Mi-aduc aminte de Sfântul Părinte Cleopa, cât era de scump și de smerit. Cum glumea el cu o copilărie sfântă, deși era un titan de nevoință și un uriaș al rugăciunii. Cum i-a sărutat el mâna tatălui meu, cu o smerenie care izvora din Dumnezeu. Cum m-a îmbrățișat și mi-a zis cât e de minunat să fii preot al Dumnezeului celui preaînalt. El trimitea pe cei ce voiau să se boteze, la tata, și tata îi catehiza și apoi îi cufunda într-un butoi mare de lemn plin cu harul lui Dumnezeu.

Îmi aduc aminte cum a stat cu noi preț de două ceasuri, povestindu-ne despre cum a stat el în pustie, într-un bordei sub pământ. Cum veneau păsările și îi cântau. Și imita toate păsările: huhurezul, privighetoarea, gaița, mierla, cocoșul de munte, toate veneau lângă bordei "trimise de Maica Domnului să-i îndulcească viața". Era bucuros că avea câțiva arhierei care i-au stat sub mantie la călugărie. Am sărutat și eu de câteva ori mâna lui sfântă.

Mintea lui era un diamant cu sute de idei pe care le rostogolea ca pe niște bulgări de lumină, toate sub soarele Scripturii. Totul mergea către Biblie și își găsea sensul în ea. Era un mărturisitor al Scripturii și un mare misionar, prin predicile sale de pe cerdacul Duhului Sfânt. Și sutele de mii de credincioși care s-au întărit în credință prin el, care s-au spălat de păcate sub patrafirul lui vechi auriu, mototolit de nevoință, care s-au împărtășit cu Dumnezeu în Liturghie.

Așa că azi e sărbătoare în cer pentru toți oamenii sfinți care s-au nevoit toată viața lor, care au păstrat jurământul sfant și au slujit toată viața lor lui Dumnezeu în Sfânta Liturghie.

• Autor: Pr. Ioan Valentin Istrati

• Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid0QSdHAN8LGAfBiUxX428AQL1EyzR55jJxMqL9Ez1wCMBut8x5FRVo92qrBbKpb3r8l

• Context: ✝️ Astăzi, 4 Februarie 2025, după Sfânta Liturghie, la Catedrala Patriarhală, începând de la ora 12.00, are loc proclamarea publică a canonizării celor 16 sfinți duhovnici și mărturisitori din timpurile noastre - un moment mult așteptat, de peste 35 de ani.

Să înmulțim rugăciunea. Vine ceasul și acum este, când minciuna va judeca pe adevăr și-l va ucide. — Părintele Ioan Istrati

• Sursa postării: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid0NJHw1oZRWaASzieEVDB4XaPoGzefAMNzCzzU8wae31NBf5S9gvGpBjDTFMzmzXNKl

• E mereu în rugăciune. Slujește noaptea, dimineața, peste câteva ore e în celălalt capăt al țării, liturghisind zilnic de ani întregi. Ațipește în mașină câte un minut, șoptind psalmi.
  
  Se roagă îndelung, nu sare nicio silabă, lăcrimează, se frânge ca o lumânare la slujbă. Stă în picioare cu zece kilograme de veșminte sfinte ore și ore.
  
  Nimeni dintre preoți și diaconi, nimeni nu poate să slujească atât de mult și de simțit. Noi mai fugim pe o băncuță, mai mișcăm picioarele, ne mai foim.
  
  El e acolo, slujind neînfricat, cu o atenție totală, vorbind cu Dumnezeu, căci Împăratul e de față. E atent la fiecare cuvânt, la fiecare gest liturgic. Știe totul pe de rost, sute de rugăciuni și de versete, totul într-o galaxie de Jertfă integrală pe Altarul iubirii. Rostește zeci de Psalmi din memorie, molitfele sfinților, cântări, rugăciuni, sute, totul din minte.
  
  Miruiește oamenii, în afara slujbelor vorbește cu toți, răspunde la două telefoane care zumzăie într-una. Știe sute de numere de telefon pe de rost. Răspunde la avalanșa de întrebări la radio.
  
  E tuturor toate, strecoară bani la studenți săraci, ajută mame cu copii mulți, întreține călugări prăfuiți de nevoință, sună doctori, salvează oameni, salvează bebeluși sfinți de la avort, merge la toate înmormântările de preoți, scoate din moarte muribunzi, pomenește sute sute de pomelnice cu voce tare.
  
  Stă pe piatra înghețată din Peștera mântuirii neamului românesc ceasuri întregi și se roagă. Predă fără curs în față ore întregi dogmatică.
  
  Tâlcuiește Noul Testament ca nimeni altul.
  
  E slab dar mai puternic decât toți, în dăruire. În pandemie a răsturnat cu rugăciunea toate tarabele fricii imbecile și a sfărâmat încuietorile cu care ferecaseră Bisericile.
  
  Noi, preoții, la slujbe, mai pierdem șirul, mai schițăm un gest, mai căscăm alene, mai ațipim cu capul pe carte la ore minuscule din noapte.
  
  El e acolo, cu ochi de vultur. Se roagă. Pentru o mulțime enormă de oameni. Mereu. Doamne, Dumnezeule.
  
  Ghiciți cine e.
  
  L.E. Acuma i-au interzis să meargă la slujbe în alte eparhii. O să vină eparhiile la el.

• Câteva comentarii:

  • Și pe Sfântul Ioan Gura de Aur tot cei din fruntea bisericii l-au prigonit... și pe Sfântul Ierarh Nectarie la fel.

  • Adevărat!!! Ceea ce m-a dus cu gândul direct la părintele Teodosie. Vrednic este!!! Să ne rugăm Domnului și Maicii Sfinte pentru poporul acesta ... că trădat a fost mereu... și atacat atât din exterior cât și din interior...!!! Ce îi deranjează cel mai mult este însăși ortodoxia cea curată și adevărată ... căci tot adevărul aici este.

  • "În lume necazuri veți avea. Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea." S ne rugăm...

  • Cum ÎPS Teodosie părintele nostru a pus genunchiul pentru NOI în Peștera Sfântului Apostol Andrei si s-a rugat MEREU PENTRU NOI, așa și noi măcar din adâncul inimii, cu lacrimi, să ne rugăm Domnului pentru sănătatea și pentru pacea și mântuirea sa!

  • Doamne te rugăm, ai grijă de Pastorul nostru, IPS Teodosie, Maica Domnului ocrotește-l și izbăvește-l de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți! Amin ! 🙏

  • Vrednic este IPS Teodosie!

  • Să ne rugăm pentru Arhiereul IPS Teodosie, să-l păzească Dumnezeu și Maica Domnului!

  • Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu ajută-i, dă-le sănătate și-i ocrotește-i pe toți preoții care se roagă pentru noi creștinii și ne învață pe noi credința adevărată, nu-i lua Doamne dintre noi, căci Tu ești Calea, Adevărul și Viața. Biruiește-i și-i îndepărtează pe toți vrăjmașii noștri văzuți si nevăzuți care ne vor noua răul! Doamne ajută-ne! Amin!🙏

• Prezentare context:

  • 🔴 Sfântul Sinod al BOR: IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, să nu mai fie invitat la Sfinte Liturghii organizate în alte eparhii și nici Ierarhii Sfântului Sinod să nu mai accepte invitații în Arhiepiscopia Tomisului până când IPS Teodosie nu va respecta hotărârea sinodală nr. 630 din 17 februarie 2011 referitoare la citirea Moliftelor Sfântului Vasile cel Mare / Trebuie să precizăm că Sinodul BOR a interzis preoților să citească moliftele Sfântului Vasile - sub pretextul că trebuie o pregătire specială de post și spovedanie - la presiunile masonice venite pe linia Uniunii Europene (lucrul acesta nu se spune la TV). Imixtiunea în viața religioasă a creștinilor s-a realizat prin condiționarea finanțării diferitelor programe de dezvoltare — directivele Uniunii sunt cât se poate de evidente — se încearcă și s-a reușit alterarea vieții duhovnicești prin impunerea unor surogate culturale și recreaționale (conferințe, concerte, expoziții, turism etc). Diavolul suferă foarte tare când sunt citite Moliftele Sfântului Vasile iar acest lucru este o piedică în impunerea agendei satanice a UE (apostazie, ecumenism, lgbtq+, woke, educație de gen, cancel culture, mind control, vaxxing, chemtrails, etc).

  • 📰 Știri.Botoșani: Un preot din Botoșani îi ia apărarea Arhiepiscopului Tomisului: ”Pe cine deranjează atât de mult ierarhul ăsta curajos?”

    
    

„Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că M-a urât pe Mine mai înainte de voi. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar, pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște. Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din pricina numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel Care M-a trimis." - In. 15:18-27.

Se cam potrivește și Arhiepiscopului Teodosie de la Constanța acest text din Scriptură.

Din păcate.

Dați-i pace fraților să slujească oriunde și cât poate...cât mai poate, pentru ca și el este de-acum la o anumită vârstă având aproape 70 de ani...

Avem atâta nevoie de liniște și rugăciune...de bunătate... de curaj în a ne apăra și mărturisi credința noastră strămoșească ortodoxă!

Pe cine deranjează atât de mult ierarhul ăsta curajos, bătrânelul ăsta rugător, bunicuțul ăsta calm și bine sfătuitor, Arhiepiscopul Teodosie care a ținut și ține România unită în jurul Bisericii și a Euharistiei?

Îmi vine în minte versetul ăsta din Psaltire...

„Cei ce-mi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea" (psalm 37, 20)”

[..,], a scris pe Facebook cunoscutul Părinte Teodor Ciurariu, din Dorohoi, declanșând în doar câteva ore de la postare peste 2000 de reacții, 240 de comentarii și 580 de redistribuiri.

• În loc de concluzie
  
  Cutov Cristian-Ionut își pune o întrebare întrebătoare foarte pertinentă:
  

O INTREBARE PENTRU UN PROST CA MINE!!

S-a mai întâmplat vreodată în istoria omenirii ca patriarhia să fie deranjată că un slujitor al sau se roagă mai profund, mai cu dragoste și mai mult cu poporul?! Asta pune semne mari de întrebare ce se întâmplă la capul conducerii cel mai de sus! Doamne luminează-le căderea!!

A nu da libertate unui om duhovnicesc să țină cu poporul, să unească poporul, să îl apropie de Dumnezeu așa cum îl luminează Dumnezeu prin rugăciuni puternice în noapte, arată clar că acolo unde se iau deciziile "pute tare"!! Și nu o zic eu, că nu am viață de sfânt, ci puteți întreba orice băbuța credincioasă și veți vedea cât de tare doare. Acolo s-au alinat probleme grave, au fost demonizați, oameni cu dureri care nu știau unde să primească mângâiere.

Pot să zic și eu durerea mea?! Mă doare pentru că România e pe un loc fruntaș la avorturi în lume și patriarhia nu a fost în stare dacă iau 5 biserici sau mănăstiri la rând că să găsesc o carte despre avort sau desfrânare în condițiile când enorm de multă lume stă în concubinaj și media în România e de 3 avorturi pe cap de femeie, incluzând și avorturile spontane! Doar printr-o minune mai găsești o astfel de carte ici, colo!! Și asta arată cât de "trează duhovnicește" e conducerea bisericii pornind de sus!!

Iertați-mă, poate greșesc și eu că inițial nu pun problema cu profundă durere despre "recitarea" Moliftelor Sfântului Vasile, după cum zice în actul patriarhiei!! Lumea are nevoie nu de un Teodosie în țară asta, ci de sute de Teodosie care să dezmorțească credință acestui neam!!

Semnat un păcătos mare și nevrednic,

Cutov Cristian-Ionuț

... iar un comentariu care explică succint situația ne-a atras atenția:

Preanefericitul Daniel este eretic! A băgat Biserica Ortodoxă Română în erezie la Sinodul talharesc din Creta 2016. Ce pretenții aveți. Iar de Sf. Dimitrie a adus episcopi eretici din Grecia și Cipru care l-au pomenit la Sf. Liturghie pe ereticul-schismatic Epifanie Dumenko, adică au întrat în comuniune și cu schismaticii.

Vă zic una să muriți de râs.

Mă sună la telefon o băbuță surdă: aloo, aloo.

Eu: Da. De vreo câteva ori.

Aloo, Sfântul Ioan Rusul?

Eu, am pufnit în râs, dar intuind că bătrana știa de Fesul Sfântului Ioan Rusul am zis: Da.

Aș vrea să vin să îmi citiți cu fesul Sfântului Ioan Istrati.

Da, eu: sunați peste 200 de ani.

Acuma, ne dăm seama cât suntem de nemernici și nevrednici de a purta sfințenia în mâini, când n-o avem deloc în suflete.

Dincolo de curăția și nevinovăția băbuței, vedem că sfințenia poate trece pe lângă noi plângând și o putem rata definitiv. Dacă nu suntem atenți.

De cele mai multe ori, credincioșii noștri au mai multă sfințenie decât noi. Mai ales că ținem în mâinile noastre de țărână pe Dumnezeul cel infinit în Sfânta Euharistie și Îl dăruim oamenilor.

Să luăm aminte!

(Prima oară am râs, apoi am plâns.)

— Părintele Ioan Istrati

Sursa postării: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid06SxCza8Q2SYnYNCfTVhruy7t3nXxAnNKRBw6npqAg3waFjMhofEZ6vAqyoMcxBT9l

Comentariul Ortodoxia.RO:

Inițial am vrut să public acest articol în categoria Râsu'-plânsu' dar curăția și nevinovăția băbuței — așa cum remarcă Părintele Ioan Istrati - ne obligă să acceptăm profunzimea gestului și a sufletului ei.

Amintim mai jos o întâmplare povestită de Părintele Paisie Aghioritul, văzută de el însuși.

"Când eram începător la Mânăstirea Esfigmenu, Cuviosul bătrân Dorotei mi-a povestit că la bolniță venea și ajuta un bătrânel cu atâta simplitate încât credea ca Înălțarea este o mare Sfântă, și, când se ruga cu metăniile, zicea: "Sfânta înălțare, roagă-te pentru noi!". Într-o zi a venit la bolniță un frate bolnav și deoarece nu exista nicio mâncare mai întăritoare, bătrânelul a coborât repede-repede scările, a mers la subsol și de la fereastra ce privea spre mare, întinzându-și mâinile a spus: "Sfânta mea înălțare, dă-mi un peștișor pentru fratele!". Și, o minune!, un pește mare a sărit în mâinile lui. L-a luat foarte firesc și bucuros l-a pregătit, ca să întărească pe fratele".

Pentru edificarea noii ordini mondiale globaliste, trebuie dat afară Dumnezeu din creație. Pe diavol îl arde cumplit prezența lui Dumnezeu și a oamenilor Lui.

Biserica Ortodoxă e singurul spin în fața noului antihrist, căci propovăduiește familia, credința, viața, nașterea de prunci, fecioria, abstinența, virtutea, trezvia, moralitatea, umanitatea, viața veșnică.

Globalismul vrea exact opusul: concubinajul, necredința, sincretismul, avortul, moartea, păcatul legiferat, desfrânarea, patima, somnolența tâmpă, transumansmul, imoralitatea, iadul.

E un război pe viață și pe moarte pentru sufletele oamenilor, anesteziate cu placere, comoditate, abundență, pentru a fi ucise veșnic de demonul mâncător de oameni.

Pentru clădirea acestei anomalii antihristice, profeții noii ordini au nevoie de o neo-ortodoxie: sincretică, universalistă, ecumenistă, diversă, tolerantă, globalistă.

Trebuie eradicate dogmele, conștiința păcatului, a demonului, vina, pedeapsa, responsabilitatea ptr moarte, noțiunea de crimă.

Statele infernale au nevoie de popi docili, benevolenți, ritualiști, inclusivi, toleranți cu mizeria, filosofarzi ai nimicului, gongorici aliturgici, judecători aspri ai Jertfei, vrăjmași ai ascezei, cu dispreț față de canoane, zâmbitori, obsedați de fațadă, atârnați politic prin donații.

Spovedania e o suliţă înfiptă în inima păcatului. Trebuie terfelită, înlocuită cu surogate, compromisă prin popi pofticioși, edulcorată, extirpată de lacrimi și de durerea uciderii aproapelui.

Împărtășania e uciderea morții veșnice prin Sângele lui Dumnezeu. Ea trebuie amânată, dată în lingurițe de plastic care se aruncă, golită de sens, compromisă de frică cretină de virusuri, decăzută la statutul de simbol, ca la "frații" protestanți.

Botezul e intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. El trebuie descărnat de scufundare, împopoțonat cu ursuleți, vociferat și acoperit de mieunat de minijoupe, ori respins de-a binelea de idolatrii raționalismului găunos.

Cununia ca unire în Dumnezeu între bărbat și femeie prin iubire născătoare de prunci trebuie parazitată de uniuni sodomice, de perversiune ființială, de surogate pătimașe, de obsesia transformării ființei umane în organ sexual.

Preoția ca legătură de Sânge cu Dumnezeu în Taine trebuie terfelită, atacată mereu, ridiculizată, lipită de obsesia banilor, omorâtă prin defăimare și lipsă de vocație. Monahismul ca jurământ al Evangheliei trebuie eradicat, umplut cu venetici fără vocație, decapitat de elite duhovnicești, golit de duhovnici mari, nu mai zic...

Să rămânem până la moarte în vechea Ortodoxie.

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/10161118009756101

• neo-ortodoxia = ecumenism = globalism religios
• vechea Ortodoxie = credința propovăduită și lăsată de Domnul nostru Iisus Hristos

Ierarhul a simţit în suflet moartea lui Hristos în temniţele întunecate ale păgânilor, a simţit durerea Crucii pe care a îmbrăţişat-o toată viaţa lui şi lumina Învierii din morţi a marelui Dumnezeu şi Mântui­torului nostru.

Hristos a murit şi a înviat în inima lui şi de aici, mireasma învierii a vărsat-o asupra tuturor ca pe un mir ceresc de nemurire. Viaţa sa întreagă a fost o minune a învierii.

Iubirea sa pentru cei săraci izvora din sufletul lui care se hrănea cu lumina învierii. După moarte, sufle­tul lui s-a înălţat la Hristos Cel înviat pe care l-a iubit toată viaţa.

Trupul său a rămas în lume, dar nu s-a prefăcut în pământ după rânduiala firii căzute, ci a rămas ca o Bise­rică a iubirii şi a nemuririi. Moaştele Sfântului ierarh sunt o profeţie a învierii.

Prin ele se propovăduieşte evidenţa nemuririi oamenilor şi vocaţia lor pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Trupul împovărat de ani şi de suferinţe devine lumină pentru oameni în care se vede slava materiei îndu­hovnicite.

Sfântul Nicolae învaţă pe fiecare om că iubirea de Dumnezeu şi de aproapele este o forţă care sfărâmă baierele morţii şi preschimbă materia în lumină şi mi­reasmă.

Sfinţenia este tocmai învierea firească şi împăr­tăşirea vitală din iubirea lui Dumnezeu, puterea acestei iu­biri care biruieşte moartea şi iadul, care strămută firea umană în lumină şi o îndumnezeieşte.

Anatomia sfinţeniei bătrânului ierarh aduce evidenţa unei vieţi îndurerate, dar pline de iubire pentru oameni.

Mirul care izvorăşte din Sfintele sale moaşte este materia cerească, plină de Duh Sfânt care devine mireas­mă şi se impregnează în inima fiecărui rugător. Omul devine mir de mult preţ, pentru că primeşte în sine pe Hristos (Cel uns), Mirul Cel veşnic al iubirii lui Dumnezeu.

Simţul olfactiv al omului este ridicat mai presus de fire şi devine metaforă axiologică, în care Mirele Hristos devine Mirul învierii în cei credincioşi, „întru miros de bună mireasmă duhovnicească”.

Acesta este sensul cuvintelor Apostolului Pavel: „Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier; Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă” (II Corinteni 2, 15-16).

Apostolii Bisericii şi toţi credincioşii adevăraţi sunt deci criteriul de viaţă şi de moarte, de timp şi de veşnicie al oamenilor care aud propovăduirea lor.

Bunătatea este deci o mireasmă a lui Dumnezeu, iar răutatea este o du­hoare a morţii: „Dumnezeiescul har al Duhului te-a uns cu mir dumnezeiesc pe tine, întâiul stătător al celor din Mira,

şi de mireasma faptelor tale umplând preasfinţite marginile lumi, cu rugăciunile cele înmiresmate alungi întotdeauna patimile cele rău mirositoare. Pentru aceasta cu credinţă te lăudăm şi săvârşim preasfinţită pomenirea ta, Nicolae”.

Metafora mirului axiologic al faptelor bune este aşa­dar o icoană a luptei dintre bine şi rău în lume şi în inima omului.

Aşa cum mireasma se răspândeşte pretutindeni şi ajunge „necuprins şi nevăzut” în orice loc ascuns, tot aşa harul Duhul Sfânt umple toate ascunzimile firii şi înmires­mează viaţa omului credincios şi rugător.

Paradoxul mirului este că deşi e nevăzut, bucuria pe care o împărtă­şeşte oamenilor este evidentă şi lucrătoare, ca o icoană a Duhului Sfânt Care „suflă unde voieşte” (Ioan 3, 8).

De asemenea, mirul este o metaforă a nemuririi. Miro­sul cel greu al putreziciunii tuturor celor create arată domnia morţii şi a preschimbării tuturor în elementele originare.

Trupul devine prin moarte hrană pentru viermi, iar mirosul cel greu al morţii arată nefirescul şi absurdul unei vieţi care sucombă în moarte după atâtea doruri, iubiri şi vise.

Sensul ritualului iudaic de ungere a celor morţi cu mir de nard este celebrarea profetică şi liturgică a nădejdii învierii celor dragi în Împărăţia aşteptată.

Gestul de iubire al femeii păcătoase care a uns picioarele Mântuitorului cu mir şi le-a şters cu părul capului ei este interpretat chiar de Hristos ca profeţie a morţii şi învierii Sale: „Că ea, tur­nând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngropa­rea Mea” (Matei 26, 12).

Prezenţa mirului care izvorăşte din trupul marelui ie­rarh arată vocaţia nemuririi pentru cei sfinţi şi prezenţa tainică a luminii euharistice a lui Hristos în trupurile celor ce-L iubesc.' - Preot Ioan Istrati.

Sursa: https://doxologia.ro/sfantul-ierarh-nicolae-dascal-al-invierii