"Antihrist este un personaj despre care se spune că va face mari semne și minuni, va fi un militant pentru pace și binele oamenilor, un mare filantrop. Toate acestea trebuie să le facă pentru a se asemănă cu Hristos, căci "anti-Hrist" înseamnă în locul lui Hristos.

Așa cum Antihrist este un înlocuitor al lui Hristos, tot așa și "binele" făcut de el este un substitut al Binelui. Iată de ce, primii care îl vor primi pe Antihrist nu vor fi oamenii evident răi, ci oamenii cu intenții bune, căci se vor regăsi în "binele" trîmbițat de Antihrist.

Pentru a-l primi pe Antihrist nu e nevoie să fii rău, este destul să crezi că dracul poate face ceva bun.

Păziți mintea legată de Hristosul Cel adevărat, Cel care ne-a învățat că binele se face în taină și că oricine se va înălța pe sine se va smeri."

☦ Ieromonahul Savatie Baștovoi

Orice discuție publică a ajuns să se izbească de gardurile tot mai strîmte și tot mai înalte ale neînțelegerii.

În goana după prozeliți, și biserica a sărit aceste garduri, crezînd că acolo, la îmbulzeală, se găsesc sufletele ușor de convins. S-a creat o întreagă "teologie" a ocolului și a strungii prin care omul liber este împins să fie muls și de ultimele picături de gîndire creștină.

Predica oficială de azi seamănă cu predicile dactilografiate pentru preoții sovietici. Turnătorii puși să găsească afirmații "instigatoare" contra regimului stau azi cu telefoanele pornite și toarnă direct pe Facebook în timp real. Și fapta aceasta ingrată apare ca o "mărturisire de credință", ca o luptă, ca un risc, ca ceva ce necesită curaj.

De fapt, fiecare își apără sursa de venit, locul încălzit și prieteșugurile cu "cei puternici".

Degeaba mai citim, chiar la deschiderea Psaltirii: "Fericit bărbatul care nu a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu stat și pe scaunul leproșilor nu a șezut" (Psalm 1, 1).

Leproșii din varianta originală (în traducerile românești "hulitori" sau "pierzători") sînt cei care, asemenea unei lepre, molipsesc pe toți de răutate (după cum explică Sf. Vasile cel Mare).

Orice ideologie, idee sau gînd care ne fură atenția și ne îndîrjește împotriva aproapelui este o drăcie care ne desparte de Dumnezeu. "Vorbiți între voi în psalmi și în cîntări" (Efeseni 5, 19) ne îndeamnă Apostolul Pavel, nu în basme băbești despre "un viitor mai bun". "Ajunge zilei răutatea ei! Deci nu vă îngrijiți pentru ziua de mîine, căci ziua de mîine se va îngriji de ale sale" (Matei 6, 34).

Iar cine nu crede ce a zis Hristos, să facă politică!

• Autor: Părintele Savatie Baștovoi

• Sursa: https://t.me/savatiebastovoi/81

• Citește:

  • 💟 Părintele Savatie Baștovoi: Doar între doi adversari egali spectacolul competiției este unul de admirat. / Subestimarea adversarului, clevetirea și luarea în rîs au fost mereu o faptă a plebei. Etica olimpică, păstrată între sportivi pînă la transformarea sportului în clounadă pe banii prostimii, presupunea respectul reciproc. Doar între doi adversari egali spectacolul competiției este unul de admirat. Căci ce slavă și cinste poate aduce victoria asupra unui nimeni, a unuia pe care tu însuți îl desconsideri și îl socotești nedemn? Un luptător cinstit își va vorbi mereu adversarul de bine și îi va lăuda calitățile, căci, în caz de victorie, el însuși va fi mai slăvit, iar, în caz de înfrîngere, nu se va discredita ca unul ce a pierdut de la un nimeni. Oricine recurge la defăimare într-o competiție este perdant, chiar și de va învinge și oricine arată cinste pentru adversar va rămîne demn, chiar și de va pierde. Căci orice luptă nu este decît o încercare a măsurii la care am ajuns și nicidecum o obligație de a învinge pe cineva" — Părintele Savatie Baștovoi

  • 🔃 Paradoxul protestant: să cred că eu, care petrec în întunericul păcatelor, mă pot ruga pentru oricine, iar sfinții care sînt în slava lui Dumnezeu nu se pot ruga pentru mine.

  • ✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Pentru că nimic în lume nu mai trece fără scandal, am ajuns să avem și scandalul canonizărilor. / "Dacă Apostolul ne spune că sfinții vor judeca lumea, noi facem invers, căci la noi lumea judecă sfinții. Și de unde atîția judecători? Și de unde atîtea învățături sucite despre sfințenie? Unii ne lămuresc ce osteneală este să faci "dosarul" unui sfînt, alții ne spun că sfinții au nevoie de tare multe mărturii, dar nu așa oricum, ci să bifeze toate rubricile din ancheta de canonizare. În sfîrșit, ni se spune la ce folosesc sfinții: sfinții, cică, sînt un exemplu pentru credincioși. Curată muncă cu poporu. Nu, sfinții nu sînt un exemplu! Nici prorocul David, nici Maria Egipteanca, nici Ștefan cel Mare, nici Arsenie cel Mare, nici Simeon cel Nebun pentru Hristos, nici Xenia din Peterburg nu sînt exemple de urmat. Sfinții sînt sfinți și atît. Sînt sfinți pentru Dumnezeu, nu pentru oameni. Nimeni din sfinți nu s-a sfințit cu gîndul de a fi un exemplu pentru oameni, de a ajunge pe un calendar, pe un breloc. Sfinții sînt oameni care s-au îndumnezeit. Atît. Cum? Prin harul lui Dumnezeu. Cum au agonisit harul e o lucrare de taină a fiecăruia și foarte puțin din cele ce se arată lumii a contribuit la această tainică întîmplare. Cu atît mai mult, pentru har nu există dovezi. De aceea soborul Bisericii, prin rugăciune și descoperire, mărturisește și întărește sfințenia unui om. Nu, nu pentru a ni-l oferi ca exemplu, ci pentru a ne încredința că ne putem ruga lui așa cum ne rugăm Maicii Domnului și îngerilor, căci un astfel de om sfințit se face mijlocitor între cei rămași și Dumnezeu. Nu înțelegeți un sfînt, nu vă rugați lui! Rugați-va la cei pe care îi înțelegeți și către care simțiți chemare și înclinare. Dar nu judecați fără noimă pe nimeni. Dacă pe aproapele nostru nu avem voie să îl judecăm, cu cît mai mare păcat avem cînd judecăm un sfînt. Astfel de discuții ne pot împinge foarte ușor spre păcatul hulei împotriva Duhului Sfînt. Sau chiar se simte cineva chemat să judece sfinții? Să judece fiecare faptele sale, căci aceasta este singura judecată îngăduită." — Părintele Savatie Baștovoi

  • 📝 Părintele Savatie Baștovoi: Cuvintele sunt bune atunci cînd ne apropie și rele atunci când ne dezbină / "Omul golit de conținut se cunoaște după nevoia sa de a-i critica pe alții. Este pururea nemulțumit și pentru toate nereușitele sale are un vinovat: un altul decât el. Acești oameni își încep ziua prin a mai găsi ceva ce merge rău, ceva greșit, ceva urât în lume. Trupul lor e ca o cutie de rezonanță a răului. Dacă văd un om frumos și bun, ei nu au liniște până nu-i găsesc un neajuns, măcar o rudă păcătoasă să-i găsească. Alungați de la voi pornirea de a vedea răul în ceilalți. Singurul loc unde se cuibărește răul e chiar inima mea. Răul inimii mele trebuie să-l văd, să-l critic, să-l alung. Până se face curat și lumină. Până totul devine bucurie. Atunci și răul lumii parcă e mai slab, iar oamenii mai buni, vorbirea mai frumoasă. Cuvintele sunt bune atunci cînd ne apropie și rele atunci când ne dezbină. Din prisosul inimii vorbește gura." - Ieromonah Savatie Baștovoi

  • ☦️ Părintele Savatie Baștovoi: Bucuria este o formă de ”nebunie” fericită, în sensul în care și apostolii ziceau că s-au făcut pe ei înșiși ”nebuni pentru Hristos” / „Diavolul urăște bucuria, pentru că bucuria îi molipsește și pe ceilalți cu starea de bine și mulțumire, iar aceasta este starea în care dragostea se împlinește în chip firesc. Omul bucuros acționează cu ușurință, este lipsit de frică și nu ține cont de sine. Bucuria este o formă de ”nebunie” fericită, în sensul în care și apostolii ziceau că s-au făcut pe ei înșiși ”nebuni pentru Hristos”. De aceea să nu vă mirați dacă, după isprăvirea unui lucru bun, care vă bucură sufletul, se abat oameni răi care vă încolțesc, pentru că diavolul urăște bucuria, fiind zavistios, așa cum și pe Adam în Rai l-a urît pentru bucuria în care petrecea. A nu suferi bucuria aproapelui - iată forma supremă de îndrăcire!” — Părintele Savatie Baștovoi

  • ☦️ Pr. Savatie Baștovoi: Oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfânt care este în ei → / „Biserica a fost întemeiată la Cina cea de taină, nu în piață, nu pe balconul imperatorului. Hristos a rupt Pîinea Trupului Său și a dat celor doisprezece aleși ai Săi, între care era și trădătorul. Hristos a venit în lume nu ca să facă ordine în ea, ci ca să ne scoată din lume pe cei pe care I-a dorit. Ne place, nu ne place, dar Hristos nu a dorit să-l convertească pe Pilat. Nici măcar nu i-a răspuns la întrebare atunci cînd Pilat L-a provocat să îi vorbească despre adevăr. Răspunsul lui Hristos la inițiativele mai marilor acestei lumi este tăcerea. Cei care reproșează Bisericii Ortodoxe că nu este în pas cu vremea, aduc cel mai bun argument că Ortodoxia este Biserica lui Hristos. Sîntem acuzați că am rămas în Bizanț, că trăim după canoane de acum 1800 de ani? Ba mai mult, avem și canoanele apostolilor pe care au și fost formulate toate celelalte. Așadar, chiar cei care ne acuză de vechime, ne spun să renunțăm la tot ce sîntem și să ne alipim celor care nu mai au nici o legătură cu apostolii, deci nici o legătură cu Hristos. Însăși dorința lor de a se schimba mereu după placul Pilaților și de a sta la masă cu ei, încurcînd vorbele despre adevăr numai ca să nu tacă, arată că nu sînt urmașii Celui care a tăcut cu prețul morții. Fraților, canoanele sînt o mare bogăție cerească dăruită nouă de sfinții lui Hristos, cei care stau la masă cu El și aud vorbele Lui pe care lumea nu le aude. Blîndețea și înțelepciunea sfinților topește toată răutatea, alungă deznădejdea, înțelepțește pruncii. Oare chiar crede cineva că sfinții au făcut acele canoane aspre ca să ne piardă pe noi, păcătoșii, sau ca să ne despartă de Biserică? Cine a văzut vreodată un sfînt, iar eu am văzut, cunoaște că asprimea lor este măsura desăvîrșirii spre care trebuie să tindem. Nici Hristos nu a venit să strice Legea sau prorocii, ci ca să le plinească prin mila Sa. Căci dacă vom coborî masura la nivelul nostru, al păcătoșilor, numind virtute ceea ce este păcat, la ce ne mai trebuiește Mîntuitor, că noi înșine, cu mintea noastră ne-am și mîntuit. Toate cîte ne-au lăsat sfintii nu sînt din lumea aceasta, ci măsură îngerească la care ei înșiși au ajuns. Cu adevărat, nici unul din sfinți nu a pus sarcini pe care el însuși nu le-a purtat. De aceea, a zis prorocul: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!” Și oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfînt care este în ei. Biserica lui Hristos este biserica sfinților, nu a revoluționarilor, reformatorilor și doctorilor. Acolo unde sfinții nu mai sînt autoritate și călăuză, acolo conduce mintea căzută, acolo totul este posibil, totul înafară de mîntuire. Să se cerceteze fiecare în ce legătură este cu sfinții și cine este autoritate pentru el atunci cînd poartă o discuție. Așa vom cunoaște în ce legătură sîntem cu Hristos.” — Pr. Savatie Baștovoi

Subestimarea adversarului, clevetirea și luarea în rîs au fost mereu o faptă a plebei.

Etica olimpică, păstrată între sportivi pînă la transformarea sportului în clounadă pe banii prostimii, presupunea respectul reciproc.

Doar între doi adversari egali spectacolul competiției este unul de admirat.

Căci ce slavă și cinste poate aduce victoria asupra unui nimeni, a unuia pe care tu însuți îl desconsideri și îl socotești nedemn?

Un luptător cinstit își va vorbi mereu adversarul de bine și îi va lăuda calitățile, căci, în caz de victorie, el însuși va fi mai slăvit, iar, în caz de înfrîngere, nu se va discredita ca unul ce a pierdut de la un nimeni.

Oricine recurge la defăimare într-o competiție este perdant, chiar și de va învinge și oricine arată cinste pentru adversar va rămîne demn, chiar și de va pierde.

Căci orice luptă nu este decît o încercare a măsurii la care am ajuns și nicidecum o obligație de a învinge pe cineva

• Autor: Părintele Savatie Baștovoi

• Sursa: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid02w57GvUrGaGAniyyiE3VDK4rvAaZUokbjomWyBmhpyvLB5cNFMUcN68uuC7UzZcS8l

https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid0kkJGrezEQbzokSByWzcvRvBx9i9KKNasQ7jEkMntKygEbaNb4fSPYNpEEbiJYQwTl

Comentariul Ortodoxia.RO:

Maica Domnului a intervenit pentru mirii din Cana Galileii iar Hristos a ascultat-o și a prefăcut apa în vin — protestanții și neoprotestanții nu țin seama de această minune în discursurile lor eretice împotriva sfinților ... de aceea o și disprețuiesc pe Maica Domnului (ce grozăvie!).

Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 2:

1 . Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo.
2 . Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă.
3 . Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin.
4 . A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.
5 . Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.
6 . Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre.
7 . Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus.
8 . Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus.
9 . Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire,
10 . Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.
11 . Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.
12 . După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas decât puţine zile.

Dacă erezia în sine (inclusiv persistența în erezie) este idolatrie atunci mesajul de mai jos explică foarte bine acest regretabil și dureros aspect: "vraja" produsă la nivel mental de erezie îi face pe adepții acestor doctrine să persiste în acea erezie — să fie prizonieri de bunăvoie a unor neadevăruri pe care ei le consideră "adevăruri".

🚩 Erezia este o jignire imensă adusă lui Dumnezeu❗

Evanghelia vindecării demonizaților din ținutul Gadarei — Ev. Matei 8, 28-34:

Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.

Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?

Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.

Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.

Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.

Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.

Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

• O postare a Părintelui Savatie Baștovoi legată de Evanghelia vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei
  
  De ce s-au aruncat porcii în mare și de ce gadarenii L-au alungat pe Hristos, rugîndu-L să nu intre în cetatea lor? Cineva a zis că porcii s-au "sinucis" pentru a evita jugul diavolilor, dintr-un fel de demnitate porcească. Altcineva, tot doctor în teologie, crede că gadarenii L-au alungat pe Hristos din cauza pagubei pe care au suferit-o prin înecarea unei turme atît de mari de porci. Dar ce s-a întîmplat, de fapt? Ne răspunde Sfîntul Ioan Gură de Aur.
  
  Porcii nu s-au sinucis, ci au fost uciși de către diavoli. Prin aruncarea, în aceeași clipă, a turmei de porci în mare, diavolii au arătat adevărata intenție pe care o au cu fiecare din noi, aceea de a ne ucide. Iar faptul că pe cei doi îndrăciți nu i-au putut ucide, arată că Dumnezeu ne păzește prin îngerii Săi și că diavolul nu are putere absolută asupra omului posedat, ci doar atît cît îngăduie Dumnezeu.
  
  De ce proprietarii porcilor nu au cerut socoteală de la Hristos pentru marea lor pagubă și nici nu au pomenit nimic de porci? Au ieșit în fugă la marginea cetății și L-au rugat să nu intre în ținutul lor. Au făcut asta nu pentru pierderea porcilor, pe care au considerat-o neînsemnată, (nici măcar de a fi pomenită), ci pentru că se temeau că Hristos va descoperi și alte păcate, pe lîngă fapta de a crește porci împotriva poruncii date lui Moise. Gadarenii, fiind iudei, creșteau porci și făceau din asta venit, încălcînd porunca, de aceea, cînd Hristos, în care ei au recunoscut un proroc, le-a aruncat porcii în mare în chip minunat (credeau ei), aceștia s-au speriat și de alte pedepse ce ar fi putut să le îndure. Așa se explică faptul că proprietarii unei turme atît de mari de porci nu au avut nimic de reproșat și nici nu au cerut despăgubiri, ci doar L-au rugat să nu intre în cetatea lor.
  
  Sursa postării: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid02zWT9iNQDvWNqMzecb8Xcxjw9xk8oATbBC27qGcTrGE356BYD9fPUwgJwiePzT2zl/
  
  

• Comentarii Patristice

  1. (Mt. 28, 28) Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
     
     Cealaltă parte trebuie înțeleasă,în primul rând, în sensul său propriu. Dar, după o interpretare alegorică, demonizații care L-au întâlnit pe Domnul în ținutul gadarenilor, adică în țara neamurilor, ar putea fi văzuți ca având sorgintea celor din seminția lui Ham și Iafet, cei doi fii ai lui Noe, ca osebiți de evrei, care își au sorgintea în Sem, primul născut al lui Noe. Sau ar putea fi înțeleși ca toți cei ținuți robi de către diavol, în păcatul idolatriei. Ei sunt împovărați de lanțurile greșelilor și cătușele păcatelor. Nu locuiau în oraș, adică în comunitatea legământului, unde poruncile divine erau în vigoare. Mai curând, ei sălășluiesc printre morminte, închinându-se la idoli și cinstind amintirile celor puternici sau imaginile celor morți.
     
     (Cromatius, Tratat la Matei 43.4).

  2. (Mt. 28, 29) Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
     
     Natura divină a Fiului Unul Născut deja chinuia pe demoni în flăcări de nedescris. Domnul îi prindea pe demoni pe drumuri fără ieșire, dezlegând tirania lor. Ai venit înainte de vreme, au strigat ei. Căci știau din Scripturi că Hristos avea să vină și să-i judece. Privind întruparea ca și cum s-ar fi întâmplat la timpul nepotrivit, spuneau că El a venit pe nepregătite. Această greșită interpretare nu este surprinzătoare. În felul lor înșelător de a fi, nu au ezitat să spună chiar și aceasta. Deși știau că mânia lui Dumnezeu va veni asupra lor, tot spuneau cu semeție: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Știau că Judecata de Apoi le va aduce o pedeapsă în aceeași măsură în care nu au respectat poruncile lui Dumnezeu.
     
     (Sfântul Chiril al Alexandriei, Fragment 101)

  3. (Mt. 28, 29) Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
     
     Căci demonii au spus: Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Vedeți, nu spun că nu au păcătuit, ci cer să nu sufere pedeapsa înainte de vreme. Pentru că Hristos îi prinsese în fapt, săvârșind acele orori nemaivăzute și pline de fărădelege, schimonosind și chinuind în felurite chipuri făptura Sa, și, pentru că fărădelegile lor erau atât de mari, credeau că Hristos nu va întârzia în a-i pedepsi, l-au implorat să nu-i trimită înapoi. Ei, cei care nici cu cătușe de fier nu putea fi legați, au venit legați în fața Domnului. Ei, cei care alergau prin munți, au venit singuri în câmpie. Și ei, care împiedicau pe toți ceilalți să treacă, au stat neclintiți la vederea lui Iisus, care le stătea în cale.
     
     (Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 28.2)

  4. (Mt. 8, 31) Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
     
     Slugile cer să li se dea locul ce li se cuvine: trimite-ne în turma de porci. Nebunia cere să fie trimisă din morminte, în turma de porci, căci nu se gândește să scape de mirosul cel greoi, ci să-l schimbe cu un altul. Trimite-ne în turma de porci. Căzând din cer, caută necurăția. După ce au viețuit în lumea cea de sus, caută mocirla porcilor. Trimite-ne în turmă. O turmă este trimisă într-o altă turmă, o legiune de demoni făcându-se astfel văzută și se pare că doi oameni au fost cauza a ceva la care o turmă de porci nu a putut rezista.
     
     (Petru Hrisologul, Predica 16.7)

  5. (Mt. 8, 32) Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
     
     Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Sunt sacrificate animalele cu miros greu, nu pentru că demonii au cerut asta,ci ca să se arate cât de păguboși pot fi împotriva oamenilor. Ei caută cu râvnă să distrugă și să piardă ceea ce există, acționează, mișcă și viețuiește. Ei caută moartea oamenilor, căci vechea dușmănie, cu rădăcina adânc înfiptă în mânie și răutate, este mai cu seamă față de oameni. Demonii nu renunță decât dacă sunt biruiți cu putere. Ei săvârșesc răul pe care sunt puși să îl facă și de aceea animalele greu mirositoare sunt sacrificate pentru a se arăta cu tărie că demonii au voie să intre în turmă, dar nu în oameni. Prin păcatele noastre,noi îi împuternicim să facă rău. În același fel, prin puterea credinței noastre călcăm peste capurile demonilor și devin supuși ai noștri prin biruința lui Hristos.
     
     (Petru Hrisologul, Predica 16.8)

  6. (Mt. 8, 33) Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
     
     Păzitorii au fugit la vederea puterii divine, au spus cele întâmplate și oamenii au rugat pe Domnul să treacă din hotarele lor. Asta ar putea să simbolizeze pe căpeteniile iudeilor sau pe preoții idolilor, care, împărțind hrana greșelilor lor oamenilor necurați și necredincioși, îi hrănesc ca pe porci, pentru o moarte veșnică.
     
     (Cromatius, Tratat la Matei 43.5)

  7. (Mt. 8, 33) Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
     
     Sau aceasta poate fi înțeleasă altfel, căci poate exista mai mult de un singur înțeles spiritual (urmând lui Origen, Cromatius arată că, în timp ce înțelesul literal al unui pasaj biblic este unic, i se pot oferi mai mult de un înțeles spiritual sau alegoric -n.tr) , adică, îi putem privi pe acești doi demonizați într-un sens mai larg, ca pe doi oameni dintre neamuri (precum am arătat mai înainte, urmașii lui Ham și Iafet – a se vedea 8, 28) care, prin cuvântul și harul lui Hristos, au fost eliberați din robia demonilor. Poate, prin turma de porci îi putem înțelege pe eretici care, scoși din comunitatea credincioșilor, sunt cunoscuți ca fiind mutați. Dacă este așa, păzitorii pot fi văzuți ca arhitecți ai ereziilor și învățători ai minciunii, care hrănesc aceste turme de porci cu învățături greșite, nu pentru viață, ci pentru moarte. Căci acești neînfrânați învățători îi hrănesc, nu cu hrana cerească, nici cu mâncarea unei vieți sănătoase, ci cu cea mai nebunească și necurată învățătură a fățărniciei.
     
     (Cromatius, Tratat la Matei 43.6)

  8. (Mt. 8, 34) Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
     
     L-au rugat să plece din hotarele lor, nu din mândrie (precum cred mulți) , ci din smerenie. Să găsesc nevrednici de prezența Domnului, precum și Petru a căzut în genunchi înaintea Domnului după prinderea peștilor și Ia zis:pleacă de la mine, Doamne, căci sunt păcătos.
     
     (Fericitul Ieronim, Comentariu la Matei 1.8.34)

  9. (Mt. 8, 34) Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
     
     Cetatea din care au venit să întâlnească pe Domnul, cerându-i să plece din hotarele lor, reprezintă sinagoga, care nu a voit să primească pe Domnul și Mântuitorul ființei umane, chiar și după ce au privit divina Sa putere. De aceea, Hristos s-a întors în cetatea Sa. Pentru că a fost refuzat de către sinagogă, a venit la Biserica Sa,pe drept numită cetatea lui Dumnezeu. Văzându-L, gadarenii L-au rugat pe Domnul să plece din hotarele lor. Astfel de oameni se află și printre noi. Din necredință, Îl silesc pe Domnul și Mântuitorul lumii să plece din hotarele inimii lor, după cum spune Scriptura: înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului (Sol. 1, 4) .
     
     (Cromatius, Tratat la Matei 43.7)

  10. (Mt. 9, 1) Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.
      
      Văzându-L, gadarenii L-au rugat să treacă din hotarele lor. Astfel de oameni se găsesc și astăzi printre noi. Din necredință Îl silesc pe Domnul și Mântuitorul lumii să se treacă din hotarele inimii lor, după cum spune și Scriptura: înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului (Sol. 1, 4) .
      
      (Cromatius, Tratat la Matei 43.7)

"Dacă Apostolul ne spune că sfinții vor judeca lumea, noi facem invers, căci la noi lumea judecă sfinții. Și de unde atîția judecători? Și de unde atîtea învățături sucite despre sfințenie?

Unii ne lămuresc ce osteneală este să faci "dosarul" unui sfînt, alții ne spun că sfinții au nevoie de tare multe mărturii, dar nu așa oricum, ci să bifeze toate rubricile din ancheta de canonizare. În sfîrșit, ni se spune la ce folosesc sfinții: sfinții, cică, sînt un exemplu pentru credincioși. Curată muncă cu poporu.

Nu, sfinții nu sînt un exemplu! Nici prorocul David, nici Maria Egipteanca, nici Ștefan cel Mare, nici Arsenie cel Mare, nici Simeon cel Nebun pentru Hristos, nici Xenia din Peterburg nu sînt exemple de urmat. Sfinții sînt sfinți și atît. Sînt sfinți pentru Dumnezeu, nu pentru oameni. Nimeni din sfinți nu s-a sfințit cu gîndul de a fi un exemplu pentru oameni, de a ajunge pe un calendar, pe un breloc.

Sfinții sînt oameni care s-au îndumnezeit. Atît. Cum? Prin harul lui Dumnezeu. Cum au agonisit harul e o lucrare de taină a fiecăruia și foarte puțin din cele ce se arată lumii a contribuit la această tainică întîmplare.

Cu atît mai mult, pentru har nu există dovezi. De aceea soborul Bisericii, prin rugăciune și descoperire, mărturisește și întărește sfințenia unui om. Nu, nu pentru a ni-l oferi ca exemplu, ci pentru a ne încredința că ne putem ruga lui așa cum ne rugăm Maicii Domnului și îngerilor, căci un astfel de om sfințit se face mijlocitor între cei rămași și Dumnezeu.

Nu înțelegeți un sfînt, nu vă rugați lui! Rugați-va la cei pe care îi înțelegeți și către care simțiți chemare și înclinare. Dar nu judecați fără noimă pe nimeni. Dacă pe aproapele nostru nu avem voie să îl judecăm, cu cît mai mare păcat avem cînd judecăm un sfînt. Astfel de discuții ne pot împinge foarte ușor spre păcatul hulei împotriva Duhului Sfînt.

Sau chiar se simte cineva chemat să judece sfinții? Să judece fiecare faptele sale, căci aceasta este singura judecată îngăduită."

— Părintele Savatie Baștovoi

• Comentariul Ortodoxia.RO — Legat de acest subiect, citiți și acest articol mai mult decât relevant: ✝️ Părintele Iustin Pârvu vorbește despre apostolatul uriaș al Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop

"Omul golit de conținut se cunoaște după nevoia sa de a-i critica pe alții. Este pururea nemulțumit și pentru toate nereușitele sale are un vinovat: un altul decât el. Acești oameni își încep ziua prin a mai găsi ceva ce merge rău, ceva greșit, ceva urât în lume. Trupul lor e ca o cutie de rezonanță a răului. Dacă văd un om frumos și bun, ei nu au liniște până nu-i găsesc un neajuns, măcar o rudă păcătoasă să-i găsească.

Alungați de la voi pornirea de a vedea răul în ceilalți. Singurul loc unde se cuibărește răul e chiar inima mea. Răul inimii mele trebuie să-l văd, să-l critic, să-l alung. Până se face curat și lumină. Până totul devine bucurie. Atunci și răul lumii parcă e mai slab, iar oamenii mai buni, vorbirea mai frumoasă. Cuvintele sunt bune atunci cînd ne apropie și rele atunci când ne dezbină. Din prisosul inimii vorbește gura." - Ieromonah Savatie Baștovoi

„Diavolul urăște bucuria, pentru că bucuria îi molipsește și pe ceilalți cu starea de bine și mulțumire, iar aceasta este starea în care dragostea se împlinește în chip firesc.

Omul bucuros acționează cu ușurință, este lipsit de frică și nu ține cont de sine.

Bucuria este o formă de ”nebunie” fericită, în sensul în care și apostolii ziceau că s-au făcut pe ei înșiși ”nebuni pentru Hristos”.

De aceea să nu vă mirați dacă, după isprăvirea unui lucru bun, care vă bucură sufletul, se abat oameni răi care vă încolțesc, pentru că diavolul urăște bucuria, fiind zavistios, așa cum și pe Adam în Rai l-a urît pentru bucuria în care petrecea.

A nu suferi bucuria aproapelui - iată forma supremă de îndrăcire!”

Părintele Savatie Baștovoi

☦️ Pr. Savatie Baștovoi: Oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfânt care este în ei →

☦️ Părintele Savatie Baștovoi: Grija de a da bine înafară a făcut ca biserica de pe internet, de la TV și Radio, să fie mai importantă decît cea reală și adevărată. →

☦️️ Părintele Savatie Baștovoi la 1 Septembrie câteva cuvinte despre Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia →

✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, mîntuiește-ne pe noi! →

☦️ Ieromonah Savatie Baștovoi: Căutaţi ce este bine în celălalt. Nu mai vedeţi răul, iertați!

⛪️ Părintele Savatie Baștovoi: Biserica este Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească. Prin această mărturisire se închide gura oricărui consiliu, secretariat sau purtător de cuvînt care ne spun că există mai multe biserici. →

✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Conflictul psihologilor cu Ortodoxia →

✝️ Părintele Savatie Baștovoi: despre iertare vs toleranță

☦️ Cel mai perfid îndemn care s-a tot repetat în "acele" zile a fost: "Să unim Ortodoxia cu lumea creștină!" →

🔴 Părintele Savatie Baștovoi despre intelectualii Bisericii

⭕ Părintele Savatie Baștovoi: "Logica de fier a marxismului-științific-ortodox ..." 💪🏿

📜 Savatie Baștovoi: 10 GÎNDURI CONTRA DEPRESIEI - Către un tînăr care mi le-a cerut

✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Iubiți icoanele, iubiți Sfinții, iubiți Ortodoxia, căci doar așa putem ajunge la adevărata iubire de Dumnezeu, închinîndu-ne Lui în Duh și Adevăr. →

„Biserica a fost întemeiată la Cina cea de taină, nu în piață, nu pe balconul imperatorului. Hristos a rupt Pîinea Trupului Său și a dat celor doisprezece aleși ai Săi, între care era și trădătorul.

Hristos a venit în lume nu ca să facă ordine în ea, ci ca să ne scoată din lume pe cei pe care I-a dorit. Ne place, nu ne place, dar Hristos nu a dorit să-l convertească pe Pilat. Nici măcar nu i-a răspuns la întrebare atunci cînd Pilat L-a provocat să îi vorbească despre adevăr.

Răspunsul lui Hristos la inițiativele mai marilor acestei lumi este tăcerea.

Cei care reproșează Bisericii Ortodoxe că nu este în pas cu vremea, aduc cel mai bun argument că Ortodoxia este Biserica lui Hristos. Sîntem acuzați că am rămas în Bizanț, că trăim după canoane de acum 1800 de ani? Ba mai mult, avem și canoanele apostolilor pe care au și fost formulate toate celelalte.

Așadar, chiar cei care ne acuză de vechime, ne spun să renunțăm la tot ce sîntem și să ne alipim celor care nu mai au nici o legătură cu apostolii, deci nici o legătură cu Hristos.

Însăși dorința lor de a se schimba mereu după placul Pilaților și de a sta la masă cu ei, încurcînd vorbele despre adevăr numai ca să nu tacă, arată că nu sînt urmașii Celui care a tăcut cu prețul morții.

Fraților, canoanele sînt o mare bogăție cerească dăruită nouă de sfinții lui Hristos, cei care stau la masă cu El și aud vorbele Lui pe care lumea nu le aude. Blîndețea și înțelepciunea sfinților topește toată răutatea, alungă deznădejdea, înțelepțește pruncii.

Oare chiar crede cineva că sfinții au făcut acele canoane aspre ca să ne piardă pe noi, păcătoșii, sau ca să ne despartă de Biserică? Cine a văzut vreodată un sfînt, iar eu am văzut, cunoaște că asprimea lor este măsura desăvîrșirii spre care trebuie să tindem.

Nici Hristos nu a venit să strice Legea sau prorocii, ci ca să le plinească prin mila Sa. Căci dacă vom coborî masura la nivelul nostru, al păcătoșilor, numind virtute ceea ce este păcat, la ce ne mai trebuiește Mîntuitor, că noi înșine, cu mintea noastră ne-am și mîntuit.

Toate cîte ne-au lăsat sfintii nu sînt din lumea aceasta, ci măsură îngerească la care ei înșiși au ajuns. Cu adevărat, nici unul din sfinți nu a pus sarcini pe care el însuși nu le-a purtat. De aceea, a zis prorocul: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!” Și oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfînt care este în ei.

Biserica lui Hristos este biserica sfinților, nu a revoluționarilor, reformatorilor și doctorilor. Acolo unde sfinții nu mai sînt autoritate și călăuză, acolo conduce mintea căzută, acolo totul este posibil, totul înafară de mîntuire.

Să se cerceteze fiecare în ce legătură este cu sfinții și cine este autoritate pentru el atunci cînd poartă o discuție. Așa vom cunoaște în ce legătură sîntem cu Hristos.”

— Pr. Savatie Baștovoi

Sursa: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid0pqcATuVXUfUu5cRFdgVorJgbDBmDQaS2CLo7JiVXex3bbMTCdgJoCgTyp6kUHf6Jl

• ☦️ Părintele Savatie Baștovoi: Grija de a da bine înafară a făcut ca biserica de pe internet, de la TV și Radio, să fie mai importantă decît cea reală și adevărată. →

• ☦️️ Părintele Savatie Baștovoi la 1 Septembrie câteva cuvinte despre Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia →

• ✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, mîntuiește-ne pe noi! →

• ☦️ Ieromonah Savatie Baștovoi: Căutaţi ce este bine în celălalt. Nu mai vedeţi răul, iertați!

• ⛪️ Părintele Savatie Baștovoi: Biserica este Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească. Prin această mărturisire se închide gura oricărui consiliu, secretariat sau purtător de cuvînt care ne spun că există mai multe biserici. →

• ✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Conflictul psihologilor cu Ortodoxia →

• ✝️ Părintele Savatie Baștovoi: despre iertare vs toleranță

• ☦️ Cel mai perfid îndemn care s-a tot repetat în "acele" zile a fost: "Să unim Ortodoxia cu lumea creștină!" →

• 🔴 Părintele Savatie Baștovoi despre intelectualii Bisericii

• ⭕ Părintele Savatie Baștovoi: "Logica de fier a marxismului-științific-ortodox ..." 💪🏿

• 📜 Savatie Baștovoi: 10 GÎNDURI CONTRA DEPRESIEI - Către un tînăr care mi le-a cerut

• ✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Iubiți icoanele, iubiți Sfinții, iubiți Ortodoxia, căci doar așa putem ajunge la adevărata iubire de Dumnezeu, închinîndu-ne Lui în Duh și Adevăr. →

Grija de a da bine înafară a făcut ca biserica de pe internet, de la TV și Radio, să fie mai importantă decît cea reală și adevărată. Sute de milioane de euro s-au investit în ultimele decenii în știri, fotografii, festivaluri, așezăminte pentru care lumea ar fi trebuit să laude Biserica.

Grija de a convinge lumea că nu sîntem retardați, nici hoți sau paraziți, a umplut cerul de fotografii cu preoți care donează sînge sau descarcă pungi cu orez, zahăr și hîrtie igienică pentru săraci. Săracii sînt și ei în poze.

Toate aceste eforturi nu au mai lăsat prea mult loc pentru predica duhovnicească de care au nevoie cei care merg duminică de duminică la biserică. Ba, dimpotrivă, raportarea faptelor caritabile, expunerea exaltărilor și trimeterile la propriul exemplu de virtute, de tip protestant, au devenit un nou model "duhovnicesc".

În acest context, nu ne mai plac mustrările sfinților, nici îndemnurile la lacrimi și pocăință, nici iadul cel pregătit pentru păcătoși, ci totul e o continuă nevoie de reformă și adaptare la "noua realitate".

Dar noi nu am fost chemați în Biserică pentru a o schimba după felul și asemănarea noastră, ci ca să ne schimbăm noi după chipul Bisericii.

Pentru aceasta avem modele pe sfinți ce ni se descoperă prin rugăciune și prin scrierile lor sfinte.

Duhul Sfânt care a insuflat pe sfinți este neschimbat și viu. El ne învață că doar ceea ce agonisim în taina inimii este valoros, nu ceea ce arătăm înafară. Căci cei ce își arată lucrarea înafară și-au luat plata lor, spune Hristos, și doar cei ce lucrează milostenia în taină vor fi răsplătiți de Tatăl ceresc, Cel ce vede întru ascuns.

Sura: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid0koTB2Mgx4YbvJuAGdsv4vMafA234KRLY5rTxWkH4o6SKFfAN5fniuEopgjfjmJhFl/

Astăzi este ziua Părintelui Selafiil de la Noul Neamț. Era asemenea sfinților din Pateric, niciodată cîrtind, niciodată jeluindu-se pentru rănile deschise și durerile pe care le purta, niciodată clevetind, niciodată judecînd pe cineva, nepomenind răul, pururea fiind cu inima deschisă spre cei ce îi pășeau pragul, chiar de era măcinat de dureri la vîrsta sa înaintată.

Acest om desăvîrșit niciodată nu a socotit pe vreun preot sau episcop păcătos, ci și preoților tineri le săruta mîna cu evlavia cuvenită unor sfinți. Iar dacă cineva din preoții tineri, dorind să se smerească, trăgea mîna, părintele îl ținea cu mîna sa curată ca de ceară și, sărutîndu-l, spunea: "cinste dai, cinste ai!" Același lucru îl făcea și Părintele Arsenie Papacioc, sărutînd mîna preoților tineri.

Această cinste pentru harul lui Dumnezeu nu era nicidecum zdruncinată de păcatele și neajunsurile omenești. Nejudecarea și iertarea erau lucrarea de bază pe care o propovăduia Părintele, căci din ele se naște smerenia și iubirea.

Cunoștea foarte bine Scripturile și Viețile Sfinților, avînd o memorie fenomenală. Urmărea împlinirea prorociilor și el însuși a prorocit multe lucruri care se întîmplă acum.

Îi plăcea Părintele Cleopa și deseori spunea: "Au și romănii un sfînt amu, Părintele Cleopa".

A adormit în 2005 la 97 de ani. De multe ori spunea: "mare învolmoșală se așteaptă în Biserică, eu n-o s-o prind, dar voi o s-o prindeți. Arhiereii vor spune că Hristos nu-i Dumnezeu, rar vei găsi preot credincios. Dar cine va mărturisi dreapta credință, Dumnezeu o să-i ierte toate păcatele, oricît de păcătos ar fi".

Dumnezeu să te ierte și să te odihnească, Părinte Selafiil! Roagă-te și pentru noi, pe care ne-ai numit frați, așa cum ai făgăduit!

Dacă marele proroc David se ruga cu lacrimi ca Dumnezeu măcar să privească spre el, și, de privea, socotea că se va mîntui, ce vom spune despre Maica Domnului, în pîntecele căreia Dumneze a dorit să se sălășluiască și din a carei sînge preacurat și-a împletit inimă? Dacă cei mai mari sfinți pierdeau harul din pricina unui gînd, oare cum erau gîndurile Celei ce îl avea pe Dumnezeu în pîntece, iar mai apoi la sîn, hrănindu-L cu laptele ei. Iată de ce o cinstim pe Maica Domnului și cu smerenie ne plecăm în fața sfințeniei ei! Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, mîntuiește-ne pe noi! - Părintele Savatie Baștovoi

Sursa: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid02JeHnGb3ap47P2cfohkabj9ZHyw3LBxtAv9uydofuboeguemGpJvoF6ssxadWr9yTl

Căutaţi ce este bine în celălalt. Nu mai vedeţi răul, iertaţi. De ce este aşa? Păi, poate l-a bătut mama când era mic, l-a ascuns în dulap. Cine ştie ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce stare de sănătate. E mai morocănos pentru că aşa-i el, dar ştii ce face el în chilia sa? Poate bate şi el metanii, plânge la icoane, îi pare rău şi cred că îi e ruşine şi lui de felul cum este şi îi e greu să vină să-şi ceară iertare.

Părinţii ne ziceau aşa: „Când cineva îţi greşeşte, te ceartă, tu dă vina pe diavol.” Pentru că nimeni dintre noi nu vrea să facă răul. Nici noi nu-l vrem, pentru că toţi credem în Hristos şi vrem să-I slujim Lui. Dar noi facem şi rău. De ce? Păi, de ce? Cu voie? Nu cu voie, pentru că diavolul ne învaţă să facem rău. Dă vina pe diavol şi scuteşte-l pe aproapele tău de vina asta. S-a-ntâmplat, e trecător. E un accident. Răul pe care îl face aproapele nostru este accidental. Nu trebuie să ne facem impresia despre el şi să-l vedem prin prisma acestui rău pe care îl face. Asta înseamnă a judeca.

Ce înseamnă a judeca? Înseamnă a-l vedea pe cel din faţa noastră prin prisma faptelor rele pe care le face, socotind că ele îl caracterizează. El a strigat ieri la mine, e adevărat, dar asta nu-l caracterizează, el nu strigă tot timpul. Şi chiar dacă strigă tot timpul, să gândesc că înseamnă că nu se mânie, pentru că dacă aşa s-a obişnuit, nici nu mai ţine atâta răutate.

Cu tot felul de gânduri de acest fel să încercăm să iertăm, să iubim. Să iubim pe fiecare în toată nebunia lui, pentru că fiecare avem nişte „păsărele” ale noastre, dar ni le iertăm. Şi pe celălalt trebuie să-l ierţi! De ce pe tine te accepţi aşa cum eşti, dar pe celălalt vrei să-l faci ca la carte, că aşa scrie în Evanghelie, că aşa scrie la Sfinţii Părinţi. Vezi-l şi pe el în toată complexitatea lui, în toate nebuniile lui, pentru că Dumnezeu şi pe el l-a chemat la botez, i-a dat o grămadă de daruri şi nu ştii tu cum îl judecă Dumnezeu.

Părintele Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, 2006 – fragment

Crezul nostru creștin ne spune foarte clar și răspicat, fără vreo șansă de reinterpretare, că Biserica este Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească. Prin această mărturisire se închide gura oricărui consiliu, secretariat sau purtător de cuvînt care ne spun că există mai multe biserici.

Biserica este Una, mărturisim noi în Crez, dar ca să nu existe vreo îndoială cu privire la orice altă grupare ce se declară biserică, Sfinții Părinți ne-au lăsat condiția Sobornicității. Adică, sîntem una peste tot în lume prin faptul că ne recunoaștem ca fiind Una, separată, deosebită, unită prin mărturisire și recunoaștere reciprocă a tuturor episcopilor și preoților săvîrșitori ai lucrării sfințitoare primite de la Sfinții Apostoli, pentru care numim Biserica noastră și Apostolică.

Sobornicitatea este criteriul fundamental prin care se păstrează Biserica. Oricine nu se află în Sobor, se desprinde de Biserică, pierzînd harul. Argumentul cum că "și ei sînt, pentru că au fost" este antievanghelic, după cum răspunde Apostolul Ioan: "de la noi au ieșit, dar nu erau de-ai noștri" (I Ioan, 2,19).

Nimic nu urăște diavolul mai mult ca sobornicitatea. De s-ar ruga toți oamenii neîncetat, dar fără să fie uniți între ei, diavolul nu doar că nu s-ar tulbura, dar ar si bate din palme. Fără unitatea credinței, pe care o cerem la Liturghie, rugăciunile nu au nici o valoare. De aceea diavolul dezbină Biserica și însuflă apariția sectelor, așa-ziselor biserici încurajate și protejate de legile lumii.

Și pentru că dracul maimuțărește tot ce face Dumnezeu, replica dată Sobornicității Bisericii este Globalismul. Universalitatea credinței este înlocuită de universalitatea Banului. În acest mod Mamona va pune stăpînire pe lume și va cere slujire și închinare ca un dumnezeu.

Astăzi, ca niciodată, Sobornicitatea este atacată, nu de cei din afară, ci de cei dinăuntru. Să ne păzim ca nu cumva, crezînd că aducem slujbă lui Dumnezeu, să ne pomenim că luptăm împotriva Lui.

Sursa: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid02582XgMZ3exiK24mWrgyDsQqfhgiuHcADEWzBCJbroiNRUGGZHKonkWhMGLGh5ziGl/

”Conflictul psihologilor cu Ortodoxia este că înfierează sentimentul de vinovăție pe care noi ne zidim vindecarea.

Începutul căderii este chiar momentul cînd te simți nevinovat, cînd te îndreptățești și cauți scuze și tîlcuri speciale pentru fapta ta prin care ai adus o nedreptate aproapelui.

Căderea lui Adam nu ar fi fost deplină dacă nu s-ar fi îndreptățit.

Iată de ce, o "terapie" în care ești învățat că nu ai nici o vină este din start sortită unei catastrofe duhovnicești care va adînci conflictul dintre tine și ceilalți (normal, dacă tu ești mereu cel nevinovat, ceilalți se vor simți tot mai osîndiți lîngă tine).

Nu poți fi păcătos și nevinovat în același timp și în aceeași persoană. Dar dacă ești infailibil, neprihănit și fără de păcat, atunci da, nu ai motive să te învinovățești și poți merge în continuare la psiholog.”

Părintele Savatie Baștovoi

Cel mai perfid îndemn care s-a tot repetat în "acele" zile a fost: "Să unim Ortodoxia cu lumea creștină!"

Care lume creștină este sinonimă cu "lumea liberă". Acea "lume liberă". Să facem Paștele, zic ei, cu toată lumea creștină! Care lume? Lumea aceea unde nimeni și de foarte mult timp nu mai spune nici măcar "Hristos a înviat adevărat a înviat!" Știți cu toții asta, căci jumătate de Românie sunteți prin lumea liberă. Și atunci de ce vor ei asta?

Credeți că ei nu știu că în "lumea liberă" Paștele nu mai există? Ba știu, dar acesta este creștinismul ideal pentru ei. Pentru ei, creștinismul ideal este un creștinism care nu mai există.

Hristos a înviat!

Timpul Biblic are 7 (șapte) zile, nu 365. "Și a fost seară, și a fost dimineață - ziua întîi". Și așa pînă Duminică. Duminicile, la rîndul lor, se numără de la Paște: Duminica întîia după Paște, Duminica a doua și tot așa, după cum vedem în Evanghelia de pe Sfînta Masă.

7 zile are timpul lui Dumnezeu și așa e structurat și Octoihul, cartea aceea groasă pe care majoritatea preoților nu o mai folosesc. De ce vă rătăciți cu calendarele romane sau de oricare alt fel, care nu sînt de la Dumnezeu?

Să ne întoarcem la ordinea lui Dumnezeu, căci sfinții nu aveau ceasuri elvețiene în altar, ci cînd apunea soarele făceau Vecernia, iar cînd răsărea încheiau Utrenia. Și era seară, și era dimineață. Și, vă asigur, chiar și cele 13 zile dispărute din registrele de stat la corectarea calendarului au existat și în ele s-a făcut Vecernia și Liturghia.

Sursa postării: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid09SqfdtCA5Hg1Sup2G7RsBmQGnJiTRxL6HbCrpKnMYRoBX4yMX83R6gg59iLbcVnFl/

Intelectualii Bisericii sînt cei ce cunosc și iubesc "podoaba Casei Lui", podoaba fiind slujbele cu imnografia lor cerească, cu șiragul lor de dogme scrise cu sîngele mucenicilor și lacrimile cuvioșilor; intelectualii Bisericii sînt cei care vorbesc între ei în "psalmi și în cîntări", după sfatul Apostolului Pavel , pentru care cuvintele Scripturii sînt mai dulci decît mierea și se întorc mereu la Scriptura ca acasă.

Intelectualii Bisericii îi iubesc pe sfinți, cinstesc pe ierarhi și primesc pe preoți ca pe cei pe care Hristos i-a pus economi ai tainelor mîntuitoare;

Intelectualii Bisericii cercetează tainele Dumnezeiești în post și rugăciune, nu sînt asemenea "ritorilor celor mult grăitori", încrezători în nălucirile minții lor deșarte de care se îngrețoșează Biserica în cîntările Sale.

Intelectualii Bisericii nu schimbă Legea, ci o plinesc, nu schimbă rînduiala sfinților, ci mai degrabă o fac cunoscută...

România are mii de astfel de intelectuali prin mănăstirile ei, are mii de preoți învățați în sate și orașe, în țară și peste hotare. România are un patriarh cărturar. România are o mare moștenire patristică conținută în traduceri, dar și în sfinți care au scris spre luminarea lumii întregi, cum au fost cuviosul Paisie de la Neamț sau marele dogmatist și sfînt preotul Dumitru Stăniloae. România a avut mereu mari duhovnici care au hrănit cu har și înțelepciune mii și zeci de mii de credincioși - nu este cu putință a dobîndi cineva har de nu-l va primi de la un astfel de duhovnic prin ascultare.

România este o civilizație patristică în care credincioșii au pus mereu cuvîntul Scripturii mai sus decît orice altă învățătură, cuvîntul sfîntului mai sus decît cuvîntul neacoperit al preotului, cuvîntul bătrînului mai sus decît cuvîntul necercat al tînărului. Oricine strică această ordine aduce o rătăcire cumplită, rupînd taina ascultării care se întinde în acest popor pînă la apostoli.

Să rămînem în binecuvîntarea apostolilor, în iubirea sfinților, sub acoperămîntul Maicii Domnului, căci doar așa Îl avem și pe Dumnezeu.

Hristos a înviat!

Sursa postării: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid02z9tHgoVr2k3CbgqFjibpBqXNPU8eSmppXp2t5acaTogaiG88gbmoTJDhhQsgAt2Tl

Referitor la polemica despre data Paștelui, vă amintesc că, din cele mai vechi timpuri, semnele Paștelui nu au fost lumina de la Ierusalim (despre a cărei existență țăranii noștri nici nu au știut pînă adineauri, cînd au apărut ofertele turistice spre Țara Sfîntă), ci PLOAIA!

Astfel, din cele mai vechi timpuri, la paștele papahagic plouă, iar la Paștele ortodox e vreme frumoasă. Și în acest an, minunea aceasta a avut loc: toată săptămîna a plouat, pînă și sîmbătă dimineața spre prînz, iar de la ora două spre trei, după amiază, a ieșit soarele la Oricova, încît se vedeau umbrele copacilor și ale bisericii. Pămîntul s-a uscat și toată natura s-a încălzit, păsările cîntau și cerul s-a umplut de stele pînă după slujba pascală, iar de pe la ora 4 dimineață, Dumnezeu a lăsat iar natura în starea ei de dinainte, ca să se cunoască, și prin aceasta, că luminarea vreme la învierea Sa a fost o minune, la fel ca și stingerea soarelui la moartea Sa.

Vai de cei care se amestecă în lucrurile cerești, pămîntești fiind!

Iar creștinilor ortodocși, celor ce iubesc poadoaba Casei lui Dumnezeu, le spunem: Hristos a înviat!

Sursa postării: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid0kBzCKgm5YtVKar1AGnUUJh1fw8QoxKB3zMvveyYaTijCMfawEYqYK8RWVeCTyxtdl

Manelizarea credinței se face prin intelectuali.

Nu suferă ei simfonia desăvîrșită a Bisericii. Prea multă rînduială, zic ei; prea multă moștenire învechită, prea lung "concertul", prea multe roluri în decor: lumini, cădelnițe, tămîie; prea multe vecernii, pavecernițe, miezonoptici și utrenii, și ceasuri, și mijloceasuri, și toacă, și clopot, și vultur și tron la arhiereu, și închinări, și formule lingvistice anacronice, și cereri înfricosătoare și stuchit pe draci; și Mineu, și Octoih, și Irmologhion, și Ceasoslov, și Triod, și Penticostar, și Psaltire împărțită, și Evanghelie pe zile, și Apostol, și Trebnic și Canonic, și zeci și zeci de cuvinte scrise mărunt pe strofe numerotate, și cîte și mai cîte care de 1500 de ani stau neschimbate. Cine să le învețe și să le țină minte pe toate astea, se întreabă entelectualul!

Intervenția entelectualilor care au cerut în Săptămîna Mare să le schimbe data Paștelui poate fi comparată cu vizita țiganului la filarmonică care , în plin concert de Bach, începe să bată din picior și să arunce cu diplome "fără-număr-fără-număr" cerînd să îi schimbe muzica. Argumentul că "la toată lumea le place așa și ei e mai mulți" este și argumentul maneliștilor și al untoldiștilor și al tuturor celor care au distrus mai întîi moștenirea patristică în Apus, apoi gustul pentru arta cultă, apoi școala, făcînd posibil ca astăzi discuțiile semidocte despre știintă și credință să aibă o priză la mase comparabilă cu cea pe care o au manelele în toate formele lor, căci tot kitchul și subcultura e o formă de manea, iar cei care le gustă maneliști.

Noi însă citim partituri vechi, pictăm cu aur, ne împărtăsim dintr-un singur potir și cu o singură linguriță, primim lumina, blestemăm dracii și credem că Hristos a înviat. Chiar credem!

Hristos a înviat!

Sursa postării: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid02SD2f4z9EBsfuh3iBArhvEtZVdmWpbgw249yAuVmUumnMV9t95G58B2GpHJBMbfTwl

Logica de fier a marxismului-științific-ortodox:

Data Paștelui nu este esențială, esențială este schimbarea ei!

Sursa articolului: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid05qurCExBUaQY2w6V9UepXf4Guk6r9FzoXTj99BSbafQkt4sh1nS2R1Kt3uFEweW9l

1. Mai întiî de toate, să ai mare nădejde în Dumnezeu și să știi ca El e atotputernic, dar și plin de iubire.
2. Apoi, sa ierti pe cei ce îți greșesc, știind că si Tatăl ceresc ne iartă, așa cum iertăm. Această convingere să o ai deplină, căci Însuși Hristos ne-a făgăduit asta.
3. Apoi, să nu deznădăjduiești, chiar de vei cădea, știind că Dumnezeu cunoaște viața noastră toată și știa de toate aceste căderi, și totuși ne-a creat, deci știe că ne putem ridica și ne putem mîntui.
4. Să nu primești gîndul care îți arată numai neajunsuri și te descurajează. Să faci puțin și fără încrîncenare lucrurile mici pe care ți le propui, ca și cum ar fi ceva mare, căci la Dumnezeu nimic nu este prea mare și nimic nu este prea mic, dacă e făcut cu gînd de îndreptare. Aceasta te va ajuta să ai un duh de luptă, o mică satisfacție care va alunga descurajarea.
5. Să fii săritor la nevoie, ajutînd cu ce poți, cînd ți se cere ajutor.
6. Să nu faci lucruri prea mari: nici milostenie peste măsură, nici muncă peste puteri, ci în toate să cauți o cale smerită.
7. Să nu judeci păcate străine și să nu te bucuri de căderea altora.
8. Să mulțumești pentru ce ai și să ceri fără îndoială cele ce îți lipsesc.
9. Să începi mereu de la început, ca și cum astăzi ai fost iertat și ai o nouă șansă.
10. Să chemi ajutorul Sfinților și al Maicii Domnului, știind că în ei ai prieteni și ambasadori în cer.

Dumnezeu să te ajute.