Vrăjitoarea (sau vrăjitorul) poate fi o persoană serioasă, cu integritate morală, fără vicii, cu viaţă de familie corectă, cu copii, cultă, cu poziţie socială înaltă, poate fi o persoană care afişează credinţă, bunătate, blândeţe. Deci, după aspectul exterior nu poţi să-ți dai seama.
Singura metodă de a afla dacă o persoană face vrăji este să o testezi. Îi citeşti din Biblie un pasaj oarecare. Dacă este vrăjitoare, se va schimba la faţă, devine ori prea roşie ori prea albă, alb-cenuşie, cu un aspect mortuar.
Biblia este scrisă prin insuflare dumnezeiască. „Cuvântul lui Dumnezeu pentru ei (pentru vrăjitori) este nebunie …”, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel. Îi citeşti o rugăciune sau un psalm și vrăjitorul se va schimba la faţă, chiar dacă nu va protesta.
Rugăciunile sunt scrise de Sfinţi, care au fost insuflaţi de Duhul Sfânt. Cuvântul rugăciunii îi arde pe vrăjitori! Persoana este cu spatele, tu îți faci semnul Sfintei Cruci și vei vedea că tresare ca lovită cu toporul. Are un gest special, saltă din umeri. Este vrăjitoare! Semnul Sfintei Cruci îi lovește pe demoni!
Dacă pronunţi numele Mântuitorului Iisus Hristos în timpul conversației de câteva ori, la numele Mântuitorului vrăjitorul se schimbă la faţă şi tresare. Dacă afumi cu tămâie, vrăjitorul se schimbă la faţă, se nelinişteşte.
Agheasma saltă mâna vrăjitoarei din umăr, nu din încheietura de jos a mâinii. Pui trei picături de Agheasmă în mâncare fără să știe şi apoi priveşti: vezi că se schimbă la față, ori prea roşu, ori prea alb, palid sau face o criză de nervi nemotivată, se nelinişteşte.
Agheasma îi arde pe diavoli, are Flacăra Duhului Sfânt! De câte ori vorbeşti despre vrajitoare şi îi divulgi faptele, deci spui altuia că face vrăji, vrăjitoarea vine şi te caută oricât de departe ar locui.
Dacă vorbeşti cu alţii despre Dumnezeu, vrăjitoarele, chiar şi cele care se află la distanţă, în altă cameră sau în altă parte a clădirii, se neliniştesc, devin gălăgioase şi vin cu gălăgie multă ca să întrerupă şi să se opună astfel Cuvântului lui Dumnezeu.
Se schimbă la faţă şi dau răului (drăcuiesc), pomenesc des numele celui rău, îl strigă. Gestul nu poate trece neobservat. Vrăjitoarele se opun cuvântului lui Dumnezeu, de aceea şi fac mai multe vrăji în zilele de sărbătoare, de Crăciun, de Anul Nou, în ziua de Paști, de Bobotează, de Înălţare, în ziua Sfintei Cruci şi de toţi Sfinţii mai insemnaţi.
Fac vrăji în timpul posturilor, fac vrăji Vinerea, Duminica. Ele trimit vrăji în orice zi, dar îşi intensifică activitatea în posturi şi de sărbători. Vrăjitorii sunt oameni care au căzut sub influenţa diavolului. Ei sunt conduşi de diavol. În timp ce menesc (leagă vrăji, gândesc, doresc răul altuia), chipul lor se schimbă:
Faţa devine albă, fără sânge, imobilă, privirea intensă- metal topit. Figura lor se urâţeşte, în acele momente devin hidoşi, au chip diavolesc. Fac o stare de neliniște, devin foarte gălăgioşi, mult zgomot, vorbesc mult, se aprind la faţă, pomenesc des numele diavolului, privirea devine intense metal topit. Li se schimbă chipul.
Fac anumite gesturi cu ochii, gesturi nemotivate, sunt agitaţi, vorbesc mult. Clipesc într-un anumit fel. Scrâşnesc din dinţi şi manifestă ură, deşi cu nimic nu i-ai supărat. Ură inexplicabilă! Când fac vrăji, unii fluieră. Au un fluierat scurt, de două ori repetat, specific lor. La alţii chipul devine imobil, aspect mortuar, chip hidos, parcă doarme, dar privirea este intensă.
La fiecare din ei vei găsi unul sau altul din semnele acestea. Biblia îi menţioneazăîn multe locuri. Sunt descrişi în Psalmii lui David. Totuși vrăjitorul/vrăjitoarea se poartă blând, prietenos, afişează cumsecădenie, dar în suflet poartă ura. De aceea i se zice diavolului viclean.
Afişează Sfinţenie: pare credincioasă, face caz de credinţă, aprinde candela, posteşte, aprinde lumânări. Se şi Împărtăşeşte! Nu spune păcatul vrăjitoriei, iar Preotul nu ştie ce face el/ea. Până şi cu Agheasmă se stropeşte. Diavolul din ea zice: Mă arde Agheasma, dar eu tot stau aici ca să fac slujbă stăpânului meu, Satana!
Se vaită de necazuri, boli, ca să crezi că a venit la Biserică să se roage la Dumnezeu ca să fie izbăvit de necazuri. Chiar are necazuri din pricina vrăjitoriei cu care se ocupă, dar nu contează. Vrăjitoarea caută să te supere, te ceartă pe nedrept în timpul Sfintei Liturghii ca să te mânii în inima ta şi să nu mai poţi asculta slujba.
Diavolul ei o pune să se îndeletnicească cu lucrarea aceasta în Biserică. De ţi se întâmplă aceasta, pleacă de lângă ea şi caută să aduci în minte chipul Mântuitorului. Aceasta să faci ori de câte ori îţi coboară mintea către ea şi la incidentul care a avut loc. Dacă stărui în mânie şi în întristare, înseamnă că ea a biruit, i-a reuşit lucrul pentru care stă acolo.
Desigur, în Biserică sunt anumite reguli de comportament, care se învață foarte uşor. Dar sfatul trebuie dat în şoaptă, cu blândeţe și bunăvoință, nu certându-l pe om. Acest tip de vrăjitoare nu poate fi confundat.
Ea poate avea chip de sfinţenie. Chiar o vezi îngrijind de candele sau vânzând lumânări, cu o încetineală calculată şi plină de ţâfnă sau făcând alte servicii în interiorul Bisericii, ca unul ce este de-al casei. Dacă vrăjitoarea îţi dăruieşte lucruri, refuză, Nu primi chiar dacă îţi dăruieşte icoane sau cărţi de rugăciuni. Mâncarea pe care ţi-o dă dă-i-o de pomană şi să fie de sufletul ei.
Când mergi să te Împărtăşeşti şi eşti lângă Altar cu lumânarea aprinsă în mână, vine o femeie şi-ţi dă o lumânare aprinsă. Ea ţi-o oferă cu multă amabilitate, însoţită de un zâmbet, ca şi cum ţi-ar face un mare dar şi o mare favoare. Ce este aceasta?
Ea îţi dă lumânarea ei, ca să porţi păcatele ei. Dacă a făcut vrăjitorie, blesteme, ucideri şi multe fapte rele, trebuie să te gândeşti dacă poţi purta aceste păcate ale altuia. Trebuie să răspunzi: Nu pot primi, că nu pot purta păcatele altora. Dacă îţi spune că este pentru morţi lumânarea, răspunsul tău să fie acelaşi.
Poţi purta tu păcatele strămoşilor ei?! Preoţii se roagă pentru cei vii şi pentru cei morţi. Ei au Harul Preoţiei dăruit de Dumnezeu la Hirotonire. Cu acest Har, ei poartă greutățile credincioşilor. Poate îţi dă de mâncare ceva preparat cu apă de la mort în care a fost scăldat mortul. Îţi dă o prăjitură pe care ştie că o preferi.
Apoi placi la toată lumea atât cât place mortul. După ce ai mâncat stai şi de nimic nu te îngrijeşti, ca şi mortul. Nu poţi munci, nu te găteşti, de nimic nu te bucuri, nimic nu-ţi place, nimic nu te interesează, nimic nu ţi trebuieşte, ca şi mortului.
Te invită la masă, dar îţi pune în mâncare spurcăciuni. Apoi cazi la boală şi toată lumea te urăşte ca pe ceva spurcat. Nu mânca, ele pun necurăţenii şi pe ceea ce împart în Biserică. Poate îţi oferă un borcan cu gem de mure bine legat, în care a pus mercur (argint viu) care este otrăvitor. Atenţie, nu mânca!
Dacă faci o curăţenie generală în casă şi ai trecut prin apă şi detergent sau sodă, săpun, toate cu de-amănuntul, când ai terminat treaba şi aşezi la loc covoarele, vrăjitoarea este la uşă. Chiar dacă locuieşte în altă localitate, tot vine.
A venit în vizită, i-a fost dor de tine, așa de nicăieri. Ea vine ca să mânjească la loc peste tot. Când tu ai curăţat, ea şi-a primit diavolii înapoi. Pe curat diavolul nu stă și de asta pleacă și se întoarce la ea.
☦️ Părintele Ilarion Argatu
Comentariul Ortodoxia.RO:
Orice contact cu ocultismul are un impact îngrozitor asupra stării omului, asupra vieţii veşnice.
Mulţi oameni care s-au ocupat cu ocultismul suferă de posedare demonică, de tulburări psihice şi neurologice, au înclinaţii spre sinucidere, se confruntă cu gânduri stăruitoare de hulă.
Ca să te eliberezi de această siluire demonică trebuie:
Să încetezi a mai face astfel de păcate (să nu apelezi la vrăjitori, la oameni cu puteri paranormale)
Să te spovedeşti amănunţit de toate păcatele care au legătură cu ocultismul (citirea cărţilor oculte, toate cazurile în care te-ai adresat la oameni cu puteri paranormale, la ghicitoare)
Să te întorci la Dumnezeu şi să îţi schimbi viaţa, obligatoriu să trăieşti după poruncile lui Dumnezeu
Să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti cel puţin o dată pe lună; astfel vei fi ocrotit prin harul lui Dumnezeu de forţele întunericului
Să citeşti Sfânta Scriptură - Cuvântul din Sf. Evanghelie are o putere uriaşă, curăţă mizeria păcatelor, vindecă sufletul.
Să faci des semnul Sfintei Cruci - pentru că a fost sfinţită de Sângele Sfânt al lui Hristos, crucea are o mare putere. Să aduni corect degetele şi să faci crucea larg, egal: pe frunte, pe burtă (puţin mai sus de buric), pe umărul drept şi pe umărul stâng. Când omul face crucea cu evlavie şi cu rugăciune este umbrit de harul Sf. Duh; în mod nevăzut este pecetluit cu o cruce de foc, care arde toate păcatele, toată necurăţia şi îi dă omului viaţă. Când omul face crucea superficial, atunci crucea nu are putere şi nu-l protejează. Totul trebuie însemnat cu Sfânta Cruce: hainele pe care le îmbraci (cămaşa, bluza, paltonul, şosetele), mâncarea, apa; când te speli pe mâini faci cruce peste chiuvetă, drumul (atunci când ieşi din casă). Să vă însemnaţi cu cruce unul pe altul.
Dimineaţa să consumi anaforă şi aghiasmă, ca să primeşti harul Duhului Sfânt - lucrurile sfinte trebuie păstrate doar în vase curate, pentru a nu se spurca (unii oameni aduc apa pentru sfinţire în sticle care nu au fost curăţate de etichetele cu coduri de bare şi cu alte feluri de înfăţişări şi urâciuni).
Casa în care locuieşti trebuie curăţată de toate lucrurile oculte: cărţile cu literatură ocultistă, măştile păgâne, craniile, cărţile de joc, imaginile cu femei indecente, înregistrările cu filme indecente, cu muzică rock trebuie distruse, pentru că atrag forţele întunericului.
Rugăciunea necontenită, cerând cu umilinţă de la Dumnezeu ajutor şi vindecare Demonii nu suportă când omul se roagă cu pocăinţă - pentru protecţia de forţele întunericului să se citească cât mai mult Psalmul 26. Dacă omul este posedat de un duh necurat, ori s-a ocupat cu vrăjitoria, este siluit de demoni. Trebuie să ia binecuvântare de la un preot bun şi să citească Psalmul 26 de 40 de ori pe zi, timp de 40 de zile.
Dumnezeu îngăduie suferinţele ca noi să ne venim în fire, să ne pocăim cu tot sufletul şi să ne întoarcem la El cu tot cugetul şi cu toată viaţa.
Tot tineretul care bea, fumează şi înjură este posedat de duhuri. Dependenţa (de alcool, tutun şi droguri), înjurăturile, televizorul, telefoanele mobile influenţează omul şi acesta devine debil (fără minte), nu se mai poate controla şi în locul Harului de la Botez, dobândeşte duhul răutăţii.
Lumea a iubit mai mult răul, decât poruncile lui Hristos, de aceea este mai mult păcat decât virtute. Hristos a venit în lume ca să ne mântuiască, nu ca să ne piardă, şi acum vor să-L înlocuiască pe Hristos cu diferite religii…
Când omul mănâncă şi bea, umplându-şi pântecul, uită de înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos şi înfăptuieşte răul (curvia, adulterul, beţia, înjurăturile, furtul…). Dumnezeu îi rabdă pe curvari, pe destrăbălaţi, pe cei care înjură din pricina celor drepţi, a slujitorilor Săi adevăraţi.
— Două articole despre vrăjitorie:
— Alte două articole cu învățături ale Părintelui Ilarion Argatu:
„Mi s-a arătat cum se chinuiesc în iad celor ce le-au plăcut toată viaţa să fumeze, adică fumătorii. Cei ce au fumat în viaţă vor avea parte dincolo de mult fum şi de multă duhoare a fumului. Se vor îneca în fum. Acelora care fumează, de când aprind ţigara şi până aruncă chiştocul stă un drăcuşor şi le strânge tot fumul, apoi culege chiştoacele pe care le aruncă. Cu toate acestea: fumul şi capetele de ţigări, diavolii ce stăpânesc păcatul fumatului, îi vor chinui pe cei ce au fumat. Am văzut o cameră mare fără limite şi cu pereţi de negură şi plină de întuneric şi de o pâclă de fum insuportabilă, nu puteai să respiri de fum şi de o duhoare de nesuportat. Pe jos erau munţi de capete de ţigări. O forfotă de mulţime de oameni, bărbaţi şi femei, care aveau câte un drăcuşor în spate şi cu furca îi sileau să mănânce capetele de ţigări până ce le termina, apoi erau învăluiţi în tot fumul pe care l-au fumat cât erau în viaţă. După ce terminau de mâncat capetele de ţigări şi inspirau tot fumul de ţigară se făcea linişte şi răsuflau uşuraţi că au terminat acel chin groaznic. Nu dura prea mult, doar câteva secunde sau un minut şi, iar veneau drăcuşorii cu furcile, se umplea camera de fum, de duhoare şi capete de ţigări şi se repeta chinul. Atunci tânărul care m-a însoţit la acel loc de chin îmi spune: Vezi! Aşa se vor chinui în veci, cei ce le-au plăcut fumul şi din cauza lui şi-au scurtat zilele date de Dumnezeu. Le-au plăcut fumul, de fum vor avea parte." — Arhim. Ilarion Argatu
„Doamne, Numele Tău este Iubire; nu mă respinge din cauza păcatelor mele. Numele Tău este Putere; întărește-mă să nu cad în răutate. Numele Tău este Pace; îmblânzește sufletul meu cel tulburat. Numele Tău este Milă; nu înceta să mă ierți.” — Sfântul Ioan de Kronstadt 
