ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

📕 Marea putere a Psaltirii - caz real

- Posted in Taine și Minuni by

PSALTIREA

Într-o zi, domnul Pandelis mergea cu trenul spre Salonic și, pentru a înveseli călătoria lungă, a scos Psaltirea din geantă. Dar de îndată ce a început să citească, ceva ciudat a început să se întâmple în vagon. O fată care stătea la trei sau patru locuri depărtare de el a început să țipe sălbatic și să înjure obscen, privind în direcția lui.

La început nu i-a trecut prin cap că, comportamentul ei urât, ar putea avea ceva de-a face cu el. Cu toate acestea, după câteva minute l-a văzut pe conductor îndreptându-se spre el.

— Domnule! ai putea să nu mai citești această carte pentru că îi deranjează pe alții?

— Ascultă, dar o citesc pentru mine, nu cu voce tare! Cum poate deranja fata asta?

Toți pasagerii din vagon le-au ascultat conversația. Erau la fel de surprinși ca și domnul Pandelis și nu puteau înțelege de ce fata necunoscută striga furioasă la acest pasager aparent inofensiv.

Fata a sărit de pe scaun și s-a mutat într-un alt vagon, până la capătul trenului. Și atunci domnul Pandelis, întorcându-se către colegii săi de călătorie a spus:

— Până astăzi, eu  și cu voi nici nu bănuiam ce mare putere aveau psalmii profetului David. Și acum, după acest incident, mi-am amintit un lucru. Psaltirea poate fi comparată cu o „ Bâtă  ” care alungă toate duhurile rele (demonii) de la noi înșine și de la cei care sunt în apropiere.

✝️ Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Puterea exemplului - Duhul de nevoință

- Posted in Sfinți și învățături by

Puterea exemplului - Duhul de nevoință

Baza vieții duhovnicești sunt gândurile bune.

Era un ucenic român în schitul românesc, foarte ascultător. Nu zicea niciodată nu. Oricine avea nevoie, îl lua pe el. Într-o zi, cum se nevoia el cu ascultarea, ca să nu zică nu nimănui, seara s-a așezat pe bordura Bisericii obosit. Și atâta a fost. Acolo s-a terminat. Când părinții l-au găsit mort, au început a spune: „Dar acum zece minute l-am avut la grădină”. „Și eu acum o oră l-am luat la pescuit” și altul la cuptor și alții în altă parte. Și atunci au înțeles de ce a murit ucenicul. Și bineînțeles ucenicul s-a dus la cer, dar oare cum vor rezolva responsabilii mănăstirii cu Dumnezeu după aceea?

M-am dus și l-am vizitat pe un monah vecin cu mine. Nu-l mai vizitasem înainte deloc. Era bun călugăr și nevoitor. Îmi zice:

– Sunt bătrân, ca mâine va să mor și nu am făcut nimic în viața mea. Toți oamenii fac ceva în viața lor. Când se vor înfățișa înaintea lui Dumnezeu ceva vor avea. Eu însă nu am nimic. În timp ce zicea acestea îi curgeau lacrimile din ochi.

– E, toate câte facem, i-am răspuns, le facem ca să ajungem la această concluzie, la acest nimic. Oricâtă nevoință am face, la această concluzie trebuie să ajungem, că suntem nimic, la ce-ți vor folosi toate celelalte?”. Și era nevoitor.

Cum să-i învățăm pe monahi lepădarea de lume când noi avem relații cu rudele. Numai cu cuvintele?

Și cei sporiți duhovnicește se folosesc când își taie voia.

Osânda înseamnă să fii departe de Dumnezeu. Pedeapsa pentru copilaș este să fie departe de mama lui.

Vechii monahi aveau simplitate, cei de astăzi au logică și nu cred atât de mult în minuni.

Cei mai mulți oameni sunt atât de absorbiți de cele pământești încât nu simt deloc dragostea lui Dumnezeu.

Trebuie să existe recunoaștere. Recunoașterea plătește multă nevoință. Unul care nu poate să facă nevoință o recunoaște. „Am nevoie să mă ierți nu pot să fac”, zice lui Hristos. „Nu contează, nu fi supărat” (îi spune Hristos).

Din tradiția ascetică și isihastă a Sfântului Munte, 2011