Îndrăgitul Duhovnic, Arhim. Ioanichie Popescu – închis și el între anii 1956 – 1964, a transmis un mesaj important de Ziua Națională de Cinstire a Martirilor din temniţele comuniste!
Ziua de 14 mai 1948
Hristos a Înviat!
Astăzi cinstim memoria martirilor români din temnițele comuniste. În temnițele de la Aiud, Gherla, Târgu Ogna, Pitești, Canal, Baia Sprie, Jilava… cei închiși au suferit bătăi, umilințe, torturi fizice și psihice, în numele poporului român și în numele tradițiilor noastre creștine. Tineri, bătrâni, elevi, studenți, intelectuali sau simpli țărani, bărbați sau femei, nici unul nu a scăpat de furia torționarilor. Și, în chinuri cumplite și de neimaginat, au mărturisit Adevărul și nu au cedat presiunilor de nici un fel. Astfel, ei ne sunt modele pe care ar trebui să le urmăm permanent. Modele pentru monahism, familie, modele pentru neam și societate și, nu în ultimul rând, modele pentru dreptate și adevăr.
Ziua de 14 mai 1948 a însemnat începutul luptei pentru Adevăr și pentru neamul românesc prigonit de comuniști. În numele jertfei lor, a statorniciei și a mărturisirii Adevărului, statul și sistemul de justiție trebuie să continue să adopte aceeași conduită impecabilă și să nu cedeze în fața presiunilor de orice fel. Nu avem dreptul să uităm sau să minimalizăm jertfa lor deoarece, aceasta, pentru noi a fost adusă.
„Vremuri pe care nu ni le-am fi închipuit vreodată”
În anul 1947, conducerea politică a țării a luat decizia de a transforma închisoarea din Aiud într-un mare centru de exterminare, dedicat elitei atât duhovnicești cât și intelectuale a țării. Acest masacru își duce misiunea până în anul 1964 când, la presiunea Occidentului, sunt eliberați toți „deținuții politici“ rămași în viață.
Propunerea comemorării celor care au suferit în închisorile comuniste din România în data de 14 mai a fiecărui an a fost legiferată în anul 2017. În expunerea de motive a legii se menționează că „marea sărbătoare a tuturor românilor care cinstesc sfânta jertfă a martirilor din temnițele comuniste este ziua de 14 mai 1948… Când au fost arestați de regimul comunist marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor, alți mulți români care, prin exemplul de neascultare și reală libertate exprimată în fața regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea primilor creștini”.
Ne-a fost dat să petrecem vremuri pe care nu ni le-am fi închipuit vreodată. Neliniștea și tulburarea, spaima și necunoașterea, îndoiala și necredința s-au înfățișat fără de rușine lumii acesteia, cerând cu glas mare să ne cearnă și să ne alipească de partea osândei și a pieirii. Mulți s-au lăsat îngenuncheați, însă și mai mulți s-au ridicat, cu nădejde înnoită în puterea dumnezeiască.
„Cât pătimeşti pentru credinţă, atâta preţuieşti”
Întotdeauna poporul român a fost sortit suferinței și, cum și românii de astăzi trec printr-o suferință – în primul rând sufletească – ei se leagă ușor de alte exemple de suferință, de oameni care s-au îndumnezeit, care au primit harul sfințeniei. Purtarea Crucii este demnitatea creştinului. Cât pătimeşte pentru credinţă, atîta preţuieşte. Apoi, un popor, ca şi un om, cu cât este mai persecutat şi încercat, cu atât devine mai smerit. Şi cu cât e mai smerit, cu atât este mai preţuit de Dumnezeu. Mă gândesc la neamul nostru românesc: să rămînă statornic în dreapta-credinţă după două mii de ani de încercări… Ce vreţi demnitate mai mare?
Acești martiri și mărturisitori români sunt păzitorii și ocrotitorii românilor și neamului românesc. Ei doar așteaptă să le cerem rugăciunile. Încă așteptăm canonizarea primilor sfinți mărturisitori ai temnițelor comuniste!
Martiri ce ar trebui canonizați
Puținii supraviețuitori ai închisorilor comuniste au luat decizia în 1992 de a ridica în acest loc (denumit în „47-64 „Râpa robilor“) un monument, ca simbol al biruinței lui Hristos și al credintei creștin-ortodoxe. În perioada 1944 – 1989, în România au existat, conform calculelor Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), aproximativ 2.000.000 de români care au trecut prin ceea ce s-a numit gulagul românesc, atât încarcerați cât și deportați.
După 1989, s-a creat o adevărată evlavie populară pentru acești noi martiri, sfinți mucenici, între care amintim pe Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, părintele Ilie Lăcătușu, părintele Gheorghe Calciu, Părintele Gherasim Iscu, Dumitru Bordeianu, Costache Oprișan, Traian Trifan, Radu Gyr, Virgil Maxim, Gheorghe Jimboiu și mulți alții.
Dumnezeu să-i aibă în Împărăția Sa și să se roage pentru noi!
Veșnică lor Pomenire!!!
Sursa: Mănăstirea Surpatele – 14.05.2024