ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

✝️ Cuviosul Antipa Atonitul de la Calapodești - 10 Ianuarie

enter image description here
Pe Cuviosul Antipa, mare trăitor duhovnicesc și călugăr sfânt, l-a odrăslit pământul Moldovei în veacul al XIX-lea. Acest ostaș al lui Hristos, numit din botez Alexandru Luchian, s-a născut în anul 1816 într-o familie de țărani credincioși din satul Calapodești - Bacău. La vârsta de 20 de ani a fost călăuzit de Duhul Sfânt să intre în nevoința călugărească.

Mai întâi s-a ostenit doi ani de zile (1836-1837) în obștea Mânăstirii Căldărușani. Apoi s-a dus la Muntele Athos și s-a stabilit în schitul românesc Lacu, unde se nevoiau peste 80 de sihaștri români. Aici a deprins meșteșugul nevoinței duhovnicești de la cei mai aleși călugări atoniți, ajungând vestit în schit pentru postul și osteneala lui. Tot aici a primit tunderea în monahism și s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor și al neîncetatei rugăciuni.

După aproape cinsprezece ani de sihăstrie în schitul Lacu, bunul nevoitor a trăit încă patru ani de zile în Mânăstirea Esfigmenu. Aici primește marele și îngerescul chip al schimniciei sub numele de Antipa și este hirotonit diacon. Astfel, înmulțind ostenelile și privegherile de toată noaptea, Cuviosul Antipa era cinstit în tot muntele ca mare sihastru și lucrător al rugăciunii lui Iisus. Se învrednicise încă și de darurile vindecării bolilor și al înainte-vederii.

Iubind mai mult singurătatea și smerenia decât cinstea și lauda, în anul 1860 Cuviosul Antipa a părăsit Muntele Athos și s-a reîntors în Moldova, la mânăstirile din preajma Iașilor. Dar văzându-se împresurat de mulți credincioși, căci numele lui se vestise în toată țara, după trei ani a plecat să se închine la moaștele cuvioșilor părinți de la Pecersca. Apoi a ajuns la mânăstirile din nord, uimind pe toți cu sfințenia vieții lui. De aici, auzind de vestita Mânăstire ortodoxă Valaam, aflată pe o insulă din lacul Ladoga, aproape de hotarele Careliei (Finlanda), Cuviosul Antipa, iubind fericita liniște și înstăinare, în anul 1865 s-a așezat în această mânăstire. Aici trăiau călugări foarte sporiți, lucrători neîntrecuți și dascăli iscusiți ai rugăciunii lui Iisus.

În Mânăstirea Valaam s-a nevoit Cuviosul Antipa încă 17 ani de zile, învrednicindu-se de darul preoției și "arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune și în desăvârșită sărăcie". Cea mai mare nevoință a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea gândurile cele necurate și gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii și alte neștiute osteneli duhovnicești. Săvârșea încă adesea dumnezeiasca Liturghie și se ruga mult pentru lume și pentru țara în care s-a născut. Pentru o petrecere aleasă ca aceasta, Cuviosul ieroschimonah Antipa Luchian dobândise de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al înainte-vederii. Căci cunoștea gândurile cele ascunse ale oamenilor și pe mulți îi povățuia pe calea mântuirii. Era de asemenea și un mare părinte duhovnicesc și dascăl iscusit al rugăciunii inimii. Pentru aceea numele lui ajunsese cunoscut atât în Carelia cât și în Rusia de nord, încât mulți monahi și credincioși iubitori de Dumnezeu îl căutau și îi urmau învățăturile. Avea și în Mânăstirea Valaam câțiva ucenici aleși, dintre care cel mai sporit era ieroschimonahul Pimen, bărbat cuvios și foarte învățat.

sfinte moaște

După o nevoință binecuvântată ca aceasta, Cuviosul Antipa Atonitul și-a dat sufletul cu pace în brațele Mântuitorului Hristos, la 10 ianuarie 1882, și a fost înmormântat în gropnița Mânăstirii Valaam. Este singurul călugăr român care s-a nevoit în această vestită mânăstire isihastă din nordul Europei. În anul 1883, văzând părinții Mânăstirii Valaam că ieroschi-monahul Antipa Luchian este venerat de ucenici și de credincioși ca sfânt, au rânduit să i se scrie viața pe scurt spre lauda lui Dumnezeu și folosul sufletesc. Astfel, ieroschimonahul Pimen, ucenicul său de chilie, scrie în același an nevoința părintelui său duhovnicesc, intitulată "Vrednicia de pomenire viață a ieroschimonahului Antipa".

enter image description here

Viața Cuviosului Antipa a fost tipărită la Petersburg de două ori, în anii 1883 și 1893, răspândindu-se atât în Rusia și Finlanda, cât și în Muntele Athos. Iar canonizarea și trecerea în rândul sfinților a fost făcută în Muntele Athos, în anul 1906, după 24 de ani de la mutarea sa din viață. În Mineiul pe ianuarie, în zece zile, tipărit în limba rusă la Mânăstirea Pantelimon din Athos, la pagina 46 figurează și "Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul", cu viața sa pe scurt. Numele său este cinstit mai ales în mânăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în rândul sfinților și numărat printre cei din urmă cuvioși părinți ai Atonului (Pr. Prof. Liviu Stan, op. cit., p. 73-75).

Așa s-a nevoit și s-a săvârșit în chip plăcut lui Dumnezeu, departe de țară, un mare cuvios român, dascăl al liniștii și al neîncetatei rugăciuni, cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

🌿 29 de ani de la trecerea în veșnicie a pustnicului Ioan David

Astăzi, Duminică - 7 ianuarie 2024, se împlinesc 29 de ani de la trecerea la cele veșnice a pustnicului Ioan David. Viețuirea sa ascetică este strâns legată de Mănăstirea „Sfinții Împărați Constantin și Elena” de la Afteia și așezământul monahal de la Strungari.

29 de ani de la trecerea în veșnicie a pustnicului Ioan David

Ioan David s-a născut la data de 15 februarie 1920, în cătunul Plai, de lângă satul Strungari (jud. Alba), într-o familie nevoiașă. Încă din tinerețe, a primit din darurile povățuitorilor Simion și Varsanufie, ostenindu-se necontenit cu rugăciunea, citirea Psaltirii și lucrarea virtuților. Datorită viețuirii sale sfinte, acesta era cercetat de către mulți credincioși și chiar ucenici apropiați ai părintelui Varsanufie. Însă, pustnicul Ioan primea rar pe cineva, considerându-se nevrednic de o asemenea slujire.

Numeroase persoane au mărturisit faptul că binecredinciosul Ioan cunoștea sufletele și gândurile oamenilor, chiar și ale acelora pe care nu i-a văzut sau cunoscut vreodată. În ultimii ani ai vieții l-a avut ca duhovnic pe unul dintre părinții de la Mănăstirea Afteia, care a confirmat în repetate rânduri acest dar al fratelui Ioan David. De asemenea, o mărturie prețioasă a acestui fapt este cea oferită de maica Ierusalima Ghibu, de la Mănăstirea Râmeț, care a relatat despre prețioasele convorbiri cu pustnicul Ioan pe marginea a numeroase probleme. Demne de remarcat sunt momentele în care fratele Ioan a cunoscut în duh data trecerii din această viață a părintelui Dometie Manolache și părintelui Paisie Olaru.

Deși nu era monah, pustnicul Ioan a fost privit ca un om al rugăciunii și al tainei. Pe de altă parte, unii îl concepeau ca pe un vrăjitor. Duminica, pleca la Sfânta Liturghie, iar oile sale rămâneau singure la pășune, fără a fi vreodată atacate de vreun animal sălbatic. Totodată, din mărturiile ucenicilor apropiați, i s-a arătat de trei ori Maica Domnului, fiind dăruit de Domnul cu multă înțelepciune în timpul nevoințelor sale. Din evlavie față de viețuirea sa sfântă, atât la Mănăstirea Afteia, cât și la biserica așezământului monahal de la Strungari, s-a dorit reprezentarea sa în frescă alături de sfinți. A trecut la cele veșnice pe 7 ianuarie 1995, în urma unei îndelungate suferințe pe care și-a prevestit-o. A fost îngropat lângă chilia de la Strungari, după cum i-a fost dorința.

📖 Viaţa sfântă a lui Ioan David

Acest creştin, aproape necunoscut, s-a născut în anul 1920 în satul Plai, comuna Strungari, judeţul Alba, din părinţi săraci şi foarte evlavioşi. Rămas orfan la vârsta de trei ani, a fost crescut de o mătuşă, în frica lui Dumnezeu, fiind dat la şcoală.

Viaţa sfântă a lui Ioan David

Toată viaţa lui a fost păstor de oi. Păştea oile lui şi ale oamenilor din sat şi se ruga neîncetat, repetând fie „Tatăl nostru”, fie „Doamne Iisuse...”, fie „Doamne miluieşte”.

Trăia ca un pustnic, izolat de lume; avea adăpost un bordei în pădure, mânca numai pesmeţi, făcea nenumărate metanii şi slăvea pe Dumnezeu ziua şi noaptea. Atât de mult iubea liniştea, tăcerea şi singurătatea, încât foarte rar se întâlnea cu oamenii. Îşi iubea oile în mod deosebit şi pe toate le chema pe nume; iar lupii şi hoţii niciodată nu i le-au răpit.

Acest creştin ales a avut în tinereţe povăţuitor pe un sihastru ales, anume Simeon, care se nevoia într-o chilie pustnicească, nu departe de satul Plai, şi era înaintevăzător.

În anul 1943, monahul Simeon s-a mutat la Domnul şi în chilia lui a venit un alt sihastru, monahul Varsanufie Scriban, de loc din nordul Moldovei. Acesta s-a nevoit 26 de ani în acea chilie, având ca ucenic pe smeritul pustnic Ioan David.

Atât de mult a sporit duhovniceşte acest frate, încât, pe lângă neîncetata rugăciune, a dobândit şi darul înainte-vederii, cunoscând cele viitoare, şi era plin de smerenie şi înţelepciune duhovnicească.

La 7 ianuarie, 1995, când se prăznuieşte Sfântul Ioan Botezătorul, fericitul Ioan David, după câteva luni de suferinţă, şi-a dat sufletul în braţele lui Hristos, fiind cinstit de localnici ca un mare rugător şi sihastru din Carpaţi.

✍🏻 Arhim. Ioanichie Bălan, Istorioare duhovnicești, Editura Mănăstirea Sihastria

* * *

"În fiecare zi, pune început! Cea mai mare teologie este să-L cunoști pe Dumnezeu și să stai de vorbă cu El. NU să vorbești despre Dumnezeu din ce ai învățat." — Pustnicul Ioan David

* * *

"Fratele Ioan e unicat în ortodoxie!" — Arhimandritul Ioanichie Bălan

* * *

"Fratele Ioan e sfânt înaintea multor călugări și preoți. Era un om al lui Dumnezeu, un trăitor. Nu se lăuda, nu se arăta, vorbea foarte puțin și trebuia să înțelegi bine ce voia să spună. Mai rar ca el. De la el încoace nu am mai găsit pe nimeni ca el și ca părintele Arsenie. A fost un sfânt al Râmețului!" — ️Stavrofora Ierusalima Ghibu, Proinstareța Mănăstirii Râmeț

* * *

Citește și: Povestea lui Ioan David, pustnicul din Alba care cunoștea gândurile oamenilor. Maica Domnului i s-ar fi arătat de trei ori

✝️ Sfântul Paisie Aghioritul: Nu ai, sau nu vrei un prieten bun? Fă-ți prieten un Sfânt!

- Posted in Sfinți și învățături by


Sf. Paisie Aghioritul

Trebuie să ni-i facem prieteni pe Sfinţi. Pentru că oamenii întotdeauna ne vor trăda, ne vor întoarce spatele și dezamăgi, dar Sfinţii şi Maica Domnului nu ne vor trăda niciodată.

— Da? Dar cum vine asta? Pentru că vreau să mi-i fac prieteni pe Sfinţi, dar nu știu cum ...

Dă-le adresa ta!

— Păi, cum să le dau adresa mea?

Iată, aşa! - şi i-a întins un şirag de mătănii. Adică: roagă-te des, roagă-te mult cu „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”, sau "Doamne, Iisuse, pentru rugăciunile tuturor Sfinților Tăi (sau ale unui sfânt cutare la care ai evlavie mai mare) și ale Maicii Tale Preacurate, miluiește-mă pe mine și mântuiește sărman sufletul meu!" Și în momentul acela e ca şi cum ai trage un clopoţel la Sfinți şi i-ai chema pe toți şi le-ai da adresa ta, iar ei vor veni degrabă si te vor ajuta, si te vor cunoaşte toți acei Sfinţi și vor deveni prietenii tăi!

❤️ Viața Starețului Alexy din Penza


Starețul Alexy, s-a născut pe 10 noiembrie 1930 în satul Lomovka, raionul Luninsky, regiunea Penza, în familia părinților evlavioși Ioan Grigorievici și Anna Alekseevna Shumilin, iar la botez a fost numit Mihail, în cinstea Arhistrategului Mihail. În familie după el s-au născut trei copii Ilya, Ekaterina, și Galina.

Când tatăl său a fost luat la război, mama lui a alergat plângând după el și a strigat: "Ivan, învață-mă cum să trăiesc acum?" Iar el a răspuns: „Viața te va învăța”. La scurt timp, bărbatul ei a murit la război și a rămas cu patru copii în brațe. Cel mai mare dintre ei, Mihail s-a născut cu o boală fizică gravă, din cauza căreia picioarele sale, nu au atins niciodată pământul, trebuia îngrijit, și hrănit cu lingurița.

Alegerea specială a starețului s-a manifestat deja în copilărie. Se întâmpla ca mama să-l pună jos pe Mișenka de doi ani pe o pernă, și să se ducă la muncă, stingea toate lămpile, îi era frică de incendiu. Vine acasă și lămpile ard. - Mișenka, cine le-a aprins?, iar el ridică ochii spre cer și arată cu degetul în sus.

De la vârsta de cinci ani, a început să dea sfaturi oamenilor. La douăzeci de ani, chemat de Dumnezeu, s-a dus să predice din satul Lomovki în orașul Penza.

De-a lungul vieții, a suferit suferințe fizice îngrozitoare, numai atingându-i trupul, când îl ridicau și-l urcau în cărucior îi provocau durere, gemea în același timp.

Când era hrănit, tușea si nu putea înghiți mîncarea. Era imposibil să-i privești chinul fără lacrimi. Dar el s-a predat în întregime voinței lui Dumnezeu, era foarte vesel.

Sfinții Părinți spun că îndurarea unei astfel de suferințe este mai mare decât cea mai severă retragere.

Starețul nu a studiat niciodată, dar, în ciuda acestui fapt, cunoștințele lui i-au uimit pe foarte mulți. Duhul Sfânt, izvorul întregii înțelepciuni, l-a învățat pe el.

La părintele Alexy veneau oameni de diferite clase: atât simpli, cât și oameni de știință, și știa să vorbească cu toată lumea. Comunicarea cu un simplu bătrân neînvățat îi încânta de simplitate și înțelepciune. El le-a dezvăluit oamenilor ceea ce nu puteau înțelege cu ajutorul științei. Toată lumea a fost uimită că putea să dea chiar sfaturi științifice.

Vorbind cu el, oamenii simțeau harul care emana din el. Acea înțelepciune specială care nu numai că o cunoștea, dar și o vedea.

Avea ceva despre care lumea a uitat, pe care omenirea a pierdut-o, atât de tragic - sfințenia.. Într-o zi, a venit la Stareț un tânăr de statură înaltă, și zdravăn care ducea o viață liberă și nelegiuită.

Acest uriaș sa apropiat de stareț pentru binecuvântare. Starețul și-a înfășurat o șuviță de păr de la el în jurul degetului și a început să o tragă cu forța, spunând: - „O să mai fumezi?” - "Nu" - „Ai de gând să desfrânezi?” - "Nu." - "Te vei mai bate?" - "Nu." - "Vei mai bea?" - "Nu." - „Vrei să mă asculți?” -"Vreu!" - a strigat acest urias, îngenunchind în fața Starețului. - „Trebuie să te căsătorești. Du-te și nu mai face păcate. Ai înțeles? ,,Da am înțeles" Tânărul sa îndepărtat de stareț în lacrimi. Acest uriaș nelegiuit sa transformat într-un miel blând și repetata nedumerit: - „Ce mi-a făcut?”. Acum, cu binecuvântarea starețului, sa căsătorit, și duce o viață de familie respectabilă.

Au fost cazuri când starețul era învăluit de o strălucire cerească. Era într-adevăr Biserică al Harului Duhului Sfânt.

La oamenii bolnavi duhovnicește, la vederea starețului, tremurau demonii iar starețul îi vindeca de posesiunea demonică.

Rugăciunea lui Iisus era pâinea zilnică a bătrânului; el avea rugăciune neîncetată.

Rugăciunile lui veneau din inimă. Starețul învața întotdeauna să ia binecuvântarea lui Dumnezeu pentru fiecare lucrare. Se culca și spunea: „Doamne, m-am culcat, Ajută-mă să mă odihnesc până dimineață.” Cu o asemenea credință, el rostea aceste cuvinte, așa cum un copil îi vorbește tatălui său, atât de simplu și de sincer, încât cei care stăteau în apropierea lui erau involuntar atinși de această simplitate copilărească a vorbirii sale și se mirau de profunzimea credinței sale.


Revelația egumenului Alexy din Penza (1930-2005) Russia.

Cuvinte care sunt concepute pentru a trezi oamenii din somnul spiritual la pocăință

  • Urmează cataclismele și catastrofele. În curând, la Judecata de Apoi, fiecare va lua ceea ce merită. Nu există timp să te gândești la ceva de prisos. Doar tu și Dumnezeu. Fii bun. Amin.

  • Păpuși se plimbă azi pe străzi. Nu oameni, ci păpuși. Nu au conștiință, trăiesc din pasiuni trupești și tot felul de cumpărături diferite. Ei trăiesc separat de Dumnezeu. Dumnezeu este în Sine, lumea este în sine. Și Dumnezeu nu are loc în ea. Amin.

  • Păcatele curviei și adulterului nu pot fi reduse la tăcere. Amin. Toată această murdărie va trebui scoasă la suprafață și mărturisită Mie. Să nu vă fie frică și să nu vă fie rușine. Pocăiți-vă de tot ceea ce vă mustră conștiința, care vă îngrozește. Aceste păcate sunt groaznice pentru că, spurcă trupul, și distrug sufletul. Ele corup omul și se extind pentru multe generații viitoare. Bolile vin din cauza acestor păcate - asupra voastră și apropiaților voștri și în special asupra copiilor, fraților și surorilor voastre, adică toată această murdărie cade ca o povară asupra lor. Amin. Când săpați această groapă împuțită, plângeți și suspinați, veți fi curățiți și de alte păcate, dintre care sunt: beția, îmbrăcarea în haine nemodeste, mândria, etc. Foarte multe dintre aceste păcate se ridică din groapa împuțită a curviei. Aici și cruzime, și inimă rece, și nesimțire. mânie, furie, Mânie împotriva a tot și a tuturor. Întrucât adulterul și curvia mortifică sufletul și trupul. Amin. Chiar și demonilor li-e greață de acest păcat. Și oamenilor nu le este rușine de acest păcat, ei îl consideră normă de viață. De aici moartea a milioane de bebeluși, adică aceste păcate poartă crima în sine. Amin. Pentru păcatele curviei și adulterului Domnul permite uneori pedepse îngrozitoare. De aici merge și îndrăcirea copiilor, și celelalte abateri de la normă, deformări morale și fizice. Toate vin din cauza curviei și adulterului părinților - pentru necumpătarea și neținerea posturilor și sărbătorilor, viața într-o căsătorie fără cununie.

  • Uciderea bebelușilor - directă sau indirectă, prin tot felul de invenții diabolice, cum ar fi pastilele și alte lucruri. Fecundarea artificială este și mai teribilă, pentru că aceasta este o încălcare directă a Voinței lui Dumnezeu, a Providenței Sale de neînțeles pentru fiecare persoană.

Pocăițiva :

  • În avorturi.
  • În avorturi spontane.
  • Protejarea prin toate mijloacele.
  • În fecundarea artificiala.
  • În viața fără cununie.
  • În adulter.
  • În curvie.
  • În neținerea posturilor și sărbătorilor.
  • În perversiuni.
  • În poligamie și poliandrie.
  • În bestialitate.
  • În căsătoriile între persoane de același sex.
  • În zoofilie,
  • În vise și amintiri pătimașe.
  • În tot felul de păcate teribile.

Amin.

Revelația egumenului Alexy din Penza (1930-2005) Russia Cuvinte care sunt concepute pentru a trezi oamenii din somnul spiritual la pocăință