Ultima fotografie a lui Mihai Eminescu la 37 ani, odihnindu-se în parcul din Botoșani, realizată după clişeul lui Jean Bielig, Galaţi din 1887. Poza a fost vândută la licitația organizată de Artmark cu suma de 6.000 de euro.

”Elemente străine, îmbătrînite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus totuşi, mâna pe statul român. Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşe. De-aceea nu-i de mirare că întreaga noastră dezvoltare mai nouă, n-a avut în vedere conservarea naţionalităţii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare cosmopolite.” (Mihai Eminescu, ziarul „Timpul” din 14 noiembrie 1880).

„Străini superpuşi fără nici un cuvânt naţiei româneşti, o exploatează cu neomenie, ca orice străin fără păs de ţară şi popor.” (Mihai Eminescu, ziarul „Timpul” din 9 august 1881).

„Nu e vorba doar de reacţiune prin răsturnare, ci prin înlăturarea elementelor bolnave şi străine din viaţa noastră publică de către elementele sănătoase coalizate.” (Mihai Eminescu, ziarul „Timpul” din 19 septembrie 1879).

„Peste noapte şi prin surprindere, am admis legiuiri străine, legi străine în toată puterea cuvîntului care substituie, pretutindenea şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului…” (Mihai Eminescu, ziarul „Timpul” din 13 decembrie 1887). „Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer; cât pentru români puţin îmi pasă!” (Mihai Eminescu, ziarul „Timpul” din 23 mai 1882).

„Rasa determinantă a sorţii acestei ţări nu mai este cea românească, ci străinii românizaţi – de ieri – alaltăieri”, iar autoapărarea împotriva lor e „disproporţionat de grea, de vreme ce aceşti oameni au sprijin pe străini, pârghiile care-i ridică sunt aşezate în afară, pe când înlăuntrul n-avem decât poporul nostru propriu, scăzând numeric şi fără o conştiinţă limpede de ceea ce trebuie să facă.” (Mihai Eminescu, ziarul „Timpul” din 1 aprilie 1881 şi 29 iulie 1881).

„La noi mizeria e produsă, în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic.” (Mihai Eminescu, ziarul „Timpul” din 18 iunie 1881).

„Nu contestăm, de asemenea, că averile s-au înmulţit în România, numai că nu în mâinile românilor; nu contestăm că există multe palate şi zidiri mari în oraşele noastre – numai că nu ale indigenilor.” (Mihai Eminescu, ziarul „Timpul” din 25 septembrie 1882).

„Populaţia autohtonă scade şi sărăceşte; cărţi nu se citesc; pătura dominantă, superpusă rasei române, n-are nici sete de cunoştinţi, nici capacitate de a pricepe adevărul. Dacă acest sediment învaţă, o face de silă, gonind după o funcţie. Încolo leagă cartea de gard. Şi, pentru a avea o funcţie trebuie să fii înrudit cu ei.” (ziarul „Timpul” din 30 iulie 1881).

„Acest spectacol al exclusivei stăpîniri a unei rase şi decăzute şi abia imigrate asupra unui popor istoric şi autohton e o adevărată anomalie, căreia poporul istoric ar trebui să-i puie capăt, dacă ţine la demnitatea şi la onoarea lui.” (Mihai Eminescu, ziarul „Timpul” din 9 august 1881).

„Nu oprim pe nimenea nici de a fi, nici de a se simţi român. Ceea ce contestăm, însă, e posibilitatea multora dintre aceştia de a deveni români, deocamdată. Aceasta e opera secolelor. Până ce însă vor fi cum sunt: până ce vor avea instincte de pungăşie şi cocoterie nu merită a determina viaţa publică a unui popor istoric. Să se moralizeze mai întâi, să-nveţe carte, să-nveţe a iubi adevărul pentru el însuşi şi munca pentru ea însăşi, să devie sinceri, oneşti, cum e neamul românesc, să piarză tertipurile, viclenia şi istericalele fanariote, şi-atunci vor putea fi români adevăraţi. Pân-atunci ne e scârbă de ei, ne e ruşine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, a unei rase oneste şi iubitoare de adevăr, care-a putut fi amăgită, un moment, de asemenea panglicari, căci şi omul cel mai cuminte poate fi amăgit odată.” (Mihai Eminescu, ziarul „Timpul” din 17-18 august 1881).

Părintele Ioanichie Bălan în dialog cu pictorul Sorin Dumitrescu (1997)

Părintele Ioanichie s-a născut în data de 10 februarie 1930 în localitatea Stănița, județul Neamt, primind, la Botez, numele de Ioan.

După ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în 4 noiembrie 1949, a venit la Mănăstirea Sihăstria. Este tuns în monahism la data de 14 aprilie 1953 și este hirotonit diacon la data de 15 aprilie 1953. Între 1949-1971 îndeplinește în Mănăstirea Sihăstria ascultările de casier, contabil, secretar și ghid al mănăstirii.

Între anii 1971-1990, când comuniştii făceau nenumărate schimbări şi presiuni asupra vieţii bisericeşti, părintele Ioanichie Bălan se mută la Mănăstirea Bistriţă, judeţul Neamţ. Cu acest prilej, între anii 1971-1975, el urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care le termină cu lucrarea intitulată „Chipuri de călugări îmbunătăţiţi din mănăstirile nemţene”.

În ziua de 2 februarie 1979, ierodiaconul Ioanichie Bălan este hirotonit preot, de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist. Mai apoi, în anul 1984, el va fi numit protosinghel, iar în anul 1992, arhimandrit. Abia în anul 1990 va reveni la Mănăstirea Sihăstria, unde îşi va continua activitatea misionară şi publicistică.

Părintele Ioanichie Bălan a trecut la cele veşnice în dată de 22 noiembrie 2007, în chilia sa din Mănăstirea Sihăstria, la vârsta de 77 de ani.

• ✝️ Părintele Ioanichie Bălan: Ce puteți face dumneavoastră pentru țara aceasta? / "Întâi să vă faceți oameni buni, adică creștini curați, smeriți, sinceri, iubitori de oameni, iubitori de Dumnezeu, iubitori de țară, iubitori de neam, de tot ce e sfânt și curat. Să fiți oameni de rugăciune. Începeți-o cu rugăciunea. Cu rugăciunea facem ceva, fără ea nu facem mai nimic. Fără Dumnezeu nu putem face nimic bun. Să fiți oameni care mergeți regulat la sfânta biserică, oameni care aveți duhovnicul dumneavoastră, vă spovediți regulat, vă împărtășiți regulat. Să vedeți după acea cât de frumos se derulează viața." — Pr. Ioanichie Bălan

• ✝️ Fericirea și viața noastră este să rămânem aici, unde ne-a născut Domnul Dumnezeu, cu Hristos în brațe și în brațele lui Hristos. / Treziți-vă! Treziți-vă, măi, odată! Sunteți tineri, și nouă ne este milă de ce se va întâmpla cu țara asta, care încă se mai cheamă România. Vreți să mai rămână România Românie? Întoarceți-vă la Ortodoxie, la Biserică, la ținuta morală decentă, cinstită, curată, a românilor dintotdeauna. Trebuie să faceți ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare! Sfânta Evanghelie spune clar că la sfârșitul lumii vor fi chemate toate neamurile pământului. Deci nația rămâne până la sfârșitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam și țară are îngerul său păzitor. Neamurile creștine trebuie să rămână așa. Iar creștinii trebuie să fie la locul lor, echilibrați, serioși și să nu se dezlipească pentru absolut nimic în lume de pământul străbun în care i-a născut Dumnezeu. Ascultați cu atenție ce vă spun, căci este important! De ce există tentația asta de a pleca în altă țară? Credeți că, afară de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine își pune nădejdea în Răsărit și Apus se înșeală amarnic. Numai în Dumnezeu, în smerenia, răbdarea și deviza părinților noștri, a românilor dintotdeauna, ne putem pune speranța. Amintiți-vă că nu ne-au scos de aici nici turcii, nici tătarii, nici rușii, nici nemții, nici austro-ungarii, și nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Domnul Dumnezeu, dacă ne vom îndepărta de El! Așa că, treziți-vă, luați aminte și cot la cot cu preoții, cu călugării, treceți la post, la rugăciune, la acatiste, la spovedanie. Așa trebuie să fie o țară creștină ortodoxă care poartă Sfânta Cruce de două mii de ani. Treziți-vă, frați români, pentru numele Lui Dumnezeu, până nu-i prea târziu! Ori creștini buni, ori pierim. Luați aminte ce vă spun: numai și numai Dumnezeu din Cer împreună cu Maica Domnului și Sfinții ne salvează! Atât! Nimeni și nimic altceva! Priviți în Sus, fraților, nici într-o parte, nici în alta! Fericirea și viața noastră este să rămânem aici, unde ne-a născut Domnul Dumnezeu, cu Hristos în brațe și în brațele lui Hristos." - Părintele Ioanichie Bălan

• ✝️ Părintele Ioanichie Bălan: De spovedanie depinde mântuirea noastră sau osânda noastră! / "Prin Spovedanie se salvează familia, prin Spovedanie se scot sufletele din iad înainte de a ajunge acolo, prin Spovedanie ne împăcăm cu Dumnezeu înainte de a merge în faţa Judecătorului, prin Spovedanie reînviem din nou, prin Spovedanie căpătăm dor de viaţă, prin Spovedanie ne dă Dumnezeu bucurie în viață." — Părintele Ioanichie Bălan

• 👨‍👩‍👧‍👦 Părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan: dăinuirea românismului își are rădăcina în Ortodoxie și s-a copt la sate prin înțelepciunea țăranului român și a mamelor de aici / După cum întărește și vrednicul de pomenire, Părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan, dăinuirea românismului își are rădăcina în Ortodoxie și s-a copt la sate prin înțelepciunea țăranului român și a mamelor de aici, care și-au născut și crescut toți pruncii pe care i-a dat Dumnezeu în valorile creștin-ortodoxe milenare și veșnice, dar și ale tradițiilor populare la fel de străvechi. Așadar, numai întorcându-ne la această înaltă „filozofieˮ românească, ortodoxă și firească, naturală, vom mai avea o țară unde vom mai putea fi români. Mamele creștine cu mulți copii, ca cea pomenită de Părintele Ioanichie și care, pe toți pruncii (14 la număr) ar fi vrut să-i dea lui Dumnezeu, acelea vor judeca pe cele care s-au împotrivit procreației sau și mai strigător la cer, chiar și-au ucis pruncii nevinovați încă din pântece! Străbunii noștri țărani, care au îmbibat pământul românesc cu sudoarea și sângele lor, aceștia vor judeca pe toți trădătorii de astăzi care au vândut străinilor bucată cu bucată, glia strămoșească. Și nu este vorba aici numai de politicienii mizerabili, ci de toți care vom vinde pământul străinilor, neducându-l mai departe întreg și curat, așa cum l-am primit de la strămoșii noștri. De asemenea, conducătorii cinstiți vor judeca pe cei necinstiți; păstorii care își pun viața pentru turma lor pe cei năimiți sau navetiști; fiii ascultători vor judeca pe cei neascultători și trădători; nurorile cele smerite și mieroase pe cele împietrite și otrăvite; tradiționaliștii pe progresiștii ieșiți din firea lucrurilor; feciorii și fecioarele pe curvari și preacurvari; familiștii devotați pe concubinii stricători de case și buna rânduială; cei iubitori de oameni și iertători pe cei ce dușmănesc sau ucid pe aproapele lor; cei cumpătați pe cei bețivi… Și câte nu vor mai fi, pentru care cu toții la un loc vom fi judecați de Hristos-Dumnezeu, fie ca oameni, fie ca neam, fie ca țară!

• ❤️ Părintele Ioanichie Bălan: Copii sunt roada Duhului Sfânt și rodul părinților lor. / "Copii sunt roada Duhului Sfânt și rodul părinților lor. Dacă mlădița și tulpina este sănătoasă (duhovnicește) și copilul este sănătos și normal." - Părintele Ioanichie Bălan

Grigore Vieru este poetul care a reuşit să pătrundă adânc în sufletul neamului şi al poporului, un simbol al rezistenței și continuității prin cultură, al spiritului românesc în spațiul unic și unitar al poporului nostru de pe cele două maluri ale Prutului. Maestru al cuvântului, poet al lucrurilor sacre, a lăsat o operă monumentală, de o muzicalitate și o rară frumusețe, care captivează cititorul și trezește în el conștiința valorii imense a limbii. A rămas în conștiința tuturor ca un militant pentru reîntregire națională, pentru limba română, pentru valorile culturii românești. Grigore Vieru este și va rămâne un exemplu de patriotism pentru generaţiile viitoare.

📜 Voi muri, se pare, Pentru-a mea lumină… „Mă va plânge oare Limba cea română?!” — Grigore Vieru. / A murit tămâia, Duhoarea stă sa crească. Ne-a umplut ca râia „Limba moldov’nească”. / Mi-a pierit şi somnul, Pacea creştinească. Mârâie spre Domnul Limba moldov’nească. / O biata bătrână N-are nici de pască. Stă cu halca-n mână Limba moldov’nească. / Îşi creste frumosul Limba româneasca. Îi arată dosul Limba moldov’nească. / Gângava, tot linge Cizma muscălească. Spre Evropi se-mpinge Limba moldov’nească. / Palidă mi-e faţa Sub un cer ce cască. Îmi mănâncă viaţa Limba moldov’nească. / Voi muri, se pare, Pentru-a mea lumină… „Mă va plânge oare Limba cea română?!”

🔴 Grigore Vieru: "Iubiți-vă țara și nu vă învrăjbiți, nu vă dușmăniți! Pentru că această minune a lui Dumnezeu, care este România, ar putea fi distrusă. Pentru că, lesne de înțeles, salvată fiind România, ar putea fi salvată și Basarabia. / "De fiecare dată, eu vin din Basarabia pentru a lua o gură de aer curat. La București, la Craiova sau oriunde. Dar, din păcate, uneori, mă întorc la Chișinău mai zdrobit sufletește. Recent, am fost la Constanța, la o manifestare religioasă și un ziarist m-a întrebat ce-ar putea face românii de aici pentru românii din Basarabia. Și am răspuns așa: „Iubiți-va țară și nu va învrăjbiți, nu va dușmăniți. Pentru că această minune a lui Dumnezeu, care este România, ar putea fi distrusă. Nu din afară, de dușmanii din afară, ci din interior. Deci, îndemnul: „Iubiți-va țară și nu va dușmăniți!“ cred că este primul lucru pe care românii din țară l-ar putea face pentru frații lor din Basarabia. Pentru că, lesne de înțeles, salvată fiind România, ar putea fi salvată și Basarabia." — Grigore Vieru

Întoarce-te ACASĂ, popor român!

REÎNRĂDĂCINEAZĂ-TE în propriul pământ și, mai ales, în propria-ți ființă!

Întoarce-te acasă din marele EXIL în care ai fost aruncat fără milă! Și mai ales, întoarce-te popor român din MARELE EXOD, din condiția de creștin și român, la care barbarii „civilizați” ai lumii noi te-au silit!

Ai fost condamnat la două SINGURĂTĂȚI, una mai tragică ca alta, popor român: cea a EXILULUI din țară și cea a EXODULUI din propria-ți ființă!

Ai fost condamnat la DEZRĂDĂCINARE de tine însuți, de ai tăi și, mai ales, de credința și trecutul neamului tău.

Ispititorul cinic al lumii „noi” te-a smuls din pământul sfânt al țării tale ca din trunchiul căzut fără de viață să facă lemne pentru focul mistuitor cu care vrea să distrugă lumea!

Întoarce-te, popor român, la sfântul tău pământ care suferă după tine!

Întoarce-te la strigătul mut al SINGURĂTĂȚII, țâșnit din sufletul părinților și copiilor tăi părăsiți!

Nu apleca urechea la cântecele de sirenă ale acestei sinistre „civilizații” ce-ți promite o viață mai bună, furându-ți pe ascuns sufletul!

Rămâi cu trecutul tău suferind, popor român, căci el te va salva cum te-a salvat de veacuri!

Este timpul să ieși în istorie, popor român! Nu că poți, ci pentru că NU MAI POȚI!

• 👤 Autor: Dan Puric

• 👁️‍🗨️ Citat: “Ei trăiesc din războaie! Noi, Poporul Român, trăim din Credință!” — Dan Puric

• ⭕ Video: Dan Puric — Creștinul din lumea de azi

"Sfinte Apostole ANDREI, așa cum tu ne-ai creștinat, așa roagă-te împreună cu tot cerul și laolaltă cu noi păcătoșii ca să devenim iarăși ce am fost prin unitatea cugetului și a credinței, nefăcându-ne neamul de rușine și nevânzând țara hoardelor străine, pe care înaintașii noștri au întregit-o, curățit-o și pecetluit-o cu SÂNGELE lor, dându-le dreptul în fața lui Hristos ca la Judecata Sa să ne judece pe toți cei ce am moştenit-o, fie răsplătindu-ne, fie condamnâdu-ne, ori că am apărat-o, ori că am vândut-o!!... Totodată, urăm la mulți și binecuvântați ani tuturor celor ce poartă numele de Andrei, în special fiului meu și tuturor românilor care mai simțim și TRĂIM românește!…" — Pictorul Vasile Neguş

Sursa: https://www.facebook.com/vasile.negus.bizantin/posts/pfbid0mp899BibDTcwSaRYe4kv7DdNEizWTqwCE3ARYPvqBW9b3ofksTpsNogVKTLXea3Sl

Johann Thunmann, Cercetări asupra istoriei popoarelor din Europa de Răsărit, Leipzig, 1774

„Și valahii de dincolo de Dunăre, pe care grecii îi numesc în derâdere cuțovlahi, sunt necunoscuți.

Cunosc istorici de meserie care nu au auzit de existența lor niciodată. Sunt un popor mare și numeros și compun jumătate din populația Traciei și trei sferturi din cea a Macedoniei și Thessaliei.

Și în Albania locuiesc mulți. Vorbesc același grai ca și frații lor de dincoace de Dunăre, însă amestecat cu multe cuvinte grecești. Ei nu sunt în niciun chip veniți din Dacia.

De 750 de ani sunt cunoscuți sub numele de vlahi și găsim urme ale graiului lor încă din secolul al VI-lea. Se numesc ei înșiși rumani sau rumuni.

Grecii îi numesc vlahi, uneori însă îi confundă cu arvaniții. Albanezii îi numesc ciobani. Sunt și astăzi în mare parte nomazi. Au însă și așezări temeinice și cele mai multe orașe ale Traciei de Mijloc, Macedoniei și Thessaliei sunt locuite de valahi.”

Johann Erich Thunmann, născut la 23 august 1746 și mort pe 17 decembrie 1778, a fost un lingvist, istoric și teolog născut în Suedia.

A studiat la Strängnäs și Uppsala, apoi a părăsit Suedia pentru a studia la Greifswald.

A fost profesor de filosofie la Universitatea din Halle.

Thunmann a făcut un studiu amplu asupra popoarelor din Europa de Est, fiind primul autor care a folosit termenul „est-europeni” într-un titlu de carte, în Untersuchungen über die Geschichte der östlichen europäischen Völker, 1774.

Opera lui a servit drept agendă liberală pentru națiunile fără state naționale.

Thunmann a fost unul dintre oamenii de știință care nu credeau că bulgarii sunt slavi, sau cel puțin nu „slavi puri”.

El susținea că vlahii sunt descendenți ai vechilor triburi tracice și dacice sau getice.

Thunmann a fost unul dintre cei mai importanți autori timpurii care scriau despre limba și originea albanezilor.

Primele încercări serioase de a prezenta explicații științifice despre originea albanezilor au început cu Thunmann.

El spunea că albanezii, în afară de aromâni, erau cei mai puțin cunoscuți europeni în Occident.

Thunmann a fost primul cărturar care a diseminat teoria despre albanezii autohtoni și a prezentat teoria ilirică a originii albanezilor.

În 1774, a republicat un lexicon în trei limbi (albaneză, greacă și aromână), publicat pentru prima dată în 1770, iar ulterior a adăugat o traducere în latină.

Credea în unitatea ilirotracă.

— Sursa traducerii: Stelian Brezeanu, Gheorghe Zbuchea (coord.), Românii de la sud de Dunăre. Documente, București, 1997

„Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial. Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune. Decât ceartă mai bine pagubă. Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic. Pentru valoarea mântuirii nici o suferinţă nu e imposibilă aici pe pământ, numai şi numai să poţi câştiga mântuirea. Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate. La mulţi le-a zis: nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici. Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele. Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame. Să vă pregătiţi pentru martiraj. În rugăciunea “Tatăl nostru”, “şi nu ne duce pe noi în ispită”, se referă la ispita lepădării de Dumnezeu. Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit, răstignit pe nedrept, să te bucuri. Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit. Să vă aşteptaţi la întâmplări venite din senin. Că nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia. Să nu ai nici un amestec cu ai tăi, ca să nu se răcească în inima ta dragostea de Dumnezeu. Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi. Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare; ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem.”

— Părintele Arsenie Boca

Să învățăm să ne rugăm:

Rugăciunea de dimineață a Părintelui Arsenie

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, și astfel, ținând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochiul minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, și așa risipim în deșertăciuni zilele noastre, umiliți și dosădiți până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniței în care Te ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino și Te sălășluiește întru noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârșiți suntem, cât ești de aproape de sufletele noastre și cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viața Ta, lumina și bucuria noastră, slavă Ție. Amin.

“Cu Dumnezeu, Românul e tare. S-a dovedit mai tare ca orice neam. Cu Doamne ajută! răzbeşte prin orice. Doamne ajută! a fost în viaţa română secretul succesului, cheia biruinţei şi a rezistenţei. Dar fără Dumnezeu suntem foarte slabi. Simţim aceasta acum, după război, când Doamne ajută a început să fie uitat în politică, în educaţie, în gospodărie. Vrem să devenim iar tari, neînfrânţi de niciun pericol? Să ne întoarcem la Dumnezeu, la puterea verificată de veacuri a neamului nostru!” — Părintele Dumitru Stăniloae

⭕ Părintele Dumitru Stăniloae: Drumul crucii la poporul român

Toată istoria neamului nostru a fost un drum al Crucii.

✝️ Părintele Dumitru Stăniloae: Refuzul iertării sau al cererii iertării ne ține inima în neînduplecare.

“Refuzul iertării sau al cererii iertării ne ține inima în neînduplecare. Păstrat în amintirea noastră, răul pe care l-am făcut altuia este o necurăție care rămâne în noi, ne intoxică în mod continuu și răspândește un miros rău în toată ființa noastră; scânteierile sau întunecimile acestei toxine ne stânjenesc ochii și nu-l putem privi pe celălalt în curăție. Astfel nu-L putem iubi pe Dumnezeu iar celălalt nu ne poate iubi pe noi.” - Părintele Dumitru Stăniloae

✝️ Părintele Dumitru Stăniloae: Niciun om nu poate urca spre Dumnezeu dacă nu ajută și pe alții să urce și dacă nu e ajutat și el de alții.

Cu cât se întărește cineva mai mult în încredințarea că a sporit în apropierea lui Dumnezeu, cu atât asalturile duhurilor rele sunt mai stăruitoare. Dar și în respingerea acestora ne bucurăm mai mult de ajutorul îngerilor. În felul acesta, îngerii înșiși sporesc împreună cu noi în desăvârșire, luptând și ei împreună cu noi împotriva atacurilor rele. Dacă îngerii înșiși ar fi supuși unor asemenea încercări și ar trebui să lupte pentru respingerea lor de la ei înșiși, ei ar face fără noi suișul lor spre Dumnezeu. Dar nu li s-a dat să urce fără noi, fără să ne ajute pe noi. De altfel, s-ar putea spune că aceasta e o rânduială generală. Niciun om nu poate urca spre Dumnezeu (spre bine) dacă nu ajută și pe alții să urce și dacă nu e ajutat și el de alții. - Părintele Dumitru Stăniloae, nota 323 la Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, în Filocalia IX, Editura Humanitas, București, 2008, p. 235-236

“Noi nu vom pieri ca nație, deși un episcop sârb și-a permis să zică că în rai nu se aude limba română. Dar se aude! Și încă foarte puternic! Noi, ca popor, ne-am câștigat mântuirea! Dar ce va fi cu rămășița, nu mai știm...” — Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu

„Treaba noastră cea mai asiduă este să nu ne pierdem speranţa! Pentru că vremurile sunt atât de opresive, încât atentează şi la această virtute, care este toiagul iubirii. Fără speranţă, iubirea singură devine neputincioasă! Să nu ne pierdem speranţa! În ce mă priveşte pe mine, lucrurile sunt foarte simple, eu sunt foarte aproape de deznodământ, dar mă gândesc la voi, cei tineri, cât de greu o să fie să nu vă pierdeţi speranţa şi să rămâneţi luminoşi şi înfloriţi în vremurile acestea atât de parşive”. — Aspazia Oțel Petrescu

Goralii, Românii din Munții Tatra din sudul Poloniei care au emigrat acolo în urmă cu multe sute de ani. În pofida trecerii timpului, goralii, una dintre cele mai puțin cunoscute grupări românești, nu și-au uitat obiceiurile.

Goralii din Polonia trăiesc azi în jurul orașelor Zywiec, Zakopane și Nowy Sacz. Obiceiurile, îmbrăcămintea, casele, înfățișarea și firea lor îi dau de gol: nu sunt slavi, ci ROMÂNI! În fapt, goralii sunt urmașii păstorilor valahi din Transilvania, care au practicat transhumanţa cu mult anterior.

Pe la 1600, actele poloneze aminteau existența a peste 500 de sate românești, parte a acestora fiind locuite de urmașii lui Dragoș Vodă prin nepoții săi, Drag și Sas. Păstorii români au populat în Polonia culmile munților, aducând cu ei civilizația Carpaților și învățându-i pe polonezi să trăiască la munte. Azi, tot ce se păstrează în Polonia drept tradiție a muntelui, păstoritului, lemnăritului sau plutăritului este o moștenire româno-valahă.

Spre deosebire de muntenii noștri, goralii polonezi de azi, își păstrează tradițiile cu smerenie. În curtea fiecărei pensiuni turistice luxoase (zona este de prim rang în domeniu), se păstrează și vechea căsuță de lemn moștenită din bătrâni, utilată complet în stil ancestral și uluitor de apropiat de ceea ce numim tipul tradițional: totul, începând de la laițe și până la țoluri, cuptor sau cofe, aduc aminte de satul transilvănean de odinioară.

Goralii știu că sunt români, se proclamă ca atare (cu mândrie), iar cel mai celebru grup folcloric din acei munți se numește, în traducere, „Capela Valahă”, și e condus de violonistul Zbyszec Walach. Unele mâncăruri sunt „ca pe la noi”, brânza se identică cu cea din Transilvania, iar țuica (la gust și ca metodă de preparare) este aceeași ca horinca noastră.

Goralii s-au stabilit acolo între veacurile XII-XVI, ultimul sat românesc fiind întemeiat în 1509.

Cauzele primelor veniri ar fi fost condițiile grele din Ardeal, lipsa de pășuni și faptul că românii erau luptători de elită, fideli polonezilor. Fără a avea mentalitate de mercenari, dovedeau un curaj nemaipomenit în lupte, fapt pentru care erau răsplătiți cu drepturi și pământuri. Azi, valahii din Carpații polonezi sunt în întregime slavizați și mai păstrează doar câteva cuvinte păstorești sau nume de munți, ape și sate. În cărțile de telefon poți găsi nume gen Valach sau Basarab. Multe biserici vechi, deși catolice azi, încă mai păstrează decorul mural tipic ortodox, iar casele și mobilierul acestora sunt tipic românești. Ultima „infuzie” cu iz românesc a intrat în sudul Poloniei după cel de-al doilea război mondial, când o mare parte a comunităților poloneze din Maramureș și Bucovina s-au repatriat.

Aceștia au adus în zona Zakopane limba română sau obiceiurile din zonele amintite, inclusiv celebra pălincă de Maramureș.

Goralii polonezi sunt asimilați perfect în țara gazda dar, deși reprezintă un procent foarte scăzut în rândul polonezilor, ei se diferă foarte mult de aceștia iar imaginea lor este cunoscută și apreciată în toată Polonia. În Polonia, goralii sunt comparați cu eroi, cu oameni liberi ai munților.

Datorită faptului că își păstrează cu sfințenie tradițiile, goralii constituie o puternică concurență pe piața agroturismului montan. Nu rareori, românilor le este dat să audă, de la turiștii străini: „păi astea le-am văzut și în Polonia, și încă mai bine păstrate!”

Sursa: https://www.voci.ro/goralii-romanii-din-polonia/

Adevărul este că îmi face plăcere să vorbesc unor oameni care înțeleg. Eu tocmai vin de la școală și acolo nu prea se înțelege. Nu se mai înțelege.

Dar am să rog prin intermediul dumneavoastră, bunici și părinți, să încerce, să potolească marea dezbinare din școli.

Învățați-vă copiii să respecte adulții. Învățați-vă copiii că școala este folositoare pentru viitorul lor.

Învățați-vă copiii că nu este jenant să spui săru'mâna sau bună ziua.

Învățați-vă copiii că, cuvântul mulțumesc are cea mai înaltă vibrație, ca și cuvântul iartă-mă.

Învățați-vă copiii fără nicio jenă, că nu tot ce vine din Europa este neapărat bun.

Învățați-vă copiii că edificarea în spirit e o faptă a singurătății - așa zice Constantin Noica, unul dintre cei mai mari filosofi ai României - iar dacă e o faptă a singurătății, Dumneavoastră, sunteți obligați, dacă i-ați făcut și i-ați crescut, să-i urmăriți cum stau ei frumos în singurătatea lor cu cartea, care cred că este cea mai sfântă faptă a singurătății, și cum citesc pentru ei, nu pentru profesori, nu pentru Dumneavoastră.

Nu există societate dezvoltată, fără știutori de carte. Eu cred cu adevărat, și așa le spun și lor, că Europa ne vrea bolnavi și proști, pentru că forța de muncă ieftină este în avantajul lor.

Spuneți-le, cine nu poate fi stăpân în țara lui, nu poate fi stăpâni nici în Europa. Ca să fii stăpân în țara ta, trebuie să înveți carte.

Să ții minte că prin tradiția poporului român, Ortodoxia a învins, a învins toate războaiele, a învins toate popoarele migratoare.

Iar acum suntem într-o cumpănă europeană și universală. Nu cred că ne putem salva decât prîn rugăciune și prin credința adevărată.

Salvați-vă nepoții și copiii. Învățați-i să facă cruce. Învățați-i să spună Maica Domnului ajută-ne. Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă pe mine păcătosul.

Nu este nicio jenă să spui asta. Rugăciunea te întărește și-ți ridică vibrația și te face sănătos.

Iisus zice îndrăzniți și-i răsplătește pe cei curajoși. Deci cu Dumnezeu înainte indiferent câte bombe cad în Marea Neagră. Dacă noi ne rugăm, nu o să ne atingă.

Să încercăm să ne păzim neamul și țara și tradiția. Fără tradiții nu suntem nimic. Suntem ca un pom fără rădăcină. Nicio plantă nu trăiești fără rădăcină. Mai devreme sau mai târziu se usucă.

Pe mine m-a speriat conferența de presa a ministrului de externe a Rusiei, care întrebat fiind ce părere are despre faptul că poporul român cedează Patriot, a zis: Care popor? Poporul român - a zis ziaristul. Poporul român nu există, este o formă de viață. Deci vă dați seama cam ce mici suntem în fața imperiului rus... vă dați seama cam ce mici suntem în fața Europei - din punctul lor de vedere.

Dar cine îl are pe Dumnezeu în suflet, cine are credință și își păstrează tradiția va învinge.

Să dea Dumnezeu ca în această țară să fie pace, noi să fim sănătoși, să ne bucurăm de prezența Părintelui Petrică Munteanu și la anu' în același loc și cu aceeași ocazie - și nu doar cu această ocazie.

Vă mulțumim Părinte, să trăiți!

— Hristos a înviat!

— Adevărat a înviat!

Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, Tu, Care ai scăpat neamul lui Israil din robia Egiptului şi l-ai dus în pământul făgăduinţei, întoarce-ţi privirile şi către fiii României şi-i luminează pe dânşii pentru fericirea patriei.

Cu focul Tău cel atotputernic, curăţă inimile lor şi revarsă asupră-le duhul de dreptate şi de frăţie. Precum, în veacurile trecute, Tu le insuflai bărbăţia şi-i făceai a învinge pe cei ce voiau a le cotropi căminele, aşa şi astăzi, Doamne, insuflă-le iubirea de ţară, pentru ca toţi să-şi dea mâna spre a face binele.

Cu Sfântul Tău Duh, fă, Doamne, ca românii să aleagă pe cei mai vrednici şi mai tari în credinţa lor, spre a sprijini dorinţele folositoare ţării.

Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, Tu eşti drept şi atotputernic; nu vei părăsi pe cei ce nădăjduiesc întru Tine. Ajută-i, Doamne, în ziua încercării, ca din inimă curată să poată lăuda Sfânt Numele Tău în veacul veacurilor.

Amin

🙏 Rugăciune pentru România

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc.

Intră, Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă, Iisuse de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare.Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au tradat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus că cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au instrăinat. Dar poporul acesta Te slăveste, Doamne, nu numai cu buzele, ci si cu inima.

Adu-Ţi aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi monahiile care zilnic se roagă pentru el şi pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toţi ne-am abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi credincioşii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul! Ci încetează, Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc.

Adu-Ţi aminte de bunătatea Ta şi-l miluieşte pe el. Adu-Ţi aminte, Iisuse, de fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi o dată cu teritoriile cedate, şi-l miluieşte pe el.

Reunifică poporul Tău. Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta. Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile cereşti, pe Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii, sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată. Adu-Ţi aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică, Ţară şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe acesta în balanţa iertării noastre.

Redă poporului nostru pământul pe care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui creştină şi naţională de altădată, conducători buni şi cinstiţi, neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum ii vrei Tu, Milostive. Auzi-ne, Doamne, întru îndurarea Ta! Nu intra, Stăpâne, la judecată cu robii Tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare. Şi trecând prin patimile toate, curaţaţi prin suferinţă, să ajungem şi la Sfânta Ta înviere, Iisuse, slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

📆 11 Aprilie: Viața Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului

👨‍🏫10 lucruri minunate despre Sfântul Calinic de la Cernica

💟 Mărturie: Am avut desprindere de retină la ambii ochi

România 1930: Cele 10 porunci ale poporului român

1. Daţi copiilor voştri nume românești!

2. Păstraţi-vă graiul, portul şi obiceiurile.

3. Limba românească este o moştenire din bătrâni, o avere care nu trebuie să se piardă...

4. Adunaţi toate scrierile, poeziile, cântecele, basmele ca nu cumva să se piardă, daţi-Ie de Ia gură la gură.

5. Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile precum şi toate lucrurile din vechime

6. Nu uitaţi la orice pas sau lucrare, că sunteţi români. Cumpăraţi de la români.

7. Fiţi mândri dacă sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă românească.

8. Fiţi mândri de poporul românesc, care a luptat pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime!

9. Ajutoraţi totul ce simte adevărat româneşte.

10. Ca buni români nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa lui s-a păstrat binele întregii Românii Mari de azi!

• 🔴 Pentru ca poporul român să-și frângă orice putere de rezistență, (…) vor aplica un plan unic și într-adevăr diabolic

• 📜 Părintele Justin Pârvu: „NOI, ROMÂNII, VOM AVEA ACEASTĂ SOARTĂ A UNUI POPOR DE JERTFĂ” →

• 📜 Mihai Eminescu: "Ţara este rodul muncii unor zeci de generaţii şi aparţine altor zeci de generaţii care vor veni"

• 📜 Prof. Ioan-Aurel Pop: Această credință în Dumnezeu, în forma în care am avut-o noi, pe noi ne-a salvat în istorie!

• 🔴 Părintele Arsenie Boca: "... să nu vă fie frică ..."

"Pentru ca poporul român să-și frângă orice putere de rezistență, (...) vor aplica un plan unic și într-adevăr diabolic.

Oricine va voi să omoare și să cucerească un neam va putea să o facă întrebuințând acest sistem: ruperea legăturilor lui cu cerul și cu pământul, introducerea certurilor și luptelor fratricide, introducerea imoralității și a desfrâului, constrângerea materială prin limitarea la maximum a mijloacelor de subzistență, otrăvire fizică, beție.

Toate acestea nimicesc o nație mai rău decât dacă ai bate-o cu mii de tunuri sau cu mii de aeroplane".

— Corneliu Zelea Codreanu

Academia Română a luat act de „continuarea și intensificarea unor activități politice care urmăresc denaturarea adevărului cu privire la aromâni și la dialectul aromân”, se arată într-un comunicat de presă publicat pe siteul instituției.

Academicienii arată că din punct de vedere al adevărului științific, „poporul român are patru ramuri istorice – dacoromâni, aromâni, meglenoromâni, istroromâni – vorbitori ai dialectelor limbii române, dacoromân, aromân, meglenoromân, istroromân. Toți acești români formează o unitate etnică și vorbesc aceeași limbă.

Dialectele românești – dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân – se întâlnesc într-un spațiu vast, din Maramureș și Carpații nordici în nord până în Epir și Tesalia în sud, din Istria, la Marea Adriatică în vest până la Marea Neagră și dincolo de Nistru în est. Vorbitorii lor sunt urmașii populației autohtone romanizate din Imperiul Roman de Răsărit.

Atestate în trecut pe un teritoriu unitar, în nordul și în sudul Dunării, dialectele românești s au izolat de-a lungul timpului, în urma pătrunderii slavilor în Peninsula Balcanică începând cu secolul al VII-lea, fapt care a determinat unele deplasări ale vorbitorilor în acest spațiu geografic în perioada Evului Mediu. Dacoromânii sunt continuatorii românității nord-dunărene, în timp ce aromânii, meglenoromânii și istroromânii sunt continuatorii românității sud-dunărene”.

Academia informează că s-au intensificat acțiunilor ce urmăresc „separarea românilor sud-dunăreni – aromâni, meglenoromâni, istroromâni, vlahi timoceni, ca și a altor români din afara granițelor României (românii timoceni, basarabeni, herțeni, maramureșeni etc.) – de limba și poporul român”.

• Sursa: Romani.md

• Articol: 📜 Familia limbilor romanice, Limba Română și dialectele limbii române

• Video: Cine sunt aromânii și cum au supraviețuit ca minoritate în Albania?

• Un citat de Petre Țuțea: „Aromânii sunt români absoluți!”

"Dar noi, creștinii ortodocși, să ne vedem de împărăția cerurilor și atunci îi putem elimina din start și pe unii și pe alții. Noi am fost și cu blocul Varșoviei, am fost și cu Blocul Atlantic, am fost și cu Imperiul Austro-ungar și cu Imperiul Otoman, cu toate, domnule, dar am rămas aici de 2000 de ani și trebuie să luăm model din trecutul nostru pentru ce va fi și pe viitor. Vor trece peste noi toți apusenii și răsăritenii, dar noi, românii, vom avea această soartă a unui popor de jertfă. Dacă mă duc la Aiud să văd acolo mărturisitorii noștri, mucenicii noștri, dacă mă duc la Sighet, dacă mă duc la Gherla, dacă mă duc la Pitești, voi vedea peste tot mărturii ale eroilor noștri și numai prin ei, așa după cum plămânul transpiră, aceștia (sfinții închisorilor) sunt plămânii prin care respiră neamul nostru și credem că toți, în sfârșit, care au trecut pe aici și ne-au vrut mai mult sau mai puțin binele, s-au stins iar noi am rămas o mărturie, un adevăr veșnic." — Fragment din revista ATITUDINI Nr. 78

Sursa: https://atitudini.com/2023/03/parintele-justin-parvu-noi-romanii-vom-avea-aceasta-soarta-a-unui-popor-de-jertfa/

✝️ Acatistul Cuviosului Părinte Justin de la Petru Vodă, alcătuit de maicile de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă