Grija de a da bine înafară a făcut ca biserica de pe internet, de la TV și Radio, să fie mai importantă decît cea reală și adevărată. Sute de milioane de euro s-au investit în ultimele decenii în știri, fotografii, festivaluri, așezăminte pentru care lumea ar fi trebuit să laude Biserica.

Grija de a convinge lumea că nu sîntem retardați, nici hoți sau paraziți, a umplut cerul de fotografii cu preoți care donează sînge sau descarcă pungi cu orez, zahăr și hîrtie igienică pentru săraci. Săracii sînt și ei în poze.

Toate aceste eforturi nu au mai lăsat prea mult loc pentru predica duhovnicească de care au nevoie cei care merg duminică de duminică la biserică. Ba, dimpotrivă, raportarea faptelor caritabile, expunerea exaltărilor și trimeterile la propriul exemplu de virtute, de tip protestant, au devenit un nou model "duhovnicesc".

În acest context, nu ne mai plac mustrările sfinților, nici îndemnurile la lacrimi și pocăință, nici iadul cel pregătit pentru păcătoși, ci totul e o continuă nevoie de reformă și adaptare la "noua realitate".

Dar noi nu am fost chemați în Biserică pentru a o schimba după felul și asemănarea noastră, ci ca să ne schimbăm noi după chipul Bisericii.

Pentru aceasta avem modele pe sfinți ce ni se descoperă prin rugăciune și prin scrierile lor sfinte.

Duhul Sfânt care a insuflat pe sfinți este neschimbat și viu. El ne învață că doar ceea ce agonisim în taina inimii este valoros, nu ceea ce arătăm înafară. Căci cei ce își arată lucrarea înafară și-au luat plata lor, spune Hristos, și doar cei ce lucrează milostenia în taină vor fi răsplătiți de Tatăl ceresc, Cel ce vede întru ascuns.

Sura: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid0koTB2Mgx4YbvJuAGdsv4vMafA234KRLY5rTxWkH4o6SKFfAN5fniuEopgjfjmJhFl/

Astăzi este ziua Părintelui Selafiil de la Noul Neamț. Era asemenea sfinților din Pateric, niciodată cîrtind, niciodată jeluindu-se pentru rănile deschise și durerile pe care le purta, niciodată clevetind, niciodată judecînd pe cineva, nepomenind răul, pururea fiind cu inima deschisă spre cei ce îi pășeau pragul, chiar de era măcinat de dureri la vîrsta sa înaintată.

Acest om desăvîrșit niciodată nu a socotit pe vreun preot sau episcop păcătos, ci și preoților tineri le săruta mîna cu evlavia cuvenită unor sfinți. Iar dacă cineva din preoții tineri, dorind să se smerească, trăgea mîna, părintele îl ținea cu mîna sa curată ca de ceară și, sărutîndu-l, spunea: "cinste dai, cinste ai!" Același lucru îl făcea și Părintele Arsenie Papacioc, sărutînd mîna preoților tineri.

Această cinste pentru harul lui Dumnezeu nu era nicidecum zdruncinată de păcatele și neajunsurile omenești. Nejudecarea și iertarea erau lucrarea de bază pe care o propovăduia Părintele, căci din ele se naște smerenia și iubirea.

Cunoștea foarte bine Scripturile și Viețile Sfinților, avînd o memorie fenomenală. Urmărea împlinirea prorociilor și el însuși a prorocit multe lucruri care se întîmplă acum.

Îi plăcea Părintele Cleopa și deseori spunea: "Au și romănii un sfînt amu, Părintele Cleopa".

A adormit în 2005 la 97 de ani. De multe ori spunea: "mare învolmoșală se așteaptă în Biserică, eu n-o s-o prind, dar voi o s-o prindeți. Arhiereii vor spune că Hristos nu-i Dumnezeu, rar vei găsi preot credincios. Dar cine va mărturisi dreapta credință, Dumnezeu o să-i ierte toate păcatele, oricît de păcătos ar fi".

Dumnezeu să te ierte și să te odihnească, Părinte Selafiil! Roagă-te și pentru noi, pe care ne-ai numit frați, așa cum ai făgăduit!

Dacă marele proroc David se ruga cu lacrimi ca Dumnezeu măcar să privească spre el, și, de privea, socotea că se va mîntui, ce vom spune despre Maica Domnului, în pîntecele căreia Dumneze a dorit să se sălășluiască și din a carei sînge preacurat și-a împletit inimă? Dacă cei mai mari sfinți pierdeau harul din pricina unui gînd, oare cum erau gîndurile Celei ce îl avea pe Dumnezeu în pîntece, iar mai apoi la sîn, hrănindu-L cu laptele ei. Iată de ce o cinstim pe Maica Domnului și cu smerenie ne plecăm în fața sfințeniei ei! Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, mîntuiește-ne pe noi! - Părintele Savatie Baștovoi

Sursa: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid02JeHnGb3ap47P2cfohkabj9ZHyw3LBxtAv9uydofuboeguemGpJvoF6ssxadWr9yTl

Căutaţi ce este bine în celălalt. Nu mai vedeţi răul, iertaţi. De ce este aşa? Păi, poate l-a bătut mama când era mic, l-a ascuns în dulap. Cine ştie ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce stare de sănătate. E mai morocănos pentru că aşa-i el, dar ştii ce face el în chilia sa? Poate bate şi el metanii, plânge la icoane, îi pare rău şi cred că îi e ruşine şi lui de felul cum este şi îi e greu să vină să-şi ceară iertare.

Părinţii ne ziceau aşa: „Când cineva îţi greşeşte, te ceartă, tu dă vina pe diavol.” Pentru că nimeni dintre noi nu vrea să facă răul. Nici noi nu-l vrem, pentru că toţi credem în Hristos şi vrem să-I slujim Lui. Dar noi facem şi rău. De ce? Păi, de ce? Cu voie? Nu cu voie, pentru că diavolul ne învaţă să facem rău. Dă vina pe diavol şi scuteşte-l pe aproapele tău de vina asta. S-a-ntâmplat, e trecător. E un accident. Răul pe care îl face aproapele nostru este accidental. Nu trebuie să ne facem impresia despre el şi să-l vedem prin prisma acestui rău pe care îl face. Asta înseamnă a judeca.

Ce înseamnă a judeca? Înseamnă a-l vedea pe cel din faţa noastră prin prisma faptelor rele pe care le face, socotind că ele îl caracterizează. El a strigat ieri la mine, e adevărat, dar asta nu-l caracterizează, el nu strigă tot timpul. Şi chiar dacă strigă tot timpul, să gândesc că înseamnă că nu se mânie, pentru că dacă aşa s-a obişnuit, nici nu mai ţine atâta răutate.

Cu tot felul de gânduri de acest fel să încercăm să iertăm, să iubim. Să iubim pe fiecare în toată nebunia lui, pentru că fiecare avem nişte „păsărele” ale noastre, dar ni le iertăm. Şi pe celălalt trebuie să-l ierţi! De ce pe tine te accepţi aşa cum eşti, dar pe celălalt vrei să-l faci ca la carte, că aşa scrie în Evanghelie, că aşa scrie la Sfinţii Părinţi. Vezi-l şi pe el în toată complexitatea lui, în toate nebuniile lui, pentru că Dumnezeu şi pe el l-a chemat la botez, i-a dat o grămadă de daruri şi nu ştii tu cum îl judecă Dumnezeu.

Părintele Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, 2006 – fragment

Crezul nostru creștin ne spune foarte clar și răspicat, fără vreo șansă de reinterpretare, că Biserica este Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească. Prin această mărturisire se închide gura oricărui consiliu, secretariat sau purtător de cuvînt care ne spun că există mai multe biserici.

Biserica este Una, mărturisim noi în Crez, dar ca să nu existe vreo îndoială cu privire la orice altă grupare ce se declară biserică, Sfinții Părinți ne-au lăsat condiția Sobornicității. Adică, sîntem una peste tot în lume prin faptul că ne recunoaștem ca fiind Una, separată, deosebită, unită prin mărturisire și recunoaștere reciprocă a tuturor episcopilor și preoților săvîrșitori ai lucrării sfințitoare primite de la Sfinții Apostoli, pentru care numim Biserica noastră și Apostolică.

Sobornicitatea este criteriul fundamental prin care se păstrează Biserica. Oricine nu se află în Sobor, se desprinde de Biserică, pierzînd harul. Argumentul cum că "și ei sînt, pentru că au fost" este antievanghelic, după cum răspunde Apostolul Ioan: "de la noi au ieșit, dar nu erau de-ai noștri" (I Ioan, 2,19).

Nimic nu urăște diavolul mai mult ca sobornicitatea. De s-ar ruga toți oamenii neîncetat, dar fără să fie uniți între ei, diavolul nu doar că nu s-ar tulbura, dar ar si bate din palme. Fără unitatea credinței, pe care o cerem la Liturghie, rugăciunile nu au nici o valoare. De aceea diavolul dezbină Biserica și însuflă apariția sectelor, așa-ziselor biserici încurajate și protejate de legile lumii.

Și pentru că dracul maimuțărește tot ce face Dumnezeu, replica dată Sobornicității Bisericii este Globalismul. Universalitatea credinței este înlocuită de universalitatea Banului. În acest mod Mamona va pune stăpînire pe lume și va cere slujire și închinare ca un dumnezeu.

Astăzi, ca niciodată, Sobornicitatea este atacată, nu de cei din afară, ci de cei dinăuntru. Să ne păzim ca nu cumva, crezînd că aducem slujbă lui Dumnezeu, să ne pomenim că luptăm împotriva Lui.

Sursa: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid02582XgMZ3exiK24mWrgyDsQqfhgiuHcADEWzBCJbroiNRUGGZHKonkWhMGLGh5ziGl/

”Conflictul psihologilor cu Ortodoxia este că înfierează sentimentul de vinovăție pe care noi ne zidim vindecarea.

Începutul căderii este chiar momentul cînd te simți nevinovat, cînd te îndreptățești și cauți scuze și tîlcuri speciale pentru fapta ta prin care ai adus o nedreptate aproapelui.

Căderea lui Adam nu ar fi fost deplină dacă nu s-ar fi îndreptățit.

Iată de ce, o "terapie" în care ești învățat că nu ai nici o vină este din start sortită unei catastrofe duhovnicești care va adînci conflictul dintre tine și ceilalți (normal, dacă tu ești mereu cel nevinovat, ceilalți se vor simți tot mai osîndiți lîngă tine).

Nu poți fi păcătos și nevinovat în același timp și în aceeași persoană. Dar dacă ești infailibil, neprihănit și fără de păcat, atunci da, nu ai motive să te învinovățești și poți merge în continuare la psiholog.”

Părintele Savatie Baștovoi

Ev. Matei 8, 28-34:

Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.

Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?

Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.

Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.

Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.

Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.

Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

O postare a Părintelui Savatie Baștovoi legată de Evanghelia vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei

De ce s-au aruncat porcii în mare și de ce gadarenii L-au alungat pe Hristos, rugîndu-L să nu intre în cetatea lor? Cineva a zis că porcii s-au "sinucis" pentru a evita jugul diavolilor, dintr-un fel de demnitate porcească. Altcineva, tot doctor în teologie, crede că gadarenii L-au alungat pe Hristos din cauza pagubei pe care au suferit-o prin înecarea unei turme atît de mari de porci. Dar ce s-a întîmplat, de fapt? Ne răspunde Sfîntul Ioan Gură de Aur.

Porcii nu s-au sinucis, ci au fost uciși de către diavoli. Prin aruncarea, în aceeași clipă, a turmei de porci în mare, diavolii au arătat adevărata intenție pe care o au cu fiecare din noi, aceea de a ne ucide. Iar faptul că pe cei doi îndrăciți nu i-au putut ucide, arată că Dumnezeu ne păzește prin îngerii Săi și că diavolul nu are putere absolută asupra omului posedat, ci doar atît cît îngăduie Dumnezeu.

De ce proprietarii porcilor nu au cerut socoteală de la Hristos pentru marea lor pagubă și nici nu au pomenit nimic de porci? Au ieșit în fugă la marginea cetății și L-au rugat să nu intre în ținutul lor. Au făcut asta nu pentru pierderea porcilor, pe care au considerat-o neînsemnată, (nici măcar de a fi pomenită), ci pentru că se temeau că Hristos va descoperi și alte păcate, pe lîngă fapta de a crește porci împotriva poruncii date lui Moise. Gadarenii, fiind iudei, creșteau porci și făceau din asta venit, încălcînd porunca, de aceea, cînd Hristos, în care ei au recunoscut un proroc, le-a aruncat porcii în mare în chip minunat (credeau ei), aceștia s-au speriat și de alte pedepse ce ar fi putut să le îndure. Așa se explică faptul că proprietarii unei turme atît de mari de porci nu au avut nimic de reproșat și nici nu au cerut despăgubiri, ci doar L-au rugat să nu intre în cetatea lor.

Sursa postării: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid02zWT9iNQDvWNqMzecb8Xcxjw9xk8oATbBC27qGcTrGE356BYD9fPUwgJwiePzT2zl/

Cel mai perfid îndemn care s-a tot repetat în "acele" zile a fost: "Să unim Ortodoxia cu lumea creștină!"

Care lume creștină este sinonimă cu "lumea liberă". Acea "lume liberă". Să facem Paștele, zic ei, cu toată lumea creștină! Care lume? Lumea aceea unde nimeni și de foarte mult timp nu mai spune nici măcar "Hristos a înviat adevărat a înviat!" Știți cu toții asta, căci jumătate de Românie sunteți prin lumea liberă. Și atunci de ce vor ei asta?

Credeți că ei nu știu că în "lumea liberă" Paștele nu mai există? Ba știu, dar acesta este creștinismul ideal pentru ei. Pentru ei, creștinismul ideal este un creștinism care nu mai există.

Hristos a înviat!

Timpul Biblic are 7 (șapte) zile, nu 365. "Și a fost seară, și a fost dimineață - ziua întîi". Și așa pînă Duminică. Duminicile, la rîndul lor, se numără de la Paște: Duminica întîia după Paște, Duminica a doua și tot așa, după cum vedem în Evanghelia de pe Sfînta Masă.

7 zile are timpul lui Dumnezeu și așa e structurat și Octoihul, cartea aceea groasă pe care majoritatea preoților nu o mai folosesc. De ce vă rătăciți cu calendarele romane sau de oricare alt fel, care nu sînt de la Dumnezeu?

Să ne întoarcem la ordinea lui Dumnezeu, căci sfinții nu aveau ceasuri elvețiene în altar, ci cînd apunea soarele făceau Vecernia, iar cînd răsărea încheiau Utrenia. Și era seară, și era dimineață. Și, vă asigur, chiar și cele 13 zile dispărute din registrele de stat la corectarea calendarului au existat și în ele s-a făcut Vecernia și Liturghia.

Sursa postării: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid09SqfdtCA5Hg1Sup2G7RsBmQGnJiTRxL6HbCrpKnMYRoBX4yMX83R6gg59iLbcVnFl/

Intelectualii Bisericii sînt cei ce cunosc și iubesc "podoaba Casei Lui", podoaba fiind slujbele cu imnografia lor cerească, cu șiragul lor de dogme scrise cu sîngele mucenicilor și lacrimile cuvioșilor; intelectualii Bisericii sînt cei care vorbesc între ei în "psalmi și în cîntări", după sfatul Apostolului Pavel , pentru care cuvintele Scripturii sînt mai dulci decît mierea și se întorc mereu la Scriptura ca acasă.

Intelectualii Bisericii îi iubesc pe sfinți, cinstesc pe ierarhi și primesc pe preoți ca pe cei pe care Hristos i-a pus economi ai tainelor mîntuitoare;

Intelectualii Bisericii cercetează tainele Dumnezeiești în post și rugăciune, nu sînt asemenea "ritorilor celor mult grăitori", încrezători în nălucirile minții lor deșarte de care se îngrețoșează Biserica în cîntările Sale.

Intelectualii Bisericii nu schimbă Legea, ci o plinesc, nu schimbă rînduiala sfinților, ci mai degrabă o fac cunoscută...

România are mii de astfel de intelectuali prin mănăstirile ei, are mii de preoți învățați în sate și orașe, în țară și peste hotare. România are un patriarh cărturar. România are o mare moștenire patristică conținută în traduceri, dar și în sfinți care au scris spre luminarea lumii întregi, cum au fost cuviosul Paisie de la Neamț sau marele dogmatist și sfînt preotul Dumitru Stăniloae. România a avut mereu mari duhovnici care au hrănit cu har și înțelepciune mii și zeci de mii de credincioși - nu este cu putință a dobîndi cineva har de nu-l va primi de la un astfel de duhovnic prin ascultare.

România este o civilizație patristică în care credincioșii au pus mereu cuvîntul Scripturii mai sus decît orice altă învățătură, cuvîntul sfîntului mai sus decît cuvîntul neacoperit al preotului, cuvîntul bătrînului mai sus decît cuvîntul necercat al tînărului. Oricine strică această ordine aduce o rătăcire cumplită, rupînd taina ascultării care se întinde în acest popor pînă la apostoli.

Să rămînem în binecuvîntarea apostolilor, în iubirea sfinților, sub acoperămîntul Maicii Domnului, căci doar așa Îl avem și pe Dumnezeu.

Hristos a înviat!

Sursa postării: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid02z9tHgoVr2k3CbgqFjibpBqXNPU8eSmppXp2t5acaTogaiG88gbmoTJDhhQsgAt2Tl

Referitor la polemica despre data Paștelui, vă amintesc că, din cele mai vechi timpuri, semnele Paștelui nu au fost lumina de la Ierusalim (despre a cărei existență țăranii noștri nici nu au știut pînă adineauri, cînd au apărut ofertele turistice spre Țara Sfîntă), ci PLOAIA!

Astfel, din cele mai vechi timpuri, la paștele papahagic plouă, iar la Paștele ortodox e vreme frumoasă. Și în acest an, minunea aceasta a avut loc: toată săptămîna a plouat, pînă și sîmbătă dimineața spre prînz, iar de la ora două spre trei, după amiază, a ieșit soarele la Oricova, încît se vedeau umbrele copacilor și ale bisericii. Pămîntul s-a uscat și toată natura s-a încălzit, păsările cîntau și cerul s-a umplut de stele pînă după slujba pascală, iar de pe la ora 4 dimineață, Dumnezeu a lăsat iar natura în starea ei de dinainte, ca să se cunoască, și prin aceasta, că luminarea vreme la învierea Sa a fost o minune, la fel ca și stingerea soarelui la moartea Sa.

Vai de cei care se amestecă în lucrurile cerești, pămîntești fiind!

Iar creștinilor ortodocși, celor ce iubesc poadoaba Casei lui Dumnezeu, le spunem: Hristos a înviat!

Sursa postării: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid0kBzCKgm5YtVKar1AGnUUJh1fw8QoxKB3zMvveyYaTijCMfawEYqYK8RWVeCTyxtdl

Manelizarea credinței se face prin intelectuali.

Nu suferă ei simfonia desăvîrșită a Bisericii. Prea multă rînduială, zic ei; prea multă moștenire învechită, prea lung "concertul", prea multe roluri în decor: lumini, cădelnițe, tămîie; prea multe vecernii, pavecernițe, miezonoptici și utrenii, și ceasuri, și mijloceasuri, și toacă, și clopot, și vultur și tron la arhiereu, și închinări, și formule lingvistice anacronice, și cereri înfricosătoare și stuchit pe draci; și Mineu, și Octoih, și Irmologhion, și Ceasoslov, și Triod, și Penticostar, și Psaltire împărțită, și Evanghelie pe zile, și Apostol, și Trebnic și Canonic, și zeci și zeci de cuvinte scrise mărunt pe strofe numerotate, și cîte și mai cîte care de 1500 de ani stau neschimbate. Cine să le învețe și să le țină minte pe toate astea, se întreabă entelectualul!

Intervenția entelectualilor care au cerut în Săptămîna Mare să le schimbe data Paștelui poate fi comparată cu vizita țiganului la filarmonică care , în plin concert de Bach, începe să bată din picior și să arunce cu diplome "fără-număr-fără-număr" cerînd să îi schimbe muzica. Argumentul că "la toată lumea le place așa și ei e mai mulți" este și argumentul maneliștilor și al untoldiștilor și al tuturor celor care au distrus mai întîi moștenirea patristică în Apus, apoi gustul pentru arta cultă, apoi școala, făcînd posibil ca astăzi discuțiile semidocte despre știintă și credință să aibă o priză la mase comparabilă cu cea pe care o au manelele în toate formele lor, căci tot kitchul și subcultura e o formă de manea, iar cei care le gustă maneliști.

Noi însă citim partituri vechi, pictăm cu aur, ne împărtăsim dintr-un singur potir și cu o singură linguriță, primim lumina, blestemăm dracii și credem că Hristos a înviat. Chiar credem!

Hristos a înviat!

Sursa postării: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid02SD2f4z9EBsfuh3iBArhvEtZVdmWpbgw249yAuVmUumnMV9t95G58B2GpHJBMbfTwl

Logica de fier a marxismului-științific-ortodox: Data Paștelui nu este esențială, esențială este schimbarea ei!

Sursa articolului: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid05qurCExBUaQY2w6V9UepXf4Guk6r9FzoXTj99BSbafQkt4sh1nS2R1Kt3uFEweW9l

1. Mai întiî de toate, să ai mare nădejde în Dumnezeu și să știi ca El e atotputernic, dar și plin de iubire.
2. Apoi, sa ierti pe cei ce îți greșesc, știind că si Tatăl ceresc ne iartă, așa cum iertăm. Această convingere să o ai deplină, căci Însuși Hristos ne-a făgăduit asta.
3. Apoi, să nu deznădăjduiești, chiar de vei cădea, știind că Dumnezeu cunoaște viața noastră toată și știa de toate aceste căderi, și totuși ne-a creat, deci știe că ne putem ridica și ne putem mîntui.
4. Să nu primești gîndul care îți arată numai neajunsuri și te descurajează. Să faci puțin și fără încrîncenare lucrurile mici pe care ți le propui, ca și cum ar fi ceva mare, căci la Dumnezeu nimic nu este prea mare și nimic nu este prea mic, dacă e făcut cu gînd de îndreptare. Aceasta te va ajuta să ai un duh de luptă, o mică satisfacție care va alunga descurajarea.
5. Să fii săritor la nevoie, ajutînd cu ce poți, cînd ți se cere ajutor.
6. Să nu faci lucruri prea mari: nici milostenie peste măsură, nici muncă peste puteri, ci în toate să cauți o cale smerită.
7. Să nu judeci păcate străine și să nu te bucuri de căderea altora.
8. Să mulțumești pentru ce ai și să ceri fără îndoială cele ce îți lipsesc.
9. Să începi mereu de la început, ca și cum astăzi ai fost iertat și ai o nouă șansă.
10. Să chemi ajutorul Sfinților și al Maicii Domnului, știind că în ei ai prieteni și ambasadori în cer.

Dumnezeu să te ajute.

Nu în zadar Duminica Ortodoxiei este legată de icoană. Învățătura ortodoxă despre icoană este încununarea dogmaticii noastre, închiderea cercului unor polemici care au durat aproape opt secole.

Faptul că Biserica a legat Duminica Ortodoxiei, zisă și Triumful sau Biruința Ortodoxiei, de săvîrșirea dogmei icoanei, este încă o dovadă a duhului prorocesc care îi mișca pe Sfinții Părinți.

Observați că și astăzi, în era digitalizării, lupta pentru icoană se desfășoară în percepția maselor asupra unor lucruri aparent fără nici o legătură cu religia, cum ar fi, de pildă "icon"-urile de pe ecranul computerului sau portretele de pe revistele de modă denumite în mod, deja obișnuit, "icoane ale stilului".

O scriitoare occidentală preocupată de filozofia imaginii deplîngea într-un studiu faptul că Biserica deține pînă acum monopolul asupra icoanei, adică asupra imaginii cu încărcătură sacră, iar eforturile moderne de a o deposeda de acest monopol nu își ating pe deplin scopul.

Cei aproape 300 de ani de polemici iconoclaste au făcut din teoria icoanei un domeniu filozofic vast care cuprinde toate aspectele teologiei creștine. Scrierile unui sfînt ca Ioan Damaschin ne oferă nu doar un monument de gîndire critică, ci o excursie exhaustivă prin toată Sfînta Scriptură, ordonînd într-un chip sistemic temeiurile cinstirii icoanelor regăsite în textele biblice.

Nu în zadar, Sfinții Părinți au numit icoana "Evanghelia în culori". Limba culorilor nu are nevoie de a fi tradusă, la fel ca și cea a muzicii, convingînd neamurile înainte ca ele să învețe a scrie și citi.

Vă îndemn să citiți cele trei cuvîntări ale Sfîntului Ioan Damaschin în apărarea icoanelor pentru a vă îndrăgosti de mintea sfinților și pentru a parcurge, într-un timp scurt, o inițiere biblică de mare amploare și rigoare.

Iubiți icoanele, iubiți Sfinții, iubiți Ortodoxia, căci doar așa putem ajunge la adevărata iubire de Dumnezeu, închinîndu-ne Lui în Duh și Adevăr.

Părintele Savatie Baștovoi

Sursa: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid0XoTkew2MgFFkVUVGSQUhvnRPBqxvtQMEbMTVBEH532F4VVDhuEweeSVjYawAGgTsl