• Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid02MnAejHabGgP6vB8ZjgJ64yNiMEZmZaKMUJmgKCdFGtTPQycaoxKeAT6Z7TMGvWuEl

• Citește: Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului

• Context:

  • ❤️ Un îndemn de la Părintele Stareț Ioanichie Popescu / Actualizare

  • 👤Părintele Claudiu Buză: Nicidecum și nicicând nu trebuie văzut în omul politic, indiferent de programul său electoral, un salvator al neamului românesc.

  • 🚩 Mihai-Silviu Chirilă: Dacă sistemul îl percepe pe Călin Georgescu ca “sfârșitul democrației”, “antioccidental”, “filorus”, cum minte presa de ocupație acum alături de userii ieșiți pe străzi, de ce nu l-a oprit CCR odată cu Diana Șoșoacă?

  • ⭕ Părintele Călin Sămărghiţan: Ca preot ortodox român vă îndemn să vă rugați în aceste zile pentru cei mai batjocoriți oameni din România, Călin și Cristela.

  • 💯 Părintele Călin Matei Popovici — o mărturie / Prietenul meu Marius din Spania, care e cântăreț bisericesc îmi scrie cu bucurie:

  • 💟 Părintele Savatie Baștovoi: Doar între doi adversari egali spectacolul competiției este unul de admirat.

Să înmulțim rugăciunea. Vine ceasul și acum este, când minciuna va judeca pe adevăr și-l va ucide. — Părintele Ioan Istrati

• Sursa postării: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid0NJHw1oZRWaASzieEVDB4XaPoGzefAMNzCzzU8wae31NBf5S9gvGpBjDTFMzmzXNKl

• E mereu în rugăciune. Slujește noaptea, dimineața, peste câteva ore e în celălalt capăt al țării, liturghisind zilnic de ani întregi. Ațipește în mașină câte un minut, șoptind psalmi.
  
  Se roagă îndelung, nu sare nicio silabă, lăcrimează, se frânge ca o lumânare la slujbă. Stă în picioare cu zece kilograme de veșminte sfinte ore și ore.
  
  Nimeni dintre preoți și diaconi, nimeni nu poate să slujească atât de mult și de simțit. Noi mai fugim pe o băncuță, mai mișcăm picioarele, ne mai foim.
  
  El e acolo, slujind neînfricat, cu o atenție totală, vorbind cu Dumnezeu, căci Împăratul e de față. E atent la fiecare cuvânt, la fiecare gest liturgic. Știe totul pe de rost, sute de rugăciuni și de versete, totul într-o galaxie de Jertfă integrală pe Altarul iubirii. Rostește zeci de Psalmi din memorie, molitfele sfinților, cântări, rugăciuni, sute, totul din minte.
  
  Miruiește oamenii, în afara slujbelor vorbește cu toți, răspunde la două telefoane care zumzăie într-una. Știe sute de numere de telefon pe de rost. Răspunde la avalanșa de întrebări la radio.
  
  E tuturor toate, strecoară bani la studenți săraci, ajută mame cu copii mulți, întreține călugări prăfuiți de nevoință, sună doctori, salvează oameni, salvează bebeluși sfinți de la avort, merge la toate înmormântările de preoți, scoate din moarte muribunzi, pomenește sute sute de pomelnice cu voce tare.
  
  Stă pe piatra înghețată din Peștera mântuirii neamului românesc ceasuri întregi și se roagă. Predă fără curs în față ore întregi dogmatică.
  
  Tâlcuiește Noul Testament ca nimeni altul.
  
  E slab dar mai puternic decât toți, în dăruire. În pandemie a răsturnat cu rugăciunea toate tarabele fricii imbecile și a sfărâmat încuietorile cu care ferecaseră Bisericile.
  
  Noi, preoții, la slujbe, mai pierdem șirul, mai schițăm un gest, mai căscăm alene, mai ațipim cu capul pe carte la ore minuscule din noapte.
  
  El e acolo, cu ochi de vultur. Se roagă. Pentru o mulțime enormă de oameni. Mereu. Doamne, Dumnezeule.
  
  Ghiciți cine e.
  
  L.E. Acuma i-au interzis să meargă la slujbe în alte eparhii. O să vină eparhiile la el.

• Câteva comentarii:

  • Și pe Sfântul Ioan Gura de Aur tot cei din fruntea bisericii l-au prigonit... și pe Sfântul Ierarh Nectarie la fel.

  • Adevărat!!! Ceea ce m-a dus cu gândul direct la părintele Teodosie. Vrednic este!!! Să ne rugăm Domnului și Maicii Sfinte pentru poporul acesta ... că trădat a fost mereu... și atacat atât din exterior cât și din interior...!!! Ce îi deranjează cel mai mult este însăși ortodoxia cea curată și adevărată ... căci tot adevărul aici este.

  • "În lume necazuri veți avea. Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea." S ne rugăm...

  • Cum ÎPS Teodosie părintele nostru a pus genunchiul pentru NOI în Peștera Sfântului Apostol Andrei si s-a rugat MEREU PENTRU NOI, așa și noi măcar din adâncul inimii, cu lacrimi, să ne rugăm Domnului pentru sănătatea și pentru pacea și mântuirea sa!

  • Doamne te rugăm, ai grijă de Pastorul nostru, IPS Teodosie, Maica Domnului ocrotește-l și izbăvește-l de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți! Amin ! 🙏

  • Vrednic este IPS Teodosie!

  • Să ne rugăm pentru Arhiereul IPS Teodosie, să-l păzească Dumnezeu și Maica Domnului!

  • Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu ajută-i, dă-le sănătate și-i ocrotește-i pe toți preoții care se roagă pentru noi creștinii și ne învață pe noi credința adevărată, nu-i lua Doamne dintre noi, căci Tu ești Calea, Adevărul și Viața. Biruiește-i și-i îndepărtează pe toți vrăjmașii noștri văzuți si nevăzuți care ne vor noua răul! Doamne ajută-ne! Amin!🙏

• Prezentare context:

  • 🔴 Sfântul Sinod al BOR: IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, să nu mai fie invitat la Sfinte Liturghii organizate în alte eparhii și nici Ierarhii Sfântului Sinod să nu mai accepte invitații în Arhiepiscopia Tomisului până când IPS Teodosie nu va respecta hotărârea sinodală nr. 630 din 17 februarie 2011 referitoare la citirea Moliftelor Sfântului Vasile cel Mare / Trebuie să precizăm că Sinodul BOR a interzis preoților să citească moliftele Sfântului Vasile - sub pretextul că trebuie o pregătire specială de post și spovedanie - la presiunile masonice venite pe linia Uniunii Europene (lucrul acesta nu se spune la TV). Imixtiunea în viața religioasă a creștinilor s-a realizat prin condiționarea finanțării diferitelor programe de dezvoltare — directivele Uniunii sunt cât se poate de evidente — se încearcă și s-a reușit alterarea vieții duhovnicești prin impunerea unor surogate culturale și recreaționale (conferințe, concerte, expoziții, turism etc). Diavolul suferă foarte tare când sunt citite Moliftele Sfântului Vasile iar acest lucru este o piedică în impunerea agendei satanice a UE (apostazie, ecumenism, lgbtq+, woke, educație de gen, cancel culture, mind control, vaxxing, chemtrails, etc).

  • 📰 Știri.Botoșani: Un preot din Botoșani îi ia apărarea Arhiepiscopului Tomisului: ”Pe cine deranjează atât de mult ierarhul ăsta curajos?”

    
    

„Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că M-a urât pe Mine mai înainte de voi. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar, pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște. Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din pricina numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel Care M-a trimis." - In. 15:18-27.

Se cam potrivește și Arhiepiscopului Teodosie de la Constanța acest text din Scriptură.

Din păcate.

Dați-i pace fraților să slujească oriunde și cât poate...cât mai poate, pentru ca și el este de-acum la o anumită vârstă având aproape 70 de ani...

Avem atâta nevoie de liniște și rugăciune...de bunătate... de curaj în a ne apăra și mărturisi credința noastră strămoșească ortodoxă!

Pe cine deranjează atât de mult ierarhul ăsta curajos, bătrânelul ăsta rugător, bunicuțul ăsta calm și bine sfătuitor, Arhiepiscopul Teodosie care a ținut și ține România unită în jurul Bisericii și a Euharistiei?

Îmi vine în minte versetul ăsta din Psaltire...

„Cei ce-mi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea" (psalm 37, 20)”

[..,], a scris pe Facebook cunoscutul Părinte Teodor Ciurariu, din Dorohoi, declanșând în doar câteva ore de la postare peste 2000 de reacții, 240 de comentarii și 580 de redistribuiri.

• În loc de concluzie
  
  Cutov Cristian-Ionut își pune o întrebare întrebătoare foarte pertinentă:
  

O INTREBARE PENTRU UN PROST CA MINE!!

S-a mai întâmplat vreodată în istoria omenirii ca patriarhia să fie deranjată că un slujitor al sau se roagă mai profund, mai cu dragoste și mai mult cu poporul?! Asta pune semne mari de întrebare ce se întâmplă la capul conducerii cel mai de sus! Doamne luminează-le căderea!!

A nu da libertate unui om duhovnicesc să țină cu poporul, să unească poporul, să îl apropie de Dumnezeu așa cum îl luminează Dumnezeu prin rugăciuni puternice în noapte, arată clar că acolo unde se iau deciziile "pute tare"!! Și nu o zic eu, că nu am viață de sfânt, ci puteți întreba orice băbuța credincioasă și veți vedea cât de tare doare. Acolo s-au alinat probleme grave, au fost demonizați, oameni cu dureri care nu știau unde să primească mângâiere.

Pot să zic și eu durerea mea?! Mă doare pentru că România e pe un loc fruntaș la avorturi în lume și patriarhia nu a fost în stare dacă iau 5 biserici sau mănăstiri la rând că să găsesc o carte despre avort sau desfrânare în condițiile când enorm de multă lume stă în concubinaj și media în România e de 3 avorturi pe cap de femeie, incluzând și avorturile spontane! Doar printr-o minune mai găsești o astfel de carte ici, colo!! Și asta arată cât de "trează duhovnicește" e conducerea bisericii pornind de sus!!

Iertați-mă, poate greșesc și eu că inițial nu pun problema cu profundă durere despre "recitarea" Moliftelor Sfântului Vasile, după cum zice în actul patriarhiei!! Lumea are nevoie nu de un Teodosie în țară asta, ci de sute de Teodosie care să dezmorțească credință acestui neam!!

Semnat un păcătos mare și nevrednic,

Cutov Cristian-Ionuț

... iar un comentariu care explică succint situația ne-a atras atenția:

Preanefericitul Daniel este eretic! A băgat Biserica Ortodoxă Română în erezie la Sinodul talharesc din Creta 2016. Ce pretenții aveți. Iar de Sf. Dimitrie a adus episcopi eretici din Grecia și Cipru care l-au pomenit la Sf. Liturghie pe ereticul-schismatic Epifanie Dumenko, adică au întrat în comuniune și cu schismaticii.

Vă zic una să muriți de râs.

Mă sună la telefon o băbuță surdă: aloo, aloo.

Eu: Da. De vreo câteva ori.

Aloo, Sfântul Ioan Rusul?

Eu, am pufnit în râs, dar intuind că bătrana știa de Fesul Sfântului Ioan Rusul am zis: Da.

Aș vrea să vin să îmi citiți cu fesul Sfântului Ioan Istrati.

Da, eu: sunați peste 200 de ani.

Acuma, ne dăm seama cât suntem de nemernici și nevrednici de a purta sfințenia în mâini, când n-o avem deloc în suflete.

Dincolo de curăția și nevinovăția băbuței, vedem că sfințenia poate trece pe lângă noi plângând și o putem rata definitiv. Dacă nu suntem atenți.

De cele mai multe ori, credincioșii noștri au mai multă sfințenie decât noi. Mai ales că ținem în mâinile noastre de țărână pe Dumnezeul cel infinit în Sfânta Euharistie și Îl dăruim oamenilor.

Să luăm aminte!

(Prima oară am râs, apoi am plâns.)

— Părintele Ioan Istrati

Sursa postării: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid06SxCza8Q2SYnYNCfTVhruy7t3nXxAnNKRBw6npqAg3waFjMhofEZ6vAqyoMcxBT9l

Comentariul Ortodoxia.RO:

Inițial am vrut să public acest articol în categoria Râsu'-plânsu' dar curăția și nevinovăția băbuței — așa cum remarcă Părintele Ioan Istrati - ne obligă să acceptăm profunzimea gestului și a sufletului ei.

Amintim mai jos o întâmplare povestită de Părintele Paisie Aghioritul, văzută de el însuși.

"Când eram începător la Mânăstirea Esfigmenu, Cuviosul bătrân Dorotei mi-a povestit că la bolniță venea și ajuta un bătrânel cu atâta simplitate încât credea ca Înălțarea este o mare Sfântă, și, când se ruga cu metăniile, zicea: "Sfânta înălțare, roagă-te pentru noi!". Într-o zi a venit la bolniță un frate bolnav și deoarece nu exista nicio mâncare mai întăritoare, bătrânelul a coborât repede-repede scările, a mers la subsol și de la fereastra ce privea spre mare, întinzându-și mâinile a spus: "Sfânta mea înălțare, dă-mi un peștișor pentru fratele!". Și, o minune!, un pește mare a sărit în mâinile lui. L-a luat foarte firesc și bucuros l-a pregătit, ca să întărească pe fratele".

Sfânta Fecioară s-a rugat toată viața ei. S-a născut din rugăciunea bunicilor lui Dumnezeu, a stat în Templu și a ascultat suspinele serafimilor, a simțit mireasma de smirnă a slujbelor. A auzit rugăciunea Arhanghelului bucuriei, în casă smerită din Nazaret. Respirația ei feciorelnică era o rugăciune. A început să semene cu Dumnezeu și Dumnezeu a dorit să semene cu ea. În ochii ei s-au oglindit galaxiile în uimire. Și mai presus de orice curăție preanevinovată, a rămas însărcinată cu Dumnezeu.

În ea S-a plămădit plăpând Creatorul universului. În ea a bătut pentru prima oară inima omenească a Celui ce hrănește universul cu lumină veșnică. În ea a bătut lin cu piciorușele în burtă Mângâierea soboarelor îngerești, Fiul cel unic al Tatălui. În ea au bătut în istorie două inimi: inima omului și inima lui Dumnezeu.

Fecioara a născut pe pământ pe Dumnezeul Cerurilor. Fiecare clipă a vieții ei cu Bebelușul creator de ceruri a fost o minune. L-a alăptat pe Hrănitorul veacurilor, a zâmbit la El și El i-a zâmbit înapoi. Spre sânul ei dumnezeiesc a căutat Ziditorul îngerilor. Din el a supt lapte Lumina Căii Lactee. Spre ea cu dragostea Lui infinită care arde sorii, a rostit prima oară: Mama! Ea L-a învățat să vorbească pe Logosul creator. Ea L-a învățat să meargă pe Cel ce ține în palmă pământul.

După ce a plecat la propovăduire, Sfânta Maică s-a ținut după El, de departe. El i-a îmbrățișat pe toți cu iubire de mamă. Iar sărmana maică a lui Dumnezeu a rămas cu un dor nesfârșit de Fiul ei prea dulce.

La Cruce, văzându-L frângându-Se pentru lume, inima ei s-a frânt în mii de bucăți. A simțit întreagă durerea Lui de Dumnezeu pentru toate iadurile pe care le-am săpat prin răutate. Și când Iubirea vieții ei a murit, ea s-a prăbușit în infinitul durerii.

Însă Fiul ei a înviat din morți și a îmbrățișat-o cu dor, și inima ei străpunsă s-a umplut de toată iubirea lui Dumnezeu.

După Înălțarea la cer a Mântuitorului, viața Maicii a fost un dor necuprins de a-L mai îmbrățișa încă o dată pe Fiul ei. Fiecare respirație a fost un suspin și un gol, așteptând să-L vadă din nou, să-l ia în brațe și să nu-I mai dea drumul niciodată.

Adormirea ei a fost ca o răsuflare lină, că un răspuns de iubire la dorul ei, ca un "Da!" rostit către Cel pe care L-a iubit pe când zburda în pântecele ei.

Drum bun, Măicuță sfântă, către Cel pe care L-ai născut! Și poartă grijă și de noi, cei ce-L iubim pe Hristos, dar L-am trădat de atâtea ori, și acum ne întoarcem în brațele Lui...

— Părintele Ioan Istrati

Spunea el:

"Muntele ăsta de rugăciune nu e doar o flacără spre cer. E rana vie, aducătoare de moarte, din inima iadului.

Câte legiuni de draci s-au sfărâmat aici într-o mie și jumate de ani de rugăciuni.

Așa că, lupta cea mare e ca această flacără să cadă.

O să-l inunde, da nu cu apă, ci cu bani. O să-l modernizeze. Și apoi o să bage femei aici și turism.

Atuncea Maica Domnului va pleca plângând de aici.

Și atâta scrâșnire de dinți și ură sălbatică are dracul pe muntele ăsta, că îl va scufunda în adâncurile mării.

Așa am auzit eu de la părinții cei bătrâni, plini de Duhul Sfânt".

Foto: Părintele Dionisie Ignat de la Colciu din Sfântul Munte Athos

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid0366Gmr3B9TEbjT7jULLnQTmN6B5TDMTWwGvcMNDg2zt2QJFeAXpaVF7xAWr5ZWPZxl

Blogul SACCSIV: Zeci de cutremure pe Muntele Athos în ultimele trei săptămâni, cu epicentrul între Karyes și Ouranoupolis și adâncimea de 10 km

Peste 50 de cutremure au zguduit Sfântul Munte în ultimele trei săptămâni.

Cel mai recent, două cutremure s-au produs la doar câteva secunde unul după celălalt, ieri seară, în jurul orei 19:15, informează Vima Ortodoxiei.

Primul cutremur a avut o magnitudine de 3,5 pe scara Richter, iar cel de-al doilea-3,7.

Potrivit Stației Seismologice a Universității Aristotel din Salonic, epicentrul cutremurelor a fost localizat între zonele Karyes, capitala Muntelui Athos, și Ouranoupolis, aproape de granița Sfântului Munte. Cutremurele au provenit din aceeași zonă focală care a produs cutremure în ultimele săptămâni. Adâncimea focală a celor două cutremure a fost de 10 km.

Aceste cutremure, deși nu au fost deosebit de puternice, au provocat îngrijorare datorită frecvenței și proximității lor.

Activitatea seismică continuă poate fi legată de schimbările geologice din zonă, cum ar fi mișcările plăcilor tectonice sau schimbările în fragmentarea subsolului. Experții seismologi monitorizează îndeaproape situația, deoarece vigilența este importantă pentru prevenire și pregătire în cazul intensificării activității seismice.

✝️ Părintele Dionisie Ignat de la Colciu din Sfântul Munte Athos: Suntem în vremurile de pe urmă. Sunt semne vădite. / După scrierile Sfinților Părinți, omenirea așteaptă doua pericole înfricoșate: un război înfricoșat de mare și împărăția lui Antihrist. Acuma numai Dumnezeu știe care va apuca înainte, războiul acela care se așteaptă sau împărația lui Antihrist. Nouă nu ne-a rămas altceva decât să ne pregătim. Să ne pregătim prin pocăință, spre mărturisire curată, că nimenea nu se poate mântui decât numai prin pocăință, adică prin mărturisirea păcatelor înaintea părintelui duhovnic. O să fie un război înfricoșat, poate nu acum, dar în câțiva ani. Așa va fi că nu vor mai cunoaște că au fost oameni cei omorâți. Suntem în vremurile de pe urmă. Sunt semne vădite.

✝️ Toate canoanele Sfintei Biserici sunt făcute cu binecuvântarea lui Dumnezeu. / «Toate canoanele Sfintei Biserici sunt făcute cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Vrei să le respecţi? Ești cu Dumnezeu. Dacă vrei să faci pe ale tale, de-acuma aluneci la erezii, la fel de fel de mișelii, şi n-ai nicio pace sufletească.»

✝️ Părintele Dionisie Ignat de la Colciu din Sfântul Munte Athos: Dumnezeu ajută celor cu intenții bune / "Dumnezeu, dacă vede că aplecarea inimii tale nu-i falsă, atuncea ţi-ajută neapărat, e cu neputinţă să nu-ţi ajute. De multe ori întârzie să ne ajute ca să vadă hotărârea ta, osârdia ta."

✝️ Starețul Dionisie, Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos: Dacă au înşelat capii Bisericii, sigur … s-a terminat, e sfârșitul

– Părintele Dionisie: Uniunea asta Europeană e după Dumnezeu? Ε desăvârşit după Satana. Desăvârşit, sigur. Că după Dumnezeu este numai Biserica. Biserica Ortodoxă e după Dumnezeu.

— Dar vedeţi că şi oamenii Bisericii zic că Uniunea Europeană e un lucru bun.

— Părintele Dionisie: S-a terminat. Oamenii Bisericii au alunecat. Fiindcă ăştia, europenii, vezi cât sunt de diplomaţi? Întâi pe capii Bisericii vor să-i înşele. Dacă au înşelat capii Bisericii, sigur… s-a terminat, e sfârşitul. Ei, măi, măi, măi. Vezi ce se lucrează? (2003)

— Părintele Dionisie: Conducătorii omenirii vor să îngenunche adevărul, fiindcă se apropie împărăţia lui Antihrist, şi aceia, cu diplomaţia lor, se osârduiesc să facă lesnicios drumul pentru Antihrist. Şi ca să fie lesnicios drumul, na, fac şărlătăniile lor. Ei, ce să-i faci? Răbdare trebuie, răbdare, şi dacă vom fi aproape de Dumnezeu, ferice de noi că am trăit. Dar dacă te dai după dânşii, asta-i pieirea. (1999)

Starețul Dionisie, Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos

Vreau să vă semnalez un mare pericol.

O primejdie de moarte pentru suflet.

O cursă vicleană a celui rău.

Un spin înfipt în inima omului căutător de Dumnezeu.

O vulnerabilitate teribilă.

Un călcâi al lui Ahile. Al meu. Al tău. Al vostru.

O otravă ascunsă sub nectarul dopaminei pe care o oferă.

O nouă pornografie a minții.

Este vorba de statul pe telefon.

Ieri mă uit pe telefon să văd cât am stat pironit pe cutiuța cu draci.

7 ore!!!!!!!

Câte puțin, dar devastator.

În locul rugăciunii, odihnei, privirii în ochii celor dragi.

În locul contemplării, slujirii, meditației.

Nu mai ai timp să savurezi mâncarea, o infuleci cu ochii sclavi ai monitorului.

Nu mai ai timp de rugăciune, îți dă beep necuratul.

Nu mai ai chef de liniște, îți sună notificarea.

Nu mai poți dormi, te sună colegul de obsesie.

Nu mai poți inspira o movilă de flori de tei, te bârâie reclama la parfum chimic.

Nu-ți mai săruți copilul, îi dai inimă pe mess.

Nu mai trăiești, te târâi prin viața altora.

Nu mai respiri adevărul, înfuleci minciunile altora.

Nu mai auzi liniștea, te ucide maneaua lipsei de sens.

Nu mai citești, îți bagă gunoi pe gât facebucul.

Ziua trece și noaptea, cufundat în perna ta, îți dai seama că ai pierdut timpul.

Cineva care te iubește și a murit pentru tine, a fost neglijat, trecut cu vederea, batjocorit de zbaterea neființei tale.

"Iar tu Doamne, ești sprijinitorul meu, slava mea și Cel ce înalți capul meu".

Adică, bastonul care mă sprijină, lumina care mă viază și perna care mă odihnește.

— Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid02f9kmaUaGGcosQM5vGtkJMN55VMRkjV2V1RLoAxAA9ymVAfF5ekg7UP9SXh6nZw2Sl

🛑 Vedenia Părintelui Elpidie despre păcatul dependenței de tehnologie 📺💻📱 / "Acum vreo cincisprezece ani, doisprezece până la cincisprezece ani, eram la începuturile misiunii în Africa. Așa că într-o zi m-am rugat lui Dumnezeu. Unii îmi trimiteau numele lor ca să mă pot ruga pentru ei și copiii lor. Așa că într-o zi mă rugam pentru niște copii, pe care i-am iubit, pentru că erau copii cu inima bună. Și așa, între viziune și vis, fii atent copilul meu, am auzit o voce și am văzut o imagine. Ce spunea? «Nu veți întârzia să vedeți cel mai ușor mod în care satana va răni în curând copiii Mei și îi va distruge.» Și mi-a arătat televizorul ca primul 📺, că acum deja oamenii începuseră să se obișnuiască cu televizorul și să se uite la el. Apoi mi-a arătat computerul 💻, că va avea mai multă putere decât televizorul. Și pe al treilea, mi-a arătat telefonul mobil 📱. «Dar când, spunea, sosește telefonul mobil, atunci deja copiii Mei coboară la vale.». De ce? Mai târziu bineînțeles că am înțeles. De ce devine o mișcare și o relație atât de dependentă, încât cel mai bun prieten al copiilor nu este prietenul lor, cel cu care se joacă, ci telefonul lor mobil! Se vor juca cu prietenul lor câteva ore. Dar au telefonul mobil de dimineața până seara." — extras din 𝐼𝑛𝑡𝑒𝑟𝑛𝑒𝑡 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 - 𝐼𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑖𝑢𝑙 𝑃𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑢𝑖 𝐸𝑙𝑝𝑖𝑑𝑖𝑒 𝑐𝑢 𝑆𝑡𝑒𝑓𝑎𝑛𝑜𝑠 𝐷𝑎𝑚𝑖𝑎𝑛𝑖𝑑𝑖𝑠 𝑙𝑎 𝑝𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑟𝑎𝑑𝑖𝑜 𝐹𝑂𝐶𝑈𝑆 𝐹𝑀 𝑑𝑖𝑛 07.12.2022

✳️ Vedenia unei călugărițe despre păcatul dependenței de tehnologie / «Zice că, se afla într-un castel înalt, ca să facă unele treburi acolo. În spatele camerei era o fereastră mare, luminoasă. Copiii intrau și ieșeau și erau impresionați de lumina acelei ferestre mari, și se duceau să vadă priveliștea. Dar acolo unde se aplecau să privească în jos, ținându-și telefoanele mobile, unul câte unul cădeau jos. Călugărița i-a avertizat să nu se apropie, pentru că acolo se întâmplă ceva rău. Dar lumina și priveliștea erau foarte atractive! Acestă imagine a copiilor care se apropiau și se pierdeau a continuat. La un moment dat călugărița s-a întrebat: "Ce se întâmplă acolo? Cum se pierd toți acești copii?” S-a apropiat ținând un telefon mobil ca să înțeleagă. Apoi vede că o mână demonică o apucă, nu de mână, ci de telefonul ei mobil, pentru a o arunca și s-o doboare. Atunci și-a dat seama că și ceilalți copii cădeau, pentru că, spune ea, nu au dat drumul telefonului mobil din mâini pentru a se salva, ci au preferat să cadă cu el. Adică mâna demonică de telefonul lor mobil trăgea, nu de mâna lor! Doar că, copiii nu dădeau drumul telefonului mobil din mâini și astfel cădeau cu el. Atunci călugărița i-a spus: “Pe mine nu mă poți nimici, pentru că în inima mea ÎL iubesc pe Iisus Hristos”. Apoi s-a dus furios să o apuce de braț, să o forțeze să o dărâme. Și apoi s-a trezit, spune ea, și a simțit durere și arsură pe braț. Un exemplu că visul a ascuns un mare adevăr». Deci, ce mai vreți să vă spun, când internetul joacă în prezent acest rol și când cu toții avem acum o utilizare care provoacă dependență a telefonului mobil? Înțelegeți?

⚡️ Expunerea la TV 📺 și smartphone 📱 afectează grav creierul copiilor 👶👶. → / Un tată a experimentat o lună fără TV și telefon pentru copilul său. Rezultatele sunt spectaculoase: Practic, s-a activat în ea un alt copil!

♨️ Pericolul telefoanelor mobile atunci când sunt ținute în buzunar / Recent, Autoritatea pentru Protecția Consumatorului din SUA a recomandat ca nimeni să nu-și mai țină telefonul mobil în buzunar. În acest video vedem o mică simulare a radiației emise pe măsură ce omul se deplasează.

✈️ Când înșelăciunea este atât de flagrantă 🛩💨, singura modalitate de a o camufla, este prin distragere. 📱

✝️ Părintele Ioan Istrati: Revoluția Părintelui Justin →

🎓 Părintele Ioan Istrati - o minune a sfântului în viața mea: Dă, măi, fesul, românului! →

❤️ Părintele Ioan Istrati: Pruncii în pântece se roagă să nu fie avortați →

✝️ Părintele Ioan Istrati: Vă spun o taină. 90% din realitatea ființei e inaccesibilă simțurilor trupului. →

✝️ Pr. Ioan Istrati: Maria Egipteanca – o fetiță de o frumusețe nespusă (1 aprilie) →

✝️ Părintele Ioan Istrati: Maria din Magdala - o femeie incredibil de frumoasă - cea întocmai cu Apostolii →

📕 Părintele Ioan Istrati: Antihrist nu poate veni decât într-o lume de iad 🔥🔥🔥 →

🩸 Părintele Ioan Istrati: Barbaria →

✝️ Părintele Ioan Istrati: Hristos este singura noastră scăpare. Să ne rugăm neîncetat. →

✝️ Părintele Ioan Istrati: Neo-ortodoxia →

⏰ Părintele Ioan Istrati - despre Halloween 🎃: Antrenamentul la iad 👿

✝️ Părintele Ioan Istrati — Ce înseamnă Crăciunul →

✝️ Fratele mut și rugăciunea inimii

✝️ Pr. Ioan Valentin Istrati: Sfântul Ierarh Nicolae – dascăl al Învierii →

A plecat la Domnul (2013 n.n.) Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. Ultimul poate din generaţia marilor duhovnici sfinţiţi cu sânge martiric prin temniţele comuniste şi prin rugăciune de multe decenii spre slava lui Dumnezeu.

Cu o zi înainte de înmormântare, seara, pe la 7, mă apucă un dor imens să merg şi să-i sărut mâna. De multe ori mi-a călăuzit viaţa, uneori mi-a dat sfaturi cu vedere de Duh şi înţelepciune mai presus de fire. Acum trebuie să merg şi să sărut mâna unui om sfânt. Ne mai găsim vreo câţiva preoţi şi credincioşi şi plecăm din Iaşi. La intrarea pe drumul forestier care duce la mănăstire, lung de vreo 5 kilometri buni, totul e blocat. Poţi să fii delegaţie oficială, orice, nu se mişcă nicio maşină, din cauza unor tronsoane lungi de un singur fir. Lăsăm maşina şi pornim pe jos. După vreo câteva sute de metri, mama începe să se vaiete de ritmul nostru insuportabil de mers şi de oboseală. Spune: Părinte Justin, trimite te rog vreun om al lui Dumnezeu să ne ia cu maşina, măcar câteva sute de metri. Peste un minut opreşte un domn fără a-i face vreun semn şi ne ia preţ de un kilometru. Coborâm în grabă şi ne întindem iar la drum. Şi iarăşi lamentaţii şi plângeri la Părintele Justin. Sunt mii de oameni care urcă alene muntele, pe drumul şerpuit care duce la mănăstire. Opreşte iar o maşină nouă, doamna din faţă se pliază în portbagaj şi şoferul ne invită pe toţi în maşină. Ne urcăm sideraţi, fără să ştim de unde această minune, mulţumim abia şoptit. Şoferul ne spune: mergem la Părintele, am citit pe doxologia şi în Lumina despre zecile de mii de oameni care vin să-i sărute mâna. Îi spun că sunt de la doxologia şi mă minunez de judecăţile tainice ale lui Dumnezeu.

Ajung într-un final la sicriul marelui duhovnic. Mireasma de crini cereşti e atât de puternică în toată curtea mănăstirii, încât e simţită de toţi. Faţa părintelui e de un alb imaculat, de crin, de o sensibilitate care te pătrunde până la cerul inimii. Parcă zâmbeşte sfios. Are o mână caldă, de o fineţe şi puritate mai presus de cuvânt, cu care a binecuvântat şi a sfinţit sute de mii de oameni, total opusă răcelii de congelator şi rigidităţii cadavrelor obişnuite.

Stau şi mă gândesc: ce titan de duhovnic, aşchia asta de om, ce munte de răbdare şi de speranţă, câtă suferinţă a îndurat în cei 16 ani de temniţă grea, câte milioane de lacrimi a înghiţit în rugăciune în celulă, câte bătăi, câtă foame şi sete, câte umilinţe a răbdat, pentru a ajunge aici. A fugit de oameni în adâncul pădurii şi oamenii au venit cu zecile de mii la el. A plecat din oraş şi oraşul s-a mutat în pădure. S-a ascuns în munte şi muntele a devenit muşuroi de credinţă. A căutat singurătatea rugătoare, şi rugăciunea celor singuri, pierduţi în mijlocul lumii, tăinuiţi în suferinţă, l-a găsit. A iubit tăcerea brazilor şi a spovedit sute de mii de oameni. Privesc zecile de mii de oameni tăcuţi, care urcă alene, în rugăciune, muntele către părintele lor duhovnicesc şi înţeleg ce este ortodoxia: căutare a sfinţeniei care devine sfinţenie însăşi. Oamenii aceştia, asudaţi, bătrâni, copii în căruţuri, tineri, familii întregi, monahi şi maici de pretutindeni, oamenii ăştia sunt ortodoxia. O bătrână ţine nefiresc de sus, legănat, un ghiveci mare de flori, pe care vrea să-l aducă părintelui cu viaţă sfântă. Alţii poartă opaiţe cu lumină pentru a lumina calea către el. În jurul sicriului sute de oameni plâng firesc, molcom, pentru un om de nouăzeci şi ceva de ani. Sute de preoţi strânşi parcă de o mână nevăzută stau şi se roagă în jurul catafalcului modest. Nimeni nu mai are nicio îndoială: au venit toţi să-l vadă pe Părintele şi să se roage să-i semene. Au venit să-i sărute mâna şi să se împărtăşească de o ultimă binecuvântare plină de har. Jandarmii ţin cu greu piept mulţimii care doreşte să îmbrăţişeze pentru o clipă pe monahul care le-a schimbat lumea definitiv.

Ceea ce am văzut la sicriul Părintelui Iustin este o revoluţie. Revoluţia tăcută, mai discretă decât florile de colţ, a omului credincios, neostentativ, a bătrânului căutător de veşnicie, a tânărului căutător de linişte, a familiilor cu copii mulţi şi a călugărilor iubitori de pustie. Sunt zecile de mii de oameni care au simţit cu toată fiinţa lor, cum Dumnezeu se revarsă în suferinţă şi o face scară către cer, Cruce a firii care vesteşte Învierea. Oamenii nu se roagă sfinţilor care nu-i ajută. Talpa ţării este iubitoare de sfinţenie şi de rugăciune. Sunt oamenii tăcuţi, care dis de dimineaţă la birou, într-o discreţie totală îşi fac Acatistul Maicii Domnului sau Paraclisul, înainte de o zi plină de povara grijilor sau fac cruce alene pe pâinea scoasă din cuptor pentru a-şi sfinţi pruncii de mireasma euharistică a raiului.

Părintele Justin rămâne în sufletul oamenilor, acolo de unde nimic nu-l poate smulge, adânc înfipt în inima lor, prin rugăciune. Puterea lui de a predica şi spovedi, de a sfătui şi lumina oamenii, rămâne şi se înmulţeşte după trecerea lui în regnul cel fără de moarte. Lumina ochilor lui rămâne în suflete şi după ce ochiii lui pământeşti s-au stins. E puterea de a iubi jertfelnic pe cei ce te prigonesc, de a cerceta ca un chirurg iscusit păcatele tuturor şi de a călăuzi fără odihnă pe toţi rătăciţii acestei lumi. E puterea care se înrădăcinează în cer şi rodeşte pe pământ smerenie, rugăciune şi îndumnezeire. E bucuria care rodeşte multe lacrimi, rouă a raiului interior, care doreşte şi se sfârşeşte după curţile Domnului.

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid02Y9P67hjAvnsvEVPTzrpvWsPCoop5PKHws1J8icFwYSqaqbwKZVFiX92vBGMqPPWyl

Azi e ziua Sfântului Ioan Rusul, cel mai scump sfânt, ocrotitorul familiei mele (alături de Maica Domnului și de Marele Nicolae), doctorul care a asistat-o pe soră-mea la o naștere 5% șanse viabile și s-a născut o minune de prunc.

Așa că vă zic și eu o minune a sfântului în viața mea.

Acum 5 ani, am fost în Insula Evia, la Prokopi, și ne-am închinat la moaștele sfântului doctor fără de arginți. Am fost de multe ori, da acuma, auzisem eu că unele Biserici au fesul sfântului, care este ținut 40 de zile pe capul sfântului.

Așa că am întrebat pe acolo, cum pot face rost de Fesul Sfântului Ioan.

Probabil Bisericile din România, care au acest odor, au făcut Bisericii de acolo o donație consistentă, sau poartă hramul sfântului.

Nu știam pe nimeni. Mi-au zis că e unul părintele Ioannis.

Părintele Ioannis nu era acolo, doar o doamnă la pangar care vindea lumânări.

Am scris o scrisoare în engleză, în care am spus că sunt un preot român, din Constanța, Ioan, și că vreau fesul sfântului. Am pus și o donație pentru Biserică: 30 de euro 🙂. Pentru mine era o căruță de bani, dar în Grecia asta e o masă în oraș. Apoi am plecat.

După vreo două luni, primesc o scrisoare, semnată de părintele Ioannis de la Prokopi, în care mulțumea pentru donație 🙂 și spunea că vă fi folosită pentru pictura Bisericii. Nimic de Fesul Sfântului Ioan. Cred că părintele a zâmbit la tupeul meu de 30 de euro. Du-te, băi de-aici.

A trecut jumate de an, și eu, bezmeticul, mă rugam mereu: sfinte Ioane, fesul, fesul. Îmi trecuse orice speranță.

Când colo, primesc o scrisoare.

Părintele Ioannis l-a visat de trei ori pe Sfântul Ioan, zicând cu voce ridicată: dă-i, măi, fesul, românului.

Părintele nici nu mai știa, ce român, ce fes. Dar după al treilea vis, a întrebat ici colo, și pe doamna de la pangar: ce român a fost pe aici, că au fost sute? Da doamna: preotul ăla român care a dat 30 de euro, că vrea fes.

Așa că mi-a trimis fesul Sfântului Ioan Rusul, cu ștampila Bisericii cu chipul sfântului, ținut 40 de zile pe capul sfântului.

Îl avem la Biserică la noi și ne binecuvintează mereu ca pe niște copii îndărătnici, dar care-l iubesc.

La mulți ani în veșnicie, Sfinte Ioane!

• Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid02CFg6rc5PofM2kTWhAt3KftKeeh9yt1QpWPCWYnM9g8kxqBtgVXkNH8t3NiFrJKuWl

• 📅 27 Mai: Sfântul Ioan Rusul ☦️ / Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta disprețului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, Sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoșător păcat.

O mămică îmi scrie, mă caută la telefon. Are cancer (carcinom) la sân și e și însărcinată cu gemeni.

Un părinte din Italia i-a sfătuit să păstreze copiii cu orice preț, și să-i numească Cosma și Damian, după sfinții vindecători.

Doctorii îi spun să scoată afară minunile prin avort și să înceapă chimioterapia.

“Dacă avortezi și începi chimio trăiești 4 ani, dacă nu, mai mult de un an nu mai prinzi”.

Femeia se sfârșește de plâns. O sfătuiesc să păstreze copiii că ei vor curăța cancerul.

O sfătuiesc să se roage Sfântului Ioan Rusul, sfinților doctori fără de arginți Cosma si Damian și Maicii Domnului Pantanassa, izbăvitoare de cancer.

Doctorii sunt furioși. Însă femeia le-a zis: dacă mor, măcar am născut prunci nemuritori.

Are doi gemeni superbi. După o naștere prematură și foarte grea, îi botează Cosma și Damian. Cei doi bebeluși sunt foarte frumoși.

După Botez, femeia merge la analize.

Tumora e desființată. Mai e acolo doar o cicatrice de 1 mm, unde moartea își făcuse casă, ca o amintire a minunii făcute de Sfinții doctori Cosma și Damian.

Pruncii sunt îndrăgostiți de icoana Maicii Domnului Pantanassa pe care o sărută pe rând.

Mulțumim sfinților doctori.

Cea mai teribilă fotografie din lume:

În pântece, copilașii sfinți se roagă cu mâinile împreunate să nu fie uciși.

— Părintele Ioan Istrati / https://deinteres.ro/2023/10/24/pruncii-in-pantece-se-roaga-sa-nu-fie-avortati/

• ☠️ Despre avort, cu Părintele Cleopa Ilie

• ☠️ Numărul întreruperilor de sarcină care au avut loc între 1958 şi 2008 este mai mare decât populaţia actuală a României.

• ☠️ Avocații diavolului: Avortul ar putea deveni serviciu medical garantat în România.

• 🔥Părintele Paisie Olaru — despre două păcate strigătoare la cer: "DUPĂ LEPĂDAREA DE CREDINTĂ, CEL MAI MARE PĂCAT CARE SE FACE ÎN LUME ESTE UCIDEREA DE PRUNCI!"

• 🌼 Cutov Cristian-Ionuț: Dacă femeile ar avea o burtică transparentă, nimeni nu ar mai recurge la avort pentru că ar vedea miracolul pe care îl poartă înăuntru. →

• 💔 Cutov Cristian-Ionut: Totul în viață se poate corecta, mai puțin o viață luată ..🩸

• ☦️ Schimonahia Mihaila Sarycheva (1891-1976) din Russia: Întregul pământ este acoperit cu puroi de la copiii uciși în pântece. Iar aerul este plin de blasfemie.

• 🔥 Despre avort pe coperta cărții Părintelui Ilarion Argatu: "Despre desfrânare și avort"!

  Greutatea acestui păcat stă pe sufletele ambilor soţi. Amândoi sunt la fel de responsabili în faţa lui Dumnezeu pentru săvârşirea lui. Soţia l-a făcut în trupul său şi, soţul a acceptat şi a fost de acord sau chiar a obligat soţia să facă avort. Avortul este păcatul uciderii, însă, este mai mare decât uciderea. Femeia care-şi omoară pruncul în pântece este de două ori ucigaşă: odată, pentru că a ucis trupul copilului şi, a doua oară, pentru că a omorât sufietul copilului. Acel suflet este mort, pentru că nu a fost lăsat să se nască şi să primească Taina Sf. Botez: „Dacă nu se va naste cineva din apă si din duh, nu va intra în Împărăţia Cerurilor" (loan 3,5). Naşterea din apă şi din duh este botezul. Femeia care-şi ucide pruncul în pântece, mai este considerată de mii de ori ucigaşă, deoarece, prin uciderea copilului ce trebuia să se nască, a ucis şi toată generaţia care s-ar fi putut naşte din acel copil, până la sfârşitul omenirii. Dimensiunea acestui păcat este cât al iadului de mare. Mulţi nu cunosc adevărata dimensiune a acestui păcat şi tratează cu multă uşurinţă sau chiar nu-l pun la socoteală prea mult, nu plâng pentru păcatul lor, nu fac căinţă şi penitenţă, nu fac nimic ca să scoată acele suflete nevinovate de la întuneric. Se mulţumesc doar cu o simplă spovedanie. Se mulţumesc doar cu aghiazma mare pe 7 ani. Nu cunosc adevărata căinţă, care, ar fi în măsură să spele păcatul şi să aducă împăcarea cu Dumnezeu.

• ☦️ O vedenie a creştinei Ana despre păcatele specifice sfârşitului lumii: avortul, iubirea de bani și pecetea lui antihrist.

• ✝️ O icoană împotriva avortului - Pruncul Iisus Hristos și Maica Domnului îndurerați pentru pruncii uciși în pântece

• 🩸 Cutov Cristian-Ionuț: Sângele avortului apasă pe neamurile tuturor celor indiferenți! →

• 💬 Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoae: Femeile care se gândesc la avort au nevoie de ajutor concret pentru a păstra sarcina

• 💬 Mărturiile unor medici ginecologi după sute și mii de avorturi - Marius Iordăchioaia

• 🩸 Cutov Cristian-Ionut: Păcat de generația pierdută prin avort. Toți o vom trage.

• 😴 Cutov Cristian-Ionut: Lumea doarme într-o profundă moarte duhovnicească!

Vă spun o taină. 90% din realitatea ființei e inaccesibilă simțurilor trupului.

Nevăzută de ochii somatici. Și aici nu vorbesc de virusuri, bacterii și organisme mici. Nici de leptonii de lumină din care e făurită materia.

Vorbesc de realitatea spirituală a lumii. Nu vedem din păcate îngerii, demonii, sufletele, nu auzim corurile heruvimilor, atingerea sfinților, nu simțim energia de lumină necreată a atotprezenței lui Dumnezeu, Harul.

Decât dacă iubim pe Dumnezeu și trăim viața Lui.

Universul e spiritual. Materia e o minoritate, o grădiniță a ființei care ne învață alfabetul spiritual.

Oamenii deplini adică sfinții vedeau și simțeau această lume gigantică a luminii.

Proorocii percepeau cu sufletul tainele viitoare la șoapta Duhului Sfânt.

Mucenicii vedeau lumea lui Dumnezeu și pentru El sacrificau totul, chiar și viața, și carnea și Sângele lor, pentru Trupul și Sângele lui Dumnezeu.

Cuvioșii simțeau foșnetul aripilor de înger, soboarele de Liturghie veșnică, și de aia lăsau totul pentru viața îngerească: monahismul.

Doctorii fără de arginți vedeau întunericul din om adus de păcat și extirpau prin rugăciune tumorile ființiale.

Preoții care se roagă mult simt în epicleză zbaterea de aripă a Porumbelului Dumnezeu, Duhul Sfânt, își pleacă fruntea pe pieptul Mielului Hristos și aud întru uimire bătăile inimii lui Dumnezeu.

Pruncii văd lumea Duhului Sfânt, văd pe îngeri și pe sfinți, văd lumina taborică, ce se revarsă din inima lui Dumnezeu peste univers.

Duhovnicii curați simt încrengătura de lumină sau de întuneric din penitenți din privirea lor. De aici expresia "văzător cu duhul".

Oamenii care se roagă mult înțeleg țesătura de lumină a lumii, cuibul de iubire al Împăratului, din fiecare inimă: chipul lui Dumnezeu. Văd puterea fiecărui om de a deveni Sfânt prin rugăciune și smerenie.

Oamenii rugători trăiesc deja în eonul cel fără de moarte. Asta nu îi scutește de atacurile întunericului, dimpotrivă. Dar văd mai clar cursele demonilor, ajutorul de har al sfinților, poverile îngerilor păzitori.

Și peste toate, simt în fiecare clipă Iubirea infinită a Celui răstignit cum caută El plângând fiecare suflet pe care l-a zidit.

— Părintele Ioan Istrati

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid0h9vNg44NeJ7WdvSKkbw4aPMmSxHPTRMigSe3cPNK7vag4bCQtrgEPCyzzB8AiBokl

Maria Egipteanca – o fetiță de o frumusețe nespusă.

A dorit un singur lucru: să fie iubită de cineva. Dar toți au batjocorit-o. A vrut un suflet cald și toți au considerat-o ca pe o bucată de carne.

Vândută, vânturată de valurile vieții, măcelărită de furia spurcată a acestei vieți, folosită ca o marfă, pusă pe tarabă. A ajuns o groapă de gunoi a idealurilor ei, un lupanar umblător, o umbră blestemată ca frumusețea să-i fie mormânt. O frumusețe spurcată de urâțenia acestei lumi.

Cineva o cheamă la Ierusalim, un nu știu abia înfiorat, un magnet de dorință, altceva decât toate dorințele și plăcerile de nimfomană, un suspin mut, ceva care putea schimba din temelii o viață spurcată în curvie și fărădelegi.

Acolo o întâlnește pe Fecioara dumnezeiască, căreia îi purta numele cu nevrednicie. Acolo era mama ei care plânsese necuprins văzând-o bălăcărită în noroi.

Și ceva se schimbă. Un cutremur devastator îi sfărâmă ființa, îi frânge mintea și i-o zidește din nou. Zdrobită de durere, Maria omoară lumea din ea, se transformă din amforă a desfrânării în izvor preacurat de lacrimi, înnebunește de dor de Mirele ceresc, după ce spurcase mulți tineri, zgârie cu ghearele piatra inimii ei, destramă vălurile deșertăciunii, preschimbă trupul din pradă a întunericului în sfeșnic. Pornește în pustie, devine mirare a îngerilor, cade la pământ și udă deșertul cu lacrimile care-i țâșnesc din toată ființa, și-l umple de florile pocăinței. Se înalță de la pământ la rugăciune, ucide amintirile drăcești, cu o înverșunare cum numai femeile pot avea, suferă îngrozitor de căldură și de frig, omoară mintea plină de îndulcirile cărnii.

Ce minune de om! Ce frumusețe de negrăit! Ce potir al fecioriei face Dumnezeu prin milostivire dintr-o strachină de necurăție.

Să luăm aminte!!

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid07JCkb1BHe3Q4xgAUz35JoLVF2gHSfwTYPK2SH1TLTfwqvi1MpWTtuKRVCkWYT5tgl

• 📆 1 Aprilie: Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca

Să facem un exerciţiu de imaginaţie (sic). Acum o sută de ani, se termina primul război mondial. Europa îşi lingea rănile, îşi îngropa milioanele de morţi şi se reconfigura harta naţiunilor, sfărâmând coloşii imperiali. Era valabil şi în restul lumii, doar cu un decalaj.

Dincolo de ororile războiului, omenirea încă afirma firescul, bunătatea, milostivirea, chiar dacă nu le practica. Era cu neputinţă să susţii o aberaţie imorală şi să rămâi netaxat.

Cel viclean a văzut că nu are niciun sens să omoare milioane de oameni, mai ales că mulţi dintre ei, omorâţi fără vină, se salvau de gheara întunericului şi mergeau în lumina raiului. Aşa că războaiele mondiale au fost nişte hemoragii uriaşe ale umanităţii care au umplut lumea de ucigaşi, dar şi de ucişi fără de vină.

Înverşunarea iadului împotriva cosmosului uman n-a reuşit decât să smulgă mulţime mare de martiri din lanţurile diavolului.

Aşa că metodele s-au rafinat.

• Omul nu trebuie omorât cu trupul, ci trebuie omorât sufleteşte, ca să meargă de bună voie în iad, încă din viaţa aceasta. Este ceea ce Împăratul David, cu privirea sa mai pătrunzătoare decât cerurile, a văzut: „Să vină moartea peste ei şi să se pogoare în iad de vii, că vicleşug este în locaşurile lor”.

• Aşa că în loc de camere de gazare, vrăjmaşul şi-a rafinat cabinetele de ginecologie.

• În loc să strângă nefericiţi în lagăre de concentrare, diavolul a intrat cordial în fiecare casă şi în fiecare buzunar, prin televizor şi telefon.

• În loc de foamete programată, ca la Holodomor, demonul înfometează de har lumea, prin distrugerea educaţiei creştine şi morale.

• În loc de selecţia naturală a naziştilor, cel rău omoară veşnic bătrânii prin eutanasie, pruncii prin avort şi tinerii prin desfrânare.

• Securitatea care te asculta şi te sălta pentru orice nimic, acum e reţea socială, care te ascultă, te supraveghează şi te vinde ca pe o marfă.

Şi totuşi, pentru întronizarea lui Antihrist, nu e de ajuns.

Oamenii încă mai recunosc, în miopia lor, un om bun de un om rău, o faptă bună de o ticăloşie, un dar de un furt etc. retina morală a umanităţii nu e deplin coruptă şi opacizată. Trebuie mai mult.

În oroarea de iad a lucrării antihristice, demonul şi-a pus legiunile la treabă pentru spurcarea tuturor categoriilor de oameni, dar mai ales prin obligativitatea acceptării acestor orori, pentru care Dumnezeu a ars cu foc cetăţile biblice.

Nu numai că anomalia pasiunii pentru cel de acelaşi gen a devenit banală, ci e obligatorie în manuale, în filme, în desene animate, pe internet, youtube, facebook, iar pruncii noştri cu suflete de rai sunt spurcaţi de zor, pentru a moşteni iadul. Mai mult, dacă afirmi oroarea scatofilă, eşti pasibil de închisoare, pentru că eşti intolerant, incitator la ură şi medieval.

Nu numai că avortul nu mai e considerat o crimă feroce şi iremediabilă, ca acum o sută de ani, ci e obligatoriu, permis până în ultma zi de sarcină, manipulat de orice nimeni, „celebrat” de oamenii iadului.

Oprah, acea prezentatoare celebră din căsoiul ei greţos de sute de camere a înfiinţat o mişcare socială „Shout your abortion”, adică „strigă, celebrează, declară şi bucură-te că ai tăiat în bucăţi şi ai sfărâmat singura ta şansă la nemurire”.

Abuzul şi distrugerea copiilor de fiarele bolnave pedofile nu mai e o mizerie condamnabilă la închisoare pe viaţă, ca acum o sută de ani, ci e cosmetizată, edulcorată, justificată de cercetători veniţi direct din bolgiile infernului să ne spună cum e acolo.

Uciderea bătrânilor disperaţi şi vulnerabili nu mai e o mârşăvie nemernică ascunsă sub preşul istoriei, ci o banalitate cu care copiii de azi pun mâna mai repede pe averea strânsă din truda părinţilor.

Sexualitatea, în loc să fie o manfestare firească a calităţii de adult şi a iubirii conjugale, născătoare de prunci, a devenit disciplină şcolară pentru copiii de grădiniţă şi de şcoală primară, pentru ca de mici umanoizii să devină obsedaţi sexual, prădători şi nemernici.

Societatea evoluează spre obligativitatea păcatului, spre infuzarea cu forţa a răului în orbite prin manipulare şi prin distrugerea adn-ului moral al umanităţii în favoarea plăcerii epidermice, a iluziilor de stăpânire şi a raiului de carton al acestei vieţi.

Biserica, asediată şi invadată de această mentalitate, trebuie să păstreze adevărul, chiar şi cu preţul vieţii membrilor ei. În lupanarele publice ale imperiului roman, oamenii lui Hristos au murit cu milioanele pentru a-şi păstra fiinţa curată şi au moştenit viaţa veşnică, împpreună cu Mirele cel preacurat al vieţii lor.

Suntem prea puţini şi e prea târziu,

... însă niciodată porţile iadului nu vor birui Biserica lui Hristos, Cel răstignit şi înviat.

— Preot Profesor Ioan Istrati

• 🩸 Părintele Ioan Istrati: Barbaria →

• ✝️ Părintele Ioan Istrati: Hristos este singura noastră scăpare. Să ne rugăm neîncetat. →

• ✝️ Părintele Ioan Istrati: Neo-ortodoxia →

• ⏰ Părintele Ioan Istrati - despre Halloween 🎃: Antrenamentul la iad 👿

Comentariul Ortodoxia.RO:

Un aspect important pe care Părintele Ioan Istrate îl omite în această expunere cutremurătoare este acceptarea și impunerea ecumenismului ca politică oficială a multor Biserici Ortodoxe - inclusiv a BOR. Părintele Justin Pârvu a spus într-un cuvânt, că, după acceptarea ereziei (vezi pseudo-sinodul din Creta - 2016) urmează satanizarea - este o consecință directă.

Părintele Justin Pârvu: „Prigoane, puşcării, lagăre, temniţe, izolări, înfometări, schingiuiri, umiliri, astea le-am trecut şi noi. Nu mai sînt atît de grozave. Dar, prin ce veţi trece voi, aceasta nu a mai fost de la începutul lumii pînă azi. Păi nu vedeţi că lumea întreagă e un Piteşti uriaş? Dacă pînă acum slugile diavolului au vrut să ne lepădăm de credinţă, de Adevăr, ceea ce va urma va fi satanizarea omului. Acum e încă o oarecare pace. Dar vor veni zile cînd se vor strădui din toate puterile să îndrăcească, să satanizeze omul. Şi ei ştiu de acum cum s-o facă. Şi cine şi cît se va putea împotrivi îndrăcirii forţate? Aceasta este plinirea cuvîntului pe care l-a zis Mîntuitorul: «Căci va fi atunci strîmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai fi. Şi, de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile» (Matei 24: 21-22).

Umanitatea crește în cultură sau decade în cele mai de jos ale prostiei.

Se înalță la Dumnezeu sau se prăbușește în iad, neamuri întregi, în zgomotul infernal al diversiunii demonice.

Se înțelepțește sau se tâmpește în funcție de ceea ce ingurgitează. Pe Dumnezeu sau lăturile demonilor.

Euharistie sau avort.

Cultura și civilizația nu fac diferență.

Umanitatea escaladează munții de cultură sau bântuie în smârcuri fetide.

Dacă pe vremea Doamnei Zoe Bușulenga studenții de la litere recitau Sofocle, Goethe sau Kant din memorie, astăzi caută pe tik-tok.

Dacă noi citeam Ambigua sau Psihopatologia vieții cotidiene, azi copiii accesează referat.ro.

Martin Eden s-a retras în favoarea lui Kim Kardashian. Et caetera.

Să facem un exercițiu istoric de imaginație.

Cultura, civilitatea, noblețea, igiena, înțelepciunea, sunt permanent asediate de suratele lor infernale: prostia, radicalismul, violența, murdăria, cretinismul.

Dacă pe vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, Antiohia era splendoarea Răsăritului, cu basilici, terme, apeducte, amfiteatre, azi e cufundată total în lumea barbariei și distrusă de război.

În Alexandria era cea mai mare bibliotecă a lumii.

Azi poți vedea turme de oi și capre pe blocuri.

Cairo era buricul metafizic al lumii, azi dacă ieși pe balcon seara în metropola cu zeci de milioane, cămașa ta se face neagră în 3 secunde de la smogul enorm și înecăcios.

Revin. Barbaria se strecoară insidios în lume. Duceți-vă în Porte de la Villette în Paris, Edgware Road în Londra etc., și vă veți convinge.

Același lucru se întâmplă pe teren religios.

În degringolada unor autorități eclesiale străine de Dumnezeu, care legitimează sodolatria, umanitatea se scufundă în mizerie și barbarie.

Recent, Franța a statuat în Constituția ei dreptul omului de a tăia în bucăți de viu un bebeluș în pântece.

Omenirea ar trebui să fie responsabilă. Nu suntem animale. Sau oare? (Animalele nu își omoară pruncii).

Nu putem merge pe stradă și să omorâm un om fără a face pușcărie 20 de ani.

La fel și cu avortul.

Nu poți omorî o ființă umană, mințind că nu e om.

Nu ești responsabil de tine, păstrează copilul și dă-l la adopție.

Pe panta violenței de iad, uciderea devine acceptabilă, încurajată de slugile iadului, celebrată de oamenii blestemați să ucidă în inima lor pe Cel ce i-a iubit.

Coborâm în barbarie. Iadul e uciderea lui Dumnezeu în inimile oamenilor. Și cea mai complexă reprezentare a iadului e avortul, uciderea a ceea ce are Dumnezeu mai scump, de cei care ar trebui să nască viață.

Dumnezeu să aibă milă de noi.

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid0wqJMX2aAftJNebCDCPcKESbcB5oxuo68W1eeAfh3AGqXGiGtSPmJia4SxmaN9mZol

Dacă privim cu atenție, vedem că lumea a luat-o la vale spre iad în ultimii 10 ani cu o iuțeală uriașă.

Lucruri de neconceput acum un deceniu, acum sunt declarate firești.

Jumătate de planetă a fost înțepată cu ceva necunoscut și netestat.

Pământul a devenit o închisoare a fricii.

Controlul demonic a devenit lege. Papa binecuvintează Sodoma cea mai neagră.

Patriarhul ecumenic acordă autocefalie unei facțiuni necanonice, de strânsură, fără succesiune apostolică, politice, în dauna existenței unei Biserici canonice recunoscute chiar de el.

Grecia, leagănul ortodoxiei, urgentează căsătoriile strigătoare la cer.

Războiul înfierbântă mințile elitelor drăcești.

Fitilul care ne desparte de sfârșit se scurtează.

Nu vreau să devin defetist sau lacrimogen.

Dar Hristos este singura noastră scăpare. Să ne rugăm neîncetat.

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid0jCuntbJNp8LV6hHtdYcRfvv1kcoCBF9TvuPxkQZvFJWZiAzD26X4KuZSL4cvu21el

• ✝️ Părintele Ioan Istrati: Neo-ortodoxia →

• ⏰ Părintele Ioan Istrati - despre Halloween 🎃: Antrenamentul la iad 👿

Crăciun înseamnă Nașterea lui Dumnezeu în istorie, în Altar și în inima ta.

Crăciun înseamnă să te unești cu Pruncul scump în Euharistie.

Crăciun înseamnă să simți izvorul de lacrimi din inima Fecioarei.

Crăciun înseamnă să asculți înfiorat corurile de îngeri la streașina cerului.

Crăciun înseamnă să dăruiești lumină în casele celor sărmani.

Crăciun înseamnă să iubești lumea din ochii înlăcrimați ai unui bătrân singur.

Crăciun înseamnă nemurire.

Sursa: https://www.facebook.com/photo?fbid=10161165904506101&set=a.10152410492686101

Era un frate mut la Mănăstirea Neamț, la sfârșitul veacului 19.

Slujea la gospodărie, îngrijea vacile, era plin de balegă mereu, nu-l primea nimeni nici măcar în Biserică, stătea lângă tochița de fier și se ruga.

La masă, îi dădeau o strachină și mânca pe hol, că mirosea urât. Își băteau joc de el, că nu putea răspunde nimic.

N-avea decât o rasă mare de tot, veche, cu petice, pe care o lega la brâu și niște ciubote mari de cauciuc.

Când a căzut la pat, l-au dus într-o chilie, nu la bolniță, că era murdar și puturos. După patruzeci de zile și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

La înmormântarea lui, au venit sute de vrăbii și rândunele pe care le hrănea zilnic, și cântau toate, în corul de călugări.

Noaptea, călugărul mut s-a arătat starețului îmbrăcat într-un veșmânt aurit până la pământ, cu fața strălucitoare și a zis: Părinte stareț, cu mila lui Dumnezeu, patruzeci de ani am zis cu fiecare respirație Doamne miluiește și iată, Maica Domnului m-a primit în corul cântăreților ei, deși niciodată n-am cântat în viața mea. Ai grijă de năravurile de lene și de lăcomie ale fraților, și nu uitați rugăciunea inimii.

(povestită mie de părintele Petroniu Bulbucanu, tipograful mănăstirii Neamțu, născut în aceeași zi cu mine și prieten cu tata).

— Părintele Ioan Istrati

Pentru edificarea noii ordini mondiale globaliste, trebuie dat afară Dumnezeu din creație. Pe diavol îl arde cumplit prezența lui Dumnezeu și a oamenilor Lui.

Biserica Ortodoxă e singurul spin în fața noului antihrist, căci propovăduiește familia, credința, viața, nașterea de prunci, fecioria, abstinența, virtutea, trezvia, moralitatea, umanitatea, viața veșnică.

Globalismul vrea exact opusul: concubinajul, necredința, sincretismul, avortul, moartea, păcatul legiferat, desfrânarea, patima, somnolența tâmpă, transumansmul, imoralitatea, iadul.

E un război pe viață și pe moarte pentru sufletele oamenilor, anesteziate cu placere, comoditate, abundență, pentru a fi ucise veșnic de demonul mâncător de oameni.

Pentru clădirea acestei anomalii antihristice, profeții noii ordini au nevoie de o neo-ortodoxie: sincretică, universalistă, ecumenistă, diversă, tolerantă, globalistă.

Trebuie eradicate dogmele, conștiința păcatului, a demonului, vina, pedeapsa, responsabilitatea ptr moarte, noțiunea de crimă.

Statele infernale au nevoie de popi docili, benevolenți, ritualiști, inclusivi, toleranți cu mizeria, filosofarzi ai nimicului, gongorici aliturgici, judecători aspri ai Jertfei, vrăjmași ai ascezei, cu dispreț față de canoane, zâmbitori, obsedați de fațadă, atârnați politic prin donații.

Spovedania e o suliţă înfiptă în inima păcatului. Trebuie terfelită, înlocuită cu surogate, compromisă prin popi pofticioși, edulcorată, extirpată de lacrimi și de durerea uciderii aproapelui.

Împărtășania e uciderea morții veșnice prin Sângele lui Dumnezeu. Ea trebuie amânată, dată în lingurițe de plastic care se aruncă, golită de sens, compromisă de frică cretină de virusuri, decăzută la statutul de simbol, ca la "frații" protestanți.

Botezul e intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. El trebuie descărnat de scufundare, împopoțonat cu ursuleți, vociferat și acoperit de mieunat de minijoupe, ori respins de-a binelea de idolatrii raționalismului găunos.

Cununia ca unire în Dumnezeu între bărbat și femeie prin iubire născătoare de prunci trebuie parazitată de uniuni sodomice, de perversiune ființială, de surogate pătimașe, de obsesia transformării ființei umane în organ sexual.

Preoția ca legătură de Sânge cu Dumnezeu în Taine trebuie terfelită, atacată mereu, ridiculizată, lipită de obsesia banilor, omorâtă prin defăimare și lipsă de vocație. Monahismul ca jurământ al Evangheliei trebuie eradicat, umplut cu venetici fără vocație, decapitat de elite duhovnicești, golit de duhovnici mari, nu mai zic...

Să rămânem până la moarte în vechea Ortodoxie.

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/10161118009756101

• neo-ortodoxia = ecumenism = globalism religios
• vechea Ortodoxie = credința propovăduită și lăsată de Domnul nostru Iisus Hristos

Ierarhul a simţit în suflet moartea lui Hristos în temniţele întunecate ale păgânilor, a simţit durerea Crucii pe care a îmbrăţişat-o toată viaţa lui şi lumina Învierii din morţi a marelui Dumnezeu şi Mântui­torului nostru.

Hristos a murit şi a înviat în inima lui şi de aici, mireasma învierii a vărsat-o asupra tuturor ca pe un mir ceresc de nemurire. Viaţa sa întreagă a fost o minune a învierii.

Iubirea sa pentru cei săraci izvora din sufletul lui care se hrănea cu lumina învierii. După moarte, sufle­tul lui s-a înălţat la Hristos Cel înviat pe care l-a iubit toată viaţa.

Trupul său a rămas în lume, dar nu s-a prefăcut în pământ după rânduiala firii căzute, ci a rămas ca o Bise­rică a iubirii şi a nemuririi. Moaştele Sfântului ierarh sunt o profeţie a învierii.

Prin ele se propovăduieşte evidenţa nemuririi oamenilor şi vocaţia lor pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Trupul împovărat de ani şi de suferinţe devine lumină pentru oameni în care se vede slava materiei îndu­hovnicite.

Sfântul Nicolae învaţă pe fiecare om că iubirea de Dumnezeu şi de aproapele este o forţă care sfărâmă baierele morţii şi preschimbă materia în lumină şi mi­reasmă.

Sfinţenia este tocmai învierea firească şi împăr­tăşirea vitală din iubirea lui Dumnezeu, puterea acestei iu­biri care biruieşte moartea şi iadul, care strămută firea umană în lumină şi o îndumnezeieşte.

Anatomia sfinţeniei bătrânului ierarh aduce evidenţa unei vieţi îndurerate, dar pline de iubire pentru oameni.

Mirul care izvorăşte din Sfintele sale moaşte este materia cerească, plină de Duh Sfânt care devine mireas­mă şi se impregnează în inima fiecărui rugător. Omul devine mir de mult preţ, pentru că primeşte în sine pe Hristos (Cel uns), Mirul Cel veşnic al iubirii lui Dumnezeu.

Simţul olfactiv al omului este ridicat mai presus de fire şi devine metaforă axiologică, în care Mirele Hristos devine Mirul învierii în cei credincioşi, „întru miros de bună mireasmă duhovnicească”.

Acesta este sensul cuvintelor Apostolului Pavel: „Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier; Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă” (II Corinteni 2, 15-16).

Apostolii Bisericii şi toţi credincioşii adevăraţi sunt deci criteriul de viaţă şi de moarte, de timp şi de veşnicie al oamenilor care aud propovăduirea lor.

Bunătatea este deci o mireasmă a lui Dumnezeu, iar răutatea este o du­hoare a morţii: „Dumnezeiescul har al Duhului te-a uns cu mir dumnezeiesc pe tine, întâiul stătător al celor din Mira,

şi de mireasma faptelor tale umplând preasfinţite marginile lumi, cu rugăciunile cele înmiresmate alungi întotdeauna patimile cele rău mirositoare. Pentru aceasta cu credinţă te lăudăm şi săvârşim preasfinţită pomenirea ta, Nicolae”.

Metafora mirului axiologic al faptelor bune este aşa­dar o icoană a luptei dintre bine şi rău în lume şi în inima omului.

Aşa cum mireasma se răspândeşte pretutindeni şi ajunge „necuprins şi nevăzut” în orice loc ascuns, tot aşa harul Duhul Sfânt umple toate ascunzimile firii şi înmires­mează viaţa omului credincios şi rugător.

Paradoxul mirului este că deşi e nevăzut, bucuria pe care o împărtă­şeşte oamenilor este evidentă şi lucrătoare, ca o icoană a Duhului Sfânt Care „suflă unde voieşte” (Ioan 3, 8).

De asemenea, mirul este o metaforă a nemuririi. Miro­sul cel greu al putreziciunii tuturor celor create arată domnia morţii şi a preschimbării tuturor în elementele originare.

Trupul devine prin moarte hrană pentru viermi, iar mirosul cel greu al morţii arată nefirescul şi absurdul unei vieţi care sucombă în moarte după atâtea doruri, iubiri şi vise.

Sensul ritualului iudaic de ungere a celor morţi cu mir de nard este celebrarea profetică şi liturgică a nădejdii învierii celor dragi în Împărăţia aşteptată.

Gestul de iubire al femeii păcătoase care a uns picioarele Mântuitorului cu mir şi le-a şters cu părul capului ei este interpretat chiar de Hristos ca profeţie a morţii şi învierii Sale: „Că ea, tur­nând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngropa­rea Mea” (Matei 26, 12).

Prezenţa mirului care izvorăşte din trupul marelui ie­rarh arată vocaţia nemuririi pentru cei sfinţi şi prezenţa tainică a luminii euharistice a lui Hristos în trupurile celor ce-L iubesc.' - Preot Ioan Istrati.

Sursa: https://doxologia.ro/sfantul-ierarh-nicolae-dascal-al-invierii

Spunem NU Halloween!

Pr. Ioan Istrati arată pericolul uriaș care îi pândește pe copii!

Preoții trebuie să ia atitudine și să respingă drăcia socială numită Halloween.

În spatele distracției de Halloween, există intenții de distrugere a vieții creștine. Halloween este o sumă de trucuri care imprimă în copii atitudini diabolice care distrug viața morală și religioasă a oamenilor.

Într-adevăr, la o primă vedere, costumarea haioasă în vampiri, vârcolaci, vrăjitoare, demoni etc., nu ar fi decât o farsă demnă de homo ludens prin care omul ia în râs aberațiile ontologice și manifestările oculte.

De fapt, ceea ce se imprimă în mințile curate ale copiilor este obișnuința cu magia, cu o lume ocultă care poate deschide orizonturi demonice, cu puteri supranaturale uriașe, care devin leit motiv al vieților copiilor.

Ridiculizarea demonilor nu este decât învățarea cu prezența lor, ruperea lor de regnul iadului veșnic și transformarea lor într-o gașcă de personaje simpatice, care pot fi oricând chemate la cină.

Dracul ucigător de oameni de la începutul istoriei devine astfel un băiat de gașcă, un tip frecventabil, aproape vrednic de compătimit pentru ghinionul teribil pe care l-a avut.

De aici până la obsesii, posedare, magie neagră, ritualuri satanice, ucidere ritualică, sinucidere, boli psihice, crimă în serie e o cale bine bătătorită.

Adulții pot discerne- și nu chiar toți- dintre ficțiune și realitate, între film și viață, între iluzie și adevăr. Copiii însă trăiesc într-o lume a imaginației, în care reperele vizuale primesc viață în mintea lor și se transformă în modele de urmat.

Nu ne mai mirăm că unii copii vor să devină vrăjitori, magi, vampiri sau chiar diavoli. Unii chiar reușesc. Violența ucigașă este așadar chemată în societate pe ușa din față, sub pretextul distracției.

În loc ca demonii să fie exorcizați adică scoși afară din om și din lumea locuită și trimiși pe pustii locuri, așa cum se întâmplă la Botez și la Molitfele Sfântului Vasile, demonii sunt chemați, puși la masă, încarnați prin vestimentație și gestică macabră, imitați în atitudine, prezenți desigur pe termen lung.

Halloween-ul nu e o sărbătoare păgână, ea conține multe referințe creștine, ci o sărbătoare diabolică. Unii vor spune că vine repede și pleacă mult mai repede, ca un miros de dovleac și de usturoi.

Însă ceea ce rămâne în subconștientul copiilor este accesibilitatea uriașă a diavolului care vine totdeauna când este chemat în viața oamenilor.

Deriva morală, falimentul credinței, transformarea omului în animal și apoi în demon prin civilizație tehnologică, crimele, depresia generalizată, mentalitatea de turmă, toate acestea sunt mlădițe ale duhului necurat, alungat de 2000 de ani din viața lumii prin Sfintele Taine, și invocat acum de dragul sărbătorii, în inimile celor care îi urmează fără să o știe.

Halloween-ul este așadar un antrenament la iad, cu întuneric, magie, demonism, shamanism, clarobscur, vampiri, vârcolaci.

Niciun duh însă nu suflă o vorbă despre durerea infinită și veșnică, despre focul cel nestins, despre scrâșnirea dinților, despre viermele neadormit, despre singurătatea fără de sfârșit.

Tot astfel, Liturghia este un antrenament la rai, ca jertfă fără de prihană, rugăciune intensă, anamneză a iubirii, participare prin har, istorie și veșnicie unite strâns, de netăiat, în Trupul lui Hristos cel răstignit și înviat pentru oameni, pentru totdeauna.

Are cineva impresia că te costumezi în diavol și vei merge la Liturghia veșnică? Așadar, la Liturghie, nu la Halloween.

— Preot Ioan Istrati

🎃 Halloween. ⛔️ Opriți-vă oameni buni măcar acum în ceasul al 12-lea 🕛 și nu mai sărbătoriți moartea!☠️

"Se apropie Halloween-ul și din nou și am văzut în supermarket-uri că lumea se pregătește din nou să celebreze MOARTEA! Oare nu este suficient HORROR și prea multă moarte în lume ...??

Opriți-vă oameni buni măcar acum în ceasul al doisprezecelea și nu mai sărbătoriți moartea! Lumea a sărbătorit moartea și acum nimeni nu mai este sigur de viața lui. Pare ca am transformat planeta într-un teritoriu al iadului.

Să ne întoarcem acum până nu este prea târziu la Cel ce este "...Calea, Adevărul și Viața" ( Ioan 14, 6), să ne întoarcem la Hristos - singurul Dumnezeu adevărat! Halloowen-ul este trecerea de la viață la moarte.

Paștele este trecerea de la moarte la viață. Decizia ne aparține!"

Maria

Azi cinstim pe Maria. Maria din Magdala. O femeie incredibil de frumoasă. Misoginii de mai târziu au încercat să o confunde dinadins cu femeia desfrânată. Nu știm asta. Știm din Evanghelii că Hristos scosese din ea șapte demoni.

Din clipa în care dracii au zburat departe de inima ei, Maria a simțit un gol imens în suflet, pe care l-a umplut, ca pe un ulcior, cu dragostea pentru Dumnezeu.

L-a urmat cu credincioșie pe Învățător pe drumurile Galileii, împreună cu o mână de femei mironosițe. A ascultat atentă cuvintele care ieșeau din gura Cuvântului. A simțit adierea de lumină a minunilor, cutremurul de iubire care unea iarăși cerul cu pământul, în mâna sfântă a lui Iisus. În inima ei s-a aprins foc mare, de dor, de durere pentru trecutul deșert, de iubire nesfârșită pentru Dulcele Vindecător. Mergea peste tot după Dânsul. Flămânzea, înseta, cădea de oboseală, dar era mereu acolo, lângă picioarele Celui ce zidise pământul. Varsă un alabastru cu mir pe capul lui Iisus și plânge pe picioarele Lui.

La prinderea lui Iisus, intră în Sinedriu, se bagă în față strigând și plângând pentru Cel plin de sânge si de răni. Merge în fața Pretoriului și îl asurzește pe Pilat, cerând eliberarea Celui ce slobozește lumea din moarte. E pe drumul Crucii, se sfâșie pe sine în spatele Omului cu Crucea în spate, plânge cu mii de lacrimi, sărută Sângele mântuitor, îi mângâie fruntea plină de spini Celui ce zâmbește în prunci. E lângă Cruce, se sfarâmă de durere sub rănile lui Dumnezeu, ascultă gemetele de moarte ale Vieții. Înnebunește de suferință văzându-l dându-Și Duhul și încremeneste sub Cruce ca o stană de piatră a durerii. Îl îngroapă în lacrimi pe Mântuitor cu Iosif și cu Nicodim. Umblă în inima nopții pe la mormânt cu miresme, dă la o parte gărzile brutelor. Vede mormântul gol.

Inima ei devastată de durere bate asurzitor. Începe să înțeleagă teologia cerurilor în iubire. Dăruitorul de viață nu poate sta în groapă. Învietorul lui Lazăr nu poate zăcea pe piatră. Împodobitorul galaxiilor nu poate fi strâns mereu în giulgiuri de in. Și în timp ce caută prin grădină trupul lui Iisus, însuși Grădinarul universului i se arată, o strigă pe nume, impregnează inima ei de Focul cuvintelor Lui. Se aruncă să îl îmbrățișeze, dar e oprită de slava de har a Învierii. E prima care-L vede înviat, care-L simte, care i-a simțit durerea pe Cruce. E întocmai cu Apostolii. Vestește Învierea. Convinge prin lacrimi pe oameni de Viața lumii. Mâna ei, la Simonopetra, în Athos, e caldă mereu, iar în Vinerea Mare arde de durerea Celui pe care L-a iubit.

De-am avea și noi o picătură din focul inimii ei, am arde spinii păcatelor din noi într-o clipită.

Sursa: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid02zAv7jSDJ6W3vhkztRA64BsNx17kxPBBy1zrTQGwJ4hPLgYASxpbsbLCDH7zSy39cl&id=751651100