"Grija de multe" din rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul este legată de "iubirea de stăpînire" (iubirea de putere) și "grăirea în deșert".

Iubirea de putere, pe care Nietzsche o consideră motorul principal al mișcărilor umane, presupune multe griji și certuri.

Oriunde se întîlnesc doi oameni iubitori de putere apare și ciondănirea de cuvinte - dovada certurilor pe rețele.

Toate aceste ciocniri sînt lucrarea unui duh cu multe fețe descris de Sfîntul Efrem:

"Duhul trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire și al grăirii în deșert".

Acestui duh spurcat și plin de vrajbă se opune "duhul curăției, al gîndului smerit, al răbdării și al dragostei".

Fiind vorba de duhuri, nu le putem birui prin rațiune și eforturi de voință, ci doar prin dobîndirea unui duh curat și bun pe care îl cerem de la Dumnezeu.

Iar starea potrivită pentru dobîndirea acestui duh mîntuitor este vederea propriilor păcate și nejudecarea aproapelui.

În continuare, legat de acest subiect, cel al grijii de multe:

Se mai gândește cineva că orice idee de pensie, asigurare de sănătate și alte contracte care presupun despăgubiri în caz de accidente contravin fundamental filozofiei de viață creștine propovăduite de Hristos?

Întregul mecanism de asigurări și contribuții în fonduri care promit o bătrînețe fără griji și o viață fără boli se înscrie în opera lui Mamona, zeul banilor și al grijii de multe.

Vom răspunde că așa e lumea în care trăim, că așa fac toți, că e ceva normal?

Această "normalitate" este piatra pe care își zidește antihristul împărăția și pecetea lui se va da tot printr-un contract și o falsă asigurare a zilei de mîine.

Dar să mai citim o dată cuvintele lui Hristos:

Evanghelia de la Matei — Cap. 6, 24-34

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.

De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?

Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?

Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?

Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

• Părintele Savatie Baștovoi

• Sursa: https://t.me/savatiebastovoi/

Pr. Savatie: Părinte, dar matale ai auzit vreodată de ecumenism?

Pr. Selafiil: Mie mi-o spus părintele Iosif, care o fost amu în România. O zis c-o fost într-o mănăstire şi-acolo, zice, economici, vrasăzică…

Pr. Savatie: Ecumenici, părinte…

Pr. Selafiil: Economici, de-aiştia… ei vor întotdeauna să fie o credinţă în toată lumea. Credinţa cei dreaptă în toată lumea. Şi-acolo se grămădesc fel de fel de sectanţi, fel de fel de oameni, fiecare cu credinţa lui. Şi-apăi ei acolo se bat unul cu altul, vrasăzică, cum ar fi de făcut ca să fie o singură credinţă şi cea mai dreaptă. Apăi, de-amu Dumnezeu dacă i-ar îndrepta pe dînşii, ce să facă şi cum să facă, vrasăzică. Spune că-s mulţi acolo, vreo 300 de oameni…

Pr. Savatie: Mai mulţi, părinte. În România a venit papa de la catolici la patriarh şi s-au rugat împreună, numai că nu s-au împărtăşit. Dar de gînd. Amu s-au scos cărţi groase în care s-au fotografiat ei împreună. Şi sînt mulţi preoţi ortodocşi care pupă mîna papii, iar alţii, prin sate în Banat, se şi împărtăşesc împreună, zicînd că nu-i nici o diferenţă între noi. Din cauza asta e încurcătură în Biserică. Sfinţii ortodocşi care au scris contra catolicilor sînt daţi în umbră. Dar nu sînt numai catolici, că şi evreii se supără, zicînd să scoatem din Evanghelie şi din slujbe cuvintele prin care ei sînt învinuiţi de moarte lui Hristos. Aiştea-s ecumenicii. Ce zici matale de dînşii?

Pr. Selafiil: Ei, ce ţi-oi spune eu… că noi… n-avem de dînşii nevoie. Noi sîntem cu credinţa noastră, care o fost aşezată de Sfinţii Părinţi. Dar încolo, amu îi plină lumea de sectanţi, nu numai cu catolici, dar fel de fel de credinţe sînt amu: şi bactiştii, şi sîmbotiştii… Fel de fel de credinţe. Îmblă cu biblia în sîn şi amăgesc oamenii, că iaca la noi aşa-i, dar la voi cer preoţii bani şi altele. Şi grăiesc şi judecă rău. Dar noi nu trebuie să ne uităm la aceia.

Pr. Savatie: Ecumeniştii zic că toate religiile sînt bune în felul lor şi că duc spre acelaşi Dumnezeu. Doar că musulmanii Îl numesc pe Dumnezeu Alah, budiştii Buda şi alţii cum îi mai spun. Ei îi învinuiesc pe ortodocşi de faptul că nu sînt îngăduitori faţă de alte religii. Ecumeniştii ar vrea să amestece toate religiile şi să facă din ele un singură.

Pr. Selafiil: Asta nu, nu-i bun. Vrasăzică, cum poţi să te uneşti cu dînşii, dacă ei îs aşa? Dacă ar fi să le unească şi să facă o singură credinţă care-i dreaptă, s-o ţie toţi în toată lumea, ar fi bun. Că-i numai uun Dumnezeu, nu sînt mai mulţi dumnezei. Dar aşa, cum să mă rog eu la Buda, dacă eu ştiu că el nu-i Dumnezeu?

Pr. Savatie: Ei zic că la dînsul numai numele e altul, dar e acelaşi Dumnezeu şi că doar aşa l-au înţeles budiştii. Ce să faci dacă la ei n-o ajuns Hristos cu predica, ce ei n-o să se mîntuiască?

Pr. Selafiil: He-e… nu ştiu cum să zic, să nimeresc. Eu aşa gîndesc, că ei să atragă atenţia la toţi, la catolici şi alţii ca să fie o singură credinţă pravoslavnică, dreaptă să fie credinţa în Dumnezeu. Că Dumnezei nu-s mai mulţi, îi unul – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt, El o făcut lumea asta. Apăi cum să zic eu că ei îs drepţi, dacă Dumnezeu prin apostolul Pavel o zis să te fereşti de eretici ca de foc, vrasăzică, care nu-s dreptcredincioşi?

Pr. Savatie: Părinte, în România îi moda să se facă „săptămîni de rugăciune comună”. Episcopii sînt datori să facă în eparhia lor o săptămînă în care se roagă cu alte credinţe. Ies pe stradă şi bat în dobe, ard beţe sau ce rînduieli mai au acolo. Dacă cineva se împotriveşte, spun că ortodocşii nu au dragoste pentru că nu recunosc celelalte credinţe.

Pr. Selafiil: Apăi cum să le spun că-i drept, dacă nu-i drept aşa? Cum să te rogi, dacă ei nu se roagă la Mîntuitorul? Ei cum să te uneşti cu ei, dacă ei nu-L cunosc pe Dumnezeul cel drept care o făcut cerul şi pămîntul?

Pr. Savatie: Unii au obicei să vină în biserici ortodoxe, spunînd că aici vînează „energie”, se „concentrează” în felul lor, închid ochii şi mişcă din mîini parcă dansează. Cum trebuie să ne purtăm cu ei? Ei, nu poţi să vorbeşti cu dînşii. Ce să vorbeşti cu dînsul, dacă el nu se lasă de credinţa lui, el zice că a lui îi dreaptă. Atunci iese că şi iehoviştii şi toţi sectanţii şi bactiştii îs toţi, vrasăzică, o credinţă? Să zicem că şi ei au bună creinţă? Dar ei nu cred în Duhul Sfînt! Nu cred în Dumnezeu Tatăl şi Fiul cum trebuie. Ei nici pe Dumnezeu Fiul nu-L cunosc întocmai cu Tatăl, ei altfel, ca şi Arie… Ne putem duce în adunările lor?

Pr. Selafiil: Scrie acolo. Un frate s-o întîlnit pe cale cu un evreu. Asta în Pustia Eghipetului. Şi o întrat ei în vorbă. Dar evreul zicea că Tatăl îi Dumnezeu, iar Iisus Hristos nu-i Dumnezeu. Şi-aşa o stat ei la vorbă, şi evreul tot o ţinea pe-a lui, că Hristos nu-i Dumnezeu. Pe urmă s-o despărţit şi-o venit fratele la chilia lui. Şi l-o întîmpinat stareţul, zicîndu-i: ce ai, că ţi s-o întîmplat ceva pe cale? „N-am nimic, zice fratele, am vîndut coşurile şi mai mult n-am făcut altceva”. „Spune-mi, frate, ce ţi s-a întîmplat, că văd că eşti mînjit primprejur? Cînd te duceai te vedeam înconjurat de o lumină, dar amu văd că eşti mînjit”. Că i s-o descoperit stareţului că de la vorba cu evreul s-o îndepărtat de la frate Duhul Sfînt, pentru că l-o lăsat pe acela să hulească pe Mîntuitorul şi nu s-o împotrivit. Noi să nu ne uităm cum zic ei, că poate aşa sau aşa. Nu-i cum zic ei, că-i dreaptă credinţa lor, că-i bună. Cum să fie bună, dacă el nu crede drept? Dumnezeu pe-aiştia la judecată o să-i afurisească în fundul iadului, pentru că nu-L cinstesc pe Dînsul, dar cinstesc alţi dumnezei. Nu spune acolo, la Psaltire, că dumnezeul lor este al dracilor?

Pr. Savatie: Sînt ortodocşi care, chair dacă nu trec la sectanţi, nu zic că sectanţii sînt rău credincioşi şi că au şi ei dreptatea lor.

Pr. Selafiil: Au dreptatea lor, vrasăzică, dar nu cred drept în Dumnezeu, îs eretici. Dar cît o luptat sfinţii Părinţi împotriva sectanţilor, a lui Arie care lupta contra Mîntuitorului? Şi Sfîntul Vasile şi alţii. Şi i-o afurisit pe dînşii, i-o blestemat. Ce-o păţit Arie cînd se ducea la Sobor să întărească cuvintele lui? Sfinţii Părinţi s-o rugat şi el, cînd o intrat în obornă, la toalet, acolo s-o prăpădit, o vărsat maţele lui. L-o blestemat Dumnezeu. Şi-aşa că nu putem să ne unim cu dînşii, cum zic ei, că-s buni şi ei şi buni şi noi. Dumnezeu ştie care-s buni, nu-i judecăm, dar, vrasăzică, nu trebuie să ne unim cu dînşii. Înţelegi cum? N-o să-i judecăm noi, Dumnezeu o să-i judece. Noi trebuie să ne ţinem dreapta credinţa noastră. Cum se roagă ei, vrasăzică, cum să-i audă Dumnezeu, dacă ei nu se roagă drept? Că rugăciunea lo nu se aude. Unii zic să se roage şi ei şi să ne rugăm şi noi, că şi ei îs buni şi noi sîntem buni. Cum să fie buni? Dac-ar fi buni, i-ar auzi Dumnezeu. D’apoi uite la sfîntul Vasile cînd avea el cu ereticii de-a face. Ţi-am spus cum o făcut el cu biserica? Iaca cum!, că pe aceia nu i-i auzit Dumnezeu![1] Cum să zic eu că ei îs buni, dacă pe dînşii Dumnezeu nu i-o auzit, n-o vrut să audă rugăciunea lor? Cum putem noi să spunem că-i bună credinţa lor. Ei o urăsc şi pe Maica Domnului şi pe Sfinţi! Cum să ne unim noi cu dînşii, să facem rugăciuni împreună cu dînşii, dacă Dumnezeu nu-i aude? La Sfînta Liturghie doar zice: cei chemaţi ieşiţi, ca nimenea din cei chemaţi să nu rămînă. [2]

Pr. Savatie: În România, în timpul liturghiei, au invitat un cardinal catolic în altar şi l-au aşezat pe locul înalt. [3]

Pr. Selafiil: Catolici? Ei, treaba lor ce-o făcut ei acolo. I-o făcut cinste omenească, dar Dumnezeu nu i-o făcut. Numai Dumnezeu, dacă a arăta El dreapta credinţă. Dar cu aiştia n-o mai scoţi la capăt, ei au dreptatea lor. Spun ei că iaca aşă, aşă, aşă. Dumnezeu o arătat dreapta noastră credinţă prin minuni. De ce se spune că la Sobor sfîntul ierarh Nicolai nu-l suferea pe Arie? Aşa de tare el era avan, sfîntul Nicolai! Şi cînd mărturisea el dreapta credinţă s-o supărat şi i-i tras o palmă. Sfinţii părinţi o luat şi l-o judecat, vrasăzică, pe sfîntul Nicolai şi l-o dat la pedeapsă într-o cameră. Şi cînd s-o dus a doua zi dimineaţă, că ei l-o dat dezbrăcat, l-o găsit îmbrăcat în veşminte şi cu Evanghelia în mînă. Şi atunci o văzut anume că el îi drept, vrasăzică. Dumnezeu o arătat că rîvna lui care era asupra ereticilor îi bună. Dar Sfîntul Spiridon ce-o făcut la Sobor? O luat o cărămidă şi o zis: fraţilor, vedeţi? Cărămida asta îi făcută din trei materii: din lut şi din apă şi din foc. Şi-i una, nu-s două, nu-s trei, îi una – o cărămidă. Cînd o strîns-o în mînă, o ieşit sus focul, jos apa şi în mînă o rămas lutul. Şi aşa el o arătat că Dumnezeul nostru îi unul în trei feţe: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. Dar sfîntul Ioan Damaskin, că i-o tăiet ereticii mîna ca să nu mai scrie în apărarea sfintelor icoane? Dar el s-o rugat şi Maica Domnului i-o lipit mîna înapoi, şi i-o lăsat numai aşa o vîrcă de sînge, aşa dimprejur, ca semn că o fost tăiet. Şi el n-o mai stat acolo în Damascul lui, s-o dus la Ierusalim, acolo în Valea Plîngerii, unde era mănăstirea lui Sfîntul Sava şi acolo s-o făcut călugăr. Şi-apoi el o scris multe rugăciuni către Maica Domnului, către Mîntuitorul, către Dumnezeu, vrasăzică. Multe rugăciuni o scris el. Iaca, vrasăzică, noi credem în lucruri care se văd, pe care le-a văzut şi despre care o scris sfinţii Părinţi. Şi noi credem numai în cuvintele lor.

NOTE

[1] Este vorba de o întîmplare relatată în Viaţa Sfîntului Vasile cel Mare. Era în perioada cînd multe biserici treceau la arieni. Sfîntul Vasile, în calitate de episcop, a propus cîrmuitorului cetăţii următorul tîrg: să se roage în faţa bisericii încuiate adunare arienilor şi adunarea credincioşilor şi la a cărui rugăciune ca cădea lacărul, a acelora să fie biserica. Lacătul a căzut la rugăciunea Sfîntului Vasile şi aşa ortodocşii şi-au redobîndit biserica.

[2] „Cei chemaţi” sau catehumenii erau cei care şi-au exprimat dorinţa de a primi Sfîntul Botez şi se aflau în perioada de iniţiere. Aceştia aveau dreptul să stea doar la o parte a Liturghiei, numită în limbajul liturgic „Lturghia catehumenilor” şi erau obligaţi să iasă din biserică înainte de a începe Sfînta Taină a Euharistiei.

[3] Locul înalt este un tron în altar pe care se aşază doar episcopul.

☦️ Un alt părinte care a profețit despre Sinodul din Creta este Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia.

"O să înceapă mare învălmășeală în Biserică, eu n-o s-o prind, dar voi o s-o prindeți."

"E aproape timpul cînd cărţile ortodoxe vor fi nesemnate şi se vor răspîndi din mînă în mînă". Atunci vor propovădui femeile, ca pe vremea sfinţilor apostoli, deoarece preoţii nu o vor putea face.

Dreapta credinţă va fi păstrată prin epistole răspândite printre credincioși, deoarece partea oficială a Bisericii nu va mai propovădui adevărul. Cu toate acestea, părintele spunea "să mergem aşa înainte, fără să ne rupem de episcopi."

Parintele Selafiil de la Noul Neamț, “Dragostea care nu cade niciodată”, Editura Cathisma

☦️ Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia: "Doamne, de ce să-l judec eu pe fratele meu, că amîndoi suntem la pedeapsă"

Pentru a alunga gîndul judecării aproapelui, Părintele Selafiil ne învăța să zicem: "Doamne, de ce să-l judec eu pe fratele meu, că amîndoi suntem la pedeapsă". Nimeni din noi nu suntem domn peste celălalt, ci amîndoi suntem slugi netrebnice care urmează a fi judecate de Hristos. Este ca și cum am fi legați unul de altul cu cătușe de fier. Împingîndu-l în prăpastie prin judecare, căzînd fratele meu, lanțul mă va trage și pe mine. Toți sîntem legați cu lanțurile păcatelor și a morții, pînă cînd Hristos ne va ierta și ne va dezlega. — Părintele Savatie Baștovoi

☦️ Starețul Selafiil: Fiți una, ajutați-vă, sprijiniți-vă unul pe altul, bucurați-vă de mila lui Dumnezeu si mai ales spovediți-vă cât mai des.

"Nu mai sta în calea furtunilor, ci ascunde-te și fugi. Stând în calea lor poți să îți pierzi mințile din pricina încordării nervilor. Retrage-te în momentele de ceartă si roagă-te pentru cei ce nu-și găsesc liniștea. Cu forța nu vei impune nicicând pacea, copile scump, ci vei înteți războiul. Fiți una, ajutați-vă, sprijiniți-vă unul pe altul, bucurați-vă de mila lui Dumnezeu si mai ales spovediți-vă cât mai des." — Starețul Selafiil (cel orb) din Basarabia

☦️Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia: Întristările și ispitele trebuie să vină peste noi toți. Dar acestea ne sunt de mult folos, căci prin ele venim la smerenie.

Întristările și ispitele trebuie să vină peste noi toți. Dar acestea ne sunt de mult folos, căci prin ele venim la smerenie. La acest cuvânt adânc si dumnezeiesc vrea Domnul Dumnezeu să ne gândim mai mult și, pe cât se poate, să încercăm a dobândi si noi dintru aceasta smerenie. — Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia

☦️ Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia: Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, cum se întâmplă acum, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică

"Acum se deschid multe mănăstiri. Se scriu multe cărţi. Se ţin multe conferinţe de pace între religii. Se înfrumuseţează bisericile cu felurite podoabe, cu aur şi argint... Dar Dumnezeu nu caută la acestea... Dumnezeu caută la lucrarea tainică a inimii; la lucrarea cea dinlăuntru, nu la cea dinafară. Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, cum se întâmplă acum, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică..." - Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia

☦️ Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia: Iartă, ca şi Dumnezeu să te ierte!

• Când ajungi seara, spune Doamne, iartă-mi tot ce am greşit eu azi cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul ca un om, iartă pe toţi părinţii şi fraţii şi mă iartă şi pe mine, păcătosul!

• Uită-te în inima ta şi, dacă vezi că ai vreo mânie asupra cuiva, iartă, ca să nu te culci mânios. Şi dacă ai iertat, poţi să-I spui Domnului: acuma şi Tu iartă-mă, pentru că eu i-am iertat, că Tu ai zis.

• Şi, cu acest târg sfânt şi copilăros, dă-ţi sufletul în mâna lui Dumnezeu, iar dacă mori în noaptea aceea, Dumnezeu te ia la Dânsul.

— P. Selafiil de la Noul Neamț

☦️️ Părintele Savatie Baștovoi la 1 Septembrie câteva cuvinte despre Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia →

Astăzi este ziua Părintelui Selafiil de la Noul Neamț. Era asemenea sfinților din Pateric, niciodată cîrtind, niciodată jeluindu-se pentru rănile deschise și durerile pe care le purta, niciodată clevetind, niciodată judecînd pe cineva, nepomenind răul, pururea fiind cu inima deschisă spre cei ce îi pășeau pragul, chiar de era măcinat de dureri la vîrsta sa înaintată.

Acest om desăvîrșit niciodată nu a socotit pe vreun preot sau episcop păcătos, ci și preoților tineri le săruta mîna cu evlavia cuvenită unor sfinți. Iar dacă cineva din preoții tineri, dorind să se smerească, trăgea mîna, părintele îl ținea cu mîna sa curată ca de ceară și, sărutîndu-l, spunea: "cinste dai, cinste ai!" Același lucru îl făcea și Părintele Arsenie Papacioc, sărutînd mîna preoților tineri.

Această cinste pentru harul lui Dumnezeu nu era nicidecum zdruncinată de păcatele și neajunsurile omenești. Nejudecarea și iertarea erau lucrarea de bază pe care o propovăduia Părintele, căci din ele se naște smerenia și iubirea.

Cunoștea foarte bine Scripturile și Viețile Sfinților, avînd o memorie fenomenală. Urmărea împlinirea prorociilor și el însuși a prorocit multe lucruri care se întîmplă acum.

Îi plăcea Părintele Cleopa și deseori spunea: "Au și romănii un sfînt amu, Părintele Cleopa".

A adormit în 2005 la 97 de ani. De multe ori spunea: "mare învolmoșală se așteaptă în Biserică, eu n-o s-o prind, dar voi o s-o prindeți. Arhiereii vor spune că Hristos nu-i Dumnezeu, rar vei găsi preot credincios. Dar cine va mărturisi dreapta credință, Dumnezeu o să-i ierte toate păcatele, oricît de păcătos ar fi".

Dumnezeu să te ierte și să te odihnească, Părinte Selafiil! Roagă-te și pentru noi, pe care ne-ai numit frați, așa cum ai făgăduit!

Pentru a alunga gîndul judecării aproapelui, Părintele Selafiil ne învăța să zicem:

"Doamne, de ce să-l judec eu pe fratele meu, că amîndoi suntem la pedeapsă".

Nimeni din noi nu suntem domn peste celălalt, ci amîndoi suntem slugi netrebnice care urmează a fi judecate de Hristos.

Este ca și cum am fi legați unul de altul cu cătușe de fier.

Împingîndu-l în prăpastie prin judecare, căzînd fratele meu, lanțul mă va trage și pe mine.

Toți sîntem legați cu lanțurile păcatelor și a morții, pînă cînd Hristos ne va ierta și ne va dezlega.

— Părintele Savatie Baștovoi

• ☦️ Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia: Iartă, ca şi Dumnezeu să te ierte! / Când ajungi seara, spune Doamne, iartă-mi tot ce am greşit eu azi cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul ca un om, iartă pe toţi părinţii şi fraţii şi mă iartă şi pe mine, păcătosul! / Uită-te în inima ta şi, dacă vezi că ai vreo mânie asupra cuiva, iartă, ca să nu te culci mânios. Şi dacă ai iertat, poţi să-I spui Domnului: acuma şi Tu iartă-mă, pentru că eu i-am iertat, că Tu ai zis. / Şi, cu acest târg sfânt şi copilăros, dă-ţi sufletul în mâna lui Dumnezeu, iar dacă mori în noaptea aceea, Dumnezeu te ia la Dânsul.

• ☦️ Starețul Selafiil: Fiți una, ajutați-vă, sprijiniți-vă unul pe altul, bucurați-vă de mila lui Dumnezeu si mai ales spovediți-vă cât mai des. / "Nu mai sta în calea furtunilor, ci ascunde-te și fugi. Stând în calea lor poți să îți pierzi mințile din pricina încordării nervilor. Retrage-te în momentele de ceartă si roagă-te pentru cei ce nu-și găsesc liniștea. Cu forța nu vei impune nicicând pacea, copile scump, ci vei înteți războiul. Fiți una, ajutați-vă, sprijiniți-vă unul pe altul, bucurați-vă de mila lui Dumnezeu si mai ales spovediți-vă cât mai des."

• ☦️Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia: Întristările și ispitele trebuie să vină peste noi toți. Dar acestea ne sunt de mult folos, căci prin ele venim la smerenie. La acest cuvânt adânc si dumnezeiesc vrea Domnul Dumnezeu să ne gândim mai mult și, pe cât se poate, să încercăm a dobândi si noi dintru aceasta smerenie.

• ☦️ Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia: Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, cum se întâmplă acum, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică / "Acum se deschid multe mănăstiri. Se scriu multe cărţi. Se ţin multe conferinţe de pace între religii. Se înfrumuseţează bisericile cu felurite podoabe, cu aur şi argint... Dar Dumnezeu nu caută la acestea... Dumnezeu caută la lucrarea tainică a inimii; la lucrarea cea dinlăuntru, nu la cea dinafară. Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, cum se întâmplă acum, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică..."

"Antihrist este un personaj despre care se spune că va face mari semne și minuni, va fi un militant pentru pace și binele oamenilor, un mare filantrop. Toate acestea trebuie să le facă pentru a se asemănă cu Hristos, căci "anti-Hrist" înseamnă în locul lui Hristos.

Așa cum Antihrist este un înlocuitor al lui Hristos, tot așa și "binele" făcut de el este un substitut al Binelui. Iată de ce, primii care îl vor primi pe Antihrist nu vor fi oamenii evident răi, ci oamenii cu intenții bune, căci se vor regăsi în "binele" trîmbițat de Antihrist.

Pentru a-l primi pe Antihrist nu e nevoie să fii rău, este destul să crezi că dracul poate face ceva bun.

Păziți mintea legată de Hristosul Cel adevărat, Cel care ne-a învățat că binele se face în taină și că oricine se va înălța pe sine se va smeri."

☦ Ieromonahul Savatie Baștovoi

Orice discuție publică a ajuns să se izbească de gardurile tot mai strîmte și tot mai înalte ale neînțelegerii.

În goana după prozeliți, și biserica a sărit aceste garduri, crezînd că acolo, la îmbulzeală, se găsesc sufletele ușor de convins. S-a creat o întreagă "teologie" a ocolului și a strungii prin care omul liber este împins să fie muls și de ultimele picături de gîndire creștină.

Predica oficială de azi seamănă cu predicile dactilografiate pentru preoții sovietici. Turnătorii puși să găsească afirmații "instigatoare" contra regimului stau azi cu telefoanele pornite și toarnă direct pe Facebook în timp real. Și fapta aceasta ingrată apare ca o "mărturisire de credință", ca o luptă, ca un risc, ca ceva ce necesită curaj.

De fapt, fiecare își apără sursa de venit, locul încălzit și prieteșugurile cu "cei puternici".

Degeaba mai citim, chiar la deschiderea Psaltirii: "Fericit bărbatul care nu a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu stat și pe scaunul leproșilor nu a șezut" (Psalm 1, 1).

Leproșii din varianta originală (în traducerile românești "hulitori" sau "pierzători") sînt cei care, asemenea unei lepre, molipsesc pe toți de răutate (după cum explică Sf. Vasile cel Mare).

Orice ideologie, idee sau gînd care ne fură atenția și ne îndîrjește împotriva aproapelui este o drăcie care ne desparte de Dumnezeu. "Vorbiți între voi în psalmi și în cîntări" (Efeseni 5, 19) ne îndeamnă Apostolul Pavel, nu în basme băbești despre "un viitor mai bun". "Ajunge zilei răutatea ei! Deci nu vă îngrijiți pentru ziua de mîine, căci ziua de mîine se va îngriji de ale sale" (Matei 6, 34).

Iar cine nu crede ce a zis Hristos, să facă politică!

• Autor: Părintele Savatie Baștovoi

• Sursa: https://t.me/savatiebastovoi/81

• Citește:

  • 💟 Părintele Savatie Baștovoi: Doar între doi adversari egali spectacolul competiției este unul de admirat. / Subestimarea adversarului, clevetirea și luarea în rîs au fost mereu o faptă a plebei. Etica olimpică, păstrată între sportivi pînă la transformarea sportului în clounadă pe banii prostimii, presupunea respectul reciproc. Doar între doi adversari egali spectacolul competiției este unul de admirat. Căci ce slavă și cinste poate aduce victoria asupra unui nimeni, a unuia pe care tu însuți îl desconsideri și îl socotești nedemn? Un luptător cinstit își va vorbi mereu adversarul de bine și îi va lăuda calitățile, căci, în caz de victorie, el însuși va fi mai slăvit, iar, în caz de înfrîngere, nu se va discredita ca unul ce a pierdut de la un nimeni. Oricine recurge la defăimare într-o competiție este perdant, chiar și de va învinge și oricine arată cinste pentru adversar va rămîne demn, chiar și de va pierde. Căci orice luptă nu este decît o încercare a măsurii la care am ajuns și nicidecum o obligație de a învinge pe cineva" — Părintele Savatie Baștovoi

  • 🔃 Paradoxul protestant: să cred că eu, care petrec în întunericul păcatelor, mă pot ruga pentru oricine, iar sfinții care sînt în slava lui Dumnezeu nu se pot ruga pentru mine.

  • ✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Pentru că nimic în lume nu mai trece fără scandal, am ajuns să avem și scandalul canonizărilor. / "Dacă Apostolul ne spune că sfinții vor judeca lumea, noi facem invers, căci la noi lumea judecă sfinții. Și de unde atîția judecători? Și de unde atîtea învățături sucite despre sfințenie? Unii ne lămuresc ce osteneală este să faci "dosarul" unui sfînt, alții ne spun că sfinții au nevoie de tare multe mărturii, dar nu așa oricum, ci să bifeze toate rubricile din ancheta de canonizare. În sfîrșit, ni se spune la ce folosesc sfinții: sfinții, cică, sînt un exemplu pentru credincioși. Curată muncă cu poporu. Nu, sfinții nu sînt un exemplu! Nici prorocul David, nici Maria Egipteanca, nici Ștefan cel Mare, nici Arsenie cel Mare, nici Simeon cel Nebun pentru Hristos, nici Xenia din Peterburg nu sînt exemple de urmat. Sfinții sînt sfinți și atît. Sînt sfinți pentru Dumnezeu, nu pentru oameni. Nimeni din sfinți nu s-a sfințit cu gîndul de a fi un exemplu pentru oameni, de a ajunge pe un calendar, pe un breloc. Sfinții sînt oameni care s-au îndumnezeit. Atît. Cum? Prin harul lui Dumnezeu. Cum au agonisit harul e o lucrare de taină a fiecăruia și foarte puțin din cele ce se arată lumii a contribuit la această tainică întîmplare. Cu atît mai mult, pentru har nu există dovezi. De aceea soborul Bisericii, prin rugăciune și descoperire, mărturisește și întărește sfințenia unui om. Nu, nu pentru a ni-l oferi ca exemplu, ci pentru a ne încredința că ne putem ruga lui așa cum ne rugăm Maicii Domnului și îngerilor, căci un astfel de om sfințit se face mijlocitor între cei rămași și Dumnezeu. Nu înțelegeți un sfînt, nu vă rugați lui! Rugați-va la cei pe care îi înțelegeți și către care simțiți chemare și înclinare. Dar nu judecați fără noimă pe nimeni. Dacă pe aproapele nostru nu avem voie să îl judecăm, cu cît mai mare păcat avem cînd judecăm un sfînt. Astfel de discuții ne pot împinge foarte ușor spre păcatul hulei împotriva Duhului Sfînt. Sau chiar se simte cineva chemat să judece sfinții? Să judece fiecare faptele sale, căci aceasta este singura judecată îngăduită." — Părintele Savatie Baștovoi

  • 📝 Părintele Savatie Baștovoi: Cuvintele sunt bune atunci cînd ne apropie și rele atunci când ne dezbină / "Omul golit de conținut se cunoaște după nevoia sa de a-i critica pe alții. Este pururea nemulțumit și pentru toate nereușitele sale are un vinovat: un altul decât el. Acești oameni își încep ziua prin a mai găsi ceva ce merge rău, ceva greșit, ceva urât în lume. Trupul lor e ca o cutie de rezonanță a răului. Dacă văd un om frumos și bun, ei nu au liniște până nu-i găsesc un neajuns, măcar o rudă păcătoasă să-i găsească. Alungați de la voi pornirea de a vedea răul în ceilalți. Singurul loc unde se cuibărește răul e chiar inima mea. Răul inimii mele trebuie să-l văd, să-l critic, să-l alung. Până se face curat și lumină. Până totul devine bucurie. Atunci și răul lumii parcă e mai slab, iar oamenii mai buni, vorbirea mai frumoasă. Cuvintele sunt bune atunci cînd ne apropie și rele atunci când ne dezbină. Din prisosul inimii vorbește gura." - Ieromonah Savatie Baștovoi

  • ☦️ Părintele Savatie Baștovoi: Bucuria este o formă de ”nebunie” fericită, în sensul în care și apostolii ziceau că s-au făcut pe ei înșiși ”nebuni pentru Hristos” / „Diavolul urăște bucuria, pentru că bucuria îi molipsește și pe ceilalți cu starea de bine și mulțumire, iar aceasta este starea în care dragostea se împlinește în chip firesc. Omul bucuros acționează cu ușurință, este lipsit de frică și nu ține cont de sine. Bucuria este o formă de ”nebunie” fericită, în sensul în care și apostolii ziceau că s-au făcut pe ei înșiși ”nebuni pentru Hristos”. De aceea să nu vă mirați dacă, după isprăvirea unui lucru bun, care vă bucură sufletul, se abat oameni răi care vă încolțesc, pentru că diavolul urăște bucuria, fiind zavistios, așa cum și pe Adam în Rai l-a urît pentru bucuria în care petrecea. A nu suferi bucuria aproapelui - iată forma supremă de îndrăcire!” — Părintele Savatie Baștovoi

  • ☦️ Pr. Savatie Baștovoi: Oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfânt care este în ei → / „Biserica a fost întemeiată la Cina cea de taină, nu în piață, nu pe balconul imperatorului. Hristos a rupt Pîinea Trupului Său și a dat celor doisprezece aleși ai Săi, între care era și trădătorul. Hristos a venit în lume nu ca să facă ordine în ea, ci ca să ne scoată din lume pe cei pe care I-a dorit. Ne place, nu ne place, dar Hristos nu a dorit să-l convertească pe Pilat. Nici măcar nu i-a răspuns la întrebare atunci cînd Pilat L-a provocat să îi vorbească despre adevăr. Răspunsul lui Hristos la inițiativele mai marilor acestei lumi este tăcerea. Cei care reproșează Bisericii Ortodoxe că nu este în pas cu vremea, aduc cel mai bun argument că Ortodoxia este Biserica lui Hristos. Sîntem acuzați că am rămas în Bizanț, că trăim după canoane de acum 1800 de ani? Ba mai mult, avem și canoanele apostolilor pe care au și fost formulate toate celelalte. Așadar, chiar cei care ne acuză de vechime, ne spun să renunțăm la tot ce sîntem și să ne alipim celor care nu mai au nici o legătură cu apostolii, deci nici o legătură cu Hristos. Însăși dorința lor de a se schimba mereu după placul Pilaților și de a sta la masă cu ei, încurcînd vorbele despre adevăr numai ca să nu tacă, arată că nu sînt urmașii Celui care a tăcut cu prețul morții. Fraților, canoanele sînt o mare bogăție cerească dăruită nouă de sfinții lui Hristos, cei care stau la masă cu El și aud vorbele Lui pe care lumea nu le aude. Blîndețea și înțelepciunea sfinților topește toată răutatea, alungă deznădejdea, înțelepțește pruncii. Oare chiar crede cineva că sfinții au făcut acele canoane aspre ca să ne piardă pe noi, păcătoșii, sau ca să ne despartă de Biserică? Cine a văzut vreodată un sfînt, iar eu am văzut, cunoaște că asprimea lor este măsura desăvîrșirii spre care trebuie să tindem. Nici Hristos nu a venit să strice Legea sau prorocii, ci ca să le plinească prin mila Sa. Căci dacă vom coborî masura la nivelul nostru, al păcătoșilor, numind virtute ceea ce este păcat, la ce ne mai trebuiește Mîntuitor, că noi înșine, cu mintea noastră ne-am și mîntuit. Toate cîte ne-au lăsat sfintii nu sînt din lumea aceasta, ci măsură îngerească la care ei înșiși au ajuns. Cu adevărat, nici unul din sfinți nu a pus sarcini pe care el însuși nu le-a purtat. De aceea, a zis prorocul: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!” Și oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfînt care este în ei. Biserica lui Hristos este biserica sfinților, nu a revoluționarilor, reformatorilor și doctorilor. Acolo unde sfinții nu mai sînt autoritate și călăuză, acolo conduce mintea căzută, acolo totul este posibil, totul înafară de mîntuire. Să se cerceteze fiecare în ce legătură este cu sfinții și cine este autoritate pentru el atunci cînd poartă o discuție. Așa vom cunoaște în ce legătură sîntem cu Hristos.” — Pr. Savatie Baștovoi

Subestimarea adversarului, clevetirea și luarea în rîs au fost mereu o faptă a plebei.

Etica olimpică, păstrată între sportivi pînă la transformarea sportului în clounadă pe banii prostimii, presupunea respectul reciproc.

Doar între doi adversari egali spectacolul competiției este unul de admirat.

Căci ce slavă și cinste poate aduce victoria asupra unui nimeni, a unuia pe care tu însuți îl desconsideri și îl socotești nedemn?

Un luptător cinstit își va vorbi mereu adversarul de bine și îi va lăuda calitățile, căci, în caz de victorie, el însuși va fi mai slăvit, iar, în caz de înfrîngere, nu se va discredita ca unul ce a pierdut de la un nimeni.

Oricine recurge la defăimare într-o competiție este perdant, chiar și de va învinge și oricine arată cinste pentru adversar va rămîne demn, chiar și de va pierde.

Căci orice luptă nu este decît o încercare a măsurii la care am ajuns și nicidecum o obligație de a învinge pe cineva

• Autor: Părintele Savatie Baștovoi

• Sursa: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid02w57GvUrGaGAniyyiE3VDK4rvAaZUokbjomWyBmhpyvLB5cNFMUcN68uuC7UzZcS8l

https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid0kkJGrezEQbzokSByWzcvRvBx9i9KKNasQ7jEkMntKygEbaNb4fSPYNpEEbiJYQwTl

Comentariul Ortodoxia.RO:

Maica Domnului a intervenit pentru mirii din Cana Galileii iar Hristos a ascultat-o și a prefăcut apa în vin — protestanții și neoprotestanții nu țin seama de această minune în discursurile lor eretice împotriva sfinților ... de aceea o și disprețuiesc pe Maica Domnului (ce grozăvie!).

Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 2:

1 . Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo.
2 . Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă.
3 . Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin.
4 . A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.
5 . Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.
6 . Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre.
7 . Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus.
8 . Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus.
9 . Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire,
10 . Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.
11 . Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.
12 . După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas decât puţine zile.

Dacă erezia în sine (inclusiv persistența în erezie) este idolatrie atunci mesajul de mai jos explică foarte bine acest regretabil și dureros aspect: "vraja" produsă la nivel mental de erezie îi face pe adepții acestor doctrine să persiste în acea erezie — să fie prizonieri de bunăvoie a unor neadevăruri pe care ei le consideră "adevăruri".

🚩 Erezia este o jignire imensă adusă lui Dumnezeu❗

Evanghelia vindecării demonizaților din ținutul Gadarei — Ev. Matei 8, 28-34:

Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.

Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?

Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.

Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.

Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.

Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.

Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

• O postare a Părintelui Savatie Baștovoi legată de Evanghelia vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei
  
  De ce s-au aruncat porcii în mare și de ce gadarenii L-au alungat pe Hristos, rugîndu-L să nu intre în cetatea lor? Cineva a zis că porcii s-au "sinucis" pentru a evita jugul diavolilor, dintr-un fel de demnitate porcească. Altcineva, tot doctor în teologie, crede că gadarenii L-au alungat pe Hristos din cauza pagubei pe care au suferit-o prin înecarea unei turme atît de mari de porci. Dar ce s-a întîmplat, de fapt? Ne răspunde Sfîntul Ioan Gură de Aur.
  
  Porcii nu s-au sinucis, ci au fost uciși de către diavoli. Prin aruncarea, în aceeași clipă, a turmei de porci în mare, diavolii au arătat adevărata intenție pe care o au cu fiecare din noi, aceea de a ne ucide. Iar faptul că pe cei doi îndrăciți nu i-au putut ucide, arată că Dumnezeu ne păzește prin îngerii Săi și că diavolul nu are putere absolută asupra omului posedat, ci doar atît cît îngăduie Dumnezeu.
  
  De ce proprietarii porcilor nu au cerut socoteală de la Hristos pentru marea lor pagubă și nici nu au pomenit nimic de porci? Au ieșit în fugă la marginea cetății și L-au rugat să nu intre în ținutul lor. Au făcut asta nu pentru pierderea porcilor, pe care au considerat-o neînsemnată, (nici măcar de a fi pomenită), ci pentru că se temeau că Hristos va descoperi și alte păcate, pe lîngă fapta de a crește porci împotriva poruncii date lui Moise. Gadarenii, fiind iudei, creșteau porci și făceau din asta venit, încălcînd porunca, de aceea, cînd Hristos, în care ei au recunoscut un proroc, le-a aruncat porcii în mare în chip minunat (credeau ei), aceștia s-au speriat și de alte pedepse ce ar fi putut să le îndure. Așa se explică faptul că proprietarii unei turme atît de mari de porci nu au avut nimic de reproșat și nici nu au cerut despăgubiri, ci doar L-au rugat să nu intre în cetatea lor.
  
  Sursa postării: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid02zWT9iNQDvWNqMzecb8Xcxjw9xk8oATbBC27qGcTrGE356BYD9fPUwgJwiePzT2zl/
  
  

• Comentarii Patristice

  1. (Mt. 28, 28) Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
     
     Cealaltă parte trebuie înțeleasă,în primul rând, în sensul său propriu. Dar, după o interpretare alegorică, demonizații care L-au întâlnit pe Domnul în ținutul gadarenilor, adică în țara neamurilor, ar putea fi văzuți ca având sorgintea celor din seminția lui Ham și Iafet, cei doi fii ai lui Noe, ca osebiți de evrei, care își au sorgintea în Sem, primul născut al lui Noe. Sau ar putea fi înțeleși ca toți cei ținuți robi de către diavol, în păcatul idolatriei. Ei sunt împovărați de lanțurile greșelilor și cătușele păcatelor. Nu locuiau în oraș, adică în comunitatea legământului, unde poruncile divine erau în vigoare. Mai curând, ei sălășluiesc printre morminte, închinându-se la idoli și cinstind amintirile celor puternici sau imaginile celor morți.
     
     (Cromatius, Tratat la Matei 43.4).

  2. (Mt. 28, 29) Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
     
     Natura divină a Fiului Unul Născut deja chinuia pe demoni în flăcări de nedescris. Domnul îi prindea pe demoni pe drumuri fără ieșire, dezlegând tirania lor. Ai venit înainte de vreme, au strigat ei. Căci știau din Scripturi că Hristos avea să vină și să-i judece. Privind întruparea ca și cum s-ar fi întâmplat la timpul nepotrivit, spuneau că El a venit pe nepregătite. Această greșită interpretare nu este surprinzătoare. În felul lor înșelător de a fi, nu au ezitat să spună chiar și aceasta. Deși știau că mânia lui Dumnezeu va veni asupra lor, tot spuneau cu semeție: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Știau că Judecata de Apoi le va aduce o pedeapsă în aceeași măsură în care nu au respectat poruncile lui Dumnezeu.
     
     (Sfântul Chiril al Alexandriei, Fragment 101)

  3. (Mt. 28, 29) Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
     
     Căci demonii au spus: Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Vedeți, nu spun că nu au păcătuit, ci cer să nu sufere pedeapsa înainte de vreme. Pentru că Hristos îi prinsese în fapt, săvârșind acele orori nemaivăzute și pline de fărădelege, schimonosind și chinuind în felurite chipuri făptura Sa, și, pentru că fărădelegile lor erau atât de mari, credeau că Hristos nu va întârzia în a-i pedepsi, l-au implorat să nu-i trimită înapoi. Ei, cei care nici cu cătușe de fier nu putea fi legați, au venit legați în fața Domnului. Ei, cei care alergau prin munți, au venit singuri în câmpie. Și ei, care împiedicau pe toți ceilalți să treacă, au stat neclintiți la vederea lui Iisus, care le stătea în cale.
     
     (Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 28.2)

  4. (Mt. 8, 31) Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
     
     Slugile cer să li se dea locul ce li se cuvine: trimite-ne în turma de porci. Nebunia cere să fie trimisă din morminte, în turma de porci, căci nu se gândește să scape de mirosul cel greoi, ci să-l schimbe cu un altul. Trimite-ne în turma de porci. Căzând din cer, caută necurăția. După ce au viețuit în lumea cea de sus, caută mocirla porcilor. Trimite-ne în turmă. O turmă este trimisă într-o altă turmă, o legiune de demoni făcându-se astfel văzută și se pare că doi oameni au fost cauza a ceva la care o turmă de porci nu a putut rezista.
     
     (Petru Hrisologul, Predica 16.7)

  5. (Mt. 8, 32) Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
     
     Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Sunt sacrificate animalele cu miros greu, nu pentru că demonii au cerut asta,ci ca să se arate cât de păguboși pot fi împotriva oamenilor. Ei caută cu râvnă să distrugă și să piardă ceea ce există, acționează, mișcă și viețuiește. Ei caută moartea oamenilor, căci vechea dușmănie, cu rădăcina adânc înfiptă în mânie și răutate, este mai cu seamă față de oameni. Demonii nu renunță decât dacă sunt biruiți cu putere. Ei săvârșesc răul pe care sunt puși să îl facă și de aceea animalele greu mirositoare sunt sacrificate pentru a se arăta cu tărie că demonii au voie să intre în turmă, dar nu în oameni. Prin păcatele noastre,noi îi împuternicim să facă rău. În același fel, prin puterea credinței noastre călcăm peste capurile demonilor și devin supuși ai noștri prin biruința lui Hristos.
     
     (Petru Hrisologul, Predica 16.8)

  6. (Mt. 8, 33) Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
     
     Păzitorii au fugit la vederea puterii divine, au spus cele întâmplate și oamenii au rugat pe Domnul să treacă din hotarele lor. Asta ar putea să simbolizeze pe căpeteniile iudeilor sau pe preoții idolilor, care, împărțind hrana greșelilor lor oamenilor necurați și necredincioși, îi hrănesc ca pe porci, pentru o moarte veșnică.
     
     (Cromatius, Tratat la Matei 43.5)

  7. (Mt. 8, 33) Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
     
     Sau aceasta poate fi înțeleasă altfel, căci poate exista mai mult de un singur înțeles spiritual (urmând lui Origen, Cromatius arată că, în timp ce înțelesul literal al unui pasaj biblic este unic, i se pot oferi mai mult de un înțeles spiritual sau alegoric -n.tr) , adică, îi putem privi pe acești doi demonizați într-un sens mai larg, ca pe doi oameni dintre neamuri (precum am arătat mai înainte, urmașii lui Ham și Iafet – a se vedea 8, 28) care, prin cuvântul și harul lui Hristos, au fost eliberați din robia demonilor. Poate, prin turma de porci îi putem înțelege pe eretici care, scoși din comunitatea credincioșilor, sunt cunoscuți ca fiind mutați. Dacă este așa, păzitorii pot fi văzuți ca arhitecți ai ereziilor și învățători ai minciunii, care hrănesc aceste turme de porci cu învățături greșite, nu pentru viață, ci pentru moarte. Căci acești neînfrânați învățători îi hrănesc, nu cu hrana cerească, nici cu mâncarea unei vieți sănătoase, ci cu cea mai nebunească și necurată învățătură a fățărniciei.
     
     (Cromatius, Tratat la Matei 43.6)

  8. (Mt. 8, 34) Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
     
     L-au rugat să plece din hotarele lor, nu din mândrie (precum cred mulți) , ci din smerenie. Să găsesc nevrednici de prezența Domnului, precum și Petru a căzut în genunchi înaintea Domnului după prinderea peștilor și Ia zis:pleacă de la mine, Doamne, căci sunt păcătos.
     
     (Fericitul Ieronim, Comentariu la Matei 1.8.34)

  9. (Mt. 8, 34) Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
     
     Cetatea din care au venit să întâlnească pe Domnul, cerându-i să plece din hotarele lor, reprezintă sinagoga, care nu a voit să primească pe Domnul și Mântuitorul ființei umane, chiar și după ce au privit divina Sa putere. De aceea, Hristos s-a întors în cetatea Sa. Pentru că a fost refuzat de către sinagogă, a venit la Biserica Sa,pe drept numită cetatea lui Dumnezeu. Văzându-L, gadarenii L-au rugat pe Domnul să plece din hotarele lor. Astfel de oameni se află și printre noi. Din necredință, Îl silesc pe Domnul și Mântuitorul lumii să plece din hotarele inimii lor, după cum spune Scriptura: înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului (Sol. 1, 4) .
     
     (Cromatius, Tratat la Matei 43.7)

  10. (Mt. 9, 1) Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.
      
      Văzându-L, gadarenii L-au rugat să treacă din hotarele lor. Astfel de oameni se găsesc și astăzi printre noi. Din necredință Îl silesc pe Domnul și Mântuitorul lumii să se treacă din hotarele inimii lor, după cum spune și Scriptura: înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului (Sol. 1, 4) .
      
      (Cromatius, Tratat la Matei 43.7)

"Dacă Apostolul ne spune că sfinții vor judeca lumea, noi facem invers, căci la noi lumea judecă sfinții. Și de unde atîția judecători? Și de unde atîtea învățături sucite despre sfințenie?

Unii ne lămuresc ce osteneală este să faci "dosarul" unui sfînt, alții ne spun că sfinții au nevoie de tare multe mărturii, dar nu așa oricum, ci să bifeze toate rubricile din ancheta de canonizare. În sfîrșit, ni se spune la ce folosesc sfinții: sfinții, cică, sînt un exemplu pentru credincioși. Curată muncă cu poporu.

Nu, sfinții nu sînt un exemplu! Nici prorocul David, nici Maria Egipteanca, nici Ștefan cel Mare, nici Arsenie cel Mare, nici Simeon cel Nebun pentru Hristos, nici Xenia din Peterburg nu sînt exemple de urmat. Sfinții sînt sfinți și atît. Sînt sfinți pentru Dumnezeu, nu pentru oameni. Nimeni din sfinți nu s-a sfințit cu gîndul de a fi un exemplu pentru oameni, de a ajunge pe un calendar, pe un breloc.

Sfinții sînt oameni care s-au îndumnezeit. Atît. Cum? Prin harul lui Dumnezeu. Cum au agonisit harul e o lucrare de taină a fiecăruia și foarte puțin din cele ce se arată lumii a contribuit la această tainică întîmplare.

Cu atît mai mult, pentru har nu există dovezi. De aceea soborul Bisericii, prin rugăciune și descoperire, mărturisește și întărește sfințenia unui om. Nu, nu pentru a ni-l oferi ca exemplu, ci pentru a ne încredința că ne putem ruga lui așa cum ne rugăm Maicii Domnului și îngerilor, căci un astfel de om sfințit se face mijlocitor între cei rămași și Dumnezeu.

Nu înțelegeți un sfînt, nu vă rugați lui! Rugați-va la cei pe care îi înțelegeți și către care simțiți chemare și înclinare. Dar nu judecați fără noimă pe nimeni. Dacă pe aproapele nostru nu avem voie să îl judecăm, cu cît mai mare păcat avem cînd judecăm un sfînt. Astfel de discuții ne pot împinge foarte ușor spre păcatul hulei împotriva Duhului Sfînt.

Sau chiar se simte cineva chemat să judece sfinții? Să judece fiecare faptele sale, căci aceasta este singura judecată îngăduită."

— Părintele Savatie Baștovoi

• Comentariul Ortodoxia.RO — Legat de acest subiect, citiți și acest articol mai mult decât relevant: ✝️ Părintele Iustin Pârvu vorbește despre apostolatul uriaș al Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop

"Omul golit de conținut se cunoaște după nevoia sa de a-i critica pe alții. Este pururea nemulțumit și pentru toate nereușitele sale are un vinovat: un altul decât el. Acești oameni își încep ziua prin a mai găsi ceva ce merge rău, ceva greșit, ceva urât în lume. Trupul lor e ca o cutie de rezonanță a răului. Dacă văd un om frumos și bun, ei nu au liniște până nu-i găsesc un neajuns, măcar o rudă păcătoasă să-i găsească.

Alungați de la voi pornirea de a vedea răul în ceilalți. Singurul loc unde se cuibărește răul e chiar inima mea. Răul inimii mele trebuie să-l văd, să-l critic, să-l alung. Până se face curat și lumină. Până totul devine bucurie. Atunci și răul lumii parcă e mai slab, iar oamenii mai buni, vorbirea mai frumoasă. Cuvintele sunt bune atunci cînd ne apropie și rele atunci când ne dezbină. Din prisosul inimii vorbește gura." - Ieromonah Savatie Baștovoi

„Diavolul urăște bucuria, pentru că bucuria îi molipsește și pe ceilalți cu starea de bine și mulțumire, iar aceasta este starea în care dragostea se împlinește în chip firesc.

Omul bucuros acționează cu ușurință, este lipsit de frică și nu ține cont de sine.

Bucuria este o formă de ”nebunie” fericită, în sensul în care și apostolii ziceau că s-au făcut pe ei înșiși ”nebuni pentru Hristos”.

De aceea să nu vă mirați dacă, după isprăvirea unui lucru bun, care vă bucură sufletul, se abat oameni răi care vă încolțesc, pentru că diavolul urăște bucuria, fiind zavistios, așa cum și pe Adam în Rai l-a urît pentru bucuria în care petrecea.

A nu suferi bucuria aproapelui - iată forma supremă de îndrăcire!”

Părintele Savatie Baștovoi

☦️ Pr. Savatie Baștovoi: Oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfânt care este în ei →

☦️ Părintele Savatie Baștovoi: Grija de a da bine înafară a făcut ca biserica de pe internet, de la TV și Radio, să fie mai importantă decît cea reală și adevărată. →

☦️️ Părintele Savatie Baștovoi la 1 Septembrie câteva cuvinte despre Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia →

✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, mîntuiește-ne pe noi! →

☦️ Ieromonah Savatie Baștovoi: Căutaţi ce este bine în celălalt. Nu mai vedeţi răul, iertați!

⛪️ Părintele Savatie Baștovoi: Biserica este Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească. Prin această mărturisire se închide gura oricărui consiliu, secretariat sau purtător de cuvînt care ne spun că există mai multe biserici. →

✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Conflictul psihologilor cu Ortodoxia →

✝️ Părintele Savatie Baștovoi: despre iertare vs toleranță

☦️ Cel mai perfid îndemn care s-a tot repetat în "acele" zile a fost: "Să unim Ortodoxia cu lumea creștină!" →

🔴 Părintele Savatie Baștovoi despre intelectualii Bisericii

⭕ Părintele Savatie Baștovoi: "Logica de fier a marxismului-științific-ortodox ..." 💪🏿

📜 Savatie Baștovoi: 10 GÎNDURI CONTRA DEPRESIEI - Către un tînăr care mi le-a cerut

✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Iubiți icoanele, iubiți Sfinții, iubiți Ortodoxia, căci doar așa putem ajunge la adevărata iubire de Dumnezeu, închinîndu-ne Lui în Duh și Adevăr. →

„Biserica a fost întemeiată la Cina cea de taină, nu în piață, nu pe balconul imperatorului. Hristos a rupt Pîinea Trupului Său și a dat celor doisprezece aleși ai Săi, între care era și trădătorul.

Hristos a venit în lume nu ca să facă ordine în ea, ci ca să ne scoată din lume pe cei pe care I-a dorit. Ne place, nu ne place, dar Hristos nu a dorit să-l convertească pe Pilat. Nici măcar nu i-a răspuns la întrebare atunci cînd Pilat L-a provocat să îi vorbească despre adevăr.

Răspunsul lui Hristos la inițiativele mai marilor acestei lumi este tăcerea.

Cei care reproșează Bisericii Ortodoxe că nu este în pas cu vremea, aduc cel mai bun argument că Ortodoxia este Biserica lui Hristos. Sîntem acuzați că am rămas în Bizanț, că trăim după canoane de acum 1800 de ani? Ba mai mult, avem și canoanele apostolilor pe care au și fost formulate toate celelalte.

Așadar, chiar cei care ne acuză de vechime, ne spun să renunțăm la tot ce sîntem și să ne alipim celor care nu mai au nici o legătură cu apostolii, deci nici o legătură cu Hristos.

Însăși dorința lor de a se schimba mereu după placul Pilaților și de a sta la masă cu ei, încurcînd vorbele despre adevăr numai ca să nu tacă, arată că nu sînt urmașii Celui care a tăcut cu prețul morții.

Fraților, canoanele sînt o mare bogăție cerească dăruită nouă de sfinții lui Hristos, cei care stau la masă cu El și aud vorbele Lui pe care lumea nu le aude. Blîndețea și înțelepciunea sfinților topește toată răutatea, alungă deznădejdea, înțelepțește pruncii.

Oare chiar crede cineva că sfinții au făcut acele canoane aspre ca să ne piardă pe noi, păcătoșii, sau ca să ne despartă de Biserică? Cine a văzut vreodată un sfînt, iar eu am văzut, cunoaște că asprimea lor este măsura desăvîrșirii spre care trebuie să tindem.

Nici Hristos nu a venit să strice Legea sau prorocii, ci ca să le plinească prin mila Sa. Căci dacă vom coborî masura la nivelul nostru, al păcătoșilor, numind virtute ceea ce este păcat, la ce ne mai trebuiește Mîntuitor, că noi înșine, cu mintea noastră ne-am și mîntuit.

Toate cîte ne-au lăsat sfintii nu sînt din lumea aceasta, ci măsură îngerească la care ei înșiși au ajuns. Cu adevărat, nici unul din sfinți nu a pus sarcini pe care el însuși nu le-a purtat. De aceea, a zis prorocul: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!” Și oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfînt care este în ei.

Biserica lui Hristos este biserica sfinților, nu a revoluționarilor, reformatorilor și doctorilor. Acolo unde sfinții nu mai sînt autoritate și călăuză, acolo conduce mintea căzută, acolo totul este posibil, totul înafară de mîntuire.

Să se cerceteze fiecare în ce legătură este cu sfinții și cine este autoritate pentru el atunci cînd poartă o discuție. Așa vom cunoaște în ce legătură sîntem cu Hristos.”

— Pr. Savatie Baștovoi

Sursa: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid0pqcATuVXUfUu5cRFdgVorJgbDBmDQaS2CLo7JiVXex3bbMTCdgJoCgTyp6kUHf6Jl

• ☦️ Părintele Savatie Baștovoi: Grija de a da bine înafară a făcut ca biserica de pe internet, de la TV și Radio, să fie mai importantă decît cea reală și adevărată. →

• ☦️️ Părintele Savatie Baștovoi la 1 Septembrie câteva cuvinte despre Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia →

• ✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, mîntuiește-ne pe noi! →

• ☦️ Ieromonah Savatie Baștovoi: Căutaţi ce este bine în celălalt. Nu mai vedeţi răul, iertați!

• ⛪️ Părintele Savatie Baștovoi: Biserica este Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească. Prin această mărturisire se închide gura oricărui consiliu, secretariat sau purtător de cuvînt care ne spun că există mai multe biserici. →

• ✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Conflictul psihologilor cu Ortodoxia →

• ✝️ Părintele Savatie Baștovoi: despre iertare vs toleranță

• ☦️ Cel mai perfid îndemn care s-a tot repetat în "acele" zile a fost: "Să unim Ortodoxia cu lumea creștină!" →

• 🔴 Părintele Savatie Baștovoi despre intelectualii Bisericii

• ⭕ Părintele Savatie Baștovoi: "Logica de fier a marxismului-științific-ortodox ..." 💪🏿

• 📜 Savatie Baștovoi: 10 GÎNDURI CONTRA DEPRESIEI - Către un tînăr care mi le-a cerut

• ✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Iubiți icoanele, iubiți Sfinții, iubiți Ortodoxia, căci doar așa putem ajunge la adevărata iubire de Dumnezeu, închinîndu-ne Lui în Duh și Adevăr. →

Grija de a da bine înafară a făcut ca biserica de pe internet, de la TV și Radio, să fie mai importantă decît cea reală și adevărată. Sute de milioane de euro s-au investit în ultimele decenii în știri, fotografii, festivaluri, așezăminte pentru care lumea ar fi trebuit să laude Biserica.

Grija de a convinge lumea că nu sîntem retardați, nici hoți sau paraziți, a umplut cerul de fotografii cu preoți care donează sînge sau descarcă pungi cu orez, zahăr și hîrtie igienică pentru săraci. Săracii sînt și ei în poze.

Toate aceste eforturi nu au mai lăsat prea mult loc pentru predica duhovnicească de care au nevoie cei care merg duminică de duminică la biserică. Ba, dimpotrivă, raportarea faptelor caritabile, expunerea exaltărilor și trimeterile la propriul exemplu de virtute, de tip protestant, au devenit un nou model "duhovnicesc".

În acest context, nu ne mai plac mustrările sfinților, nici îndemnurile la lacrimi și pocăință, nici iadul cel pregătit pentru păcătoși, ci totul e o continuă nevoie de reformă și adaptare la "noua realitate".

Dar noi nu am fost chemați în Biserică pentru a o schimba după felul și asemănarea noastră, ci ca să ne schimbăm noi după chipul Bisericii.

Pentru aceasta avem modele pe sfinți ce ni se descoperă prin rugăciune și prin scrierile lor sfinte.

Duhul Sfânt care a insuflat pe sfinți este neschimbat și viu. El ne învață că doar ceea ce agonisim în taina inimii este valoros, nu ceea ce arătăm înafară. Căci cei ce își arată lucrarea înafară și-au luat plata lor, spune Hristos, și doar cei ce lucrează milostenia în taină vor fi răsplătiți de Tatăl ceresc, Cel ce vede întru ascuns.

Sura: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid0koTB2Mgx4YbvJuAGdsv4vMafA234KRLY5rTxWkH4o6SKFfAN5fniuEopgjfjmJhFl/

Astăzi este ziua Părintelui Selafiil de la Noul Neamț. Era asemenea sfinților din Pateric, niciodată cîrtind, niciodată jeluindu-se pentru rănile deschise și durerile pe care le purta, niciodată clevetind, niciodată judecînd pe cineva, nepomenind răul, pururea fiind cu inima deschisă spre cei ce îi pășeau pragul, chiar de era măcinat de dureri la vîrsta sa înaintată.

Acest om desăvîrșit niciodată nu a socotit pe vreun preot sau episcop păcătos, ci și preoților tineri le săruta mîna cu evlavia cuvenită unor sfinți. Iar dacă cineva din preoții tineri, dorind să se smerească, trăgea mîna, părintele îl ținea cu mîna sa curată ca de ceară și, sărutîndu-l, spunea: "cinste dai, cinste ai!" Același lucru îl făcea și Părintele Arsenie Papacioc, sărutînd mîna preoților tineri.

Această cinste pentru harul lui Dumnezeu nu era nicidecum zdruncinată de păcatele și neajunsurile omenești. Nejudecarea și iertarea erau lucrarea de bază pe care o propovăduia Părintele, căci din ele se naște smerenia și iubirea.

Cunoștea foarte bine Scripturile și Viețile Sfinților, avînd o memorie fenomenală. Urmărea împlinirea prorociilor și el însuși a prorocit multe lucruri care se întîmplă acum.

Îi plăcea Părintele Cleopa și deseori spunea: "Au și romănii un sfînt amu, Părintele Cleopa".

A adormit în 2005 la 97 de ani. De multe ori spunea: "mare învolmoșală se așteaptă în Biserică, eu n-o s-o prind, dar voi o s-o prindeți. Arhiereii vor spune că Hristos nu-i Dumnezeu, rar vei găsi preot credincios. Dar cine va mărturisi dreapta credință, Dumnezeu o să-i ierte toate păcatele, oricît de păcătos ar fi".

Dumnezeu să te ierte și să te odihnească, Părinte Selafiil! Roagă-te și pentru noi, pe care ne-ai numit frați, așa cum ai făgăduit!

Dacă marele proroc David se ruga cu lacrimi ca Dumnezeu măcar să privească spre el, și, de privea, socotea că se va mîntui, ce vom spune despre Maica Domnului, în pîntecele căreia Dumneze a dorit să se sălășluiască și din a carei sînge preacurat și-a împletit inimă? Dacă cei mai mari sfinți pierdeau harul din pricina unui gînd, oare cum erau gîndurile Celei ce îl avea pe Dumnezeu în pîntece, iar mai apoi la sîn, hrănindu-L cu laptele ei. Iată de ce o cinstim pe Maica Domnului și cu smerenie ne plecăm în fața sfințeniei ei! Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, mîntuiește-ne pe noi! - Părintele Savatie Baștovoi

Sursa: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid02JeHnGb3ap47P2cfohkabj9ZHyw3LBxtAv9uydofuboeguemGpJvoF6ssxadWr9yTl

Căutaţi ce este bine în celălalt. Nu mai vedeţi răul, iertaţi. De ce este aşa? Păi, poate l-a bătut mama când era mic, l-a ascuns în dulap. Cine ştie ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce stare de sănătate. E mai morocănos pentru că aşa-i el, dar ştii ce face el în chilia sa? Poate bate şi el metanii, plânge la icoane, îi pare rău şi cred că îi e ruşine şi lui de felul cum este şi îi e greu să vină să-şi ceară iertare.

Părinţii ne ziceau aşa: „Când cineva îţi greşeşte, te ceartă, tu dă vina pe diavol.” Pentru că nimeni dintre noi nu vrea să facă răul. Nici noi nu-l vrem, pentru că toţi credem în Hristos şi vrem să-I slujim Lui. Dar noi facem şi rău. De ce? Păi, de ce? Cu voie? Nu cu voie, pentru că diavolul ne învaţă să facem rău. Dă vina pe diavol şi scuteşte-l pe aproapele tău de vina asta. S-a-ntâmplat, e trecător. E un accident. Răul pe care îl face aproapele nostru este accidental. Nu trebuie să ne facem impresia despre el şi să-l vedem prin prisma acestui rău pe care îl face. Asta înseamnă a judeca.

Ce înseamnă a judeca? Înseamnă a-l vedea pe cel din faţa noastră prin prisma faptelor rele pe care le face, socotind că ele îl caracterizează. El a strigat ieri la mine, e adevărat, dar asta nu-l caracterizează, el nu strigă tot timpul. Şi chiar dacă strigă tot timpul, să gândesc că înseamnă că nu se mânie, pentru că dacă aşa s-a obişnuit, nici nu mai ţine atâta răutate.

Cu tot felul de gânduri de acest fel să încercăm să iertăm, să iubim. Să iubim pe fiecare în toată nebunia lui, pentru că fiecare avem nişte „păsărele” ale noastre, dar ni le iertăm. Şi pe celălalt trebuie să-l ierţi! De ce pe tine te accepţi aşa cum eşti, dar pe celălalt vrei să-l faci ca la carte, că aşa scrie în Evanghelie, că aşa scrie la Sfinţii Părinţi. Vezi-l şi pe el în toată complexitatea lui, în toate nebuniile lui, pentru că Dumnezeu şi pe el l-a chemat la botez, i-a dat o grămadă de daruri şi nu ştii tu cum îl judecă Dumnezeu.

Părintele Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, 2006 – fragment

Crezul nostru creștin ne spune foarte clar și răspicat, fără vreo șansă de reinterpretare, că Biserica este Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească. Prin această mărturisire se închide gura oricărui consiliu, secretariat sau purtător de cuvînt care ne spun că există mai multe biserici.

Biserica este Una, mărturisim noi în Crez, dar ca să nu existe vreo îndoială cu privire la orice altă grupare ce se declară biserică, Sfinții Părinți ne-au lăsat condiția Sobornicității. Adică, sîntem una peste tot în lume prin faptul că ne recunoaștem ca fiind Una, separată, deosebită, unită prin mărturisire și recunoaștere reciprocă a tuturor episcopilor și preoților săvîrșitori ai lucrării sfințitoare primite de la Sfinții Apostoli, pentru care numim Biserica noastră și Apostolică.

Sobornicitatea este criteriul fundamental prin care se păstrează Biserica. Oricine nu se află în Sobor, se desprinde de Biserică, pierzînd harul. Argumentul cum că "și ei sînt, pentru că au fost" este antievanghelic, după cum răspunde Apostolul Ioan: "de la noi au ieșit, dar nu erau de-ai noștri" (I Ioan, 2,19).

Nimic nu urăște diavolul mai mult ca sobornicitatea. De s-ar ruga toți oamenii neîncetat, dar fără să fie uniți între ei, diavolul nu doar că nu s-ar tulbura, dar ar si bate din palme. Fără unitatea credinței, pe care o cerem la Liturghie, rugăciunile nu au nici o valoare. De aceea diavolul dezbină Biserica și însuflă apariția sectelor, așa-ziselor biserici încurajate și protejate de legile lumii.

Și pentru că dracul maimuțărește tot ce face Dumnezeu, replica dată Sobornicității Bisericii este Globalismul. Universalitatea credinței este înlocuită de universalitatea Banului. În acest mod Mamona va pune stăpînire pe lume și va cere slujire și închinare ca un dumnezeu.

Astăzi, ca niciodată, Sobornicitatea este atacată, nu de cei din afară, ci de cei dinăuntru. Să ne păzim ca nu cumva, crezînd că aducem slujbă lui Dumnezeu, să ne pomenim că luptăm împotriva Lui.

Sursa: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid02582XgMZ3exiK24mWrgyDsQqfhgiuHcADEWzBCJbroiNRUGGZHKonkWhMGLGh5ziGl/

”Conflictul psihologilor cu Ortodoxia este că înfierează sentimentul de vinovăție pe care noi ne zidim vindecarea.

Începutul căderii este chiar momentul cînd te simți nevinovat, cînd te îndreptățești și cauți scuze și tîlcuri speciale pentru fapta ta prin care ai adus o nedreptate aproapelui.

Căderea lui Adam nu ar fi fost deplină dacă nu s-ar fi îndreptățit.

Iată de ce, o "terapie" în care ești învățat că nu ai nici o vină este din start sortită unei catastrofe duhovnicești care va adînci conflictul dintre tine și ceilalți (normal, dacă tu ești mereu cel nevinovat, ceilalți se vor simți tot mai osîndiți lîngă tine).

Nu poți fi păcătos și nevinovat în același timp și în aceeași persoană. Dar dacă ești infailibil, neprihănit și fără de păcat, atunci da, nu ai motive să te învinovățești și poți merge în continuare la psiholog.”

Părintele Savatie Baștovoi

Cel mai perfid îndemn care s-a tot repetat în "acele" zile a fost: "Să unim Ortodoxia cu lumea creștină!"

Care lume creștină este sinonimă cu "lumea liberă". Acea "lume liberă". Să facem Paștele, zic ei, cu toată lumea creștină! Care lume? Lumea aceea unde nimeni și de foarte mult timp nu mai spune nici măcar "Hristos a înviat adevărat a înviat!" Știți cu toții asta, căci jumătate de Românie sunteți prin lumea liberă. Și atunci de ce vor ei asta?

Credeți că ei nu știu că în "lumea liberă" Paștele nu mai există? Ba știu, dar acesta este creștinismul ideal pentru ei. Pentru ei, creștinismul ideal este un creștinism care nu mai există.

Hristos a înviat!

Timpul Biblic are 7 (șapte) zile, nu 365. "Și a fost seară, și a fost dimineață - ziua întîi". Și așa pînă Duminică. Duminicile, la rîndul lor, se numără de la Paște: Duminica întîia după Paște, Duminica a doua și tot așa, după cum vedem în Evanghelia de pe Sfînta Masă.

7 zile are timpul lui Dumnezeu și așa e structurat și Octoihul, cartea aceea groasă pe care majoritatea preoților nu o mai folosesc. De ce vă rătăciți cu calendarele romane sau de oricare alt fel, care nu sînt de la Dumnezeu?

Să ne întoarcem la ordinea lui Dumnezeu, căci sfinții nu aveau ceasuri elvețiene în altar, ci cînd apunea soarele făceau Vecernia, iar cînd răsărea încheiau Utrenia. Și era seară, și era dimineață. Și, vă asigur, chiar și cele 13 zile dispărute din registrele de stat la corectarea calendarului au existat și în ele s-a făcut Vecernia și Liturghia.

Sursa postării: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid09SqfdtCA5Hg1Sup2G7RsBmQGnJiTRxL6HbCrpKnMYRoBX4yMX83R6gg59iLbcVnFl/