doborî de alţii! Sarea am scos-o din pământ cu trudă. Şi tot cu trudă ne-au scos alţii aurul şi păcura dintr-însul.

Gândul că suntem un neam bogat e bine să ni-l îndepărtăm din minte, dacă vrem să rămânem într-adevăr. Neam sărac în ţară bogată am fost totdeauna şi nicicând la bunul altuia n-am râvnit; iar când a fost să ne apărăm, nu ne-am apărat, cu pământul, decât nevoile şi sărăcia.

Dar se vede că ,,sărăcia’’ asta tot era şi ea un fel de bogăţie, de vreme ce veacuri întregi ea a fost necontenit prilej de ispită altora.

Nu suntem, într-adevăr, nici un neam fericit aşezat, la adăpostul oricăror năzuinţe cutezătoare. Trăind la răspântia a două lumi, în calea firească a năvălirilor din răsărit înspre apus, cât ne uităm la povestea neamului nostru, tot de trei, patru ori călcat, îi vedem pământul la tot veacul. Măr de ceartă între patru împărăţii, pământul acesta a suferit, rând pe rând, revărsarea şi apoi retragerea puhoaielor omeneşti din răsărit şi din apus, din miazăzi şi din miazănoapte. Aşa a fost scrisul lui. Fiecare a venit, a jefuit rodul muncii noastre, a pârjolit şi s-a dus. Şi-n urma lor a trebuit să refacem iarăşi de la capăt, necontenit de la capăt, cam de trei, patru ori pe veac sau o dată de fiece viaţă de om, iarăşi necontenit de la capăt, aşezămintele şi rostul nostru.

Şi făceau domnitorii noştri, între aceste împărăţii, risipă de duh, de cutezări, de vitejii şi de umilinţe, doar de-or feri pământul ţării lor de năvăliri. Şi ori că aveau noroc şi se îndura Dumnezeu de noi – dacă e să credem bisericile clădite de ei, la tot pasul – fapt este că toate puhoaiele se-ntorceau care dincotro veniseră. Şi viaţa se putea relua de la început.

Astfel se desfăşoară, în chip îndeobşte cunoscut, prea cunoscut, soarta nedezminţită a neamului nostru, de când este.''

— Mircea Vulcănescu

🔴 Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos: despre Martirul Mircea Vulcănescu

„Ţinuţi flămânzi, neavând pe ce să se odihnească, au început să cadă pe mâzga rece, care aducea îmbolnăvirea şi moartea. Mircea Vulcănescu s-a aşezat jos, ca să poată sta alţii pe el şi le-a zis: "Eu voi muri. Salvaţi-vă voi." Nu a murit atunci, dar revenind la Aiud a continuat să vorbească iar ei au continuat să îl pedepsească până ce l-au ucis. A fost un om cu caracter de diamant.” - Ioan Ianolide - “Întoarcerea la Hristos”

Mircea Vulcănescu ar trebui canonizat. Și, totuși, el nu doar că nu este trecut în rândul sfinților, deși sunt foarte multe mărturii despre sfințenia lui, ci este, chiar și astăzi, umilit de reprezentanții instituțiilor statului. În noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952, în temnița Aiudului, martirul Mircea Vulcănescu, despre care Mircea Eliande spunea „nu cred că am întâlnit alt om mai înzestrat cu atâtea daruri şi nici altul care să-l întreacă în modestie”, a plecat din lumea aceasta, în care mult a suferit pentru Adevăr, dreptate și neam, lăsând o singură ultimă dorință: să nu îi răzbunăm. Nu îi răzbunăm, dar să nu îi uităm! Și să nu uităm cine sunt cei care ne-au ucis, torturat, înfometat cei mai buni dintre români, ca să ne putem apăra de ei!

Cine mai votează acești bolșevici intră în aceeași categorie cu sioniștii evrei.

Primarul Sectorului 4, Daniel Băluță (PSD), a anunțat „cu bucurie” că s-a schimbat numele liceului Mircea Vulcănescu, în liceul economic nr.1.

„Anunț cu bucurie că, astăzi, Consiliul de Administrație a luat decizia să schimbe numele instituției de învățământ din Liceul Tehnologic «Mircea Vulcănescu» în «Liceul Economic nr. 1». Decizia a fost luată în unanimitate”, a declarat pentru Edupedu.ro primarul Sectorului 4 al Capitalei, Daniel Băluță.

Edilul a precizat că decizia luată în C.A. nu schimbă modul de funcționare a liceului, „tot liceu economic era, acum nu a făcut altceva decât sa enunțe profilul”.

Decizia s-a luat pe ascuns, nefiind clar când s-au întâlnit membrii C.A. pentru a lua o astfel de hotărâre. Când ședința a fost publică, în februarie, oamenii au protestat împotriva schimbării numelui lui Mircea Vulcănescu și au nu s-a putut lua o astfel de hotărâre.

Sursa: https://ortodoxinfo.ro/2023/04/06/psd-la-comanda-institutului-anti-romanesc-ellie-wiezure-a-fost-schimbat-numele-liceului-mircea-vulcanescu-anunta-cu-bucurie-primarul-sectorului-4-daniel-baluta/

Comentariu Ortodoxia.RO

Să nu uităm versurile profetice ale poetului martir RADU GYR:

Ne vom întoarce într-o zi, / Ne vom întoarce neapărat. / Vor fi apusuri aurii, / Cum au mai fost cînd am plecat.

Concert de muzică și poezie din închisorile comuniste

Imn morţilor - Radu Gyr

Morminte dragi, lumină vie,
sporite-ntruna an de an,
noi v-auzim curgând sub glie
ca un şuvoi subpământean.

Ați luminat cu jertfe sfinte
pământul până-n temelii,
că țara arde de morminte
cum arde cerul de făclii.

Ascunse-n lut ca o comoară,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma-n țară,
v-o regăsim mereu în noi.

De vi s-au smuls şi flori, şi cruce,
şi dacă locul nu vi-l ştim,
tot gândul nostru-n veac v-aduce
îngenunchieri de heruvim.

Morți sfinți în temniți şi prigoane,
morți sfinți în lupte şi furtuni,
noi ne-am făcut din voi icoane
şi vă purtăm pe frunți cununi.

Nu plângem lacrimă de sânge,
ci ne mândrim cu-atâți eroi.
Nu, neamul nostru nu vă plânge,
ci se cuminecă prin voi.

Pentru rugăciunile Sfinților Români și prin dragostea celor care au mărturisit dragostea pentru Dumnezeu și Neamul Românesc, astăzi nu s-a acceptat schimbarea numelui Liceului Mircea Vulcănescu.

Să fim neclintiți în credința Neamului nostru!

Doamne miluiește neamul nostru românesc!

Printr-o adresă a cancelariei Sfântului Sinod, transmisă către toate episcopiile, preoţii sunt informaţi că Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel a trimis BOR o informare la finalul lunii septembrie prin care se solicită intervenţia Patriarhiei Române pentru a „descuraja manifestările din rândurile BOR care îşi propun reabilitarea acelor personalităţi care, deşi au îmbrăţişat ortodoxismul, au activat şi s-au pus în slujba unor regimuri fasciste, antisemite şi xenofobe”, scrie Dobrogea Live.

Adresa primită de Patriarhie ar face referire la Mircea Vulcănescu, Institutul Elie Wiesel aducând la cunoştinţa BOR că „cererea reclamantei Maria Mărgărita Vulcănescu de constatare a caracterului politic al condamnării tatălui său, Mircea Vulcănescu, la pedeapsa de 8 ani temniţă grea şi la pedeapsa de 3 ani detenţie riguroasă în baza deciziunii criminale 27/26.06.1948 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia definitivă a Curţii de Apel Bucureşti în data de 26.06.2019. „Dobrogea Live” prezintă un document transmis de Arhiepiscopia Dunării de Jos către toţi preoţii din eparhie prin care aceştia sunt informaţi despre demersul Institutului Elie Wiesel şi primesc indicaţii despre modul în care trebuie să facă referire în predici sau în discuţii la personalitatea lui Mircea Vulcănescu.

Din încredinţarea ÎPS Casian, arhiepiscopul Dunării de Jos, mai-marii Arhiepiscopiei le spun preoţilor că sunt „îndatoraţi în activitatea pastoral-misionară” să ţină cont de „obligaţia legală ca eventualele referiri la Mircea Vulcănescu să nu promoveze un cult al personalităţii acestuia, ci, atunci când se face referire la persoana sa, să se scoată în relief valoarea operei sale filosofice şi literare, în mod obiectiv şi echilibrat”. Preoţilor li se reaminteşte şi articolul 6 din Legea 217/2015: „Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.”

Mircea Vulcănescu, care s-a născut la 3 martie 1904, a fost filolog, filosof, publicist, sociolog şi politician român. La 30 august 1946, a fost arestat preventiv, fără mandat, împreună cu toţi membrii Guvernului Antonescu, iar la 20 octombrie 1948 i s-a întocmit un dosar fiind numit „criminal de război“. Mircea Vulcănescu a plătit cu viaţa faptul că într-o noapte, în temniţă, a ales să salveze un om mai tânăr ca el, socotind că are mai mult dreptul la viaţă decât îl avea el însuşi şi bântuit fiind, poate, de demonul sinuciderii între acele ziduri cumplite în care chinul era legea fiecărei zile.

Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, fiica lui Măriuca Vulcănescu, povestea drama familiei sale: „În noaptea de 30 august, de Sf. Alexandru, au venit nişte agenţi, l-au arestat pe tata şi l-au dus undeva, pe strada Uranus. În toamnă a început procesul. Aveam voie să asistăm. Apoi l-au mutat de la Uranus la Închisoarea Văcăreşti, unde nu mai puteam să-l vedem decât o dată pe săptămână, vinerea. După gratii. De supărare, a făcut icter. Şi atunci l-au mutat în infirmeria de la Mănăstirea Văcăreşti. Când ne duceam, ne vorbea de bolţile călugăreşti de pe vremuri… Mergeam cu sora mea Sandra şi cu mama. În iarna aia a fost dus din nou în celulă, unde am putut să-i ducem un brăduţ… L-am strecurat prin uşiţa celor două rânduri de gratii. De la icter slăbise mult, îşi lăsase barbă. Pe urmă, la Aiud a ajuns în lanţuri… Au revenit când s-a hotărât recursul şi au fost rejudecaţi. Atunci tata şi-a făcut singur pledoaria. A citit de pe la ora 11 dimineaţa, s-a întrerupt la prânz şi după masă a reluat şi a mai citit câteva ore. Tot completul de judecată amuţise. Mama era uluită că rechizitoriul era în favoarea lui. Dar la un moment dat a sunat telefonul şi l-au chemat pe procuror, iar când s-a întors… totul se schimbase“.

Închis la Aiud, Mircea Vulcănescu a ţinut o serie de conferinţe considerate subversive de torţionari, pentru că le menţinea oamenilor moralul. A fost izolat, la fel ca alţi 12 bărbaţi din celula sa, în hrubele secţiei 1. Acolo au fost dezbrăcaţi în pielea goală şi lăsaţi în frig, neavând paturi sau scaune pe care să şadă. Epuizat, unul dintre deţinuţi a căzut din picioare după câteva ore. Conform unui martor, Vulcănescu s-ar fi aşezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborât, salvându-i viaţa. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămâni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Ion Constantinescu-Mărăcineanu, coleg de închisoare, în articolul „Ultimele clipe ale lui Mircea Vulcănescu”, publicat în revista Memoria, povesteşte ceea ce Vulcănescu i-ar fi comunicat în ultimele clipe ale vieţii:

Rostul meu în viaţă s-a terminat. Am început o operă, dar n-am fost în stare s-o duc până la capăt. Am predat la o catedră pe care am părăsit-o tocmai în clipele în care trebuia să fiu prezent. M-am despărţit de studenţii pe care-i iubeam tocmai în cele mai dureroase momente ale istoriei. Am crezut că mi-am făcut datoria ca cetăţean faţă de această ţară hăituită şi jefuită cu neruşinare, faţă de acest neam însângerat. M-am înşelat. N-am fost decât un vanitos. Am ţinut să vin aici lângă cei în suferinţă, cei care au visat libertatea şi-au sângerat pentru ea. Studenţii mei nu mai pot aştepta nimic de la mine, o biată epavă ce se târăşte pentru ultima picătură de viaţă. Strădaniile mele la altarul culturii s-au dovedit a fi zadarnice. Potentaţii vremii n-au nevoie de cultură.

Pseudocultura şi-a întins tentaculele ca o caracatiţă. Nu ştiu ale cui păcate îndură acest neam ospitalier. Boala mi-a măcinat şi ultima fărâmă de vlagă. Sunt la capătul puterilor. Mă vedeţi în ce hal am ajuns. O caricatură de om. Charon mă aşteaptă să mă treacă Styxul. Corbii sunt gata să mă însoţească. Priviţi-i cum dau rotocoale croncănind în văzduh. Mă doboară tăcerea asta. Mă ucide suferinţa prin care trec prietenii de celulă. Ştiu că mă despart de ei. Îi rog să mă ierte că-i părăsesc.

Dacă veţi avea şansa supravieţuirii şi veţi ieşi din acest infern, căutaţi-mi familia şi spuneţi-i să mă ierte că i-am oferit această viaţă copleşită de lacrimi şi lipsuri. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi, să le aducă alinare. Poate că fetele vor avea o soartă mai bună. Ştiu prin câte suferinţe au trebuit să treacă. Sunt perfect conştient că vor mai întâlni pe drumul vieţii încă multe obstacole. Sunt convins că le vor putea depăşi, chiar dacă colţii răutăţii vor căuta să mai rupă din adolescenţa lor zbuciumată. Să le spuneţi că nu mi-am făcut decât datoria de cetăţean al acestei ţări oropsite”, scrie IICCMER.