– Sfinţia voastră cum vedeţi lepădarea prin acest cip?

Încă nu e lepădarea cea desăvârşită. Dar este începutul primejdios al acelei lepădări, din care nu vei mai putea ieşi mai târziu. Deocamdată s-a arătat numai un 6, dacă înţelegeţi, şi mai urmează încă doi. Toate sunt bune că se separă adevărul de minciună.

Dar duşmanul, nu vedeţi? Atacă tocmai lucrurile esenţiale care te ţin de viaţa aceasta socială: paşapoarte, carnete auto, buletine. De aceea nu este acceptabil să intri în luptă fără gândul morţii, al jertfei, al crucii.

Or să mai cadă din noi. Cum o vrea Dumnezeu! Eu m-am pronunţat, bineînţeles cu gând smerit, că nu sunt Mafalda: Nu accept aşa ceva! Căci bătălia s-a dat şi de sârbi, şi de greci, dar cu instituţiile s-a dat […]

– Părinte, în această problemă mult controversată a cipurilor, în care oficialităţi atât statale cât şi clericale vin şi ne spun că aceste cipuri nu aduc nicio daună persoanei umane, ce argument trebuie să invoce simplul credincios în faţa lor?

Este foarte simplu. Eu vreau să mor o singură dată, nu de o mie de ori. Eu nu le accept, pentru că ar fi o moarte duhovnicească. […]

Mă jupuiţi, faceţi ce vreţi, dar acesta e adevărul! Nu accept să-mi pierd libertatea cu care m-a creat Dumnezeu pentru cipul vostru! […]

– Dar cum să perceapă credincioşii faptul că purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a spus (n.n. în 2009) că nu vede niciun pericol şi că el e primul care îşi pune cip?

O mare greşeală tactică a făcut. O mare greşeală! Dar nu Stoica e sinodul şi poziţia Bisericii. Adevărul este unul singur, unde e adevărul acolo e toată Biserica, nu e o fracţiune de Biserică. Dacă tu eşti singurul care susţii adevărul, toată Biserica e cu tine. […]

– Care credeţi că ar trebui să fie următorul pas strategic, mai ales că am aflat că legea privind buletinele electronice s-a votat deja, tot aşa „tacit”?

Este de dorit poziţia grecilor care a avut în frunte pe patriarhul însuşi militând pentru drepturile credincioşilor împotriva acestor acte. Dar ştiţi ce înseamnă 666? Explicaţia am găsit-o şi eu la unul din Sfinţii Părinţi, nu este a mea.

Noi trebuie să apărăm crucea, dar împotriva cărui duşman? Că în planul de foc pe care eu l-am băgat şi în Biserică, nu numai în armată, este şi ăsta: precizarea poziţiei tale faţă de inamic.

Cine e inamicul la noi? E dracul! Diavolul zice că este creatorul lumii. 666 adunate ca unităţi ne dau 18, care înseamnă 9 cete de sus, 9 cete de jos care fac 18.

Astea de jos sunt trei câte trei: arhieria, preoţia şi diaconia – prima ceata, a doua ceată este monahismul şi tot neamul omenesc, a treia parte sunt păsările, peştii, animalele şi mineralele. Cetele de sus, le ştiţi: îngeri, arhangheli, stăpânii, domnii…

Şi dracul se foloseşte de toată creaţia şi se pretinde ca creator. Daţi-vă seama ce îndrăzneală! „Lepădatule”! Însă e o creaţie, un ticălos. Am făcut o constatare de pe poziţia mea de monah şi de duhovnic: insistă foarte mult dracul, nu se lasă deloc. Însă e un vândut, e un lepădat, e un apostat, un tolerat. Nu contează.

Deci trebuie să cunoaştem poziţia creştină mai întâi, care o nimiceşte pe cea potrivnică. Nu trebuie să fim nici pe poziţia de răzbunare, să avem satisfacţie că am biruit pe vrăjmaşi, nu… cu gând smerit. […]

– Cum vedeţi poziţia mitropoliei Clujului faţă de poziţia sinodului unde, ştiţi bine, că Înaltul Anania nu a participat.

Anania a făcut ce trebuie. A făcut sinod mitropolitan şi s-a prezentat. Pentru că practic nu avea încredere sută la sută în hotărârea de dincoace. Dar atât cât a făcut Patriarhul eu sunt mulţumit, că se întrezăreşte şi cumva împotriva… Ceea ce înseamnă: ce să-i ceri mai mult? Cu dibăcie s-a strecurat. Pe ei nu-i interesează. … Însă sunt multe lucruri de zis aici.

Eu vă îndemn să nu primiţi aşa ceva. Pentru că acum e numai un început. Pe urmă vor ajunge să vi-l bage pe gât, nu numai în piele. (…) Am fost la Bucureşti, am sosit aseară. Mi-a stat o ureche pe loc. Şi în Bucureşti am trecut pe la Sf. Dumitru… cu amintirile mele de mic. A venit aseară la mine un consilier de la patriarhie. M-am „ocupat” de el, bineînţeles. Dar nu mă tem. Ştiu că le sunt adversar.

Cu o moarte toţi suntem datori! Dar una-i ortodox să mori sau ecumenist vândut! Viaţa înseamnă moarte continuă. Să ştii să mori şi să înviezi în fecare zi! […]

– Cum să facem mersul, ca mărturisire în faţa Cezarului?

În faţa Cezarului să spuneţi asta: omorâţi-mă, că eu nu pot fără cruce! Nu se poate fără cruce. Toată frumuseţea Învierii Mântuitorului n-ar fi fost aşa de grozavă dacă n-ar fi fost crucea mai întâi. Nu vă înşelaţi! „Cine fuge de cruce, fuge de Dumnezeu,” spune Sfântul Teodor Studitul. Nu se poate fără jertfă. […]

– Părinte, statul acesta vrea să scoată Adevărul din oameni, vrea să le scoată oamenilor crucea şi icoana din casă. Ce să facă monahii şi duhovnicii şi ce să facă poporul, când senatul s-a pronunţat pentru introducerea acestei legi a actelor biometrice?

Când vine lupul să te atace, ai libertatea să te aperi. Nu întindem mâna: „N-ai voie să intri”! Te lupţi cu el şi poate să cadă el; eşti în legitimă apărare. Trebuie să aperi adevărul, dar cu strategie, pentru că dacă lupta este lipsită de strategie, te calcă în picioare.

Noi suntem nişte inşi fără valoare, dar unitatea noastră poate avea. Noi ar trebui să ne bucurăm că trăim nişte vremuri ca acestea de cruce. Vorbim mereu de cruce, dar crucea înseamnă să iei ce nu-ţi convine. Deci trebuie apărat adevărul. Cuvântul aceasta al Mântuitorului: „Fiţi înţelepţi ca şerpii…”

De ce a ales jivina asta ca înţeleaptă? E odios, dar Hristos a spus-o cu rost. Şarpele, oricât l-ai tăiat, nu moare, dar dacă îl loveşti în cap, moare. Şi Capul este Hristos. Noi trebuie să-L păzim pe Hristos cu orice chip să nu fie lovit. Că noi numai datorită Capului trăim. El e Calea, Adevărul şi Viaţa. […]

– Vorbeaţi de strategie, cum să înţelegem strategia?

Să fim uniţi, că dacă eşti unul te calcă în picioare, dar dacă eşti mulţi… Ei nu sunt proşti. E un comandament pe undeva de comandă lucrurile astea, în frunte cu dracul. […]

~ Arhimandritul Arsenie Papacioc (1914-2011, România), interviu realizat în 14 martie 2009

~ Sursa: Revista Atitudini, nr. 5, aprilie 2009

“Maica Domnului poartă, împreună cu noi, crucea noastră, cu iubire de maică, oricare ar fi ocara împotriva noastră și oricare ar fi nevoința noastră. Ea este mult mai aproape de cei necăjiți și ocărâți, decât de cei ce sunt scutiți.”

~ Părintele Arsenie Papacioc

"În închisoare, rugăciunea era singura hrană, singurul motiv de supraviețuire.

În închisori a fost un regim de exterminare, în primul rând cu o foame nemaiîntâlnită, eram uscați, așchie. M-au băgat adesea la răcitor, unde era moarte sigură.

Eram într-o haină subțire și ne băgau iarna; acolo era primejdie și vara. Răcitorul era o celulă frigoriferă, ciment peste tot, înaltă de cinci metri; nu aveai voie să stai jos; puteai să stai pe putina de necesități de la 10 seara la cinci dimineața; în rest trebuia sa stăm în mișcare.

Noi nu aveam putere nici să suflăm… Ei bine, vă spun, rațional nu se poate spune bucuria aceasta. Bucuria Crucii. Foarte greu. Dar erai în contact direct cu o Veșnicie, care era reprezentată prin Iisus Hristos.”

~ Părintele Arsenie Papacioc

La vârsta de 94-95 de ani, a fost necesar ca Părintele Arsenie Papacioc să fie operat pe coloană. Vă dați seama, să operezi pe coloană un om de 94 de ani este contrar tuturor principiilor medicale, mai ales în ceea ce privește rahianestezia care urma să fie folosită.

Dar, fiți atenți, și aici să țineți minte un lucru: când faci o declarație în viață vizavi de Hristos, atunci Hristos te va pune să te verifici dacă o ții.

Părintele Arsenie a spus un lucru, la un moment dat, ca teologie: "crucea nu e cruce fără umilință".

Și acest om, care la vârsta de 97 de ani a murit fecior — în tinerețe a fost extrem de bogat, a fost o persoană foarte inteligentă, a fost sportiv de performanță (a jucat în Lotul Național de Rugby și i se spunea Pantera Blondă) — adică, a trecut prin atâtea registre în viață, câte nici nu ne închipuim!

Acest om care n-a cunoscut trupește femeia — dacă vedeți poze din tinerețea lui veți observa ce bărbat frumos era — acest om la vârsta de 94 de ani ajunge să fie dezbrăcat complet într-o sală de operații.

Mai mult decât atât, pentru că, după cum am mai spus, "crucea nu-i cruce fără umilință", doctorul care l-a operat și care era ateu la momentul respectiv, ca orice ateu, nu se mulțumește doar să spună că nu există Dumnezeu, ci să și batjocorească pe cei care cred în Dumnezeu.

Uitându-se la părintele dezbrăcat pe masa de operație, îi spune așa: "Părinte, ești ca Adam în Rai".

Părintele, care avea o capacitate de a răspunde spontan — care nu poate fi decât suflarea Duhului Sfânt în inima omului (omul nu are capacitate de reacție prin sine însuși fără Duhul Sfânt ) — îi dă răspunsul scurt: "Da, dar nu văd nici o Evă".

După asta, când doctorul respectiv (acum devenit un om extrem de înduhovnicit), dar acest episod face parte din viața lui, și ne ajută foarte mult să înțelegem teologia trăită a Părintelui — teologia trăită naște în inima celuilalt teologie, adică, ceea ce numim cunoaștere de Hristos. Asta e teologia, nu o chestiune sistematizată în facultatea tehnică pentru preoți, pentru cei care vor să înțeleagă mai mult. Teologia este a cunoaște pe Hristos în inima ta, ca inima ta să se roage în inima lui Hristos. Asta e teologia pe care o trăia Părintele Arsenie!

Văzând doctorul că încă nu l-a batjocorit până la capăt, îi spune așa: "Ia zi, părințele, ți-e frică de moarte?"

Părintele s-a cam supărat, vă dați seama, dar îi răspunde: "Auzi doctore, ține mâna pe bisturiu, că o să mă opereze Hristos, nu tu!"

În clipa în care doctorul a tăiat în spatele părintelui, toată sala de operație s-a umplut de miros de mir.

Din a doua zi, doctorul respectiv, când mergea în vizită la Părintele, în salon, cobora în genunchi și mergea de la ușă până la pat în genunchi.

Asta este teologia părintelui Arsenie!

— Mihai Vladu

"Să fiţi veseli! Dragă, eu ştiu ce vă spun, cu toată siguranţa: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist.

Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Şi nu acceptaţi. Bagă-ţi mintea acolo şi zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziţie, inima se desface şi ea. Ce înseamna asta: “Eu sunt amărât”? Cum eşti amărât, când Hristos a înviat, când suntem înţelegători în ceea ce priveşte crucea pe care trebuie să o ducem şi noi.

Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Şi această stare continuă de veselie pe unde trăieşti, este şi o stare de rugăciune şi o trăire creştină şi de inimă prezentă la Dumnezeu. Pentru că asta este secretul: să ai inima prezentă. Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoştinţele tale, ştie ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenţia ta. Vezi, nişte părinţi, mama şi tata, când văd pe copilul lor că-şi pune toata nădejdea în ei, mor de dragul lui şi nu ştiu ce să-i mai dea."

— Părintele Arsenie Papacioc

Am vãzut cã spuneţi cã pot sã foloseascã cãlugãrii pe mireni, sã-i sfãtuiascã, fãrã sã-i judece. Ce înţelegeţi prin: „fãrã sã-i judece”?

Dacă un episcop este eretic, trebuie înfruntat. Cã nu episcop înfrunţi, ci eretic înfrunţi – Adicã: nu-i judeca pentru faptele lor rele, pânã într-atât. Decât numai atât, sã iasã în evidenţã cã nu e bine ce face, generalizând fapta lui rea. În tot cazul, sã nu judece: „Vai, ticãlosul, uite ce-a fãcut!” Înseamnã cã-l judeci şi-l condamni. Şi asta e o greşealã. Dar când vorbeşti de greşelile cuiva, îndreptând, cu sfaturile pe care le dai, pe cineva, cã „nu e bine sã faceţi aşa şi aşa”, dacã cineva e vizat cã a fãcut, tocmai el, aceste lucruri pe care le dai ca exemple, n-ai pus rãutate. Şi va înţelege şi el cã nu e rãutate. Dar nu e bine sã judeci, pe oricine ar fi. Mi-amintesc, din Pateric, de un pustnic, care a zis despre unul din sat, cã acela e rãu. Şi el era un pustnic vechi. Şi a întrebat, când l-a vizitat un consãtean de-al lui: „Al lui cutare tot aşa rãu este?” „Tot aşa, pãrinte”. Şi a zis: „Of, of, of!” – l-a judecat. Şi a plecat. La douã zile a venit îngerul şi i-a spus: „Pãrinte, a murit omul acela despre care voi aţi spus cã e rãu. Şi m-a trimis Dumnezeu sã te întreb: unde sã-l ducem? În Rai sau în iad? Cã tu l-ai judecat”. Şi atunci el şi-a dat seama cã l-a judecat şi a fãcut o mare greşealã. Şi toatã viaţa a dus o luptã de pocãinţã mare şi cu dorinţa sã-i dea Dumnezeu un semn cã este iertat. Şi nu-i dãdea deloc. Iatã, vezi ce-a fãcut? Toatã osteneala lui, în pustie, a stins-o prin judecarea altuia. Şi acela era un mirean. Şi erau fapte rele cele pe care le fãcea. Dar nu trebuia sã-l judece!

Dar dacã cineva este eretic, trebuie judecat?

– Acum, dacã este eretic, se poate vorbi pe faţã, cãci judeci erezia în sine, care nu trebuie cruţatã cu nimic, chiar dacã – sã zicem – un episcop are o greşealã din aceasta. Trebuie înfruntat. Cã nu episcop înfrunţi, ci eretic înfrunţi. Dacã este eretic, îl judeci. Au fost judecaţi toţi ereticii ca Arie, toţi aceştia care au greşit şi au fost condamnaţi de Sinoadele ecumenice şi locale.

Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 111-112.

„Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judecata de apoi este: De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noştri?

Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine.

El este cu ştiinţa lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuţi sau să te foloseşti.

Te foloseşti, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuţi tu, în sensul de a-l suporta.

Este o mare greşeală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Dumnezeu nu ne ţine că suntem noi foarte vrednici.

Ne ţine că este foarte milostiv El.”

— Părintele Arsenie Papacioc

• ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Dacă un om te provoacă, aruncă-i un zâmbet, ca să vadă că nu îi eşti duşman. / “Dacă un om te provoacă, aruncă-i un zâmbet, ca să vadă că nu îi eşti duşman. Un zâmbet, nu un rânjet. Soluţia este să-i zâmbeşti, să nu-l urăşti. Păstrează-ţi această sfântă libertate, această curăţire a inimii, pentru că Hristos nu vine în inima ta dacă acolo se află un duşman.” ☦ Arhimandritul Arsenie Papacioc

• ✝️ Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare / Nu vă îngrijoraţi deloc pentru că nu puteţi mai mult. “Rămâneţi la nivelul acesta şi mulţumiţi. Acest lucru nu este puţin. Nu este bine să cereţi daruri mai mari. Dacă sunteţi sincer smerit cu înţelegerea la nivelul minţii sunteţi destul de bogați. Nu vă alarmaţi. Împliniţi cât puteţi prin dragoste creştină şi multe frumuseţi duhovniceşti vor veni singure fără de veste. Deci mulţumiţi-vă cu puţin. Deja purtaţi o forţă cu destulă rodire şi mai ales să nu vă pierdeţi încrederea în aceste posibilităţi. Purtaţi un zâmbet ascuns în inimă pentru toţi, cu adevărat pentru toţi şi aceasta este deja o mare depăşire decât să rămâneţi într-o excesivă meditaţie. Lucrurile minunate nu se cerşesc, ci se cuceresc şi aceasta mergând liniştite şi treze şi libere pe singurul vostru drum. În felul acesta purtând pe Hristos, Dumnezeu se va îngriji El să vă aprindă. […] Nu pierim de focul ispitelor care ne căleşte şi ne dă culoare smerită şi luminoasă. Proverb indian: „Focul înnegreşte ce nu poate arde”. Să fie inima veselită, inima aceasta, pe care am dăruit-o curată şi cu atâta râvnă celui mai ales şi mai puternic Prinţ al Cerurilor Cerurilor – Iisus Hristos, inima aceasta care poate aprinde în ea o lume mică, şi un Dumnezeu mare întreg. Chiar dacă sîngerează să nu abdice. Există o singură frumuseţe – curăţia, şi o singură liniştire statornică şi adevărată - de a sluji singur lui Dumnezeu şi repet: înaintea ochilor noştri să nu fie nimic înalt, mare, frumos, plăcut fără numai unul Dumnezeu. Nu vă descurajaţi. Aici este toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice şi o mare taină a vieţii duhovniceşti: de a ne ridica, de a nu rămâne pe piatra grea şi îngrozitoare a căderii. Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare. Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi nimic nu este pierdut atâta timp cât credinţa rămâne în picioare, cât timp capul se ridică din nou, cât timp sufletul nu abdică. Vă spun cu gândul de a rămâne într-o neîntreruptă încurajare. Am zis şi mi-am mântuit sufletul meu.” — Arhimandrit Arsenie Papacioc

• ❤️ Părintele Arsenie Papacioc: NU a ZICE, CI a MIȘCA înseamnă a AJUNGE! / [...] Te-ai oprit, s-a oprit și harul. Nu vă jucați cu Adevărul! Că avem impresia că murim, dar nu murim. Nu vă temeți, tată! Dar să știți că nu poți să aperi Adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morții întâi. Acum sunt semne de sfârșit de veac și dracul vrea să schimbe Adevărul. Și mi se pare mie că sunt mai mulți mireni decât călugări care îmbracă haina morții. Și haina morții înseamnă să mori pentru Adevăr. În momentul când aperi Adevărul deja ești pe tine cu haina morții. Să știm să murim și să înviem în fiecare zi. Nimic nu este pierdut atât timp cât credința este în picioare, cât sufletul nu abdică și capul se ridică din nou." — Părintele Arsenie, Bătrân al Neamului lipit inimii.

• ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Adevărul trebuie apărat cu orice chip. / „Adevărul trebuie apărat cu orice chip. Pentru că tu, apărândul, toate cerurile ştiu, toată. impărăţia de sus ştie că tu ai apărat adevărul, şi nu te lasă! ... Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi. Pentru adevăr trebuie să şi mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul" — Părintele Arsenie Papacioc

Să fiți veseli!

Dragă, eu știu ce vă spun, cu toată siguranța: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Daca îți creează starea aceasta de agitație, de tristețe, își face cuib satana și-și clocește ouale; nu mai poți iubi, nu mai poți vedea cu perspicacitate nițel în viitor, cu rațiunea care ți-a dat-o Dumnezeu, nu mai poți, pentru ca tu ești trist.

Adică nu ești în stare de nimic, o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteți triști, gânditi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Și nu acceptați.

Bagă-ți mintea acolo și zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”

Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziție, inima se desface și ea. Ce înseamnă asta: “Eu sunt amărât”?

Cum ești amărât, când Hristos a înviat, când suntem înțelegători în ceea ce privește crucea pe care trebuie să o ducem și noi.

Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Și această stare continuă de veselie pe unde trăiești, este și o stare de rugăciune și o trăire creștină și de inima prezentă la Dumnezeu.

Pentru ca ăsta este secretul: să ai inima prezentă.

Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoștințele tale, știe ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenția ta.

Vezi, niște părinți, mama și tata, când văd pe copilul lor că-și pune toată nădejdea în ei, mor de dragul lui și nu știu ce să-i mai dea.

† Părintele Arsenie Papacioc

“Dacă un om te provoacă, aruncă-i un zâmbet, ca să vadă că nu îi eşti duşman. Un zâmbet, nu un rânjet. Soluţia este să-i zâmbeşti, să nu-l urăşti. Păstrează-ţi această sfântă libertate, această curăţire a inimii, pentru că Hristos nu vine în inima ta dacă acolo se află un duşman.”

☦ Arhimandritul Arsenie Papacioc

• ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: În Ortodoxie, numai prin suferință scapi de suferință.

• ✝️ Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare

• ✝️ Când credința ortodoxă este amenințată de căderea în erezie, nu se face niciun fel de compromis❗

• ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Adevărul trebuie apărat cu orice chip.

• ❤️ Părintele Arsenie Papacioc: NU a ZICE, CI a MIȘCA înseamnă a AJUNGE!

✝️ Părintele Arsenie Papacioc: "Participarea la Sfânta Liturghie e mai necesară decât lumina și aerul"

Cine spune că-i credincios și nu merge la Biserică, acela să știe că de fapt, nu-i credincios, pentru că nu are nici măcar atâta credință cât să-l mâne până la Biserică.

✝️ Când credința ortodoxă este amenințată de căderea în erezie, nu se face niciun fel de compromis❗

"Canoanele sunt elastice, se pot face pogorăminte când există pocăință din partea penitentului, când e vorba de păcatele omenești, dar până la erezie!

Când credința ortodoxă este amenințată de căderea în erezie, nu se fac niciun fel de compromisuri, niciun fel de pogorăminte, pentru că aici e vorba de Adevăr, adică de Hristos! Nu ne jucăm cu Hristos, care este Adevărul absolut!"

"Nu aperi un cozonac frumos de Paști, tu aperi Adevărul măi, adică pe Hristos!"

— spunea vrednicul de pomenire, Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc.

✝️ Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare

Nu vă îngrijoraţi deloc pentru că nu puteţi mai mult.

“Rămâneţi la nivelul acesta şi mulţumiţi. Acest lucru nu este puţin. Nu este bine să cereţi daruri mai mari. Dacă sunteţi sincer smerit cu înţelegerea la nivelul minţii sunteţi destul de bogați. Nu vă alarmaţi. Împliniţi cât puteţi prin dragoste creştină şi multe frumuseţi duhovniceşti vor veni singure fără de veste. Deci mulţumiţi-vă cu puţin.

Deja purtaţi o forţă cu destulă rodire şi mai ales să nu vă pierdeţi încrederea în aceste posibilităţi.

Purtaţi un zâmbet ascuns în inimă pentru toţi, cu adevărat pentru toţi şi aceasta este deja o mare depăşire decât să rămâneţi într-o excesivă meditaţie.

Lucrurile minunate nu se cerşesc, ci se cuceresc şi aceasta mergând liniştite şi treze şi libere pe singurul vostru drum. În felul acesta purtând pe Hristos, Dumnezeu se va îngriji El să vă aprindă.

[…]

Nu pierim de focul ispitelor care ne căleşte şi ne dă culoare smerită şi luminoasă.

Proverb indian: „Focul înnegreşte ce nu poate arde”.

Să fie inima veselită, inima aceasta, pe care am dăruit-o curată şi cu atâta râvnă celui mai ales şi mai puternic Prinţ al Cerurilor Cerurilor – Iisus Hristos, inima aceasta care poate aprinde în ea o lume mică, şi un Dumnezeu mare întreg. Chiar dacă sîngerează să nu abdice.

Există o singură frumuseţe – curăţia, şi o singură liniştire statornică şi adevărată - de a sluji singur lui Dumnezeu şi repet: înaintea ochilor noştri să nu fie nimic înalt, mare, frumos, plăcut fără numai unul Dumnezeu.

Nu vă descurajaţi. Aici este toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice şi o mare taină a vieţii duhovniceşti: de a ne ridica, de a nu rămâne pe piatra grea şi îngrozitoare a căderii.

Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare.

Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi nimic nu este pierdut atâta timp cât credinţa rămâne în picioare, cât timp capul se ridică din nou, cât timp sufletul nu abdică.

Vă spun cu gândul de a rămâne într-o neîntreruptă încurajare.

Am zis şi mi-am mântuit sufletul meu.”

— Arhimandrit Arsenie Papacioc

IISUSE, IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ
ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC - N. 15 AUG 1914, D. 19 IUL 2011

Nu vă îngrijoraţi deloc pentru că nu puteţi mai mult.

“Rămâneţi la nivelul acesta şi mulţumiţi. Acest lucru nu este puţin. Nu este bine să cereţi daruri mai mari. Dacă sunteţi sincer smerit cu înţelegerea la nivelul minţii sunteţi destul de bogați. Nu vă alarmaţi. Împliniţi cât puteţi prin dragoste creştină şi multe frumuseţi duhovniceşti vor veni singure fără de veste. Deci mulţumiţi-vă cu puţin.

Deja purtaţi o forţă cu destulă rodire şi mai ales să nu vă pierdeţi încrederea în aceste posibilităţi.

Purtaţi un zâmbet ascuns în inimă pentru toţi, cu adevărat pentru toţi şi aceasta este deja o mare depăşire decât să rămâneţi într-o excesivă meditaţie.

Lucrurile minunate nu se cerşesc, ci se cuceresc şi aceasta mergând liniştite şi treze şi libere pe singurul vostru drum. În felul acesta purtând pe Hristos, Dumnezeu se va îngriji El să vă aprindă.

[…]

Nu pierim de focul ispitelor care ne căleşte şi ne dă culoare smerită şi luminoasă.

Proverb indian: „Focul înnegreşte ce nu poate arde”.

Să fie inima veselită, inima aceasta, pe care am dăruit-o curată şi cu atâta râvnă celui mai ales şi mai puternic Prinţ al Cerurilor Cerurilor – Iisus Hristos, inima aceasta care poate aprinde în ea o lume mică, şi un Dumnezeu mare întreg. Chiar dacă sîngerează să nu abdice.

Există o singură frumuseţe – curăţia, şi o singură liniştire statornică şi adevărată - de a sluji singur lui Dumnezeu şi repet: înaintea ochilor noştri să nu fie nimic înalt, mare, frumos, plăcut fără numai unul Dumnezeu.

Nu vă descurajaţi. Aici este toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice şi o mare taină a vieţii duhovniceşti: de a ne ridica, de a nu rămâne pe piatra grea şi îngrozitoare a căderii.

Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare.

Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi nimic nu este pierdut atâta timp cât credinţa rămâne în picioare, cât timp capul se ridică din nou, cât timp sufletul nu abdică.

Vă spun cu gândul de a rămâne într-o neîntreruptă încurajare.

Am zis şi mi-am mântuit sufletul meu.”

— Arhimandrit Arsenie Papacioc

"Canoanele sunt elastice, se pot face pogorăminte când există pocăință din partea penitentului, când e vorba de păcatele omenești, dar până la erezie!

Când credința ortodoxă este amenințată de căderea în erezie, nu se fac niciun fel de compromisuri, niciun fel de pogorăminte, pentru că aici e vorba de Adevăr, adică de Hristos! Nu ne jucăm cu Hristos, care este Adevărul absolut!"

"Nu aperi un cozonac frumos de Paști, tu aperi Adevărul măi, adică pe Hristos!"

— spunea vrednicul de pomenire, Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc.

• ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Adevărul trebuie apărat cu orice chip. / „Adevărul trebuie apărat cu orice chip. Pentru că tu, apărândul, toate cerurile ştiu, toată. impărăţia de sus ştie că tu ai apărat adevărul, şi nu te lasă! ... Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi. Pentru adevăr trebuie să şi mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul"

• ✝️ Pr. Arsenie Papacioc: Focul iadului e o realitate, nu o sperietoare adusă de duhovnici sau părinţi în educaţia religioasă. Iadul e o mare realitate! / "[...] Şi dacă nu ierţi, mergi în focul de veci. Focul de acolo e de mii de ori mai tare decât focul de aici, şi-i fără lumină. Nu te vezi cu cineva! Şi nu stai acolo un timp, ci o veşnicie! Daţi-vă seama, îngrozitor! Pentru că nu numai suferinţa fizică te macină, ci şi faptul că eşti rupt de iubirea lui Dumnezeu pe veşnicie. Te îngrozeşte veşnicia asta, măi fraţilor! Te plictisesc de multe ori chiar nişte bunătăţi, că te saturi de ele."

• ❤️ Să avem nădejde: „Aceștia sunt ai mei. Te rog să-i mântuiești și pe cei care sunt jos!” / "Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine" – Părintele Arsenie Papacioc.

• ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: „Vă daţi seama ce-ar fi fost lumea fără Hristos? Cu El putem totul, fără Hristos nu putem nimic“ / "Vă daţi seama ce-ar fi fost lumea fără Hristos? Bucuraţi-vă că S-a născut şi naşteţi-L mereu în inimile voastre. Cu El putem totul, fără Hristos nu putem nimic. Repetaţi-vă asta întreaga viaţă şi veţi greşi mai puţin, nu vă veţi mai teme şi veţi putea birui. Trăiţi pe Hristos în orice moment. Mai înainte de toate să daţi slava milostivirii şi bunătăţii celei negrăite a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei şi Preasfintei Fecioare Maria, care a slujit la Naşterea Lui, că ne-a învrednicit pe toţi să mai ajungem încă o dată Naşterea Domnului şi să prăznuim înnoirea neamului omenesc, prin taina venirii cea în trup a lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!"

• ❤️ Părintele Arsenie Papacioc: NU a ZICE, CI a MIȘCA înseamnă a AJUNGE! / "[...] Te-ai oprit, s-a oprit și harul. Nu vă jucați cu adevărul. Că avem impresia că murim, dar nu murim. Nu vă temeți, tată. Dar să știți că nu poți să aperi Adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morții întâi. Acum sunt semne de sfârșit de veac și dracul vrea să schimbe adevărul. Și mi se pare mie că sunt mai mulți mireni decât călugări care îmbracă haina morții. Și haina morții înseamnă să mori pentru Adevăr. În momentul când aperi Adevărul deja ești pe tine cu haina morții. Să știm să murim și să înviem în fiecare zi. Nimic nu este pierdut atât timp cât credința este în picioare, cât sufletul nu abdică și capul se ridică din nou." — Părintele Arsenie, Bătrân al Neamului lipit inimii.

• ⛪️ Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: Să căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. / "Să căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. Pentru ca se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Si se spune asa de preot: “Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi”. Și se pun toate de pe disc, în potirul cu Sfântul Sânge. Și vă dați seama , unde poți să fii, chiar daca ești mort, chiar daca ești viu ești salvat; se pomenește și pentru morți și pentru vii. Și cât te costă? Cautați sa fiți pomeniți la Liturghie. Fie că vă cunoaște un preot sau vă cunoaște duhovnicul, fie că frățiile voastre dați la Liturghie, dar sa fiți pomeniți. Asta e totul. Liturghia nu e o lucrare omenească, dragii mei. Nici îngerească. E direct divină! Pentru că nu poți tu să transformi acolo. El este Cel ce este. Și dacă ar fi cu putință să se deschidă cerurile și chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multă lumină și mai mult așezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, căci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugăciune, când facem Vohodul: “Și fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care Iți slujesc împreună cu noi!” Deci preotul are autoritate. Pentru că ei sunt acolo: o gloată de îngeri! E Hristos! Ce, te joci ?! Deci, căutați sa fiți pomeniți la Liturghie". - Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc

• ✝️ «Există vreo categorie de oameni care nu se pot mântui ... ?» / «Dragă, numai dracul nu se poate mântui. Acesta-i răspunsul. Deci, nu mai puneți nici o întrebare de felul acesta. Condiția este să se pocăiască. Dacă a omorât o mie de oameni, se spovedește, se căiește, plânge, DUMNEZEU îl iartă. Jertfa de pe Golgota s-a făcut pentru mântuirea lumii, nu numai a unora, pentru toți. Dacă nu vor, nu vor ei, dar pot să se mântuiască. Mântuitorul nu S-a răstignit numai pentru o categorie de greșeli, ci pentru tot ce este greșeală pe pământ. Mai mare păcat decât a făcut Iuda nu există, ca să-L trădezi chiar pe DUMNEZEU conștient. Și totuși îl ierta si pe el dacă nu se spânzura. Un sfat pe care-l dau duhovnicilor este să-i iubească pe fiii lor așa cum sunt.» - Pr Arsenie Papacioc

• ❤️ Părintele Arsenie Papacioc: Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip / "Să fiţi veseli! Dragă, eu ştiu ce vă spun, cu toată siguranţa: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Şi nu acceptaţi. Bagă-ţi mintea acolo şi zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziţie, inima se desface şi ea. Ce înseamna asta: “Eu sunt amărât”? Cum eşti amărât, când Hristos a înviat, când suntem înţelegători în ceea ce priveşte crucea pe care trebuie să o ducem şi noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Şi această stare continuă de veselie pe unde trăieşti, este şi o stare de rugăciune şi o trăire creştină şi de inimă prezentă la Dumnezeu. Pentru că asta este secretul: să ai inima prezentă. Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoştinţele tale, ştie ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenţia ta. Vezi, nişte părinţi, mama şi tata, când văd pe copilul lor că-şi pune toata nădejdea în ei, mor de dragul lui şi nu ştiu ce să-i mai dea." — Părintele Arsenie Papacioc

• 🧩 Părintele Arsenie Papacioc: Autocunoașterea este lungul drum spre tine însuți! / "De obicei omul fuge de sine, se ferește să se uite în sufletul său ca să nu vadă cum este. Trăiește nepăsător și nu își dă seama de fiara pe care o hrănește în adâncul său. Adică fiara omenească modelată după chipul păcatului. Cauza suferinței umane este înstrăinarea de sine și de semeni. Autocunoașterea este lungul drum spre tine însuți! Am auzit de atâtea ori oameni văicărindu-se: ce să mă fac cu tine? – dar niciodată: ce să mă fac cu mine?! Nu este nici o scăpare, nici un liman decât în umilință. Și să zicem: Doamne, nu urgisi inima înfrântă și smerită!" - Părintele Arsenie Papacioc

• ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: "Participarea la Sfânta Liturghie e mai necesară decât lumina și aerul" / Cine spune că-i credincios și nu merge la Biserică, acela să știe că de fapt, nu-i credincios, pentru că nu are nici măcar atâta credință cât să-l mâne până la Biserică.

• ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Despre întristare sau atunci când nu mai poți merge singur. / Să fiți veseli! Dragă, eu știu ce vă spun, cu toată siguranța: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Daca îți creează starea aceasta de agitație, de tristețe, își face cuib satana și-și clocește ouale; nu mai poți iubi, nu mai poți vedea cu perspicacitate nițel în viitor, cu rațiunea care ți-a dat-o Dumnezeu, nu mai poți, pentru ca tu ești trist. Adică nu ești în stare de nimic, o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteți triști, gânditi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Și nu acceptați. Bagă-ți mintea acolo și zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziție, inima se desface și ea. Ce înseamnă asta: “Eu sunt amărât”? Cum ești amărât, când Hristos a înviat, când suntem înțelegători în ceea ce privește crucea pe care trebuie să o ducem și noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Și această stare continuă de veselie pe unde trăiești, este și o stare de rugăciune și o trăire creștină și de inima prezentă la Dumnezeu. Pentru ca ăsta este secretul: să ai inima prezentă. Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoștințele tale, știe ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenția ta. Vezi, niște părinți, mama și tata, când văd pe copilul lor că-și pune toată nădejdea în ei, mor de dragul lui și nu știu ce să-i mai dea. — Părintele Arsenie Papacioc

"NU a ZICE, CI a MIȘCA înseamnă a AJUNGE!

Te-ai oprit, s-a oprit și harul.

Nu vă jucați cu Adevărul!

Că avem impresia că murim, dar nu murim.

Nu vă temeți, tată!

Dar să știți că nu poți să aperi Adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morții întâi.

Acum sunt semne de sfârșit de veac și dracul vrea să schimbe Adevărul.

Și mi se pare mie că sunt mai mulți mireni decât călugări care îmbracă haina morții.

Și haina morții înseamnă să mori pentru Adevăr.

În momentul când aperi Adevărul deja ești pe tine cu haina morții.

Să știm să murim și să înviem în fiecare zi.

Nimic nu este pierdut atât timp cât credința este în picioare, cât sufletul nu abdică și capul se ridică din nou."

— Părintele Arsenie, Bătrân al Neamului lipit inimii.

"— Maxime, s-a pus toată Biserica împotriva ta! Tu nu observi că ai rămas singur? Tu nu observi că tot sinodul și toți episcopii și toată Biserica îți este împotrivă?

— Mai am Unul singur care nu este împotriva mea și Acela este Hristos."

– Oamenii se tem că, dacă apără Ortodoxia, au ne­cazuri: sunt daţi afară de la serviciu, sunt văzuţi ca nişte ciudaţi – le e frică că pierd, pur şi simplu, locul pe care-l au. Ce să facă oamenii? Cum să biruie această teamă?

Părintele Arsenie Papacioc.: Dragă, eu v-am spus: pentru adevăr trebuie să şi mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul. Dar, dacă nu e vorba de adevăr, şi este vorba de o intervenţie oarecare, de un exa­men oarecare, atunci apără-te pentru locul ăla. Dar dacă nu se poate, în final, să te aştepţi… şi cu nici un chip… pentru că te aşteaptă o veşnicie neagră, o veşnicie, îngrozitor, vor­ba lui Coşbuc: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veş­ni­cia ei.” Pentru că ai avut ocazia să fii în fruntea unei veş­nicii albe, şi ai renunţat. Nu ne jucăm! Viaţa nu e asta, decât arvunim pe cealaltă cu asta, adică cu viaţa de pe pă­mânt. Şi repet ce-a spus Mântuitorul: „şi veţi trece de la moarte la viaţă”. Viaţa atunci începe. Vă daţi dumneavoastră seama? Nu cunoaşteţi bucuria care te cuprinde atunci când aperi ade­vărul – faţă de alte bucurii: că ţi-a mers bine la serviciu, sau ţi-a mărit leafa. Asta e o bucurie care te renaşte… Şi pentru ce (să ne fie teamă – n.n.)? Dragii mei, teama de moarte este o mare greşeală. Teama de moartea fizică, murim în câteva clipe. A murit cutare, a murit pe scaun. Ţi s-a oprit răsuflarea, în nişte secunde, şi ai terminat. Dar ce urmează? Ce gândiţi, că moartea vine să-i faci o cafea? Vine să te ia, nu-i chiar glumă! Dar cum te ia? Cum te duce?

– Totuşi, oamenii nu-şi dau seama că preţul compro­misului e riscul de a-ţi asuma iadul. Adică, nu-şi dau seama că pot ajunge în iad.

Părintele Arsenie Papacioc.: Păi, nu prelungim discuţia. Sigur că da, ce mai! Între­barea se pune: „care este adevărul?” Să ştie (oamenii – n.n.) adevărul tot: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Cine n-a apărat adevărul? Să-i cu­noască (oamenii – n.n.) pe Părinţii lor. Lumea nu cunoaşte frumuseţea Ortodoxiei, de aia tot discută atât de mult, şi o compară. Nu cunoaşte frumuseţea şi adâncurile ei. Nu au o credinţă trăitoare. E o credinţă mâzgălită. (Ei – n.n.) aşteaptă Paştele cu fripturi şi cozonaci. Nu îl aşteaptă cu frumuseţea Învierii.

(…)

– Dar dacă există preoţi care sunt ameninţaţi că dacă apără credinţa ortodoxă în faţa ereziilor contemporane, vor fi caterisiţi. Ce să facă preotul care e ameninţat cu caterisirea? „Dacă nu taci şi dacă mai vorbeşti despre catolici sau despre ecumenism, vei fi caterisit!” Ce să facă?

Părintele Arsenie Papacioc: Nu vă supăraţi: cine, ce să facă?

– Preotul care e ameninţat cu caterisirea: „Dacă nu taci, vei fi caterisit”. Ce atitudine să aibă?

Părintele Arsenie Papacioc: V-am spus: să ştii să mori, că sigur vei învia în fiecare zi. Că viaţa înseamnă moarte continuă, apărând adevărul. Nu apărăm un cozonac frumos de Paşte. Apărăm adevărul, care reprezintă Biserica şi veşnicia, Creatorul! Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Apărăm adevărul. Pentru un cuvânt, dacă l-ai spus, ori anatemizat, ori… ce, ne jucăm? Să fim gata de jertfă!

(…) Domne’, aperi adevărul. Nu ştiu ce va fi, dar adevărul trebuie apărat cu orice chip. Pentru că tu, apărându-l, toate cerurile ştiu, toată Împărăţia de sus ştie că tu ai apărat adevărul, şi nu te lasă. Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi. Păstrează-ţi mai departe poziţia, că nu mai contează viaţa. Nu vezi cum se pune problema? „Domne’, ori te omor, ori te dau afară…” Dă-mă afară! Că tu ai ieşit ca un prost din ordinea cerească, nu eu! Ce mai contează viaţa?”

"Adevărul rămâne acolo unde n-ai cedat. Dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravieţui prin el."

Părintele Arsenie Papacioc - Ne vorbește Părintele Arsenie

• ☀️ 112 ani de la nașterea Părintelui Cleopa (10 aprilie 1912 - 2 decembrie 1998), unul dintre cei mai mari duhovnici români ai secolului XX, recunoscut de mulţi ca un Sfânt

• 📌 Mihai Vladu despre o întâmplare din viața Părintelui Arsenie Papacioc

"Focul iadului e o realitate, nu o sperietoare adusă de duhovnici sau părinţi în educaţia religioasă. Iadul e o mare realitate! Şi dacă nu ierţi, mergi în focul de veci. Focul de acolo e de mii de ori mai tare decât focul de aici, şi-i fără lumină. Nu te vezi cu cineva! Şi nu stai acolo un timp, ci o veşnicie! Daţi-vă seama, îngrozitor! Pentru că nu numai suferinţa fizică te macină, ci şi faptul că eşti rupt de iubirea lui Dumnezeu pe veşnicie. Te îngrozeşte veşnicia asta, măi fraţilor! Te plictisesc de multe ori chiar nişte bunătăţi, că te saturi de ele." — Părintele Arsenie Papacioc

Starețul Filotei Zervakos din insula Paros, un om sfânt, mi-a spus, plângând, o vedenie pe care o avusese. Trăia o mare frământare, pentru că în societatea grecească se întâmplase ceva, iar el își spunea:

„Cum s-a stricat societatea! Gata! S-a dus cu ea!”

Dezamăgit, și-a ridicat privirea și… ce să vezi?

O nenumărată oștire de sfinți – fără început și fără sfârșit – în frunte cu Maica Domnului, care își înălța mâinile către Hristos și spunea:

— „Aceștia sunt ai mei. Te rog să-i mântuiești și pe cei care sunt jos!”

Atunci Hristos i-a spus:

— „Dar păcătuiesc.”

Iar Maica Domnului I-a răspuns:

— „Păcătuiesc. Dar cât există mila Ta și cât exist eu, Maica acestor oameni, nu se poate să-i lași să piară!”

— „Bine, Maica Mea, îi voi mântui și pe ei!”

Iar Starețul vedea în chip tainic cum păcătoșii se adaugă, se tot adaugă, și apar noi sfinți.

Arhim. Emilianos Simonopetritul, Cuvântări mistagogice la sărbători, Ed. Sf. Nectarie, 2016

Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine – Părintele Arsenie Papacioc.

„Cum am mai spus, după mine, Nașterea Domnului este cel mai mare eveniment al creștinătății: căci Dumnezeu s-a coborât în trup omenesc spre a mântui omenirea. Iisus Hristos ne-a încredințat că suntem veșnici, nu în materie, ci în duh. Şi ca sufletele noastre au porţile Raiului deschise, doar să ne ostenim să ajungem până la ele. Prin post, rugăciune, nevoinţă, faptă bună… Dragii mei, nu e puţin lucru să ai sentimentul veşniciei în tine… Câţi însă mai conştientizează aceasta? Dacă am fi convinşi şi constienţi permanent că suntem veşnici şi că prin faptele noastre ne hotărâm locul în veţnicie – ori în chinurile iadului, ori în dulceaţa Raiului, adică în unirea deplină cu Dumnezeu -, atunci am fi mult mai chibzuiţi. Nu poţi fura, omorî, urî, dacă ştii că prin aceasta viaţa ta de după pragul morţii va fi numai lacrimă şi suferinţă. Şi nici nu te poţi teme de moarte dacă ştii că aceasta nu este decât adormirea trupului, pentru întoarcerea sufletului în Sânurile Domnului. Omul creştin ştie că trebuie să facă doar ceea ce-l mântuieşte, dar face şi altele, care-l osândesc.

Vă daţi seama ce-ar fi fost lumea fără Hristos? Bucuraţi-vă că S-a născut şi naşteţi-L mereu în inimile voastre. Cu El putem totul, fără Hristos nu putem nimic. Repetaţi-vă asta întreaga viaţă şi veţi greşi mai puţin, nu vă veţi mai teme şi veţi putea birui.

Trăiţi pe Hristos în orice moment. Mai înainte de toate să daţi slava milostivirii şi bunătăţii celei negrăite a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei şi Preasfintei Fecioare Maria, care a slujit la Naşterea Lui, că ne-a învrednicit pe toţi să mai ajungem încă o dată Naşterea Domnului şi să prăznuim înnoirea neamului omenesc, prin taina venirii cea în trup a lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!”