ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

📜 Părintele Justin Pârvu: „NOI, ROMÂNII, VOM AVEA ACEASTĂ SOARTĂ A UNUI POPOR DE JERTFĂ” →

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

Părintele Iustin Pârvu

"Dar noi, creștinii ortodocși, să ne vedem de împărăția cerurilor și atunci îi putem elimina din start și pe unii și pe alții. Noi am fost și cu blocul Varșoviei, am fost și cu Blocul Atlantic, am fost și cu Imperiul Austro-ungar și cu Imperiul Otoman, cu toate, domnule, dar am rămas aici de 2000 de ani și trebuie să luăm model din trecutul nostru pentru ce va fi și pe viitor. Vor trece peste noi toți apusenii și răsăritenii, dar noi, românii, vom avea această soartă a unui popor de jertfă. Dacă mă duc la Aiud să văd acolo mărturisitorii noștri, mucenicii noștri, dacă mă duc la Sighet, dacă mă duc la Gherla, dacă mă duc la Pitești, voi vedea peste tot mărturii ale eroilor noștri și numai prin ei, așa după cum plămânul transpiră, aceștia (sfinții închisorilor) sunt plămânii prin care respiră neamul nostru și credem că toți, în sfârșit, care au trecut pe aici și ne-au vrut mai mult sau mai puțin binele, s-au stins iar noi am rămas o mărturie, un adevăr veșnic."Fragment din revista ATITUDINI Nr. 78

Sursa: https://atitudini.com/2023/03/parintele-justin-parvu-noi-romanii-vom-avea-aceasta-soarta-a-unui-popor-de-jertfa/


✝️ Acatistul Cuviosului Părinte Justin de la Petru Vodă, alcătuit de maicile de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă

✝️ Acatistul Cuviosului Părinte Justin de la Petru Vodă, alcătuit de maicile de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

Tropar, glasul 1, podobie: “Locuitor pustiei”:
Mărturisitor în temniţe şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru Iustine; cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea cereştile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condac, glasul 8, podobie “Apărătoarei Doamne”:
Pe voievodul Ortodoxiei şi păstorul cel adevărat, pe cel ce în smerenia muceniciei cununa desăvârşirii a luat, veniţi toţi credincioşii să-l lăudăm şi să-i cântăm biruinţa asupra firii: Bucură-te, prea-cuvioase părinte Iustine, mult pătimitor şi dascăl al Iubirii!

📜 Acatistul Cuviosului Părinte Justin de la Petru Vodă

După obişnuitul început se zice:

Condac 1

Pe Mărturisitorul cel ales al lui Hristos, podoaba Bisericii, care pe altarul Neamului Românesc până la adânci bătrâneţi pe sine însuşi jertfă ca o ardere de tot s-a adus, pe Voievodul Ortodoxiei româneşti, care în vremurile de pe urmă Biserica lui Hristos bine a străjuit şi cu sabia dragostei pe hulitori a gonit iar pe fiii pierduţi i-a găsit, pe cela ce cu mantia milei pe mulţi din necazuri şi întristări i-a izbăvit şi ca o inimă bătând cu rugăciunea multe conştiinţe spre cunoaşterea lui Dumnezeu a trezit, cu dorire din inimi să-i cântăm: - Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Icos 1

Cu ce limbă şi cuvinte îndestulătoare vom începe, Părinte Justin, a aduce laudă isprăvilor tale şi vieţuirii tale celei minunate, prin care pe Hristos L-ai slăvit, noi, cei ce nu suntem vrednici a cuvânta măreţia faptelor tale şi nici a aduce mulţumire cuviincioasă pentru dragostea şi nevoinţele cu care te-ai ostenit pentru noi, ca să ne ridici din adâncul patimilor şi să ne povăţuieşti pe calea mântuirii? Ştim că mai mult te-am bucura dacă ţi-am aduce nu laude, ci stâlpări de fapte bune, Părinte, căci tu însuţi spuneai că slava ta este sporirea noastră duhovnicească -, însă, ca unul ce cunoşti neputinţa firii noastre şi vezi nădejdea noastră spre rugăciunile tale, primeşte de la noi aceste laude ce cu dragoste le aducem ţie:

  • Bucură-te, Părinte al nostru duhovnicesc, ce sufletul pentru noi ţi l-ai pus;
  • Bucură-te, Povăţuitorule iscusit, ce multe suflete la Hristos ai adus;
  • Bucură-te, Duhovnic priceput, ce cu blândeţe pe cei greşiţi ai mustrat;
  • Bucură-te, Doctor sufletesc, ce rănile celor bolnavi ai vindecat;
  • Bucură-te, Păstorule blând, ce pe umerii tăi multe din oile rătăcite ai ridicat;
  • Bucură-te, Atletule neostenit al lui Hristos, ce din păcate grele la credinţă pe mulţi ai întors;
  • Bucură-te, Pescarule de suflete, ce din adâncul mării, pe cei robiţi de patimi cu undiţa dragostei i-ai pescuit;
  • Bucură-te, Vistierule de comori dumnezeieşti, ce pe săraci ai miluit;
  • Bucură-te, că pe cei goi de virtute în haina lui Hristos i-ai îmbrăcat;
  • Bucură-te, că Harul Duhului Sfânt, prin tine, peste aceştia s-a revărsat;
  • Bucură-te, noule Apostol, ce tuturor toate te-ai făcut ca pe toţi să-i dobândeşti;
  • Bucură-te, căci cu lanţurile dragostei i-ai legat pe fiii tăi duhovniceşti;
  • Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

✝️ Părintele Iustin Pârvu: Legalizarea păcatelor atrage urgia lui Dumnezeu

- Posted in Ortodoxie și Actualitate by

Context: Grecia, țară cu o populație majoritar ortodoxă, a legalizat căsătoriile între persoane de același sex, precum și adopția copiilor de către familiile homosexuale.

enter image description here

Dragul meu, este vorba despre viața noastră care a decăzut așa de puternic. Și înainte nu erau așa păcate, de toate nuanțele, nici măcar în dicționar nu exista terminologia aceasta mizeră care e acuma, de homo, lesbianism, nu se știa de unde vin toate lucrurile acestea.

Criza morală, criza spirituală care s-a abătut asupra noastră nu este altceva decât aspra judecată şi mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre.

Dacă traducem cuvântul criză ca judecată, atunci, cu adevărat suntem sub judecata lui Dumnezeu pentru toate fărădelegile noastre.

Pen­tru legea lui Dum­nezeu nu știm să protes­tăm, dar pen­tru mărirea salari­ilor da.

Când mărșălui­esc homo­sex­u­alii, când ni se pun cipuri, când ni se omoară copiii prin vac­cin­uri, nu protestează nimeni, sau foarte putini.

Trebuie să apărăm societatea şi familia de handicapul acesta modern care s-a infiltrat şi la noi în ţară, prin acceptarea incestului şi a prostituţiei şi a altor mari fărădelegi.

Ei încearcă să desfiinţeze valorile naţiei din temelii, şi o face acţionând prin ambele planuri: unul moral, spiritual dar şi cel biologic, virusând familia şi voinţa omului.

Să ne amintim de martirii şi străbunii noştri! Și să nu îngăduim străinilor să ne răpească moştenirea aceasta primită prin harul lui Dumnezeu şi plămădită prin sângele şi sudoarea martirilor noştri.

Să ştiţi că noi putem fi străjerul Europei. O Europă fără o Românie nu poate exista. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu.

Sigur că da, tocmai că El trimite asupra noastră prigoană şi războaie ca pedeapsă pentru fărădelegi. Şi dacă aceştia de azi nu se vor mântui măcar cei care vor rămâne şi copiii lor vor înţelege din fapte mânia lui Dumnezeu şi se vor întoarce cu pocăinţă spre El. Dumnezeu va îngădui să fim sărăciţi, să fim daţi pe mâna altor popoare, pentru că noi nu am ştiut să cultivăm via acestui neam şi va lua via şi o va da altor lucrători care vor aduce roadă.

La ora actuală, păcatul a luat locul virtuţii. Noi nu trebuie să cultivăm păcatul şi să-l scoatem în evidenţă pentru că asta înseamnă subminarea neamului. Datoria noastră este să modelăm, să dăm o formă nouă structurii noastre creştine opuse vieţii acesteia a desfrâului şi a destrăbălării.

Însă, la ora actuală, problema cea mai mare este desfrâul acesta, pentru care ne va pedepsi Dumnezeu: „Fac ce vreau, spun ce vreau, gândesc ce vreau!”. Nu mai e nicio normă de viață, niciun principiu.

Măi, din felul în care merge omenirea la ora actuală, nu prea văd o întoarcere… Și asta este o metodă de revenire a omului care renaște. Conducătorii de azi vorbesc de criza financiară. Ei vor o refacere financiară. Nu se gândesc la o refacere a lumii în Hristos. Păi, acum considerăm că e pace? Nu vedeți cum sapă gropile astea imorale? După aceea vine persecuția. Cum să mai rămâi creștin când în școală e atâta dezmăț, greutăți și lupte puternice? Nu vedeți acum, la școală, întreabă tu într-un sat, câți vor icoana și câți nu o vor? Nu mai ai oameni care să susțină tema icoanei în clasă. Degeaba îi spui la biserică: „Așa și așa”, că el acasă tot ca la școală face.

Focul acesta este pedeapsa lui Dumnezeu care vine și aduce această pârjolire a noastră, ca în Sodoma și Gomora. Cu cât păcatul este mai mare, mai groaznic, mai înspăimântător, cu atât pedeapsa lui Dumnezeu este mai crudă și mai înfricoșată.

Lumea acum este în pragul unui mare cataclism, de răz­boi. Acesta este un război tehnic, electronic care depă­şeşte limita tuturor războaielor de dinainte. Prin acest război se urmăreşte animalizarea noastră, aduce omul la starea în care să nu mai poată gândi, să nu mai poată simţi şi trăi nimic, decât ceea ce i se comandă, devenind un rob al tehnicii. Şi dacă vorbim de criza economică, să vorbim şi de criza spirituală prin care trece omenirea acum.

Ne vorbește Părintele Justin

📌 Revoltător! Vicepreședinta REPER, Simina Tulbure, amenință cu închisoarea participanții la evenimentul dedicat părintelui Iustin Pârvu, la 105 ani de la naștere →

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Revoltător! Vicepreședinta REPER, Simina Tulbure, amenință cu închisoarea participanții la evenimentul dedicat părintelui Iustin Pârvu, la 105 ani de la naștere

Deputata Simina Tulbure, vicepreședinta partidului REPER, amenință cu închisoarea participanții la evenimentul organizat, joi, la Piatra-Neamț, la 105 ani de la nașterea părintelui Iustin Pârvu.

Simina Tulbure se declară revoltată că parlamentari AUR- este vorba despre senatorul Sorin Lavric și doamna deputat Dumitrina Mitrea- au participat la un eveniment dedicat părintelui Iustin Pârvu, pe care deputata REPER îl numește „preot legionar”.

„AUR nu se dezminte de extremism. În ciuda afirmațiilor liderilor partidului, care se plâng aproape zilnic din cauza acuzațiilor de extremism și legionarism, iată că Sorin Lavric și o deputată a partidului au mers să-l omagieze pe Iustin Pârvu, preot legionar”, spune Simina Tulbure, notează Ziare.com.

Potrivit acesteia, „Pârvu a continuat să sprijine această ideologie periculoasă de-a lungul întregii vieți: i s-au cântat imnuri legionare de mai multe ori, la împlinirea vârstei de 90, respectiv 91 de ani, de către măicuțele mănăstirii Petru Vodă”.

Conform sursei citate, vicepreședinta REPER mai spune că „anticomunismul nu înseamnă legionarism! Toți cei care au fost închiși în temnițele comuniste au suferit enorm, dar asta nu înseamnă că anii de temniță șterg cumva cu buretele greșelile din tinerețe, mai ales atunci când acestea nu au fost recunoscute și asumate niciodată, precum în cazul preotului Pârvu”.

Deputata Simina Tulbure spune că membrii AUR care au participat la eveniment nu trebuie să uite că fapta este pedepsită de lege cu închisoarea.

Reamintim că joi, la biblioteca „G.T.Kirileanu” din Piatra-Neamț, senatorul Sorin Lavric și doamna deputat Dumitrina Mitrea au participat la o seară dedicată părintelui Iustin Pârvu, cu prilejul împlinirii a 105 ani de la naștere, după cum a relatat RostOnline.

„Măcar un gând se cuvine să spun despre părintele Iustin: nu a fost doar un întemeietor de lăcașuri de cult, dar mai ales un ctitor de conștiințe creștine. De la el am învățat că a fi cult înseamnă să-ți folosești intelectul pentru a-ți trăi credința. A fi cult înseamnă să ai mereu în minte gândul că, dincolo de necesitate (cauzalitate naturală) și de întâmplare (hazardul irațional), mai există o felie de gratuitate a cărei origine stă în grația divină (providența). Iustin nu mai trăia sub spectrul necesității materiale, ci sub bolta grației în duh.

Iată de ce părintele Iustin a fost întruchiparea pocăinței (metanoia): a te descompune în trup pentru a învia în spirit. Să vorbești despre pocăință nu e mare lucru, e semn actoricesc de dexteritate retorică. Mult mai anevoie, iar pentru majoritatea dintre noi chiar imposibil, este s-o treci în propria ființă. Părintele Iustin trecuse pragul. După 16 ani de pușcărie, era om numai după înfățișare. Pe dinăuntru, umoarea ce îi dospea în vine nu mai era de aici, ci din locul în vederea căruia se pregătise toată viața. Fericiți cei ce au avut prilejul să-l cunoască”, a spus senatorul Sorin Lavric (AUR).


Sursa articolului: https://www.rostonline.ro/2024/02/revoltator-vicepresedinta-reper-simina-tulbure-ameninta-cu-inchisoarea-participantii-la-evenimentul-dedicat-parintelui-iustin-parvu-la-105-ani-de-la-nastere/


Prezentare context:

  • Slujba de parastas întru pomenirea Părintelui Arhimandrit Justin

Comentariul Ortodoxia.RO:

Prigoanele nu au lipsit nici într-o vreme, istoria Bisericii fiind plină de exemple şi calendarul de sfinţi mucenici.

Neo-marxismul sub toate formele sale politice, culturale, civice și științifice se afirmă ca aprigi luptători împotriva sfințeniei și în principal împotriva Ortodoxiei.

Așa glăsuiește rugăciunea pentru cei necăjiți, lipsiți şi prigoniți pentru dreapta credinţă:

„Mântuieşte Doamne […] pe cei prigoniţi pentru Tine și pentru dreapta credinţă de limbile cele fără de Dumnezeu şi de cumpliții eretici, pentru că sunt robi ai Tăi”

✝️ Părintele Iustin Pârvu - despre roadele suferinţei și dragostea de aproapele

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

Dacă nu treci prin suferinţă, nu ştii să te rogi.

Dacă nu suferi, nu ştii să iubeşti.

Iar dacă nu ştii să iubeşti, nu vine harul lui Dumnezeu.

Iubirea este să-ţi dai viaţa pentru aproapele.

Să nu faci nimic fără grija de a veni în ajutorul celuilalt.

— Părintele Iustin Pârvu

⏰ Dumitru Dimitrie: Religia lor este ecumenismul. De aceea nu le pasă de Canoanele Bisericii ortodoxe, de învățăturile Sfinților Părinți și de noi. →

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Religia lor este ecumenismul. De aceea nu le pasă de Canoanele Bisericii ortodoxe, de învățăturile Sfinților Părinți și de noi.
Un mare duhovnic ortodox spunea: "veți rămâne singuri pentru că păstorii vostrii vă vor vinde", iar alt Părinte spunea: "scapă cine poate"! Cine mai are cuget ortodox, să fugă de apostazie și de ecumeniști (lupii îmbrăcați în haină de oaie), să caute adevărații Preoți slujitori ai Lui Hristos și să-i urmeze!
Dumitru Dimitrie

Părintele Iustin: Păstorii voștri vă vor vinde!

🔴 Părintele Iustin Pârvu: Minunea Sfinţilor Trei Ierarhi de la Periprava — Despre Sfântul Ilie Lăcătușu

- Posted in Sfinții Închisorilor by

La tăiat de stuf sau pe terenul agricol au înfruntat vânturi năprasnice.

Părintele Iustin Pârvu: Minunea Sfinţilor Trei Ierarhi de la Periprava — Despre Sfântul Ilie Lăcătușu

Numai darul lui Dumnezeu a putut să-i menţină în viaţă pe aceşti sacrificaţi ai neamului, că prin puteri omeneşti era imposibil.

Părintele Iustin Pârvu povestește:

„De aceea doresc să povestesc ceea ce s-a făcut în 30 ianuarie 1962, ziua „Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie şi loan”. O dimineaţă ceţoasă şi rece – o ceaţă şi o umiditate, care pătrundea în tot corpul. Eram îmbrăcaţi în uniformă vărgată, specifică deţinuţilor. Numai o haină, o cămaşă ruptă pe care o purtam, fie că era o căldură de 40° C, fie era frig de – 30° C.

Noi stăteam în bacuri în Delta Dunării la frontiera rusă. Pentru obţinerea căldurii, aveam un butoi de metal cu un volum de 200 litri. Noi foloseam stuful tăiat ca lemn de foc. Era în mijlocul iernii, ger cumplit. Ne întorceam complet uzi până la piele.

Ei ne dădeau nişte şosete de cauciuc care treceau de genunchi, dar după 2-3 zile aceste şosete erau despicate pentru că noi le purtam în timpul tăierii stufului şi le puteam tăia. Apa pătrundea înăuntru şi noi eram trimişi în colonie. Ziua următoare trebuia să te îmbraci în aceleaşi zdrenţe umede şi să te duci la aceeaşi muncă.

Autorităţile erau foarte periculoase în acea dimineaţă deosebită, când noi am ieşit în coloană către locul de muncă, niciodată nu i-am văzut călare, dar în acel moment toţi gardienii erau înarmaţi cu pistoale şi pe cai.

Nu ni se dădea voie să mergem şi să vorbim în timpul mersului de la lagăr, de la bac, până la locul de muncă. Nu ni se dădea voie să spunem un cuvânt, o şoaptă, pentru care am fi fost sever pedepsiţi, 6 zile de izolare, o dată pe zi o mică bucăţică de pâine cu un pahar de apă caldă cu sare. Aceasta era timp de 6 zile hrana sa.

Dacă izolarea se repeta mai mult de 2-3 ori, sfârşitul tău nu mai era departe. Dar, spre surprinderea noastră, cu mai puţin de 200 de metri înainte de a ajunge unde tăiam de obicei stuf pentru Germania, ei ne-au orientat într-o altă direcţie.

— „Hei, ce se întâmplă, unde ne duceţi?”

— „Probabil într-un alt loc unde creşte stuf”, şopteam între noi.

Ei ne-au oprit pe partea braţului Chilia. Acolo sunt aproximativ 84 de râuri mici care se varsă în Deltă. Acolo se forma un Iac de aproximativ 4-5 hectare şi în centrul acestui lac creştea un mănunchi de stuf, un mănunchi frumos, dens şi numeros.

Şi, dragii mei, cum am ajuns acolo, fiecăruia dintre noi i s-a ordonat să intre în lac şi să aducă 2 mănunchiuri de stuf. Un mănunchi avea cam 45-50 cm grosime.

Noi trebuia să le adunăm acolo, să le legăm bine în trei locuri şi să le aducem pe bac.

Îmi amintesc că am întrebat: „Domnule, cum putem să intrăm direct în apă, nu suntem capabili să tăiem stuful acolo”.

Noi de obicei mergeam pe gheaţă şi le tăiam – acesta era modul în care muncisem până atunci.

— „Dacă vreunul dintre voi stă la discuţii şi nu intraţi toţi în apă, vă împuşcăm pe loc”.

Noi am văzut că erau agitaţi, nervoşi, şi că aveau o intenţie diabolică.

Încet, cu enormă cantitate de curaj, unul câte unul am început să intrăm în apă.

—„Haideţi să mergem”.

Acum pentru noi toţi era acelaşi lucru. Întâi am intrat până la glezne, apoi până la genunchi, apoi până la talie, şi am ajuns la locul unde trebuia să le tăiem.

Eram aproximativ 86 de bărbaţi, un detaşament. Celălalt detaşament a fost dus într-un alt loc.

Frigul a pătruns în corpuri. Toţi ne-am gândit la cei 40 de martiri. „E în regulă”, ne gândeam noi înşine, „noi vom fi victorioşi”.

Fiecare dintre noi şi-a făcut propriul balot şi s-a întors. Dar n-a fost de ajuns – ei voiau altul! Au văzut că începem să numerotăm, şi au început să apese pe trăgaci ca să ne intimideze. Ne-am dus, am făcut alt balot, şi apoi altul. Era aproximativ 12:30 când am terminat al treilea balot.

Dragii mei, lucrul important este că atunci când ne-am întors cu al treilea mănunchi, soarele a ieşit, a luminat şi a încălzit la peste 25°C. A fost o minune care ne-a dat cea mai mare bucurie.

Gardienii erau amărâţi. Ne-au lăsat acolo.

Căldura devenea din ce în ce mai puternică. Ne-am stors hainele, ne-am spălat, şi ne-am uscat pe drumul de întoarcere în lagăr de aproximativ 2 km şi jumătate.

Noi am plecat de acolo cu emoţia că Dumnezeu, pentru neputinţa noastră de a mai îndura, săvârşise o minune. Credeţi că aceşti ticăloşi au spus ceva când au văzut că după 2-3 zile nici unul dintre noi nu se îmbolnăveşte?

O minune ca să aibă rezonanţă în sufletul unui necredincios, este necesar ca acel suflet să aibă o cât de mică dorinţă de a vedea adevărul, căci altfel minunea trece pe lângă el şi el rămâne neîndreptat asemenea lui Faraon cel împietrit la inimă.

Comunismul a fost pentru poporul român Faraonul de la Răsărit, care a asuprit în modul cel mai mârşav acest neam, dezrădăcinând din sufletele multora credinţa în Dumnezeu.

Martirii închisorilor comuniste au fost cei ce au trecut acest popor creştin prin Marea Roşie a închisorilor şi l-au eliberat de sub robia lui Faraon, ducându-l la Înviere. Şi dacă mai există acum biserici deschise şi tradiţie creştinească, aceasta se datorează lor.

Icoana: Minunea Sfinţilor Trei Ierarhi de la Periprava — Sfântul Ilie Lăcătușu

Părintele Justin Pârvu şi bogăţia unei vieţi dăruită lui Hristos, vol. 1, Ed. Credinţa strămoşească, pg. 197-200.

Legat de această minune — Mărturia Părintelui Iustin Pârvu despre Părintele Ilie Lăcătușu

Alături de Părintele Ilie Lăcătușu am stat 4 ani la Periprava, in Delta. El s-a remarcat, in general, prin interiorizarea lui puternica si prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, și atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna sa ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot sa spun ca avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul sa nu iasă în evidență cu ceva, făcea pe neînsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Delta, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important.

În data de 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la Canal, la tăiat de stuf. Vă dați seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarna? Moarte curată. Eram toți înspăimântați, mai ales ca îi văzusem si pe caraliii noștri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil așteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apa, de vreo patruzeci de hectare și stuful era tocmai în adâncime.

Toți am început să murmuram și nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm și să scoatem cate doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, și cum să intri în apă? Calci te duci într-o știoalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm și ne-a îmbărbătat pe toți: „Mai, intram pentru ca ăștia îs puși pe gând râu; ăștia trag in noi. Sa intram in apa, ca Maica Domnului si Sfinții Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămați.”

Mai, si am intrat. Am ajuns acolo, pana la Barbie am intrat in apa. Am tăiat frumos snopi. Și ne miram cu toții ca lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gat, unii în sfârșit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Și am scos. Am mers vreo trei ore în apă, și am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai așa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curățat, măsurat, pus la dimensiune și era un ger de -30° afara, gheața groasă de 20-25 cm, încât vedea nufărul galben inflorit sub gheață. Sus ne însoțeau niște pasări, care ne-au urmărit în tot acest timp și dedesubt florile de sub gheață.

Ei bine, eram cu toții nevătămați si uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineața, când am intrat noi era ceață, nori și rece, așa te prindea la oase. Si dintr-odată a apărut soarele, mai băieți, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau și caraliii. Ne-am dezbrăcat și s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, așa aburi ieșeau din toate. Ne-am încălțat, ne-am îmbrăcat si hai la colonie.

Și așa Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi au fost cu noi si ne-au ajutat, chiar in ziua de 30 ianuarie. Și vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav, nici un internat, n-o fost nimic. Și aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toții morți.

✝️ Revista Atitudini: Părintele Justin tămăduiește un copil de duhul muțeniei →

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

Părintele Iustin Pârvu

Binecuvântarea Părintelui Justin

Cu câteva zile înainte ca Părintele Justin să fie internat în spital, venise la mănăstirea Paltin o femeie cu un copil de 5 ani, mut din naştere. În acea zi Părintele se simţea foarte rău şi nu primea pelerini. Această femeia insista însă cu lacrimi de durere să intre măcar copilul ei, deoarece este bolnav şi Părintele numai să îl atingă şi aşa ar fi plecat împăcată. După îndelungi insistenţe, ucenicii Părintelui îl lasă pe copil să intre numai pentru o binecuvântare. Femeia a plecat mulţumită, împreună cu copilul, nădăjduind că Dumnezeu va face o minune şi pentru rugăciunile Părintelui Justin, copilul ei se va tămădui şi va vorbi.

Copilul ei vorbea!

Între timp starea Părintelui Justin s-a agravat, fiind imediat internat în spital. În timp ce părintele se afla în spital, femeia căuta să sune cu disperare la mănăstire, să mulţumească Părintelui şi să transmită vestea minunată că copilul ei vorbeşte. Aflând că Părintele este în spital, a sunat-o pe măicuţa care o ajutase să intre la Părinte cu copilul, şi i-a relatat acesteia minunea. Copilul ei vorbea!

Atât de recunoscătoare era pentru ajutorul primit de la Părintele Justin, încât femeia suna zilnic să se intereseze de starea de sănătatea a Părintelui, făcând zilnic metanii şi rugăciuni pentru ca părintele să se însănătoşeze. Femeia avea atâta umilinţă încât credea că pentru păcatele ei Părintele s-a îmbolnăvit, dăruind în schimb sănătate copilaşului.

Părintele este un sfânt

Acum are convingerea că Părintele este un sfânt şi că se va ruga din ceruri pentru oricine îi va cere ajutorul, iar ea îi va mulţumi pururi pentru tămăduirea minunată.

(Mărturie adunate de maicile de la mănăstirea Paltin Petru Vodă. Mărturie publicată în cartea: „Din învățăturile și minunile Părintelui Justin”)

Sursa: https://atitudini.com/2024/01/parintele-justin-tamaduieste-un-copil-de-duhul-muteniei/

❤️ Părintele Iustin Pârvu — despre Eminescu: [...] poeziile lui sunt ca rugăciunea

- Posted in Gânduri și Cugetări Ortodoxe by

Poeziile lui Eminescu sunt ca rugăciunea

  • De-a lungul anilor 1877-1883 Mihai Eminescu, ziarist la Timpul, duce o campanie patriotică, politică, istorică, economică, administrativă şi pedagogică autentic românească şi autentic creştină, devenind apostol pentru întreg neamul. Atît de importantă a fost opera sa politică, încît se ajunsese ca şedinţele de guvern să se deschidă cu analiza celor scrise cu o zi înainte de către Eminescu. Aceasta a fost perioada în care a fost declarat duşman al Imperiului Austro-ungar şi al Imperiului Rus.

    În 1883 Titu Maiorescu îi publică poeziile în volum. Evenimentul a fost concomitent cu alianţa secretă dintre Imperiul Austro-ungar şi Regatul României. Una din condiţiile acestei alianţe era eliminarea din spaţiul public a lui Mihai Eminescu şi a celorlalţi patrioţi români (fusese întocmită o listă de mai multe zeci de nume).

    Văzîndu-şi poeziile ciopîrţite şi reşapate de către Maiorescu, Eminescu se duce la librăria centrală din Bucureşti, sparge vitrina, îşi ia propriile cărţi şi le dă foc în faţa tuturor, pe trotuar.

    Reacţia nu întîrzie să apară: Eminescu este declarat nebun de către Maiorescu şi ceilalţi agenţi austro-ungari şi este arestat.

    Este trimis la Viena, la ospiciul condus de dr. Leidesdorf şi dr. Obersteiner, unde între Noiembrie 1883 - Martie 1884 i se administrează tratamente bazate pe opioide - opiu, morfină, heroină, cocaină.

    În 27 Martie 1884 i se permite să se întoarcă în ţară. În Noiembrie-Decembrie 1884 se internează la spitalul Sf. Spiridon din Iaşi, iar în Iulie-August 1885 este trimis la sanatoriul rusesc de la Liman (lîngă Odessa).

    Întors în ţară, se angajează ca bibliotecar, pentru a se putea întreţine. Cei care îl vizitează nu observă semne de vreo boală. Poate doar urmări ale tratamentelor inumane la care fusese supus.

    Între Noiembrie 1886 - Aprilie 1887 se internează la bolniţa Mănăstirii Neamţ. Chiar la sosire este spovedit de un mare duhovnic al epocii, ieroschimononahul Vasian Panaite, care îşi notează pe Ceaslov că poetul era sănătos, lucid şi că l-a împărtăşit cu Sfintele Taine.

    După 1887 se întoarce în lumea publicistică şi articolele sale dintre 1887-1889 sînt esenţa gîndirii sale politice româneşti. Ca urmare a denunţării agresiunilor anti-româneşti şi anti-creştine din lumea politică a vremii sale, în Iunie 1889 a fost ucis. Cu siguranţă Dumnezeu l-a numărat între Sfinţii Mărturisitori şi Mucenici pentru iubirea lui de adevăr. Să avem parte de rugăciunile sale.

✝️ Părintele Iustin Pârvu - Sfaturi duhovnicești: "Să știți că numai Hristos este salvarea. Și la Hristos nu se ajunge decât prin ortodoxie."

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

Părintele Iustin Pârvu

"Să știți că numai Hristos este salvarea. Și la Hristos nu se ajunge decât prin ortodoxie.

Nu va lăsați amăgiți de toate nebuniile lumii, care dau navală peste noi prin televizor, ziare, politicieni, și chiar prin unii slujitori ai altarului, care au rătăcit drumul cel drept. Fiți cu mare băgare de seamă, căci vă primejduiți viața veșnică.

Diavolul trage cu plugul și grapa peste întreaga lume, s-o desțelenească din firesc și s-o netezească, s-o uniformizeze, voind s-o amestece pană ce nu va mai exista credința adevărată. Iar fără Adevăr, ar ieși biruitor tatăl minciunii, necuratul. Dar noi știm că asta nu se va întâmpla, căci Biserica nu va fi dărâmată nici de porțile iadului. Deci, vor cădea doar cei înșelați, cei care cred ca ecumenismul este bun, cei care se leapădă de credința ortodoxă, de neamul lor, de Tradiție… se smulg din rădăcinile lor dumnezeiești și se aruncă într-un basm, într-o nălucire.

Fiți atenți, căci nu numai preotul trebuie să vă poarte de grijă. Și preotul se poate înșela. Deosebiți duhurile, fraților!"

Părintele Iustin Pârvu - Sfaturi duhovnicești

✝️ Părinte Iustin Pârvu: Atunci ... Iubirea a învins!

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

Poate că dorința de putere ne dezumanizează.

Când rănim pe celalalt, ne simțim...bărbați.

Uităm esențialul. Cel mai puternic bărbat din istoria lumii a plâns, a mângâiat, a iubit și cu ultimile puteri a strigat către Dumnezeu:

"Tată, iarta-i, că nu știu ce fac!"

Atunci... Iubirea a învins!

Indiferent de hainele pe care le poartă, omul tot va rani. Dacă nu are dragoste de Dumnezeu, tot va răni și va rămâne indiferent la durerea pe care o aduce în suflet, iar ca o ironie a vieții, ajunge să lovească cel pe care omul l-a iubit și l-a respectat cel mai mult.

Sau poate că asta afectează cel mai tare. De cate ori ni se rupe sufletul, să ne amintim că Domnul Iisus Hristos a venit și ne-a iubit pe toți.

Ne-a vindecat de boli, ne-a redat vederea, ne-a spălat picioarele, ne-a hrănit când am fost flămânzi, ne-a mângâiat când ne-a fost greu...și noi... l-am eliberat pe Baraba, iar Iubirea am condamnat-o la cel mai mare chin...moartea pe cruce.

Au trecut 2000 de ani și suntem chiar mai răi.

Știm totul, dar ne place să fim duri.

Ne place suferința celuilalt. Poate că dorința de putere ne dezumanizează. Când rănim pe celalalt, ne simțim... bărbați.

Uităm esențialul. Cel mai puternic bărbat din istoria lumii, a plâns, a mângâiat, a iubit și cu ultimile puteri a strigat către Dumnezeu:

"Tată, iarta-i, că nu știu ce fac!"

Atunci ... Iubirea a învins!

Părinte Iustin Pârvu

— Părinte Iustin Pârvu

✝️ Părintele Justin Pârvu în dialog cu camaradul Grigore Caraza: cum a dobândit rugăciunea inimii ❤️ în temnița Aiudului →

- Posted in Sfinții Închisorilor by

enter image description here

Grigore Caraza: Dacă îmi permiteți să spun și eu câteva cuvinte.

Pr. Justin: Da.

GC: Eram, deci în Aiud, erau paturi suprapuse, eram pe patul de sus și inginerul Drăgoiu. Dacă ați auzit de dânsul…

PJ: Am auzit. Da.

GC: Așa. Băiatul șefului de gară din Burdujeni. Un om cu totul ieșit din comun și foarte credincios. Eu eram bolnav. Și mi-a spus: „Grigore, nu vrei să încerci următorul lucru?”. „Ce?”. Și acum vă spun, am încercat.

Dimineață de la ora 7 până la ora 1, stând acolo pe patul de sus, nemișcat, eu am spus de 12.000 de ori rugăciunea inimii. Timp de aproape 7 ore, de 12.000 de ori. Iar prietenul meu îmi făcea semn în continuare să stau. După ce am terminat acele 12.000 de ori, am avut acea senzație de levitație. Deci corpul meu realmente se ridica. Și s-a ridicat, s-a ridicat, s-a ridicat până ce am atins cu fruntea, cu nasul, cu barba varul de pe perete. Și această levitație a fost și a doua oară și a treia oară. Și au fost trei nopți la rând. Deci corpul meu singur s-a ridicat și a venit înapoi.

Se știe în Aiud, acel inginer Drăgoiu care avea totuși niște lucruri deosebite, era un mare credincios. Și cică: „Grigore, te-am văzut și când ai urcat”. Era un mare credincios. Și lucrul ăsta mi-a rămas. Iar după aceea o perioadă m-am simțit extrem de bine, acolo în Aiudul acela.

Întregul interviu îl puteți citi aici in revista Atitudini


Autorul „Aiudului însângerat” a trecut la Domnul pe data de 10 noiembrie 2014, după cinci luni de suferinţă pe patul de spital. Moartea a fost cauzată nu de leziunile fizice şi sufleteşti dobândite în perioada detenţiei, aşa cum s-ar putea crede, ci de un act criminal, comis de un individ bolnav psihic.

Grigore Caraza

Grigore Caraza s-a născut pe 1 februarie 1929 la Călugăreni - Poiana Teiului, judeţul Neamţ, fiind al cincilea fiu din cei şase ai familiei Ioana şi Vasile Caraza. „A fost o înaltă şi lucidă conştiinţă românească, mărturisitor al unei generaţii de excepţie, care a ştiut să moară şi să renască pe toate crucile istoriei, el însuşi fiind o istorie zdrobită, dar niciodată înfrântă, cu destinul tăiat în carnea vie a celui mai smintit dintre veacuri. Grigore Caraza a fost doar contemporanul şi martorul parţial al unui fenomen pe care s-a străduit să-l înţeleagă şi cu care a venit în contact mai mult în temniţă, decât în timpul primei tinereţi. Destinul i-a împins pe tinerii generaţiei sale într-o tragică fundătură. Faptul că cei mai mulţi dintre aceştia, deşi anulaţi social şi profesional, au rezistat moral tuturor cumplitelor încercări este o dovadă în plus a bunei lor plămade, dar şi un posibil reper pentru generaţia de astăzi. «Aiud însângerat» este imaginea mărturiilor din penitenciare, a atrocităţilor la care a fost supus Grigore Caraza, prin izolare şi înfometare. El se situează pe poziţia celor care nu au acceptat reeducarea, rezistând condiţiilor de exterminare din Zarca Aiudului (închisoare în închisoare), până la amnistierea ultimilor deţinuţi. Din păcate, noi, românii, suntem încă departe de a fi învăţat până la capăt lecţia propriei noastre istorii… Dumnezeu să-l odihnească în rând cu Sfinţii Săi!”, sunt vorbele soţiei lui Grigore Caraza, prof. Rodica-Ştefania Caraza.

✝️ Părintele Iustin Pârvu - Cum să mărturisim?!

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

Părintele Iustin Pârvu

"Trebuie să curățim învățăturile strâmbe pe cât e posibil, să le putem prezenta cât mai clare, dar fără prea multă răutate. Adică să atragem atenția asupra rătăcirilor unora sau altora, dar fără să învinuiești; să nu arăți cu degetul. Așa trebuie să mărturisim: îndreptând degetul spre noi, nu spre celălalt. Pentru că, să știți, nu suntem fără de vină. Cu toții răspundem pentru rătăcirile din Biserică și din societate - ori că nu am acționat la timp, ori că nu ne-am rugat cu duh de pocăință, cu toții purtăm vina căderii celuilalt, chiar dacă, într-un anumit fel, el singur se exclude din Trupul lui Hristos. Atunci când vom reuși să întoarcem degetul spre noi, atunci vom reuși să facem Ortodoxie curată și să curățim învățătura Bisericii de zgură rătăcirilor. Deci nu zic să taci, că este ateism, dar vezi în ce duh mărturisești, căci dacă nu știi să întorci degetul spre tine, te poziționezi tot în afara Ortodoxiei, care este trăire".Părintele Iustin Pârvu, Din învățăturile și minunile Părintelui Iustin, p. 28.

🎯 Părintele Claudiu Buză despre controversa legată de lucrarea Părintelui Elpidie Vaiannakis: "luminător al grecilor" sau "luminător al românilor"?! →

- Posted in Gânduri și Cugetări Ortodoxe by

Eu nu cred că Părintele Iustin Pârvu a spus despre părintele Elpidie Vaiannakis că este "profetul sfârșitului de veac"

PĂRINTELE ELPIDIE VAIANNAKIS: "LUMINĂTOR AL GRECILOR" SAU "LUMINĂTOR AL ROMÂNILOR"?!

Eu nu cred că Părintele Iustin Pârvu a spus despre părintele Elpidie Vaiannakis că este "profetul sfârșitului de veac". Sau, dacă ar fi spus aceste cuvinte, posibil să se fi referit la narativul "vremurilor din urmă", aflat în mare vogă la momentul când am auzit cu toții, pentru prima dată, despre arhimandritul Elpidie. Nicidecum Părintele Iustin Pârvu nu ar fi îndemnat să urmăm părintelui Elpidie, ci, cel mult, să fim atenți la evenimentele descrise de misionarul grec.

Din câte știu, Părintele Iustin l-a numit "luminător al grecilor", nu din vreo descoperire dumnezeiască, ci ca urmare a unor subiecte "îndrăznețe" din vremea respectivă, care nu păreau suspecte și amăgitoare pentru cei mai mulți din Ortodoxia românească.

Cu toate că părintele Elpidie a fost numit "luminător al grecilor" (poate că era la vremea respectivă!), sfinția sa, în această perioadă, pare a fi mai mult "luminător al românilor", chiar și în marile mănăstiri ale BOR! Mi s-a părut hilar (deși este demn de plâns) momentul în care părintele Elpidie, ținut de mână de părintele Hariton, starețul mănăstirii Petru Vodă, vorbea privind la cer, cu Dumnezeu Tatăl, cu Sfânta Parascheva și cu Părintele Iustin Pârvu, transmițând "mesaje cerești" și înfricoșând poporul drept credincios cu urgia lui Dumnezeu pentru faptul că noi, românii, nu l-am canonizat pe părintele Arsenie Boca!

Sau amintind de momentul jenant de la Sihăstria Rarăului în care îi spunea părintelui Ioan că va lăsa în urma lui, a părintelui Elpidie, pe sora Nicoleta care va descoperi atunci "taine" care acum sunt bine pecetluite (!), nu putem să nu ne îngrijorăm pentru cei care urmează acestui înșelător.

Dacă asta credeți că este Ortodoxia, vă înșelați amarnic, ca să nu spun că batjocoriți pe Duhul Sfânt

Sursa: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid026d8DWxHn7KoYzvoLFmmHJZfyCUHD2aE5YnqEBqXuHaQvna7B5EEt98xBAj97UnL8l

✝️ Părintele Iustin Pârvu: Creștinul n-are de ce să se teamă dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân și Împărat, ostaș apărător puternic și mergi cu El înainte.

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

enter image description here

"Creștinul n-are de ce să se teamă dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân și Împărat, ostaș apărător puternic și mergi cu El înainte.

Să nu vă temeți de ce vă vor spune vouă, nu vă temeți deloc! Al Domnului este pământul și stăpânirea Lui.

Și noi suntem creștini, a noastră-i toată Împărăția și asta de pe pământ, și cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă."

  • Părintele Iustin Pârvu

 


 

Page 1 of 3