ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

✝️ Părintele Ioan Istrati: Vă spun o taină. 90% din realitatea ființei e inaccesibilă simțurilor trupului. →

- Posted in România Profundă by

Părintele Ioan Istrati: Vă spun o taină. 90% din realitatea ființei e inaccesibilă simțurilor trupului.

Vă spun o taină. 90% din realitatea ființei e inaccesibilă simțurilor trupului.

Nevăzută de ochii somatici. Și aici nu vorbesc de virusuri, bacterii și organisme mici. Nici de leptonii de lumină din care e făurită materia.

Vorbesc de realitatea spirituală a lumii. Nu vedem din păcate îngerii, demonii, sufletele, nu auzim corurile heruvimilor, atingerea sfinților, nu simțim energia de lumină necreată a atotprezenței lui Dumnezeu, Harul.

Decât dacă iubim pe Dumnezeu și trăim viața Lui.

Universul e spiritual. Materia e o minoritate, o grădiniță a ființei care ne învață alfabetul spiritual.

Oamenii deplini adică sfinții vedeau și simțeau această lume gigantică a luminii.

Proorocii percepeau cu sufletul tainele viitoare la șoapta Duhului Sfânt.

Mucenicii vedeau lumea lui Dumnezeu și pentru El sacrificau totul, chiar și viața, și carnea și Sângele lor, pentru Trupul și Sângele lui Dumnezeu.

Cuvioșii simțeau foșnetul aripilor de înger, soboarele de Liturghie veșnică, și de aia lăsau totul pentru viața îngerească: monahismul.

Doctorii fără de arginți vedeau întunericul din om adus de păcat și extirpau prin rugăciune tumorile ființiale.

Preoții care se roagă mult simt în epicleză zbaterea de aripă a Porumbelului Dumnezeu, Duhul Sfânt, își pleacă fruntea pe pieptul Mielului Hristos și aud întru uimire bătăile inimii lui Dumnezeu.

Pruncii văd lumea Duhului Sfânt, văd pe îngeri și pe sfinți, văd lumina taborică, ce se revarsă din inima lui Dumnezeu peste univers.

Duhovnicii curați simt încrengătura de lumină sau de întuneric din penitenți din privirea lor. De aici expresia "văzător cu duhul".

Oamenii care se roagă mult înțeleg țesătura de lumină a lumii, cuibul de iubire al Împăratului, din fiecare inimă: chipul lui Dumnezeu. Văd puterea fiecărui om de a deveni Sfânt prin rugăciune și smerenie.

Oamenii rugători trăiesc deja în eonul cel fără de moarte. Asta nu îi scutește de atacurile întunericului, dimpotrivă. Dar văd mai clar cursele demonilor, ajutorul de har al sfinților, poverile îngerilor păzitori.

Și peste toate, simt în fiecare clipă Iubirea infinită a Celui răstignit cum caută El plângând fiecare suflet pe care l-a zidit.


— Părintele Ioan Istrati

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid0h9vNg44NeJ7WdvSKkbw4aPMmSxHPTRMigSe3cPNK7vag4bCQtrgEPCyzzB8AiBokl

✝️ Pr. Ioan Istrati: Maria Egipteanca – o fetiță de o frumusețe nespusă (1 aprilie) →

- Posted in Gânduri și Cugetări Ortodoxe by

Maria Egipteanca – o fetiță de o frumusețe nespusă.

A dorit un singur lucru: să fie iubită de cineva. Dar toți au batjocorit-o. A vrut un suflet cald și toți au considerat-o ca pe o bucată de carne.

Vândută, vânturată de valurile vieții, măcelărită de furia spurcată a acestei vieți, folosită ca o marfă, pusă pe tarabă. A ajuns o groapă de gunoi a idealurilor ei, un lupanar umblător, o umbră blestemată ca frumusețea să-i fie mormânt. O frumusețe spurcată de urâțenia acestei lumi.

Cineva o cheamă la Ierusalim, un nu știu abia înfiorat, un magnet de dorință, altceva decât toate dorințele și plăcerile de nimfomană, un suspin mut, ceva care putea schimba din temelii o viață spurcată în curvie și fărădelegi.

Acolo o întâlnește pe Fecioara dumnezeiască, căreia îi purta numele cu nevrednicie. Acolo era mama ei care plânsese necuprins văzând-o bălăcărită în noroi.

Și ceva se schimbă. Un cutremur devastator îi sfărâmă ființa, îi frânge mintea și i-o zidește din nou. Zdrobită de durere, Maria omoară lumea din ea, se transformă din amforă a desfrânării în izvor preacurat de lacrimi, înnebunește de dor de Mirele ceresc, după ce spurcase mulți tineri, zgârie cu ghearele piatra inimii ei, destramă vălurile deșertăciunii, preschimbă trupul din pradă a întunericului în sfeșnic. Pornește în pustie, devine mirare a îngerilor, cade la pământ și udă deșertul cu lacrimile care-i țâșnesc din toată ființa, și-l umple de florile pocăinței. Se înalță de la pământ la rugăciune, ucide amintirile drăcești, cu o înverșunare cum numai femeile pot avea, suferă îngrozitor de căldură și de frig, omoară mintea plină de îndulcirile cărnii.

Ce minune de om! Ce frumusețe de negrăit! Ce potir al fecioriei face Dumnezeu prin milostivire dintr-o strachină de necurăție.

Să luăm aminte!!

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid07JCkb1BHe3Q4xgAUz35JoLVF2gHSfwTYPK2SH1TLTfwqvi1MpWTtuKRVCkWYT5tgl

📕 Părintele Ioan Istrati: Antihrist nu poate veni decât într-o lume de iad 🔥🔥🔥 →

- Posted in Ortodoxie și Actualitate by

Să facem un exerciţiu de imaginaţie (sic). Acum o sută de ani, se termina primul război mondial. Europa îşi lingea rănile, îşi îngropa milioanele de morţi şi se reconfigura harta naţiunilor, sfărâmând coloşii imperiali. Era valabil şi în restul lumii, doar cu un decalaj.

Dincolo de ororile războiului, omenirea încă afirma firescul, bunătatea, milostivirea, chiar dacă nu le practica. Era cu neputinţă să susţii o aberaţie imorală şi să rămâi netaxat.

Cel viclean a văzut că nu are niciun sens să omoare milioane de oameni, mai ales că mulţi dintre ei, omorâţi fără vină, se salvau de gheara întunericului şi mergeau în lumina raiului. Aşa că războaiele mondiale au fost nişte hemoragii uriaşe ale umanităţii care au umplut lumea de ucigaşi, dar şi de ucişi fără de vină.

FIARA ANTIHRISTICĂ

Înverşunarea iadului împotriva cosmosului uman n-a reuşit decât să smulgă mulţime mare de martiri din lanţurile diavolului.

Aşa că metodele s-au rafinat.

  • Omul nu trebuie omorât cu trupul, ci trebuie omorât sufleteşte, ca să meargă de bună voie în iad, încă din viaţa aceasta. Este ceea ce Împăratul David, cu privirea sa mai pătrunzătoare decât cerurile, a văzut: „Să vină moartea peste ei şi să se pogoare în iad de vii, că vicleşug este în locaşurile lor”.

  • Aşa că în loc de camere de gazare, vrăjmaşul şi-a rafinat cabinetele de ginecologie.

  • În loc să strângă nefericiţi în lagăre de concentrare, diavolul a intrat cordial în fiecare casă şi în fiecare buzunar, prin televizor şi telefon.

  • În loc de foamete programată, ca la Holodomor, demonul înfometează de har lumea, prin distrugerea educaţiei creştine şi morale.

  • În loc de selecţia naturală a naziştilor, cel rău omoară veşnic bătrânii prin eutanasie, pruncii prin avort şi tinerii prin desfrânare.

  • Securitatea care te asculta şi te sălta pentru orice nimic, acum e reţea socială, care te ascultă, te supraveghează şi te vinde ca pe o marfă.

Şi totuşi, pentru întronizarea lui Antihrist, nu e de ajuns.

Oamenii încă mai recunosc, în miopia lor, un om bun de un om rău, o faptă bună de o ticăloşie, un dar de un furt etc. retina morală a umanităţii nu e deplin coruptă şi opacizată. Trebuie mai mult.

În oroarea de iad a lucrării antihristice, demonul şi-a pus legiunile la treabă pentru spurcarea tuturor categoriilor de oameni, dar mai ales prin obligativitatea acceptării acestor orori, pentru care Dumnezeu a ars cu foc cetăţile biblice.

Nu numai că anomalia pasiunii pentru cel de acelaşi gen a devenit banală, ci e obligatorie în manuale, în filme, în desene animate, pe internet, youtube, facebook, iar pruncii noştri cu suflete de rai sunt spurcaţi de zor, pentru a moşteni iadul. Mai mult, dacă afirmi oroarea scatofilă, eşti pasibil de închisoare, pentru că eşti intolerant, incitator la ură şi medieval.

Nu numai că avortul nu mai e considerat o crimă feroce şi iremediabilă, ca acum o sută de ani, ci e obligatoriu, permis până în ultma zi de sarcină, manipulat de orice nimeni, „celebrat” de oamenii iadului.

Oprah, acea prezentatoare celebră din căsoiul ei greţos de sute de camere a înfiinţat o mişcare socială „Shout your abortion”, adică „strigă, celebrează, declară şi bucură-te că ai tăiat în bucăţi şi ai sfărâmat singura ta şansă la nemurire”.

Abuzul şi distrugerea copiilor de fiarele bolnave pedofile nu mai e o mizerie condamnabilă la închisoare pe viaţă, ca acum o sută de ani, ci e cosmetizată, edulcorată, justificată de cercetători veniţi direct din bolgiile infernului să ne spună cum e acolo.

Uciderea bătrânilor disperaţi şi vulnerabili nu mai e o mârşăvie nemernică ascunsă sub preşul istoriei, ci o banalitate cu care copiii de azi pun mâna mai repede pe averea strânsă din truda părinţilor.

Sexualitatea, în loc să fie o manfestare firească a calităţii de adult şi a iubirii conjugale, născătoare de prunci, a devenit disciplină şcolară pentru copiii de grădiniţă şi de şcoală primară, pentru ca de mici umanoizii să devină obsedaţi sexual, prădători şi nemernici.

Societatea evoluează spre obligativitatea păcatului, spre infuzarea cu forţa a răului în orbite prin manipulare şi prin distrugerea adn-ului moral al umanităţii în favoarea plăcerii epidermice, a iluziilor de stăpânire şi a raiului de carton al acestei vieţi.

Biserica, asediată şi invadată de această mentalitate, trebuie să păstreze adevărul, chiar şi cu preţul vieţii membrilor ei. În lupanarele publice ale imperiului roman, oamenii lui Hristos au murit cu milioanele pentru a-şi păstra fiinţa curată şi au moştenit viaţa veşnică, împpreună cu Mirele cel preacurat al vieţii lor.

Suntem prea puţini şi e prea târziu,

... însă niciodată porţile iadului nu vor birui Biserica lui Hristos, Cel răstignit şi înviat.

Preot Profesor Ioan Istrati



Comentariul Ortodoxia.RO:

Un aspect important pe care Părintele Ioan Istrate îl omite în această expunere cutremurătoare este acceptarea și impunerea ecumenismului ca politică oficială a multor Biserici Ortodoxe - inclusiv a BOR. Părintele Justin Pârvu a spus într-un cuvânt, că, după acceptarea ereziei (vezi pseudo-sinodul din Creta - 2016) urmează satanizarea - este o consecință directă.

Părintele Justin Pârvu: „Prigoane, puşcării, lagăre, temniţe, izolări, înfometări, schingiuiri, umiliri, astea le-am trecut şi noi. Nu mai sînt atît de grozave. Dar, prin ce veţi trece voi, aceasta nu a mai fost de la începutul lumii pînă azi. Păi nu vedeţi că lumea întreagă e un Piteşti uriaş? Dacă pînă acum slugile diavolului au vrut să ne lepădăm de credinţă, de Adevăr, ceea ce va urma va fi satanizarea omului. Acum e încă o oarecare pace. Dar vor veni zile cînd se vor strădui din toate puterile să îndrăcească, să satanizeze omul. Şi ei ştiu de acum cum s-o facă. Şi cine şi cît se va putea împotrivi îndrăcirii forţate? Aceasta este plinirea cuvîntului pe care l-a zis Mîntuitorul: «Căci va fi atunci strîmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai fi. Şi, de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile» (Matei 24: 21-22).

🩸 Părintele Ioan Istrati: Barbaria →

- Posted in Cultura Vieții by

Umanitatea crește în cultură sau decade în cele mai de jos ale prostiei.

Se înalță la Dumnezeu sau se prăbușește în iad, neamuri întregi, în zgomotul infernal al diversiunii demonice.

Se înțelepțește sau se tâmpește în funcție de ceea ce ingurgitează. Pe Dumnezeu sau lăturile demonilor.

Euharistie sau avort.

Cultura și civilizația nu fac diferență.

Umanitatea escaladează munții de cultură sau bântuie în smârcuri fetide.

Dacă pe vremea Doamnei Zoe Bușulenga studenții de la litere recitau Sofocle, Goethe sau Kant din memorie, astăzi caută pe tik-tok.

Dacă noi citeam Ambigua sau Psihopatologia vieții cotidiene, azi copiii accesează referat.ro.

Martin Eden s-a retras în favoarea lui Kim Kardashian. Et caetera.

Să facem un exercițiu istoric de imaginație.

Cultura, civilitatea, noblețea, igiena, înțelepciunea, sunt permanent asediate de suratele lor infernale: prostia, radicalismul, violența, murdăria, cretinismul.

Dacă pe vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, Antiohia era splendoarea Răsăritului, cu basilici, terme, apeducte, amfiteatre, azi e cufundată total în lumea barbariei și distrusă de război.

În Alexandria era cea mai mare bibliotecă a lumii.

Azi poți vedea turme de oi și capre pe blocuri.

Cairo era buricul metafizic al lumii, azi dacă ieși pe balcon seara în metropola cu zeci de milioane, cămașa ta se face neagră în 3 secunde de la smogul enorm și înecăcios.

Revin. Barbaria se strecoară insidios în lume. Duceți-vă în Porte de la Villette în Paris, Edgware Road în Londra etc., și vă veți convinge.

enter image description here

Același lucru se întâmplă pe teren religios.

În degringolada unor autorități eclesiale străine de Dumnezeu, care legitimează sodolatria, umanitatea se scufundă în mizerie și barbarie.

Recent, Franța a statuat în Constituția ei dreptul omului de a tăia în bucăți de viu un bebeluș în pântece.

Omenirea ar trebui să fie responsabilă. Nu suntem animale. Sau oare? (Animalele nu își omoară pruncii).

Nu putem merge pe stradă și să omorâm un om fără a face pușcărie 20 de ani.

La fel și cu avortul.

Nu poți omorî o ființă umană, mințind că nu e om.

Nu ești responsabil de tine, păstrează copilul și dă-l la adopție.

Pe panta violenței de iad, uciderea devine acceptabilă, încurajată de slugile iadului, celebrată de oamenii blestemați să ucidă în inima lor pe Cel ce i-a iubit.

Coborâm în barbarie. Iadul e uciderea lui Dumnezeu în inimile oamenilor. Și cea mai complexă reprezentare a iadului e avortul, uciderea a ceea ce are Dumnezeu mai scump, de cei care ar trebui să nască viață.

Dumnezeu să aibă milă de noi.

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid0wqJMX2aAftJNebCDCPcKESbcB5oxuo68W1eeAfh3AGqXGiGtSPmJia4SxmaN9mZol

✝️ Părintele Ioan Istrati: Hristos este singura noastră scăpare. Să ne rugăm neîncetat. →

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

Dacă privim cu atenție, vedem că lumea a luat-o la vale spre iad în ultimii 10 ani cu o iuțeală uriașă.

Lucruri de neconceput acum un deceniu, acum sunt declarate firești.

Jumătate de planetă a fost înțepată cu ceva necunoscut și netestat.

Pământul a devenit o închisoare a fricii.

Controlul demonic a devenit lege. Papa binecuvintează Sodoma cea mai neagră.

Patriarhul ecumenic acordă autocefalie unei facțiuni necanonice, de strânsură, fără succesiune apostolică, politice, în dauna existenței unei Biserici canonice recunoscute chiar de el.

Grecia, leagănul ortodoxiei, urgentează căsătoriile strigătoare la cer.

Războiul înfierbântă mințile elitelor drăcești.

Fitilul care ne desparte de sfârșit se scurtează.

Nu vreau să devin defetist sau lacrimogen.

Dar Hristos este singura noastră scăpare. Să ne rugăm neîncetat.

Hristos este singura noastră scăpare. Să ne rugăm neîncetat.

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid0jCuntbJNp8LV6hHtdYcRfvv1kcoCBF9TvuPxkQZvFJWZiAzD26X4KuZSL4cvu21el


✝️ Părintele Ioan Istrati — Ce înseamnă Crăciunul →

- Posted in Taine și Minuni by

Crăciun înseamnă Nașterea lui Dumnezeu în istorie, în Altar și în inima ta.

enter image description here

Crăciun înseamnă să te unești cu Pruncul scump în Euharistie.

Crăciun înseamnă să simți izvorul de lacrimi din inima Fecioarei.

Crăciun înseamnă să asculți înfiorat corurile de îngeri la streașina cerului.

Crăciun înseamnă să dăruiești lumină în casele celor sărmani.

Crăciun înseamnă să iubești lumea din ochii înlăcrimați ai unui bătrân singur.

Crăciun înseamnă nemurire.

Sursa: https://www.facebook.com/photo?fbid=10161165904506101&set=a.10152410492686101

✝️ Fratele mut și rugăciunea inimii

Era un frate mut la Mănăstirea Neamț, la sfârșitul veacului 19.

Slujea la gospodărie, îngrijea vacile, era plin de balegă mereu, nu-l primea nimeni nici măcar în Biserică, stătea lângă tochița de fier și se ruga.

La masă, îi dădeau o strachină și mânca pe hol, că mirosea urât. Își băteau joc de el, că nu putea răspunde nimic.

N-avea decât o rasă mare de tot, veche, cu petice, pe care o lega la brâu și niște ciubote mari de cauciuc.

Când a căzut la pat, l-au dus într-o chilie, nu la bolniță, că era murdar și puturos. După patruzeci de zile și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

enter image description here

La înmormântarea lui, au venit sute de vrăbii și rândunele pe care le hrănea zilnic, și cântau toate, în corul de călugări.

Noaptea, călugărul mut s-a arătat starețului îmbrăcat într-un veșmânt aurit până la pământ, cu fața strălucitoare și a zis: Părinte stareț, cu mila lui Dumnezeu, patruzeci de ani am zis cu fiecare respirație Doamne miluiește și iată, Maica Domnului m-a primit în corul cântăreților ei, deși niciodată n-am cântat în viața mea. Ai grijă de năravurile de lene și de lăcomie ale fraților, și nu uitați rugăciunea inimii.

(povestită mie de părintele Petroniu Bulbucanu, tipograful mănăstirii Neamțu, născut în aceeași zi cu mine și prieten cu tata).

— Părintele Ioan Istrati

✝️ Părintele Ioan Istrati: Neo-ortodoxia →

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

CRUCE

Pentru edificarea noii ordini mondiale globaliste, trebuie dat afară Dumnezeu din creație. Pe diavol îl arde cumplit prezența lui Dumnezeu și a oamenilor Lui.

Biserica Ortodoxă e singurul spin în fața noului antihrist, căci propovăduiește familia, credința, viața, nașterea de prunci, fecioria, abstinența, virtutea, trezvia, moralitatea, umanitatea, viața veșnică.

Globalismul vrea exact opusul: concubinajul, necredința, sincretismul, avortul, moartea, păcatul legiferat, desfrânarea, patima, somnolența tâmpă, transumansmul, imoralitatea, iadul.

E un război pe viață și pe moarte pentru sufletele oamenilor, anesteziate cu placere, comoditate, abundență, pentru a fi ucise veșnic de demonul mâncător de oameni.

Pentru clădirea acestei anomalii antihristice, profeții noii ordini au nevoie de o neo-ortodoxie: sincretică, universalistă, ecumenistă, diversă, tolerantă, globalistă.

Trebuie eradicate dogmele, conștiința păcatului, a demonului, vina, pedeapsa, responsabilitatea ptr moarte, noțiunea de crimă.

Statele infernale au nevoie de popi docili, benevolenți, ritualiști, inclusivi, toleranți cu mizeria, filosofarzi ai nimicului, gongorici aliturgici, judecători aspri ai Jertfei, vrăjmași ai ascezei, cu dispreț față de canoane, zâmbitori, obsedați de fațadă, atârnați politic prin donații.

Spovedania e o suliţă înfiptă în inima păcatului. Trebuie terfelită, înlocuită cu surogate, compromisă prin popi pofticioși, edulcorată, extirpată de lacrimi și de durerea uciderii aproapelui.

Împărtășania e uciderea morții veșnice prin Sângele lui Dumnezeu. Ea trebuie amânată, dată în lingurițe de plastic care se aruncă, golită de sens, compromisă de frică cretină de virusuri, decăzută la statutul de simbol, ca la "frații" protestanți.

Botezul e intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. El trebuie descărnat de scufundare, împopoțonat cu ursuleți, vociferat și acoperit de mieunat de minijoupe, ori respins de-a binelea de idolatrii raționalismului găunos.

Cununia ca unire în Dumnezeu între bărbat și femeie prin iubire născătoare de prunci trebuie parazitată de uniuni sodomice, de perversiune ființială, de surogate pătimașe, de obsesia transformării ființei umane în organ sexual.

Preoția ca legătură de Sânge cu Dumnezeu în Taine trebuie terfelită, atacată mereu, ridiculizată, lipită de obsesia banilor, omorâtă prin defăimare și lipsă de vocație. Monahismul ca jurământ al Evangheliei trebuie eradicat, umplut cu venetici fără vocație, decapitat de elite duhovnicești, golit de duhovnici mari, nu mai zic...

Să rămânem până la moarte în vechea Ortodoxie.

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/10161118009756101


  • neo-ortodoxia = ecumenism = globalism religios
  • vechea Ortodoxie = credința propovăduită și lăsată de Domnul nostru Iisus Hristos

✝️ Pr. Ioan Valentin Istrati: Sfântul Ierarh Nicolae – dascăl al Învierii →

Sfântul Nicolae este un dascăl al învierii. Toată viaţa sa a vestit minunea învierii lui Hristos credin­cioşilor din eparhia sa.

Sfântul Nicolae este un dascăl al învierii.

Ierarhul a simţit în suflet moartea lui Hristos în temniţele întunecate ale păgânilor, a simţit durerea Crucii pe care a îmbrăţişat-o toată viaţa lui şi lumina Învierii din morţi a marelui Dumnezeu şi Mântui­torului nostru.

Hristos a murit şi a înviat în inima lui şi de aici, mireasma învierii a vărsat-o asupra tuturor ca pe un mir ceresc de nemurire. Viaţa sa întreagă a fost o minune a învierii.

Iubirea sa pentru cei săraci izvora din sufletul lui care se hrănea cu lumina învierii. După moarte, sufle­tul lui s-a înălţat la Hristos Cel înviat pe care l-a iubit toată viaţa.

Trupul său a rămas în lume, dar nu s-a prefăcut în pământ după rânduiala firii căzute, ci a rămas ca o Bise­rică a iubirii şi a nemuririi. Moaştele Sfântului ierarh sunt o profeţie a învierii.

Prin ele se propovăduieşte evidenţa nemuririi oamenilor şi vocaţia lor pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Trupul împovărat de ani şi de suferinţe devine lumină pentru oameni în care se vede slava materiei îndu­hovnicite.

Sfântul Nicolae învaţă pe fiecare om că iubirea de Dumnezeu şi de aproapele este o forţă care sfărâmă baierele morţii şi preschimbă materia în lumină şi mi­reasmă.

Sfinţenia este tocmai învierea firească şi împăr­tăşirea vitală din iubirea lui Dumnezeu, puterea acestei iu­biri care biruieşte moartea şi iadul, care strămută firea umană în lumină şi o îndumnezeieşte.

Anatomia sfinţeniei bătrânului ierarh aduce evidenţa unei vieţi îndurerate, dar pline de iubire pentru oameni.

Mirul care izvorăşte din Sfintele sale moaşte este materia cerească, plină de Duh Sfânt care devine mireas­mă şi se impregnează în inima fiecărui rugător. Omul devine mir de mult preţ, pentru că primeşte în sine pe Hristos (Cel uns), Mirul Cel veşnic al iubirii lui Dumnezeu.

Simţul olfactiv al omului este ridicat mai presus de fire şi devine metaforă axiologică, în care Mirele Hristos devine Mirul învierii în cei credincioşi, „întru miros de bună mireasmă duhovnicească”.

Acesta este sensul cuvintelor Apostolului Pavel: „Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier; Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă” (II Corinteni 2, 15-16).

Apostolii Bisericii şi toţi credincioşii adevăraţi sunt deci criteriul de viaţă şi de moarte, de timp şi de veşnicie al oamenilor care aud propovăduirea lor.

Bunătatea este deci o mireasmă a lui Dumnezeu, iar răutatea este o du­hoare a morţii: „Dumnezeiescul har al Duhului te-a uns cu mir dumnezeiesc pe tine, întâiul stătător al celor din Mira,

şi de mireasma faptelor tale umplând preasfinţite marginile lumi, cu rugăciunile cele înmiresmate alungi întotdeauna patimile cele rău mirositoare. Pentru aceasta cu credinţă te lăudăm şi săvârşim preasfinţită pomenirea ta, Nicolae”.

Metafora mirului axiologic al faptelor bune este aşa­dar o icoană a luptei dintre bine şi rău în lume şi în inima omului.

Aşa cum mireasma se răspândeşte pretutindeni şi ajunge „necuprins şi nevăzut” în orice loc ascuns, tot aşa harul Duhul Sfânt umple toate ascunzimile firii şi înmires­mează viaţa omului credincios şi rugător.

Paradoxul mirului este că deşi e nevăzut, bucuria pe care o împărtă­şeşte oamenilor este evidentă şi lucrătoare, ca o icoană a Duhului Sfânt Care „suflă unde voieşte” (Ioan 3, 8).

De asemenea, mirul este o metaforă a nemuririi. Miro­sul cel greu al putreziciunii tuturor celor create arată domnia morţii şi a preschimbării tuturor în elementele originare.

Trupul devine prin moarte hrană pentru viermi, iar mirosul cel greu al morţii arată nefirescul şi absurdul unei vieţi care sucombă în moarte după atâtea doruri, iubiri şi vise.

Sensul ritualului iudaic de ungere a celor morţi cu mir de nard este celebrarea profetică şi liturgică a nădejdii învierii celor dragi în Împărăţia aşteptată.

Gestul de iubire al femeii păcătoase care a uns picioarele Mântuitorului cu mir şi le-a şters cu părul capului ei este interpretat chiar de Hristos ca profeţie a morţii şi învierii Sale: „Că ea, tur­nând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngropa­rea Mea” (Matei 26, 12).

Prezenţa mirului care izvorăşte din trupul marelui ie­rarh arată vocaţia nemuririi pentru cei sfinţi şi prezenţa tainică a luminii euharistice a lui Hristos în trupurile celor ce-L iubesc.' - Preot Ioan Istrati.

Sursa: https://doxologia.ro/sfantul-ierarh-nicolae-dascal-al-invierii

⏰ Părintele Ioan Istrati - despre Halloween 🎃: Antrenamentul la iad 👿

- Posted in Abecedarul credinței by

Spunem NU Halloween!

Pr. Ioan Istrati arată pericolul uriaș care îi pândește pe copii!

halloween

Preoții trebuie să ia atitudine și să respingă drăcia socială numită Halloween.

În spatele distracției de Halloween, există intenții de distrugere a vieții creștine. Halloween este o sumă de trucuri care imprimă în copii atitudini diabolice care distrug viața morală și religioasă a oamenilor.

Într-adevăr, la o primă vedere, costumarea haioasă în vampiri, vârcolaci, vrăjitoare, demoni etc., nu ar fi decât o farsă demnă de homo ludens prin care omul ia în râs aberațiile ontologice și manifestările oculte.

De fapt, ceea ce se imprimă în mințile curate ale copiilor este obișnuința cu magia, cu o lume ocultă care poate deschide orizonturi demonice, cu puteri supranaturale uriașe, care devin leit motiv al vieților copiilor.

Ridiculizarea demonilor nu este decât învățarea cu prezența lor, ruperea lor de regnul iadului veșnic și transformarea lor într-o gașcă de personaje simpatice, care pot fi oricând chemate la cină.

Dracul ucigător de oameni de la începutul istoriei devine astfel un băiat de gașcă, un tip frecventabil, aproape vrednic de compătimit pentru ghinionul teribil pe care l-a avut.

De aici până la obsesii, posedare, magie neagră, ritualuri satanice, ucidere ritualică, sinucidere, boli psihice, crimă în serie e o cale bine bătătorită.

Adulții pot discerne- și nu chiar toți- dintre ficțiune și realitate, între film și viață, între iluzie și adevăr. Copiii însă trăiesc într-o lume a imaginației, în care reperele vizuale primesc viață în mintea lor și se transformă în modele de urmat.

Nu ne mai mirăm că unii copii vor să devină vrăjitori, magi, vampiri sau chiar diavoli. Unii chiar reușesc. Violența ucigașă este așadar chemată în societate pe ușa din față, sub pretextul distracției.

În loc ca demonii să fie exorcizați adică scoși afară din om și din lumea locuită și trimiși pe pustii locuri, așa cum se întâmplă la Botez și la Molitfele Sfântului Vasile, demonii sunt chemați, puși la masă, încarnați prin vestimentație și gestică macabră, imitați în atitudine, prezenți desigur pe termen lung.

Halloween-ul nu e o sărbătoare păgână, ea conține multe referințe creștine, ci o sărbătoare diabolică. Unii vor spune că vine repede și pleacă mult mai repede, ca un miros de dovleac și de usturoi.

Însă ceea ce rămâne în subconștientul copiilor este accesibilitatea uriașă a diavolului care vine totdeauna când este chemat în viața oamenilor.

Deriva morală, falimentul credinței, transformarea omului în animal și apoi în demon prin civilizație tehnologică, crimele, depresia generalizată, mentalitatea de turmă, toate acestea sunt mlădițe ale duhului necurat, alungat de 2000 de ani din viața lumii prin Sfintele Taine, și invocat acum de dragul sărbătorii, în inimile celor care îi urmează fără să o știe.

Halloween-ul este așadar un antrenament la iad, cu întuneric, magie, demonism, shamanism, clarobscur, vampiri, vârcolaci.

Niciun duh însă nu suflă o vorbă despre durerea infinită și veșnică, despre focul cel nestins, despre scrâșnirea dinților, despre viermele neadormit, despre singurătatea fără de sfârșit.

Tot astfel, Liturghia este un antrenament la rai, ca jertfă fără de prihană, rugăciune intensă, anamneză a iubirii, participare prin har, istorie și veșnicie unite strâns, de netăiat, în Trupul lui Hristos cel răstignit și înviat pentru oameni, pentru totdeauna.

Are cineva impresia că te costumezi în diavol și vei merge la Liturghia veșnică? Așadar, la Liturghie, nu la Halloween.

— Preot Ioan Istrati


🎃 Halloween. ⛔️ Opriți-vă oameni buni măcar acum în ceasul al 12-lea 🕛 și nu mai sărbătoriți moartea!☠️

"Se apropie Halloween-ul și din nou și am văzut în supermarket-uri că lumea se pregătește din nou să celebreze MOARTEA! Oare nu este suficient HORROR și prea multă moarte în lume ...??

Opriți-vă oameni buni măcar acum în ceasul al doisprezecelea și nu mai sărbătoriți moartea! Lumea a sărbătorit moartea și acum nimeni nu mai este sigur de viața lui. Pare ca am transformat planeta într-un teritoriu al iadului.

Să ne întoarcem acum până nu este prea târziu la Cel ce este "...Calea, Adevărul și Viața" ( Ioan 14, 6), să ne întoarcem la Hristos - singurul Dumnezeu adevărat! Halloowen-ul este trecerea de la viață la moarte.

Paștele este trecerea de la moarte la viață. Decizia ne aparține!"

✝️ Părintele Ioan Istrati: Maria din Magdala - o femeie incredibil de frumoasă - cea întocmai cu Apostolii →

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

Maria

Azi cinstim pe Maria. Maria din Magdala. O femeie incredibil de frumoasă. Misoginii de mai târziu au încercat să o confunde dinadins cu femeia desfrânată. Nu știm asta. Știm din Evanghelii că Hristos scosese din ea șapte demoni.

Sfânta Maria Magdalena

Din clipa în care dracii au zburat departe de inima ei, Maria a simțit un gol imens în suflet, pe care l-a umplut, ca pe un ulcior, cu dragostea pentru Dumnezeu.

L-a urmat cu credincioșie pe Învățător pe drumurile Galileii, împreună cu o mână de femei mironosițe. A ascultat atentă cuvintele care ieșeau din gura Cuvântului. A simțit adierea de lumină a minunilor, cutremurul de iubire care unea iarăși cerul cu pământul, în mâna sfântă a lui Iisus. În inima ei s-a aprins foc mare, de dor, de durere pentru trecutul deșert, de iubire nesfârșită pentru Dulcele Vindecător. Mergea peste tot după Dânsul. Flămânzea, înseta, cădea de oboseală, dar era mereu acolo, lângă picioarele Celui ce zidise pământul. Varsă un alabastru cu mir pe capul lui Iisus și plânge pe picioarele Lui.

La prinderea lui Iisus, intră în Sinedriu, se bagă în față strigând și plângând pentru Cel plin de sânge si de răni. Merge în fața Pretoriului și îl asurzește pe Pilat, cerând eliberarea Celui ce slobozește lumea din moarte. E pe drumul Crucii, se sfâșie pe sine în spatele Omului cu Crucea în spate, plânge cu mii de lacrimi, sărută Sângele mântuitor, îi mângâie fruntea plină de spini Celui ce zâmbește în prunci. E lângă Cruce, se sfarâmă de durere sub rănile lui Dumnezeu, ascultă gemetele de moarte ale Vieții. Înnebunește de suferință văzându-l dându-Și Duhul și încremeneste sub Cruce ca o stană de piatră a durerii. Îl îngroapă în lacrimi pe Mântuitor cu Iosif și cu Nicodim. Umblă în inima nopții pe la mormânt cu miresme, dă la o parte gărzile brutelor. Vede mormântul gol. Inima ei devastata de durere bate asurzitor. Începe să înțeleagă teologia cerurilor în iubire. Dăruitorul de viață nu poate sta în groapă. Învietorul lui Lazăr nu poate zăcea pe piatră. Împodobitorul galaxiilor nu poate fi strâns mereu în giulgiuri de in. Și în timp ce caută prin grădină trupul lui Iisus, însusi Grădinarul universului i se arată, o strigă pe nume, impregnează inima ei de Focul cuvintelor Lui. Se aruncă să îl îmbrățișeze, dar e oprită de slava de har a Învierii. E prima care-L vede înviat, care-L simte, care i-a simțit durerea pe Cruce. E întocmai cu Apostolii. Vestește Învierea. Convinge prin lacrimi pe oameni de Viața lumii. Mâna ei, la Simonopetra, în Athos, e caldă mereu, iar în Vinerea Mare arde de durerea Celui pe care L-a iubit. De-am avea și noi o picătură din focul inimii ei, am arde spinii păcatelor din noi intr-o clipită.

Sursa: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid02zAv7jSDJ6W3vhkztRA64BsNx17kxPBBy1zrTQGwJ4hPLgYASxpbsbLCDH7zSy39cl&id=751651100

Patriarhul Daniel, Mitropolitul Clujului, Episcopul Hușilor (și câți or mai fi) susțin schimbarea datei Sfintelor Paști, la aceeași data cu papistașii, iar nu după predania Sfinților Părinți

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Patriarhul Daniel, prin purtătorul de cuvânt de la Patriarhie, Vasile Bănescu – care nu grăiește nimic fără aprobarea patriarhului – a declarat următoarele:

Patriarhul Daniel + Vasile Bănescu

Posibilitatea și dorința sărbătoririi Paștelui la aceeași dată în toată lumea creștină au rațiuni și justificări depline, rămânând un ideal absolut dezirabil, așa cum este și firesc, așa cum a fost și dorința constantă a Sfinților Părinți ai Bisericii creștine primare. Așa cum se știe (?), BOR a adoptat calendarul îndreptat de la data de 1 octombrie 1924. Nu toate Bisericile Ortodoxe au făcut-o însă (Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă a Georgiei și Biserica Ortodoxă din Macedonia). Nici măcar până acum. Ceea ce ridică, desigur, o elementară întrebare: în ce constă concret valoarea fidelității față de un străvechi calendar dovedit științific ca rămas în urmă cu 13 zile? Ceea ce constituie și cauza majoră a problemei sărbătoririi Paștelui la o dată diferită în lumea creștină apuseană și răsăriteană. O problemă solubilă prin apel la rațiune, discernământ și adecvare la realitate.

Sursa acestei postări: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid0AugowRBvnoLnoJaEjF374uoyDQYwZ4BkU3EZq3A2pztcwT1bfVo8A2dzjdexUtzMl&id=100084764161859

Trist a fost să vedem lejeritatea cu care și episcopul Husilor s-a lepădat de predarea Sfinților Părinți: Noul ca vechi (Paștile și calendarul).

Sfântul Ioan Damaschin este cel care ne spune că întruparea Fiului lui Dumnezeu este “cea mai mare noutate din toate noutățile și singurul nou lucru sub soare”. Dacă Nașterea lui Hristos, Crăciunul, este noutatea absolută, de ce vrem ca Paștile, Învierea Sa, să rămână atașate de vechiul “absolut” al calendarului? Tot ceea ce este de la Hristos este înnoitor și se înnoiește permanent. Inclusiv Tradiția este înnoitoare și dinamică, având permanent legată de ea fidelitatea credinței față de propriile rădăcini ale adevărului și ale autenticității. Lumina sfântă va veni și “pe nou”, pentru că vine de la Hristos, noutatea absolută, nu de la calendarul pe vechi. Mai mult, lumina din noaptea de Paști dintr-un sat izolat din Vaslui, care sigur nu are aeroport, este la fel de sfântă ca şi cea care vine pe avion de la Ierusalim. Și cred cu tărie că va fi la fel de înnoitoare ca și aceea, pentru că Paștile cel adevărat, așa cum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur, este săvârșirea Euharistiei, Hristos euharistic, Lumina lumii. Bonus. O întrebare pentru “cei încremeniți în proiect”: de ce de Crăciun preferăm să fim cu “noul”, iar de Paști vrem cu tot dinadinsul să fim cu “vechiul”? Doar este Același Hristos, noutatea absolută.

Sursa acestei postări: https://www.facebook.com/photo?fbid=236268058912137&set=a.236268088912134


Comentariu Ortodoxia.RO:

Soluția la această problemă ne-o dă Părintele Ioan Istrati care ne îndeamnă să ne rugăm pentru posedații care vor un alt calendar schismatic.

Mă cuprinde o enormă durere și o nesfârșită milă față de cei ce își vând credința adevărată în schimbul banilor, a brunch-urilor buffet suedez și a fonfănelilor teologale docte. Ei își pierd mântuirea prin asta. Dar nu sunt sigur că ei cred cu adevărat în viața veșnică, în răsplătirea fiecăruia, în judecata lui Dumnezeu. Este absolut îngrozitor pentru un om, ca el să își vândă veșnicia în schimbul unui post călduț, al unei măriri vremelnice, al unor zorzoane aurii. E eșecul total, e tragedia absolută. De aceea trebuie să nu ne oprim din plâns și din rugăciune pentru ei. Biserica lui Hristos are drept Stăpân pe Hristos cel Înviat, nu vreun om oarecare putred și muritor. Și Duhul Sfânt e Supraveghetorul - Episkopos (gr.) în Biserica lui Hristos. De aia niciodată, dar absolut niciodată Biserica lui Hristos nu a devenit a vreunui împărat, patriarh, general. Pentru că Duhul a sfărâmat toate umflările de sine ale puternicilor vrednici de plâns. Cerul, sinaxarul și calendarul sunt pline de sfinți care au luptat pentru Adevăr. Care și-au dat viața apărând credința, nu unind-o cu cei care s-au despărțit de ea. La sinodul vânzării de la Florența, își amintește cineva de turma bleagă de semnători docili ai documentului? Se roagă cineva în univers lor? Nu, ci Sfântului Marcu al Efesului care s-a înverșunat întru adevăr. Știe cineva de miile de episcopi aflați în erezie în timpul Sfântului Maxim Mărturisitorul, care rămăsese ultima mlădiță a adevărului diotelist? Se roagă cineva lor vreodată? Nu. Iar teologia cerească, genială a lui Maxim nu are egal în mileniul lui. Și îngerii se minunează de ce-a putut gandi omul acela zdrobit, fără limbă si fără mâna dreaptă, tăiate de slugile celui viclean. Scopul Bisericii, firea ei de Trup al lui Hristos și Popor al lui Dumnezeu e să rodească sfinți. Are cineva iluzia că va deveni sfânt vreun sincretist, iubirist, vreun relativist misionar, vreun titan al diplomației roditoare de fals, vreun avocat al concesiei cu minciuna, vreun ambasador al compromisului, vreun stilat arbitru al eleganței elitiste? Lumea dă buzna la mormântul Părintelui Cleopa, Arsenie de la mare, Proclu și alți părinți simpli dar pătrunzători prin sfințenia lor, fără compromisuri dar cu multă rugăciune. Ăștia devin sfinți, sau mai degrabă sunt deja. La un examen universitar, am avut în comisie un mare profesor, un pionier în branșa lui, un venerabil deschizător de drumuri. În discursul meu, tot accentuam cuvântul "ortodox". Marele profesor mi-a atras atenția la sfârșit să o las mai moale cu cuvântul "ortodox" și să folosesc termenul "creștin". A zis: trebuie să lăsăm înverșunările confesionale și să adoptăm un limbaj larg, inclusiv, diplomatic, mai ales în mediul academic. Am plecat capul în fața sfatului marelui profesor. În gând îmi răsărise întrebarea: ar putea vreun Sfânt Părinte din univers să zică așa ceva? Sau Sfinții Părinți și-au dat viața pentru Adevăr, pentru dogma mântuitoare, pentru exprimarea ortodoxă exactă a credinței. Peste vreo șase luni am mers la mormântul marelui dascăl și am lăcrimat. La ce folosește lumea asta, dacă pierzi Adevărul? Dumnezeu ne iartă la infinit, numai să cerem iertare plângând.

Sursa acestei postări: https://www.facebook.com/photo/?fbid=10160625552926101&set=a.10152410492686101


Citiți: Profeția Sfântului SERAFIM DE SAROV despre SCHIMBĂRILE DIN SFÂNTA TRADIȚIE

🚦 Părintele Ioan Istrati: Butelia care te caută - cât de mult ne iubește Dumnezeu! →

- Posted in Cultura Vieții by

Părintele Ioan Istrati

Azi am dus vreo 6 saci de haine, alimente și dulciuri la familiile sărmane de la fosta Fabrică de Bere din CET. Sunt acolo vreo cinci case foarte sărăcăcioase, dar copiii și părinții sunt de un mare bun simț. Nu se îngrămădesc, nu zbiară, nu aruncă. Un alt semn că sunt curați e că în fața căsuțelor infime zac câteva sute de rufișoare și pelincuțe la uscat. O mămică de cinci zâmbește amar. Vine al șaselea. Are o burtă mare, deși ea e slabă ca o scândură.

În timp ce împart dulciuri la copii, care zumzăie fericiți, o intreb: ție de ce ti-e poftă ca gravidă? Femeia zice: părinte și noaptea visez căpșuni, dar acuma nu găsești nicăieri că-i iarnă. Ok.

Un tătic responsabil se apropie de mine: am o rugăminte foarte mare. Mi s-a golit butelia. Îmi arată ruginitura. Nu am gaz să fac de mâncare la copii. Un pic iritat zic: Da, da. Acuma bucură-te de haine, de alimente și dulciuri. De butelie o să văd cum fac. Drept vă spun mi se părea oleacă de îndrăzneală din partea lui.

butelii

După ce le dau toate din portbagaj, plec. Mă duc la o spălătorie la câțiva kilometri, că am roțile foarte mazace. Bag fisele, scot pistolul de spălat, când văd un tânăr brunet cum îmi face semne cu mâna. Îl întreb ce vrea.

Șefu, am o butelie faină de tot. Am muncit o zi la betoane ca să mi-o dea. Nu o vrei?

Am rămas perplex. N-am putut zice nimic. Mă uitam fix la tânăr, la butelie și tot așa.

Cat vrei pe ea?

80 șefu, e bună de tot. O iau. O umplu cu GPL și mă duc înapoi.

În drum cumpăr și o caserolă de căpșuni pentru mama gravidă cu al șaselea. Când i-o dau, femeia plânge, ia câte o căpșună și o pune în gura fiecărui copil. Îi zic: dă-i și la ăla mic de tot din burtă care face scandal.

Băiatul care mă rugase de butelie își face Cruce. Minune, părinte. N-am crezut nici într-o mie de ani că veți veni așa repede.

Îi zic: n-am căutat butelia. Butelia m-a căutat pe mine ca să ajungă la prunci, să aibă mâncare fierbinte.

Cât de mult ne iubește Dumnezeu!


Sursa: https://www.facebook.com/photo/?fbid=10160534652891101&set=a.10152410492686101