Citiți articolul: ⚡️ Sfântul Nicolae Velimirovici: OH, FRAŢII MEI! PREFERAŢI EUROPA ÎN LOCUL LUI HRISTOS, MOARTEA ÎN LOCUL VIEŢII?

Astăzi (30-Iulie-2023), începând cu ora 18, din Piața Victoriei până la Universitate, procesiune cu preoți în frunte, organizată de Frăția Ortodoxă condusă de Dan Ciprian Grăjdeanu!

Parada LGBTQ s-a sfârșit sâmbătă, târziu în noapte. Urma ei a rămas în cel mai important loc al capitalei, geografic, dar mai ales simbolic.

Pe acest traseu au avut loc cele mai semnificative marșuri, demonstrații pentru libertate; pe acest traseu a curs și sânge pentru libertate, nu pentru păcat.

România este casa noastră, iar Bucureștiul camera principală, unde se adună Familia mare. Dacă acest loc a fost călcat de unii care fac apologia păcatului, ce facem?

În mod firesc chemăm preotul să dea cu apă sfințită, să curețe cele rele, să resfințească locul.

Păzim astfel Familia, facem curat pe masa noastră pentru "Pâinea noastră cea de toate zilele".

Aceasta este menirea procesiunii de astăzi unde vom avea în frunte preoți care vor curăța răul cu apă sfințită, căci nu se cade ca acesta să rămână, ci să i se șteargă urma.

Poate pentru unii e o mentalitate învechită de tip medieval, dar oameni dragi de când exista lumea, există rău și bine, iar răul nu poate fi șters decât prin bine.

E bine să se dea cu aghiasmă, e bine ca apa sfințită să aibă ultimul cuvânt.

Aghiasma și creștinii.

Mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Sursa: https://www.facebook.com/mihail.s.tarnaveanul/posts/pfbid0S7BceFQYPwLkEH3qBbxscAd6BXwoaxQ5VyQzs4picZoH9BdboQFT81TRGozHr1iLl

Citiți și următoarele articole:

• Frăția Ortodoxă și George Becali vă cheamă la curățirea Căii Victoriei după marșul homosexualiștilor, la ora 18, în Piața Victoriei: ”Sfințesc cu agheasmă, că mai rămân duhurile rele, draci pe acolo, pe o trecere de pietoni, pe o scară de bloc”

• ROMÂNIA ÎN DERIVĂ! București, încotro? Marșul Normalității versus Parada Poponarilor

Ipocrizia lui Viktor Orban poartă numele ,,Timpul păcii", titlul Universității de la Băile Tușnad. Pacea pentru Viktor Orban înseamnă să se afișeze fălos și provocator cu harta Ungariei "Mari" de gât prin România? Pacea lui Orban înseamnă să o trimită pe președinta Ungariei în România să vopsească bornele de hotar care configurau harta Dictatului de la Viena în culorile steagului Ungariei și să inaugureze statuiile ocupației? Pacea premierului Ungariei înseamnă ca ministerul apărării din Ungaria să finanțeze în timpul mandatului său, 550 din 600 de cruci cu însemne maghiare ridicate fără aviz ONCE și fără nici măcar informarea Ministerului Apărării Naționale din România, încălcându-se astfel in mod deosebit de grav tratatul bilateral? Trimișii lui Orban in România, la Valea Uzului și Dărmănești din partea aceluiași minister al apărării din Ungaria pentru a "rezolva" problema Valea Uzului înseamnă tot pace? Am vazut cum au rezolvat-o. Timpul păcii lui Orban înseamnă și declanșarea unor procese penale pentru cei care au restabilit onoarea și însemnele de căpătâi creștine pentru Eroii noștri, ai Armatei Române? Timpul păcii lui Viktor Orban înseamnă cumva timpul reconfigurarii granițelor unor state, sprijinul pentru Rusia în speranța că s-ar crea un precedent favorabil Ungariei pe "subiectul" Transilvania? Desigur, bocetul în privința tratatului de pace de la Trianon, se înscrie tot în acest "timp". Am spus întotdeauna că noi nu ne confruntăm în principal cu UDMR, care este doar o unealtă, ci direct cu statul ungar. Presiunile care se exercită acum direct din partea oficialilor de la Budapesta pentru a ne opri să ajungem la Băile Tușnad confirmă acest lucru.

Întreaga politică externă si bună parte din cea internă a guvernului de la Budapesta are ca principal obiectiv strategic Transilvania. Într-o primă etapă co-suveranitatea, apoi autonomia teritorială pe zona Dictatului de la Viena și în ultimă fază anexarea acesteia la Ungaria. Fiecare forint investit în Transilvania pe fiecare palier, economic, educațional, cultural, religios, social, este investit în acest scop. Nu este un act de "caritate", nici unul principal economic, ci unul de război hibrid. Este vorba de sute de milioane de euro prin care acest război atipic se susține în cadrul asa zisului "Timp al păcii", inclusiv prin alianțele externe.

Stimate domnule-tovarăș Viktor Orban, un real timp al păcii înseamnă recunoașterea deplină și aniversarea în Ungaria a Tratatului de la Trianon, prin care, ce să vezi, Ungaria a devenit un stat. Mai înseamnă omagierea de către guvernul dumneavoastră care se declară anticomunist, a eroilor Armatei Române care v-au eliberat de regimul bolșevic Bela Kun în 1919, regim nefast impus de...Moscova! Aceeași eroi ai Armatei Române au luptat și la Valea Uzului în 1916, aceeasi eroi, pe care voi vreți să îi lăsați fără cruci de căpătâi.

Timpul păcii ar mai însemna ca subordonații dumneavoastră din UDMR să participe activ la sărbătorirea Zilei Naționale a României, 1 Decembrie, să cânte împreună cu noi Imnului Național al statului român, nu să arboreze steaguri negre de doliu pe la Târgu-Secuiesc sau Sfântu-Gheorghe pe clădirile primăriilor, adică ale unor instituții din România. Timpul păcii înseamnă că toți oficialii guvernului dumneavoastră, precum si subordonații din UDMR, să înceteze cu declarațiile iredentiste, înseamnă să faceti vizite oficiale în România și nu jocuri ieftine de imagine și nu în ultimul rând ar înseamna să vă cereți scuze public pentru jignirile aduse anul trecut la Băile Tușnad la adresa unor cetățeni români. Timpul păcii înseamnă Crucile Eroilor Români la Valea Uzului, respect sincer reciproc, oprirea oricăror forme de iredentism, eliminarea din politica dumneavoastră a conceptului de cosuveranitate, autonomie teritorială.

Sursa: https://t.me/FratiaOrtodoxa/2482

Ne întreabă o abonată: "STRATINFO, ce înseamnă presa liberă?"

Presa liberă sunt toate rețelele de informare și atitudini independente față de guvernul și parlamentul de ocupație din România, care legiferează liberticid împotriva celor nesupuși, încercând să limiteze pe cât posibil expresia opiniilor neconforme. Presa liberă nu primește fonduri publice pentru a disemnina propaganda oficială - vezi etapa Big-Pharma-OMS Covid19 - și nici fonduri de la rețelele transnaționale precum este OSF-ul lui Soroș, pentru a susține agenda 2030, climatismul, LGBT-ismul și toate celelalte narative anti-creștine, destructurante, nihiliste și antinaționale. Nu în ultimul rând, astăzi presa liberă este finanțată și susținută direct și exclusiv prin donațiile beneficiarilor direcți, abonații participativi. Foarte pe scurt, concis, cam asta e presa liberă din România anului 2023.

STRATINFO

În ultimii 3 ani am fost martorii unor serii de abuzuri privind sănătatea si viata cetățenilor precum si asupra unor drepturi si libertăți.

Cenzura științifica a ajuns la cote maxime si inadmisibile pentru societatea democratica.

În calitate de cetățeni ai României, unii fiind medici, beneficiind de dreptul la libera exprimare drept asigurat de Constituția României, precum si respectând articolele următoare din

Codul de deontologie medicala :

art. 9 (MEDICUL ARE INDEPENDENTA PROFESIONALA ABSOLUTA) ,

art. 34 ( IN FOLOSIREA UNOR METODE TERAPEUTICE NOI ,TREBUIE SA PRIMEZE INTERESUL PACIENTULUI IAR ACESTEA NU POT FI RECOMANDATE DECAT DUPA EVALUAREA RAPORTULUI RISC/BENEFICIU ),

art. 45 (MEDICUL NU POATE PROPUNE SAU APLICA PACIENTULUI CA BENEFICE SAU LIPSITE DE RISCURI REMEDII SAU PROCEDEE ILUZORII ORI INSUFICIENT PROBATE. ORICE PRACTICA NESTIINTIFICA ESTE CONTRAINDICATA)

Motivele care susțin petiția sunt:

1. Organizația Mondială a Sănătății a devenit un organism internațional care impune despotic politici de sănătate si mai ales de vaccinare in tarile asociate OMS.

2. Atitudinea OMS amenință suveranitatea națională. Din luna martie 2022 au început negocierile pentru TRATATUL PANDEMIC care se va concretiza in 2024. Datorita reticentei statelor membre de a semna tratatul pandemic, OMS a inițiat alta strategie: ELABORAREA UNOR AMENDAMENTE LA REGLEMENTARILE INTERNATIONALE DE SANATATE (an 2005) prin care recomandările OMS capătă puteri legislative, guvernele trebuind să se supună, pierzând suveranitatea în problema sănătății.

In acest context, 47 DE STATE DIN CONTINENTUL AFRICAN, având memoria încă vie privind tragicele experimente vaccinale din ultimii ani, AU RESPINS AMENDAMENTELE PROPUSE.

3.OMS dezvolta planuri de vaccinare fără discernământ – in anul 2021 a publicat Agenda de imunizare 2030 in care se detaliază o strategie foarte agresiva privind vaccinarea . Se pare ca singura strategie promovata propagandistic pentru reducerea îmbolnăvirilor a rămas vaccinarea, celelalte metode de prevenire a îmbolnăvirilor cum ar fi igiena și întărirea imunității nu mai sunt de interes pentru OMS desi zeci de ani si-au dovedit eficienta. Sursa: publicația OMS “European Immunisation Agenda 2030” – WHO, 2021

4.OMS a viciat consimțământul pentru vaccinarea copiilor introducând termeni precum consimțământ implicit (dacă în ziua vaccinării copilul este prezent la scoală, se presupune că părintele este de acord cu vaccinarea) și acordul (acest termen se referă la implicarea copilului în decizia de vaccinare fară a mai cere consimțământul părintelui).

Sursa: publicația OMS “Considerations regarding consent in vaccination children and adolescents between 6 and 17 years old” – WHO, 2014. În acest context, consimțământul parental poate fi foarte ușor scurtcircuitat, părintii pierzându-și astfel dreptul de a proteja copiii față de tratamente medicale abuzive.

5. OMS a recunoscut că a transmis oficial cifre false despre mortalitatea prin covid.

Sursa articol: “Covid death toll: scientists acknoledge errors in WHO estimates” - Publicatia Nature, June 2022.

6.OMS este finanțat în cea mai mare parte din fonduri private, fondurile asigurate de guvernele statelor sunt mult mai mici. În declarația de buget anul 2018-2019 se identifica principalele surse de finanțare : fonduri private din USA, fundația Bill si Melinda Gates, GAVI (Global Aliance for vaccination and immunisation)

Sursa : Audited financial statements for the year ended 31 december 2019 – publicatie OMS. Seventy-third World Health Assembly, 3 July 2020.

7. OMS are drept consilieri științifici membri din grupul intitulat European Scientific Working group in Influenza (ESWI). Acest grup de lucru este finanțat de reprezentanți puternici din industria Pharma denotând un conflict de interese grav asupra căruia OMS nu s-a pronunțat in nici un mod. ESWI a elaborat planul de pregătire si intervenție in caz de pandemie.

Sursa: www.eswi.org ESWI financial supporters- AstraZeneca, GlaxoSmithKline, Sanofi Pasteur, Roche.

8. Printre colaboratorii OMS sunt citați următorii în publicația: “Stronger collaboration for an equitable and resilient recovery toward the health-related sustainable development goals, incentivizing collaboration” din 2022- GAVI, UNICEF, WORLD BANK GROUP, Global Financing Facility, The Global Fund.

Semnează: https://www.petitieonline.com/cerem_excluderea_oms_din_romania

“Diavolul este mult mai viclean. Prin suferinţă nouă ni s-au lămurit pe viu nişte chestiuni. Am văzut că este foarte uşor, şi în acelaşi timp foarte greu, să-ţi aperi demnitatea de creştin, de fiu al lui Hristos. Trebuie să dai dovadă de foarte mult curaj. Pentru asta trebuie să te rogi neîncetat ca Dumnezeu să-ţi dea putere, pentru că singur nu poţi. Vrăjmaşii au lovit foarte tare în România prin comunism şi au fost siguri că aici nu vor mai avea nicio rezistenţă. Şi asta îi obligă să ia măsuri.” - Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu

Sfântul Nou Mucenic Ioan Valahul a trăit în Ţara Românească, numită și Valahia, în vremea domnitorilor Matei Basarab şi Mihail Radu (cunoscut şi sub numele de Mihnea al III-lea). A suferit martiriul pentru nelepădarea de credinţa drept măritoare creştin ortodoxă în anul 1662, la data de 12 mai, atunci când se săvârşeşte şi pomenirea sa în calendarul bisericesc. Sfântul Ioan Valahul este primul sfânt român canonizat de Biserica Ortodoxă, la Constantinopol, în 1843.

Viaţa

Acest sfânt mucenic a fost din Ţara Românească, născut din părinţi de bun neam şi binecredincioşi, pe la anul Domnului 1644, adică în vremea stăpânirii binecredinciosului domn Matei Basarab. La câţiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul (+ 1654), a venit la domnie în această ţară Mihail Radu (zis Mihnea al III-lea), care, ne mai putând prididi cu plata haraciului şi a birurilor grele cerute de stăpânitorii turci, s-a răzvrătit împotriva acestora, plănuind să se unească cu voievozii ţărilor creştine din jur şi să scape ţara sa de sub robia turcească. Dar sultanul turcesc Mahomed al IV-lea a trimis atunci împotriva lui oaste mare de turci şi de tătari, care au biruit pe Mihnea şi au făcut, ca şi alte dăţi, prăpăd şi pustiire mare în biata ţară, arzând, prădând şi omorând, iar la ieşirea din ţară au luat cu ei şi o mare mulţime de robi dintre români, trecându-i peste Dunăre.

Acestea se petreceau în toamna anului 1659. Iar între cei robiţi atunci s-a aflat şi un tânăr, cu numele de Ioan, care nu avea decât 15 ani. Părinţii lui, cărora nu li se ştie nici numele şi nici locul unde au trăit, îl crescuseră cu grijă, în frica lui Dumnezeu, şi în iubirea de ţară şi de credinţa strămoşească. Pe deasupra, era voinic şi chipeş; frumuseţea lui feciorelnică atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul către Istanbul, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcatul blestemat al sodomiei. Dar tânărul s-a împotrivit cu scârbire şi în vălmăşeala luptei cu spurcatul agarean, l-a răpus, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou şi dus la Istanbul, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în faţa vizirului să-l judece, şi acolo tânărul a mărturisit fără înconjur adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii văduve, pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voi.

Stăpâna tânărului nu i-a luat capul, ci văzându-l voinic şi bun de muncă l-a pus la început printre slugile sale; dar văzându-l preafrumos la înfăţişare, s-a aprins de drăcească poftă pentru el, ca oarecând femeia lui Putifar din Egipt pentru Iosif cel preafrumos şi înţelept. Dorindu-l cu înfocare, a încercat la început să-l ademenească cu tot felul de făgăduinţe, spunându-i că îl va lua de soţ dacă el s-ar lepăda de credinţa creştină şi s-ar face mahomedan. Dar el s-a împotrivit cu tărie uneltirilor acestei noi Dalile şi a rămas nestrămutat în credinţa părinţilor lui şi în curăţia trupească. Iar ea văzând că nimic nu izbuteşte, s-a înfuriat şi l-a dat eparhului (mai-marelui cetăţii), ca să-l pedepsească pentru uciderea soţului ei. Acesta l-a azvârlit în temniţă, supunându-l la înfricoşătoare chinuri; femeia venea zilnic la temniţă, încercând necurmat să-l înduplece pe Ioan să-i facă voia, nădăjduind că ceea ce nu izbutiseră fărădelegile ei, vor face ameninţările şi chinurile. Dar viteazul tânăr nu s-a lăsat biruit nici de grozăvia chinurilor, pe care le-a îndurat cu bărbăţie şi cu ajutor de sus, rămânând până la sfârşit, ca un tare diamant, neclintit în credinţa creştină.

Martiriul

Văzând, aşadar, femeia şi prigonitorii că în zadar se ostenesc, au cerut vizirului să-l dea pe tânăr la moarte. Şi scoţându-l din temniţă, călăii l-au dus spre o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapi (adică Poarta Stâlpului), lângă Bezesténi (adică piaţa marelui bazar al neguţătorilor); aici i-au pus gâtul în ştreang şi l-au înălţat în spânzurătoare, omorându-l, în ziua de 12 ale lunii mai, într-o vineri înainte de Înălţarea Domnului, din anul mântuirii 1662.

Aşa a trecut către veşnicele locaşuri tânărul mucenic român Ioan, în primăvara vieţii sale, când avea numai 17 sau 18 ani. Trupul său feciorelnic va fi fost aruncat în apele Bosforului sau poate a fost îngropat de creştini cucernici în vreun loc din jurul Istanbulului, unde numai Dumnezeu şi sfântul însuşi ştie. Iar istoria scurtei dar pilduitoarei sale vieţi a aşternut-o în scris marele învăţat grec Ioan Cariofil din Istanbul, care a trăit pe vremea sfântului, fiind martor al pătimirilor lui.

Generalizarea cultului

Viața românului Sfânt Mucenic Ioan a fost scrisă de învăţatul grec Ioan Cariofil pe vremea când se afla la București, în capitala Țării Românești, la curtea voievodului Constantin Brâncoveanu, care va fi martirizat și el la Istanbul, în anul 1714, tot pentru că și-a păstrat credința creștină, refuzând convertirea la islam. Un secol mai târziu, la 1799, viaţa martirului Ioan era tipărită la Veneţia de către Sfântul Nicodim Aghioritul, 50 de ani mai târziu fiind retipărită la Atena. Patriarhia Ecumenică şi Ortodoxia greacă, în general, îl recunoşteau pe Ioan Valahul ca sfânt, trecându-l în mineiul tipărit la Constantinopol în 1843.

La români viaţa sfântului a fost tipărită, prima dată în 1801, la Bucureşti, fiind mai apoi trecut în mineiul de la Neamţ din 1846. Sfântul Mucenic Ioan Valahul intrase în conştiinţa credincioşilor români şi greci deopotrivă, dar generalizarea cultului s-a săvârşit în România abia în februarie 1950, prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, în plin regim stalinist în România, cultul sfântului martirizat de otomani şi recunoscut de greci şi români era generalizat prin ample solemnităţi desfăşurate la Catedrala mitropolitană din Craiova.

Icoana de hram a bisericii ortodoxe române din Charleroi, Belgia, realizată de preoteasa Adela și părintele Bogdan Florin Vlaicu.

Sursa: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1678859392557214&set=a.176218309488004

Dragii și iubiții mei ROMÂNI vă mulțumesc din suflet că sunteți cu adevărul.

Mitropolit Longhin.

Vă iubesc. Îmi este greu. Rugați-vă! Suntem un neam, suntem un sânge, suntem ROMÂNIA! Vă iubesc! Suntem ORTODOCȘI!

Sursa: https://ortodoxinfo.ro/2023/05/10/mesajul-ips-mitropolit-longhin-jar-adresat-tuturor-romanilor-in-seara-de-duminica-7-mai-2023/

„Un mare imperiu va cuprinde Europa şi România sfântă va fi cucerită fără să se tragă cu tunul. Mai mult, poporul minţit şi ademenit va dori să fie cucerită ţara lui Decebal şi a lui Traian. Mari nenorociri se vor abate asupra românilor. Se vor băjeni cu milioanele, vor fi inundaţii şi cutremure mari, secetă mare, furtuni, din senin. Doi ani, România, Europa, toată lumea o să fie cuprinsă de o nouă boală, o nouă ciumă. Bogatul o să ceară săracului adăpost şi mămăligă. Ţara o să fie trădată de cei care o conduc, iar banul o să fie singura religie. Degeaba preoţii şi vlădicii or să ridice Crucea lui Hristos, că nu vor fi ascultaţi şi lumea o să râdă de ei. Hoţii or să fie domni şi curvele, doamne! Mai mulţi ani România o să fie bârlogul tâlharilor şi va avea felinarul roşu drept stemă. Războiul o să ne bată la uşă şi disperarea îşi va găsi sălaş în sufletul românilor. Când o să piară ultimul trădător de ţară şi toţi românii se vor pocăi, toți se vor întoarce acasă, o minune se va întâmpla şi Maica Domnului o să-şi întindă Acoperământul peste Grădina ei salvându-ne pe toţi, pe toţi românii şi aducând pace, bunăstare şi bucurie. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Textul de față a fost scris la solicitarea unui grup de naționaliști din România, care m-au rugat să vin cu o contribuție conceptuală asupra actualei stări de lucruri și să schițez niște idei pentru readucerea țării pe albia neatârnării naționale și a împăcării cu Hristos. Este o abordare din perspectiva Tradiției, a conservatorismului ortodox, care invită la depășirea opticii deformate asupra lumii induse de Modernitate. Una dintre tezele de bază ale demersului nostru este cea care vizează imposibilitatea depășirii actualului impas politic prin încadrarea în jocul electoralist și în limitele procustiene ale legalismului democratic. Dimpotrivă, doar o ruptură radicală de actualul sistem politico-juridic și economic poate determina renașterea neamului. Iar o elită națională autentică trebuie să se pregătească pentru o astfel de oportunitate istorică, chiar să o determine, dacă va fi posibil, arătându-se vrednică de a valorifica momentul major respectiv.

Starea națiunii române după decembrie 1989

Constatăm că după căderea vechiului sistem comunist, care sub Ceaușescu asigura o minimă independență statală, România a fost supusă unui proces metodic de distrugere a economiei naționale, de impunere din exterior a unor structuri economice și statale, ca și a unei legislații menite să transforme țara într-o colonie a plutocrației mondialiste.

Întreaga reușită a operațiunii de vasalizare a țării, de subjugare politică totală de către centrele de putere occidentale a fost asigurată de faptul că însăși societatea românească, respingând comunismul, râvnea spre modelul occidental. Prin urmare, colonizarea economică, politică, culturală, educațională și – mai larg – civilizațională s-a produs cu consimțământul și participarea activă a populației orbite de occidentomanie. Însă chiar și după ce mințile mai lucide au descoperit caracterul perfid și prădător al modelului impus țării, discursul dominant continuă să cuprindă practic întreaga societate – mase și ”elite” deopotrivă! – căreia i s-au inculcat miturile de bază ale sistemului de dominație străină, bazate pe paradigma liberală.

Altfel zis, în conștiința publică s-a indus o religie politică pe care o practicăm ca pe un adevăr axiomatic, indiferent de preferințele noastre ideologice sau geopolitice. Numele acestei religii l-am arătat mai sus – liberalismul. Anume această ideologie a colonizat mentalul colectiv, având efectul paralizant al unei stări de vrajă. Iată câteva categorii de bază care formează însăși esența opticii politice a românului de azi: republicanismul, democrația de masă, suveranitatea poporului, statul de drept, pluripartitismul, electoralismul, drepturile omului, laicitatea, libertatea individului etc.

Această maladie intelectuală generalizată este cu atât mai gravă, amenințând mortal viitorul Neamului Românesc, cu cât ea afectează nu doar tabăra prooccidentală, ci și cercurile naționaliste. Prin urmare, pentru a conceptualiza, a râvni și mai ales a realiza decolonizarea economică și politică a țării se impune decolonizarea mentală sau dezvrăjirea mediilor patriotice, cărora le revine sarcina luptei cu virusul liberal și devirusarea maselor.

Calea spre renașterea națională trece prin revenirea la originea fracturii istorice, care a deraiat de pe albia normalității întreaga lume. Adică la înțelegerea caracterului malefic, subversiv, demonic al Modernității, precedate de Renaștere și Secolul Luminilor, fenomene care au culminat cu așa-zisa Revoluție pretins Franceză. Anume aici rezidă viciul conceptual al taberei naționaliste, o tară congenitală a devenirii elitelor intelectuale ale statului modern român, care e produsul unor forme fără fond de sorginte iacobină. Doar elita interbelică a reușit să depășească aceste naivități conceptuale, care au afectat profund formele de gândire în spațiul nostru.

Viziunea autentic naționalistă și căile de evitare a dispariției din istorie a românilor

Experiența ultimilor trei decenii ne-a arătat metodele utilizate de către Oculta mondială în scopul desuveranizării totale României. Integrarea țării într-o multitudine de organizații internaționale și impunerea unor tratate și convenții au transformat România într-un obiect de dominație și control din partea rețelelor de putere sioniste. În aceste condiții însăși succesiunea la guvernare devine o formalitate irelevantă de vreme ce toate politicile în toate sectoarele societății sunt dictate din exterior.

Prin urmare, un discurs cu adevărat patriotic trebuie să cuprindă în mod categoric și radical următorul deziderat naționalist: Restabilirea independenței economice ca premisă a redobândirii independenței politice.

Decolonizarea economică și resuveranizarea economiei naționale prin următoarele măsuri:

· Retragerea României din următoarele organizații internaționale: Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului, Banca Reglementelor Internaționale.

· Stoparea politicii de acumulare a creditelor și renegocierea termenelor și condițiilor de rambursare a celor deja contractate.

· Denunțarea tuturor acordurilor bilaterale sau multilaterale bazate pe principiul liberului schimb.

· Revizuirea statutului Băncii Naționale a României, subordonarea acesteia Guvernului țării și instituirea unei politici monetare independente.

· Respingerea tuturor proiectelor de impunere a unor măsuri de lichidare a banilor lichizi în cadrul proiectului globalist CBDC (Central Bank Digital Currency), ce urmărește suprimarea libertății și încarcerarea tuturor oamenilor într-un GULAG digital planetar.

· Naționalizarea tuturor întreprinderilor ce exploatează resursele naturale, mine de aur, petrol, gaze etc.

· Revizuirea legislației funciare și naționalizarea și/sau răscumpărarea tuturor terenurilor cu destinație agricolă aflate în proprietatea unor străini.

· Limitarea suprafețelor proprietății funciare în scopul evitării monopolurilor și oligopolurilor.

· Stimularea economiei moleculare, a micilor proprietari, a economiei de proximitate.

· Naționalizarea fondului forestier. Pădurile trebuie să rămână în proprietatea statului.

· Instituirea unei politici economice protecționiste, limitând accesul mărfurilor, serviciilor și a capitalurilor străine și interzicând importul forței de muncă.

Dezurbanizarea României și reașezarea populației în zonele rurale și în micile orașe

Întreaga istorie a Modernității a reprezentat un lung și necruțător genocid împotriva țărănimii. Industrializarea a fost însoțită de izgonirea țăranilor din sate și concentrarea lor pe post de proletari în orașe. Războiul împotriva țărănimii a fost caracteristic atât regimurilor capitaliste, cât și celor comuniste. Astăzi el a căpătat noi forme prin revigorarea teoriei malthusiene de către oficine ale cultului satanic mondialist precum Clubul de la Roma care pretind că pământul ar fi suprapopulat și de aici nevoia de reducere a populației.

Agenda 21 a Organizației Națiunilor Unite, numită și Agenda 2030, adoptată de toate țările lumii, prevede deruralizarea totală a întregii lumi și concentrarea tuturor oamenilor în spațiile urbane, în care aceștia urmează să fie lipsiți totalmente de orice proprietate și să fie supuși unui control dictatorial.

României îi revine rolul istoric de a respinge acest plan satanist. Asta înseamnă nu doar denunțarea actelor internaționale respective, ci și reorganizarea modului de distribuție a populației pe teritoriul țării.

Reîntoarcerea în spațiul rural reprezintă atât șansa de a evita nimicirea fizică a neamului în cadrul Marii Resetări, ci și reintegrarea în mediul firesc al existenței sale milenare. În fața unei înfometări artificiale la scară mondială, puse la cale de către cercurile masonice luciferiene, singura cale de salvare este exodul la țară și asigurarea autonomiei alimentare a fiecărei familii.

Părăsirea orașelor înseamnă dezrobirea neamului. Spre deosebire de sclavul orașului, țăranul nu e atât de dependent de bani, care să îi asigure supraviețuirea. Cu atât mai mult cu cât înșiși banii lichizi urmează să dispară, iar cei electronici nu ne vor mai aparține decât formal.

Un adăpost, o sursă de apă, un teren de pământ, căldură autonomă, niște păsări și animale domestice – iată de ce avem nevoie pentru a supraviețui în condițiile zilei de azi.

Desigur, confortul urban și obișnuința, ca și fascinația vieții citadine, îi va împiedica pe mulți români să revină acolo de unde au plecat ei sau părinții lor. Unii vor ignora riscurile majore ale zilei de azi. E dreptul lor. Însă dăinuirea neamului, supraviețuirea lui e posibilă doar prin revenirea la sate. Occidentalii au numit acest termen survivalism. Adică, cine vrea, supraviețuiește, iar cine nu, rămâne la oraș.

Restabilirea suveranității politice

În scopul depășirii rolului de obiect al unor jocuri internaționale perfide și redobândirea independenței naționale a României este necesar să se întreprindă următoarele:

· Denunțarea acordurilor de aderare la NATO, părăsirea acestei organizații politico-militare agresive și obținerea retragerii tuturor bazelor militare străine.

· Retragerea din Consiliul Europei și, implicit, din APCE și din CEDO.

· Retragerea din Organizația Mondială a Sănătății, prin intermediul căreia se instrumentează politici de genocidare cu pretext medical de tipul plandemiei Covid-19.

· Denunțarea tuturor documentelor ONU la care România este parte și care impune Agenda 21/Agenda 2030.

· Denunțarea tuturor actelor ONU ce țin de miturile climatismului (încălzirea globală, efectul de seră, decarbonizarea) și a celorlalte minciuni care urmăresc desuveranizarea, dezindustrializarea, deruralizarea și instaurarea unui Guvern Mondial sub forma unei dictaturi tehnocratice.

· Interzicerea tuturor organizațiilor de tip masonic. Această măsură se încadrează în prevederile art. 40 (4) al Constituției ”Asociațiile cu caracter secret sunt interzise”.

· Interzicerea finanțării din exterior a ONG-urilor, a mass-media și a sectelor religioase. Numai prin această măsură poate fi depășită dominația unor rețele de tip mafiot asupra societății, adică să se pună capăt mediacrației și ONG-crației.

· Renunțarea la ideea aderării României la spațiul Schengen. Acest proiect atractiv este parte a planului satanist de alienare a lumii, de dezrădăcinare a popoarelor, de mixaj al neamurilor, de stimulare a nomadismului în masă și de creare în definitiv a unui singur stat mondial aflat sub controlul unui Guvern Mondial în cadrul Noii Ordini Mondiale. În ultimii 30 de ani românii, alături de alte popoare din periferia economică a lumii, au fost transformați în precariat. O țară de gospodari trebuie să aibă garduri și porți și să facă distincție între stăpâni și oaspeți.

· Instituirea serviciului militar obligatoriu pentru o perioadă de doi ani.

O nouă lustrație ca șansă de asanare a societății

Pentru a scoate societatea românească din starea de paralizie și a o elibera din mrejele caracatiței de tip criminal, care sufocă spațiul public, se impune luarea următoarelor măsuri:

· Interzicerea ocupării oricăror funcții în cadrul structurilor administrației de stat, a sistemului judecătoresc, a mass-media pentru întreaga viață pentru persoanele care au activat în societăți secrete de tip masonic, în ONG-uri și în structuri de presă finanțate din exterior.

· Aceste categorii de cetățeni trebuie incluse în registre speciale ca potențiali agenți străini, periculoși pentru interesele naționale ale țării.

Restabilirea pedepsei cu moartea

În vederea prevenirii și combaterii celor mai grave crime, se impune abolirea alineatului (3) din articolul 22 al Constituției ”(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă”.

Sub incidența pedepse capitale vor cădea următoarele crime:

· trădarea de Patrie;

· crime economice deosebit de grave;

· omuciderea;

· pruncuciderea/avortul;

· pedocriminalitatea;

· traficul de organe umane;

· traficul de ființe umane;

· traficul de droguri;

· propaganda LGBT.

Măsuri de apărare în cadrul războiului nevăzut

România, ca și orice țară din lume, este supusă la ora actuală unei agresiuni totale în cadrul unui tip de război non-militar multidimensional: religios, cultural, mediatic, demografic, axiologic, civilizațional.

Pentru a rezista în cadrul acestui atac total asupra însăși ființei naționale se impune demantelarea rețelei de tip mafiot a presei dominante, ce servește drept instrument de devastare identitară a societății și de spargere a codurilor culturale ale neamului.

De asemenea e nevoie de adoptat un pachet de măsuri legislative și instituționale pentru a combate fenomenul nefast al culturii de masă ce reprezintă metoda de bază a pervertirii omului.

Statul Român își va revizui legislația care proclamă caracterul pretins laic și neutru sub aspect religios al acestuia, stabilind că Ortodoxia este temelia civilizațională și elementul identitar primordial al fenomenului istoric românesc. Se impun măsuri și politici de readucere a credinței Creștin Ortodoxe în inima societății, de re-catehizare a poporului prin intermediul sistemului de învățământ, a inițiativelor comunitare, a culturii și artei tradiționale românești.

Re-încreștinarea poporului urmează a fi făcută prin eforturile conjugate ale clerului și laicatului, cu susținerea plenară din partea autorităților de stat de toate nivelurile. Orice atac împotriva Ortodoxiei și a valorilor moral-spirituale ale acesteia va fi tratat ca act de ostilitate față Neamul Românesc și va fi sancționat de Statul care îi exprimă interesele.

În contextul renașterii duhovnicești a poporului, Statul Român va interzice pruncuciderea, numită cu viclenie avort. Orice proiect internațional de tipul Family Planning, promovat prin intermediul ONU, UE etc., și orice sprijin bugetar al acestei crime vor fi interzise. Personalul medical care se va deda acestor crime deosebit de grave va risca cea mai gravă pedeapsă – pedeapsa capitală.

În cadrul războiului nevăzut, purtat de forțele demonice contra poporului român, una dintre țintele de bază este distrugerea instituției familiei. Răspândirea individualismului hedonist, a promiscuității, a parteneriatelor civile, a tuturor formelor de perversiuni sexuale drapate de masca LGBT, a ideologiei feminismului, a teoriei genului și a educației sexuale a copiilor – iată principalele linii de atac ale sataniștilor.

Promovarea masivă a contraceptivelor și separarea actului sexual de procreație sunt induse și impuse masiv de către centrele de putere globaliste care au acaparat toate organismele internaționale (ONU, UE, NATO etc.). Acestea sunt inoculate masiv și prin cultura de masă, filme, muzică modernă și alte inginerii sociale de refasonare a mentalului colectiv.

Toate aceste manifestări nefaste vor fi combătute și sancționate foarte dur. Apărarea familiei reprezintă o sarcină prioritară a Statului și a societății.

Forma de guvernământ în România de mâine

Transformările majore, expuse în rândurile de mai sus, evident, nu pot fi realizate în condițiile de azi. Statul totalitar liberal ca formă de dominație străină, administrația căruia nu e decât o liotă de mercenari în slujba plutocrației sioniste internaționale, va suprima orice intenție de a-i surpa pilonii de bază. Prin urmare, singura șansă de a realiza acest program politic ține de niște zguduiri sociale majore de natură revoluționară. Orice revoluție presupune un concurs de împrejurări favorabil și – obligatoriu! – existența unui nucleu revoluționar bine închegat, cu o viziune clară asupra scopurilor urmărite și a metodelor de aplicat pentru atingerea acestora.

Reușita unor transformări de o asemenea anvergură presupune, de regulă, și o anume conjunctură internațională prielnică, adică un centru de putere care ar fi dispus să sprijine astfel de transformări. La ora actuală vedem că deocamdată piramida răului mondial reușește să impună tuturor țărilor propria agendă. Însă lumea se află într-o frământare uriașă, care se va încheia fie cu sfârșitul lumii, fie cu sfârșitul acestei lumi.

Chiar dacă ar fi vorba despre faza terminală a Istoriei, noi tot aceste valori trebuie să le afirmăm. Iar dacă Dumnezeu ne va mai da o șansă, atunci trebuie să fim pregătiți de ea. Mai ales că lucrurile se precipită cu o viteză amețitoare. Prin urmare, și coagularea cuiburilor naționaliste trebuie să se accelereze. Și efortul de pedagogie națională trebuie să fie unul alert.

Cât privește forma de guvernământ a României de mâine, așa cum ne-am debarasat de iluziile comuniste, tot astfel trebuie să depășim iluziile liberale. Din perspectiva conservatoare, tradiționalistă, continentalistă cele două teorii politice – comunistă și liberală – nu sunt antagoniste, ci complementare. Și asta dincolo de rivalitățile ce au existat între cele două tabere ideologice și geopolitice. Ambele ideologii sunt produsul Modernității. Iar drept numitor comun acestea au următoarele elemente de bază: materialism, scientism, economism, progresism, antropocentrism, laicitate, republicanism, legalism, democratism.

Pentru ambele concepte politice sursa puterii vine de jos în sus. Așa apare inversarea piramidei tradiționale, mitul suveranității popoarelor răsturnând optica tradițională. În Tradiție puterea vine de sus în jos, suveran este numai Dumnezeu, iar unsul Domnului, monarhul este locotenentul Lui pe pământ, care răspunde de popor în fața puterii superioare, care l-a învestit prin Duhul Sfânt cu puterea temporală.

Desacralizarea puterii temporale, regicidul și deicidul au fost opera forțelor demonice, organizate în secte masonice, care au instituit republica. Nu știm dacă mai există cale întoarsă în veacurile apuse. Dar cel puțin trebuie să fim conștienți de faptul că șansa omenirii este revenirea la ”un nou Ev Mediu”. Iar noi, românii, ne datorăm întreaga noastră tradiție Bizanțului, și orice apel excesiv la romanitatea noastră, ca și dacismele exacerbate, doar ne înstrăinează și mai mult de la matca Ortodoxiei – singura formă de civilizație căreia în aparținem. Sau, după spusele lui Eminescu: ”Biserica ortodoxă este maica spirituală a neamului românesc”.

De aci și concluzia. Pentru orice român tradiționalist, conservator, ortodox și naționalist forma ideală de guvernământ este monarhia. Iar paralelele istorice doar ne-ar bloca înțelegerea acestui adevăr. Ea poate fi reinstituită oricând, doar să existe voia lui Dumnezeu, voința populară și omul potrivit.

Până atunci, însă, să reținem următoarea maximă. Orice societate în care nu există primatul banului e mai bună decât cea de azi. Pentru o perioadă de tranziție, în eventualitatea unei revoluții conservatoare, pe care trebuie să o râvnim și să o pregătim, România ar putea să se inspire din modelul elaborat de către Mihail Manoilescu și sintetizat în lucrarea sa ”Secolul corporatismului. Teoria corporatismului integral şi pur”. În orice caz, va fi vorba despre o sinteză teoretică ce va însuma elemente ale corporatismului, protecționismului, distributismului, precum și a altor școli de gândire politică anti și non-liberală.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Iurie Roșca,

05.12.2022

Chișinău

Sursa articolului: https://geopolitika.ro/articles/calea-spre-redobandirea-independentei/

Poporul creștin-ortodox e unicul popor al lui Dumnezeu! De aceea #globalismul satanist încearcă prin orice mijloace să distrugă #ortodoxia! Hristos a Înviat! ... pentru toți cei care cred în EL, Mântuitorul nostru!

ROMÂNIA - este singura țară din lume care își poate asigura fără ajutorul nimănui apa, hrana, energia, combustibilii, are toate resursele naturale posibile, masă lemnoasă și aur și cam tot ce are nevoie poporul său! Înțelegeți "vrăjala" cu ... de ce suntem "membrii" UE și "parteneri" NATO?!? 😂 😂 😂 Și atunci de ce ne tot întrebăm, ce au ăstia cu noi, de nu ne lasă să trăim în liniște și pace, să ne bucurăm de ce ne-a oferit Dumnezeu! RO-EXIT! ROMÎNIA - se poate citi și așa - OM ÎN RAI.

Două imagini mi-au rămas întipărite pentru totdeauna:

1. Preotul român care ne-a rugat cu durere, niciodată să nu îi uităm pe frații noștri din regiunea Cernăuți.

2. Persoane în vârstă care au rude îngropate la comun sub picioarele lor, forțate cu lacrimi în ochi să asculte un imn al altei țări, să vadă fluturând alt steag și să asculte o slujba în altă limbă decât a rudelor pe care le-au pierdut în acel masacru.

Nu știam la ce să ne așteptăm când am mers, dar de când am ajuns, nevazand nimic românesc în jur, ne-a ridicat un semn de întrebare, treptat, realizând că toată ceremonia a fost acaparată de ucrainieni. Ulterior am aflat că ce vorbeau ei în limba lor, era defapt și o comemorare a unor soldați ce au murit pe front. Practic, scopul și esența întâlnirii, au reușit să o facă despre ei, disprețuind românii prezenți și miile de români uciși în 1941.

Am rămas cu un gust amar...

Înțelegem, este război în țara lor și cred că am arătat unei lumi întregi cât de săritori și ospitalieri suntem, personal am fost din prima săptămână în vamă și cu ajutoare în țara lor, am primit în casa mea zeci de refugiați și aceste lucruri sunt publice pentru că am încurajat și pe alții să o facă...

În schimb ce nu înțeleg, este lipsa lor totală de respect și sfidarea inclusiv a unui moment comemorativ în ciuda a tot ce au făcut și fac românii pentru ei.

Trebuie să ajutăm și să fim empatici și neapărat să ne rugăm pentru pace, vă încurajez la aceasta, dar în același timp, vă încurajez să nu fim bătaia de joc a nimănui, iar aici trebuie să intervină și guvernul României pentru a apăra pe frații noștri de acolo și de a ni se oferi respect din partea autorităților ucrainiene.

PS : Când treceam vama cu ajutoare, știau română la fel de bine ca noi, când mergi să comemorezi pe frații tăi, nici bună ziua nu știu ce înseamnă !

Sursa: https://www.facebook.com/marginearesponsabila/posts/pfbid02Zq6W8T16Knz99jK6ynxAfRG1zBVoXa3iRpSAZUJ7XbMxou8Fq6MpawVjRkZabx8Wl

Daniel Siegfriedsohn - Arhive istorice - 27 decembrie 2021

Fântâna Albă/Bucovina (1 aprilie 1941). O mamă româncă împreună cu copilul ei care au scăpat de la măcel, surprinși în pădure de grănicerii sovietici când au vrut să se refugieze în România (arhivele sovietice)

NERUȘINAREA UKRAINEANĂ.

Ukraina insultă România și memoria victimelor masacrate de NKVD la Fântâna Albă: potrivit unui film prezentat doar în limba ukraineană postat pe Facebook de Administrația Regională de stat Cernăuți, ”serviciile secrete românești” ar fi planificat diversiunea împotriva ”poporului bucovinean”. La Fântâna Albă ar fi fost împușcați doar vreo 50 de români atrași de serviciile secrete românești.” Același lucru îl afirma și ambasadorul Rusiei la București. Românii din nordul Bucovinei protestează online
Oficialitățile regionale ukrainene susțin că la Fântâna Albă n-au fost uciși decât vreo 50 de oameni din cei peste 3.000 aflați în drum spre granița cu România, pe care n-au mai trecut-o niciodată.
Cu o zi înaintea împlinirii a 80 de ani de la masacrul sovietic anti-românesc de la Fântâna Albă, aproape de granița trasată de Armata Roșie în 1940 pentru a separa cele două jumătăți de Bucovină unite în 1918 cu Regatul României, autoritățile ukrainene de ocupație a acestui pământ românesc, cedat iresponsabil și prin tratatul semnat de președintele Constantinescu în 1997, își prezintă propria versiune a evenimentelor - de fapt, o versiune continuatoare a celei sovietice și rusești. Potrivit unui film postat pe Facebook de Administrația Regională de stat Cernăuți, ”serviciile secrete românești” ar fi planificat diversiunea împotriva ”poporului bucovinean”, după cum afirmă Bucpress.eu.
Deși victimele, români din 16 sate ale Bucovinei răpite de Armata Roșie, au fost masacrate de grănicerii sovietici ai NKVD în timp ce se apropiau să treacă frontiera spre Patria-mamă, potrivit autorităților ucrainene care continuă ocupația sovietică în regiunea Cernăuți, acțiunea criminală ar fi fost planificată de serviciile secrete românești împotriva locuitorilor Bucovinei de Nord. Tot conform filmulețului realizat de ucrainieni, ar fi fost omorâte doar vreo 50 de persoane din cele peste 3.000 care intenționau să treacă granița și nu au mai ajuns niciodată în România liberă. Această mistificare a istoriei a stârnit reacții de indignare pe Facebook din partea românilor din nordul României, arată Bucpress.eu.
Filmul este realizat de ucrainieni, exclusiv în limba ukrainiană, deși regiunea Cernăuți este etnic și istoric românească. În ultimii ani, însă, administrația de la Kiev a făcut demersuri susținute pentru a împiedica învățământul în limba maternă a românilor și, implicit, difuzarea informațiilor în limba română. Acest filmuleț a stârnit comentarii mânioase ale românilor pe Facebook, deși postarea este în limba ucrainiană și se pare că a fost parțial editată, în urma protestelor excluzându-se partea în care se vorba despre așa-zisa vinovăție a serviciilor speciale „românești” pentru masacrul realizat de sovietici. ”Nu e de mirare că țara merge de râpă, cu asemenea oameni de stat, care culeg ”adevăruri” din ficțiuni artistice ale unor oameni cu imaginație bolnavă, sau mai curând intenționat dușmănoasă”, a comentat Maria Andrieș. ”Am citit postarea și vizionat minciuna înscenată despre durerea noastă: 1 aprilie 1941. Este o batjocoră la adresa românilor produsă de oameni cu fantezie bolnavă! Oare chiar nu mai au frică de DUMNEZEU?”, se întreabă Eugen Tovarnitchi. ”How dare you lie like this about such a painful moment in the history of our nation?”/”Cum îndrăzniți să mințiți în legătură cu un moment atât de dureros în istoria națiunii noastre?”, le scrie în engleză ucrainienilor românul Ștefan Alexandru.
În ziua de 1 aprilie 1941, un grup de peste 3000 de țărani români, din 16 sate românești din Valea Siretului au încercat să treacă granița, pentru a se salva din Uniunea Sovietică și a ajunge în România. În apropiere de satul Fântâna Albă, din nordul Bucovinei ocupat de sovietici, situat în apropierea graniței, au fost încercuiți și asasinați de către trupele comuniste NKVD. Cei mai multi au fost îngropați în gropi comune, săpate pe loc în pădure. Supraviețuitorii au fost duși în alte localități unde au fost asasinați și îngropați în gropi comune. Familiile acestora au fost ridicate din case de poliția secretă comunistă NKVD și au fost deportate în Siberia și Kazahstan”, explică pe Facebook Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale ”Arboroasa” din Vicovu de Jos, care organizează evenimentul comemorativ de astăzi, la împlinirea a 80 de ani de la tragedia supranumită ”Katynul românesc”. ”În ziua de 1 aprilie 1941, un grup de peste 3000 de țărani români, din 16 sate românești din Valea Siretului au încercat să treacă granița, pentru a se salva din Uniunea Sovietică și a ajunge în România. În apropiere de satul Fântâna Albă, din nordul Bucovinei ocupat de sovietici, situat în apropierea graniței, au fost încercuiți și asasinați de către trupele comuniste NKVD. Cei mai multi au fost îngropați în gropi comune, săpate pe loc în pădure. Supraviețuitorii au fost duși în alte localități unde au fost asasinați și îngropați în gropi comune. Familiile acestora au fost ridicate din case de poliția secretă comunistă NKVD și au fost deportate în Siberia și Kazahstan”, explică pe Facebook Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Arboroasa”, care organizează evenimentul comemorativ de astăzi, la împlinirea a 80 de ani de la tragedia supranumită ”Katynul românesc”.

După cum a relatat ActiveNews, centrul ”Arboroasa” organizează pe 1 Aprilie 2021 manifestări comemorative la împlinirea a 80 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă. Toate bisericile vor trage clopotele în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, la Mănăstirea Putna se va organiza o slujbă de pomenire, precum și la Mausoleul de la Fântâna Albă, în partea de Bucovină rămasă în Ucraina. De asemenea, toate bisericile din Țară au fost invitate să facă o slujbă de pomenire pe plan local în amintirea martirilor români. Persoanele care nu pot participa au fost invitate să aprindă o lumânare, să rostească o rugăciune, să poarte costumul național și insigna cu simbolul comemorării. La 1 aprilie este comemorată Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie, instituită prin Legea nr.68/2011. În această zi, în România se organizează comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte activități menite să cinstească memoria acestor români.

Toată Basarabia românescă și mare parte din Bucovina erau revendicate de către ucraineni încă înainte de Primul Război Mondial, după unirea acestor provincii cu Patria lor Mamă România și până în prezent!!! Basarabia se unise deja la 27 Martie 1918 cu Patria sa Mamă România! Ukrainenii mai revendicau și mari părți din Rusia și Polonia. După ce au trădat Antanta trecând în tabăra patronilor lor tradiționali germano-austrieci care i-au recunoscut ca stat și le promiteau teritorii vaste pe seama vecinilor lor români, polonezi și ruși, au schimbat barca când s-a scufundat și au mers la Conferința de Pace de la Paris a Aliaților cu revendicări insolente. Din România, ei revendicau mari părți din Basarabia - jumătatea de est a principatului românesc Moldova răpită de țariști la 1812, Bucovina parte a Moldovei răpită de Imperiul Habsburgic la 1775 și Maramureșul întreg. Asta era deci atitudinea ukrainenilor față de România. Ei acționau agresiv pentru a obține graniță comună cu Bulgaria pe brațul Chilia al Dunării, răpind României provinciile sale istorice Basarabia și respectiv Dobrogea! Presa germană susținea revendicările Ukrainei contra României. Patronii germano-austro-ungari ai Ukrainei își sprijineau satelitul în revendicările teritoriale încă înainte de Primul Război Mondial și chiar după, culminând cu Pactul Ribbentrop Molotov din 23 august 1939. Ukraina și Bulgaria în cârdășie cu patroana lor Germania au sărit să sfâșie România prin falsuri istorice și propagandă mincinoasă, într-un moment greu când prin Unirea Basarabiei se înfiripa idealul nostru național! Într-un moment dramatic pentru Neamul Românesc, iubita noastră Basarabia a fost prima provincie românească ce s-a unit cu Țara la 27 martie 1918, după care au urmat Bucovina la 28 Noiembrie și Transilvania la 1 Decembrie, desăvârșindu-se astfel edificiul național și împlinindu-se visul secular al românilor de a scutura jugul străin și de a-și făuri statul național unitar! Situația României era foarte grea, cu Ființa Națională amenințată, vlăguită de doi ani de război, foamete și tifos, distrusă și prădată, ocupată de germano-austro-ungari, germano-bulgaro-turci și aliați neloiali ukraineni și ruși. Urma în aprilie odioasa pace impusă de la București prin care i se răpea Dobrogea și linia Carpaților. Ukraina nu vroia să accepte fatalitatea Unirii Basarabiei cu Patria sa Mamă România care va avea loc peste o lună și acc ționa pe toate căile ridicând pretenții obraznice asupra acestei provincii românești. Nemții ca întotdeauna au fost alături de austro-ungari pentru a-și menține jugul de fier în Transilvania. Au fost și de partea bulgarilor și ukrainenilor în Războiul de Reîntregire. De partea noastră a fost Dumnezeu și dreptatea, îi vom expedia peste Carpați în noiembrie 1918, prin trecători pe unde au năvălit cu doi ani în urmă și vom trece la eliberarea întregii Transilvanii în anul 1919 și Unirea ei cu patria sa Mamă ROMÂNIA! Românii sunt în prezent supuși unei barbare deznaționalizări în nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nordul și sudul Basarabiei, teritorii răpite României pe care Ukraina le ocupă ilegal din anul 1944. Pe 28 iunie 1940 Basarabia și nordul Bucovinei vor fi răpite României în urma ultimatumului dat de satrapul stalin. Pe 2 august 1940 Basarabia va fi și ea sfâșiată la cererea Ukrainei care a primit cadou și ocupă ilegal și astăzi nordul și sudul Moldovei dintre Prut și Nistru unde ca și în nordul Bucovinei comite un feroce genocid etnic și cultural asupra românilor. Este interzisă limba română în școli, pentru distrugerea deliberată a moștenirii culturale a poporului român, scopul fiind desigur dispariția totală a românilor! În prezent sudul Basarabiei cu Cetatea Albă de la Limanul Nistrului, ieșirea la mare și brațul Chilia al Dunării, Nordul Bucovinei și al Basarabiei cu cetatea Hotin de strajă la Nistru, Ținutul Herța se află sub ocupație ilegală ukraineană din anul 1944. Jumătatea de răsărit (cuprinsă între Prut, Nistru, Dunăre și Mare) a principatului românesc Moldova fusese răpită de ruși în anul 1812. Reprezentanții legitimi ai acestui străvechi pământ românesc, întruniți în ”Sfatul Țării”, vor vota Unirea cu Patria-Mamă România la 27 Martie 1918. Țara de Sus a principatului românesc Moldova răpită de imperiul austriac în anul 1775 a fost denumită de atunci Bucovina de către ocupanți. Ei au dus o politică sistematică de deznaționalizare a românilor, favorizând infiltrarea din nord a malorușilor în special... După Primul Război Mondial când imperiul s-a destrămat, la 28 noiembrie 1918 Congresul General al Românilor bucovineni au votat unirea acestui străvechi teritoriu românesc cu Patria sa Mamă România. După 22 de ani, satrapul stalin dă ultimatum României și-i răpește nordul Bucovinei și Basarabia în urma înțelegerii cu Germania (pactul ribbentrop-molotov din august 1939). Pe 2 august 1940 Basarabia va fi și ea sfâșiată la cererea Ukrainei care a primit cadou și ocupă ilegal și astăzi nordul și sudul Moldovei dintre Prut și Nistru unde ca și în nordul Bucovinei comite genocid cultural contra românilor. Ukraina parte a Rusiei care nu a existat ca stat ridica chiar mai înainte de Primul Război Mondial pretenții insolente asupra Bucovinei și asupra Basarabiei - jumătatea dintre Prut și Nistru a Principatului Românesc Moldova. La o sută de ani de la răpirea sa de către țariști în anul 1812 care au denumit-o de atunci Basarabia, timp în care românii din acest teritoriu au fost supuși unei feroce denaționalizări prin biserică, școală și administrație și au venit sau au fost colonizați aici ukraineni, ei românii rămăseseră totuși peste 70% din populație (Ion Pelivan: Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă ROMÂNIA LA 27 Martie 1918 - Harta Basarabiei, procentajul populației Basarabiei. București 1919, ”Cartea Românească”). Printr-o propagandă mincinoasă, falsificând date etnice și istorice, Ukraina va pretinde nordul Bucovinei și Basarabia conform apetitului său anexionist susținut de patronii săi germano-austrieci. Malorușii revendicau zone mari din Galiția, Volânia, Transcarpatia, Maramureș, Caucaz și Crimeea. Nu ne facem deci iluzii că Unirea Basarabiei cu România ar fi durat prea mult sub puterea pumnului german! Malorușii deja dezertau masiv în Primul Război Mondial din armata țaristă și erau pregătiți în Germania și Austria pentru a-și face o țară pe seama vecinilor lor români, polonezi și ruși. În America au scos o hartă în anul 1920 cu pretențiile teritoriale ale Ukrainei anexate la memorandumul adresat guvernului Statelor Unite pentru recunoașterea republicii populare ukrainene, prezentat de ”misiunea ukraineană”. Solicitau ruperea și anexarea din România Mare a mari părți din Basarabia (cu accesul la Marea Neagră și Dunăre), a Bucovinei și a Maramureșului! Cu această hartă Ukraina se prezenta Americii a fi o ”țară” cu 330.000 mile pătrate adică… 854.700 km² (azi după toate împroprietăririle masive de după război cu teritorii străine are numai 603.628 km²!) Ukraina se prezenta Americii a fi o ”țară” cu 330.000 mile pătrate adică… 854.700 km² (azi după toate împroprietăririle masive de după război cu teritorii străine are numai 603.628 km²!) și o populație de 45 milioane locuitori, cu forma de guvernământ ”republică”, stabilită în anul 1917 (sub patronaj germano-austriac) și capitala la Kiev… Poate-i mai prezintă și azi o astfel de hartă Americii… are de ”recuperat” diferența de 250.000 km² de la Rusia pe care nu i-a căpătat încă… După ce au trădat Antanta trecând în tabăra patronilor lor tradiționali germano-austrieci care i-au recunoscut ca stat și le promiteau teritorii vaste pe seama vecinilor lor români, polonezi și ruși, au schimbat barca când s-a scufundat și au mers la Conferința de Pace de la Paris a Aliaților cu aceleași hărți și revendicări... Din România, ukrainenii revendicau mari părți din Basarabia - jumătatea de est a principatului românesc Moldova răpită de țariști la 1812, ”Țara de Sus” a Moldovei răpită de Imperiul Habsburgic la 1775, denumită apoi de austrieci Bucovina în care acestia au dus o politică de deznaționalizare feroce a românilor, favorizând infiltrarea din nord a malorușilor în special și Maramureșul întreg. Aceste teritorii românești se reuniseră cu Patria-Mamă ROMÂNIA la 27 Martie, 28 Noiembrie și respectiv 1 Decembrie 1918 prin voința reprezentanților lor aleși. Ukraina mai revendica mari părți din Polonia și Rusia la Conferința de Pace de la Paris din anul 1919. Pe acea hartă confecționată de ukraineni, la vest luau din teritoriul Poloniei până aproape de Varșovia. La nord, est și sud-est se rotunjeau bine pe seama rușilor și te întrebi ce căutau în Crimeea și Caucaz? Românii adevărați nu se vor resemna niciodată cu schilodirea Patriei lor pusă la cale de sovieto-germani prin pactul criminal ribbentrop-molotov din 23 august 1939. În baza lui, sovieticii au răpit României Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța în 26-28 iunie 1940 și apoi prin Convenţia de armistiţiu, semnată în noaptea de 12/13 septembrie 1944... După sfârtecarea României în anul 1940 și în anul 1944, sovieticii au organizat un adevărat genocid contra românilor basarabeni și bucovineni, au sfâșiat și Basarabia pe 2 august 1940 oferind cadou Ukrainei alături de nordul Bucovinei și Ținutul Herța, nordul și sudul României dintre Prut și Nistru - Pământ Românesc pe care îl ocupă ilegal până în ziua de azi! La ceea ce a mai rămas din Basarabia, după ce i-a fost confiscată de Ukraina ieșirea la mare și accesul la Dunăre, precum și fortărețele Cetatea Albă și Hotin ale gloriosului domnitor Ștefan cel Mare, stalin a adăugat o fâșie de-a lungul Nistrului din pomenita R.S.S.A.M. , rezultând țarcul care a rămas până azi… CUM A FOST HĂCUITĂ BASARABIA PE 2 AUGUST 1940 DE CĂTRE UKRAINA. Doar după o săptămână de la intrarea Armatei Roşii pe teritoriul Basarabiei şi al Bucovinei de Nord (consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov), deja la 3-4 iulie 1940, Biroul CC al PC (b) şi Prezidiul Sovietului Suprem ale Ucrainei emit un şir de hotărâri cu privire la formarea pe teritoriul Bucovinei de Nord şi al Basarabiei a organelor puterii locale, a comitetelor judeţene executive şi ale PC(b) din Ucraina. E greu de înţeles, ce drept juridic avea Ucraina de a-şi forma organele puterii locale în teritoriile care nu se aflau sub jurisdicţia ei. Poate, în atmosfera euforiei legate de alipirea unor noi teritorii, Moscova nu a observat o asemenea depăşire de împuterniciri din partea Kievului? Lucru greu de închipuit. Cu certitudine ”centrul” i-a delegat conducerii Ucrainei aceste împuterniciri. Dar deocamdată nu este cunoscut documentul care ar fi legitimat acest act şi, în acest caz, hotărârile menţionate mai sus par a fi ilegale. După ce stalin răpise Basarabia de la sânul Patriei Mamă România pe 28 iunie 1940, invocându-se tendinţa arzătoare de reunire a moldovenilor de pe ambele maluri ale Nistrului și că ea nu mai putea fi neglijată, ajungând la apogeu, la 10 iulie 1940 şedinţa comună a Biroului Politic al CC al PC (b) unional şi a SKN (Sovietului Komisarilor Norodnici) din URSS la care au asistat I.Stalin, V.Molotov, K.Voroşilov, M.Kalinin, Gh.Malenkov, A.Andreev, A.Mikoian, L.Beria, I.Şvernic ş.a., a susţinut ideea ”reunirii populaţiei(!) moldoveneşti a Basarabiei cu populaţia (!) moldovenească a RASSM”. În aceeaşi zi ştirea a fost difuzată de radioul unional pe întreg teritoriul URSS şi preluată de presa de partid Pravda, Izvestia, Sovetskaia Ucraina, Moldova Socialistă ş.a. Mitinguri de susţinere a ”politicii naţionale leniniste, promovate de către partid şi Guvernul Sovietic” au fost de urgenţă organizate la Moscova, Kiev, Tiraspol, Bender, Soroca, Orhei, Chişinău, Akerman, Ismail. Ziarul Pravda din 11 iulie 1940 publică articolul de fond întitulat ”Trăiască poporul moldovenesc, liber şi reunit”, în care se scria: ”RSSM Unională va avea o suprafaţă de circa 50 mii kilometri pătraţi (adică 45.638 km. pătraţi – suprafaţa Basarabiei şi 8,1 mii – a RASSM), iar populaţia ei va constitui circa 3,7 mil. de locuitori. Astfel, viitoarea RSS Moldovenească va avea un teritoriu mult mai vast decât unele state europene: Belgia, Olanda, Elveţia”. Neintenţionat, prin aceste cifre grăitoare, Pravda a presupus reunirea întregii Basarabii cu întreaga RASSM. ”În jurul problemei teritoriilor … anumite contraziceri (între conducerea autonomiei moldoveneşti de peste Nistru şi Kiev) existau încă din momentul formării RASSM în anul 1924”, se spune în unul dintre documentele de arhivă. La insistenţa populaţiei băştinaşe, în iulie 1940, după 16 ani de aflare a RASS Moldoveneşti în componenţa Ucrainei, conducerea autonomiei s-a adresat Sovietului Komisarilor Norodnici (SKN) al URSS cu rugămintea ”reunirii Basarabiei cu RASS Moldovenească” (Ziarul Pravda, 10 iulie 1940). SKN a acceptat această propunere şi, conform hotărârii Sovietului Suprem al URSS ”cu privire la formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti” din 2 august 1940, s-a procedat la ”repartiţia populaţiei Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a RASS Moldoveneşti între RSS Ucraineană şi RSS Moldovenească”. Însă, în stilul autoritar bolşevic de atunci, deciziile cruciale în această problemă vitală pentru moldoveni, au fost luate de Moscova şi Kiev, argumentele părţii moldoveneşti fiind trecute pe ultimul plan. ”Calul troian” ruso-ucrainean. Evenimentele următoare au demonstrat însă că prin formularea ”reunirea populaţiei moldoveneşti” hotărârea Moscovei cu privire la formarea RSS Moldoveneşti conţinea un şiretlic, pe care îndată l-a şi pus în aplicare partea ucraineană. Profitând de faptul că Ucraina a fost obligată să procedeze la ”reunirea populaţiei moldoveneşti” şi nu neapărat la ”reunirea teritoriilor moldoveneşti”, Nikita Hruşciov cu ceilalţi conducători de atunci ai RSS Ucrainene au pus la cale un plan de deznaţionalizare a populaţiei băştinaşe, adică de ”ucrainizare peste noapte” a moldovenilor. Presa Ucrainei şi cea centrală a început să publice un şir de ”materiale ştiinţifice”, în care se tratau preconceput, doar de pe anumite poziţii, procesele istorice de formare a componenţei naţionale a populaţiei Basarabiei şi a RASSM. Bunăoară Izvestia, din 3 iulie 1940, în articolul de proporţii ”Istoria Basarabiei şi a Moldovei” susţinea că ”există probe ce demonstrează că slavii locuiesc aici (adică în Basarabia şi RASSM) din cele mai străvechi timpuri. Conform surselor greceşti, pe timpul Împărăţiei Dacilor, triburile slave locuiau nu numai în Basarabia, dar şi pe teritoriul cnezatelor dunărene”. Până şi titlul denotă cunoştinţele aproximative ale autorului în domeniile istoriei şi ale geografiei (precum scriu unii şi în zilele noastre - ”Moldavia i Pridnestrovie”). Însă bate la ochi data apariţiei acestei publicaţii – 3 iulie 1940, adică cu o săptămînă până la şedinţa comună a Biroului Politic al CC al PC (b) unional şi a SKN din URSS, unde a fost discutată şi susţinută ideea cu privire la formarea RSSM. Cu alte cuvinte, ”calul troian” a fost pregătit din timp, văzîndu-i-se de la o poştă ”urechile” ucrainene… Moscova acceptă scenariul Kievului. După o mulţime de răsturnări de fapte istorice sub care nu şi-ar fi pus semnătura nici un savant onest, Preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene M.Greciuha i-a expediat, pe data de 22 iulie 1940, la Moscova, secretarului CC al PC(b) din URSS Gh.Malenkov ”Nota informativă cu privire la proiectarea frontierei de stat a RSS Moldoveneşti cu Ucraina”. În ea se afirma că: ”1. Bucovina de Nord (474.617 locuitori) e populată majoritar de ucraineni, sau cum li se mai spune – rusini, şi de guţuli, precum şi de o parte neînsemnată a popoarelor de alte naţionalităţi, care nu au nimic comun cu originea moldovenilor. De aceea nu trezeşte nici un fel de îndoieli faptul că toată Bucovina de Nord trebuie să fie inclusă în componenţa RSS Ucrainene”. Deşi în susţinerea acestei afirmaţii nu au fost aduse nici un fel de cifre concrete, ea totuşi a fost luată în consideraţie de Gh.Malenkov, adept fidel al poziţiei Ucrainei. Datele expuse de partea moldovenească au fost ignorate. Peste 5 săptămâni după aceasta, când Bucovina de Nord a fost deja alipită la Ucraina, noile autorităţi au efectuat un recensământ al populaţiei din regiune. Conform chiar surselor ucrainene (”Date oficiale ale Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene” din 31 august 1940), 136.184 persoane (28,6% din întreaga populaţie) au insistat că sunt de naţionalitate moldoveni, iar 121.265 (26,48%) – că sunt români. În aşa mod, cei care, potrivit lui M.Greciuha, nu aveau ”nimic comun cu originea moldovenilor”, constituiau în realitate cifra de 55,8% din întreaga populaţie a Bucovinei de Nord. Într-un mod similar, a fost argumentată de M.Greciuha şi necesitatea alipirii judeţului Hotin. Conform aceleeaşi Note informative, acolo locuiau ”…în marea majoritate ucraineni (adică rusini şi chiar guţuli), cu excepţia unui număr neînsemnat de moldoveni, împrăştiaţi prin tot judeţul, cu o concentrare doar în 16 localităţi ale plasei Briceni şi în 7 localităţi ale plasei Secureni…”. ”Datele statistice denotă că acest ”număr neînsemnat” de moldoveni constituia pe atunci circa 47%, ucrainenii–circa 25%, (ruşii – 13,6%, evreii – 9,2%, alte naţionalităţi – circa 5%). Mai mult ca atât, în vara lui 1940 cei 1.589 de bielaruşi şi 2.193 de polonezi din judeţ au fost reînregistraţi ca ucraineni, iar 22 de sate moldo-ucrainene au fost înregistrate ca pur-ucrainene. „În judeţul Akerman/Cetatea Albă locuiesc 368.252 persoane, inclusiv 39.1% ucraineni şi ruşi… iar moldoveni – doar 19,6%. Reieşind din aceasta, – scria lui Malenkov Preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al Ucrainei, socot că judeţul Akerman la fel trebuie alipit în întregime la RSS Ucraineană”. Deoarece datele ultimului recensămînt (1930) indicau aici aflarea a numai 20,5% de ucraineni, conducerea de la Kiev a mai recurs la un fals, adăugând la acest indice şi cele 17,3% de ruşi. Astfel, ponderea ”ruso-ucrainenilor” s-a majorat până la 37,8 % (dar nu până la 39,1%, cum era scris în Notă). Cu siguranță, în caz de necesitate, partea ucraineană ar fi găsit o modalitate să-şi ”alipească” şi o altă etnie slavă – bulgarii, ce constituiau în judeţ 17,3% din populaţie. Conducerea RASS Moldoveneşti (secretarul Comitetului regional al PC (b) Borodin, Preşedintele SKN Constantinov şi Preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem Brovco) a propus ca frontiera de sud a RSS Moldoveneşti să fie demarcată cu includerea în componenţa Moldovei a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail, a judeţului Akerman, toate cu o populaţie majoritară moldovenească. Bunăoară, oraşul Ismail era caracterizat ca ”un centru de atracţie culturală şi economică a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail şi a unor plase din judeţul Cahul”. Însă Moscova şi în acest caz a luat în consideraţie doar ”argumentele” lui M.Greciuha. Vizavi de judeţul Ismail, Kievul din nou a ”contopit” procentul populaţiei ucrainene cu cel al ruşilor , obţinînd în total 34,7%. ”Socot (din nou declară autoritar M.Greciuha) că judeţul Ismail trebuie transmis RSS Ucraineane, reieşind din următoarele considerente”: a) însuşi oraşul Ismail e populat aproape în exclusivitate de ucraineni şi parţial de ruşi; b) bulgarii şi găgăuzii, care formează 33,3% din populaţia judeţului, în calitate de triburi slave, au mai mult comun cu ucrainenii, decît cu moldovenii” (de fapt găgăuzii sunt o etnie de provenienţă turcă); c) Dunărea, ca magistrală acvatică nesupusă îngheţului, e legată cu Marea Neagră şi poate fi folosită efectiv de către flota fluvială şi cea maritimă ale RSS Ucrainene. Nu are sens dispersarea Dunării în sfere de influenţă – atât din punct de vedere economic, cât şi strategic”. Precum se vede, Kievul nici nu-şi voalează cumva tendinţa de acaparare totală a acestui însemnat port maritim al Basarabiei, motivând că dispune de ”flotă fluvială şi maritimă”. Scopul scuză mijloacele? Argumentele reprezentanţilor Ucrainei – atunci când acest lucru le era convenabil – se bazau pe datele statistice ale recensământului din anul 1927, nepublicate oficial, şi deci, puteau fi tratate în mod arbitrar. Pe când conducerea RASS Moldoveneşti în Nota sa informativă a folosit cele mai proaspete, la acel moment, materiale oficiale – ale recensământului populaţiei Basarabiei, efectuat în anul 1930. Bunăoară, cifrele oficiale indicau că în judeţul Ismail moldovenii constituiau 37,9% din întreaga populaţie, ruşii – 29.7%, ucrainenii – 4,7%, bulgarii – 19,2%, găgăuzii – 0,9%, alte naţionalităţi – 7,6%. Cu toate acestea, Ucraina (care în Nota ei, precum se vede mai sus, intenţionat nu a indicat procentul moldovenilor) şi-a alipit şi acest judeţ. Îngrijorarea Kievului pentru soarta limbii ucraineane ca motiv pentru acaparare de teritorii! Potrivit tov. Greciuha, ”În RASS Moldovenească sunt înregistraţi 572.339 locuitori, dintre care: 30,2% moldoveni, 12,8% alte naţionalităţi şi 57% – ucraineni, ultimii populând masiv raioanele Kodîma, Pesceanca, Ananiev, Valea-Guţulului, Ocna-Roşie, Cerneanca, Balta, Kotovsk”. Dacă Ucraina a reuşit (prin falsificări de date statistice) alipirea Bucovinei de Nord şi a judeţelor basarabene, populate majoritar de români (moldoveni), atunci în cazul de faţă ea n-a avut probleme cu … restituirea acestor raioane pur-ucraineşti…reieşind şi din faptul, că la formarea RSS Moldoveneşti… toate şcolile vor trece, în mod obligatoriu, la ”limba moldovenească” şi acolo poate dispare limba ucraineană, iar raioanele menţionate se învecinează nemijlocit cu RSS Ucraineană”. Astfel, viitoarea RSS Moldovenească a mai pierdut şi 8 (!) raioane din componenţa RASSM, situate pe malul stâng al Nistrului. Iar zecile de mii de moldoveni de acolo, în opinia noilor autorităţi, nu posedau acelaşi drept la limba lor maternă, astăzi ei fiind complet ucrainizaţi. Iată cum a procedat Ucraina în cazuri similare. În total, la formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşi a avut de câştigat: Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, care şi-a alipit pământuri populate de 1,7 mil locuitori. Pentru a scădea ponderea moldovenilor, pe parcursul lunii octombrie 1940, în judeţele Ismail şi Akerman au fost strămutate circa 10 mii de familii din regiunile Sumî, Viniţa, Lvov, Volîn şi Kameneţ-Podolsk. Primind diferite înlesniri din partea statului, ucrainenii sosiţi aveau misiunea să ”absoarbă” şi să ”dilueze” băştinaşii, transformându-i (la ei acasă!) într-o minoritate naţională. Misiune, pe care, se pare, au şi dus-o la bun sfîrşit… 2 AUGUST, 1940: tăiere ”pe viu” din trupul Moldovei! La 2 august 1940 Sesiunea VII a Sovietului Suprem al URSS a abordat chestiunea ”Cu privire la formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Unionale şi includerea Bucovinei de Nord, a judeţelor Hotin, Akerman şi Ismail ale Basarabiei în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene”. Trebuie menţionat că o asemenea formulare a chestiunii trezeşte multe nedumeriri printre istorici. Dacă prima parte a ei este clară, fiind vorba despre formarea RSSM în baza reunirii Basarabiei cu RASSM, atunci cealaltă trezeşte multe dubii. În primul rând, la această dată încă nu era determinată definitiv componenţa naţională a populaţiei din judeţele sus-pomenite, desprinderea lor din componenţa Basarabiei neavând nici un motiv sau suport statistic. Transmiterea în jurisdicţia Ucrainei a celor 8 raioane transnistrene nici nu şi-a găsit vreo formulare în ordinea de zi.

Iar problema Bucovinei de Nord, ocupate de URSS doar în baza notei nejustificate a lui Molotov, în genere prezenta un caz aparte. Însă toată această grabă era în favoarea părţii ucrainene. Bătea la ochi şi metamorfoza stranie a lui T. Konstantinov, Preşedintele SKN al RASSM. Luând cuvântul în numele delegaţiei moldoveneşti, dânsul a propus formarea RSSM în baza raioanelor ”cu populaţie preponderent moldovenească” din componenţa actualei RASSM şi a 6 judeţe ale Basarabiei: Bălţi, Bender, Cahul, Chişinău, Orhei şi Soroca.

Nu aveau vreo argumentare nici cele declarate de el în continuare, precum că 3 judeţe basarabene – Akerman, Ismail şi Hotin – ”sunt preponderent populate de ucraineni”. Plus la aceasta, omologului său din Ucraina, L.Kornieţ, a menţionat la sesiune că ”în problema graniţelor dintre Moldova şi Ucraina Sovietică… între noi există o înţelegere totală”. Rămâne o taină cum a fost atinsă această ”înţelegere”. Cert e însă una: la Moscova moldovenii şi-au schimbat poziţiile expuse anterior în propria Notă informativă. În anul 1940 populaţia judeţelor Akerman, Ismail şi Hotin era formată în proporţie de 28,6% de moldoveni şi 25,4% ucraineni. În judeţul Ismail, moldovenii formau 31,9% din populaţie, iar ucrainenii doar 4,7%. În regiunea Ismail, ulterior formată în cadrul RSS Ucrainen în baza judeţelor Akerman şi Ismail, moldovenii constituiau 18,3 %, iar ucrainenii 11%. Interesele populaţiei de origine bulgară şi găgăuză deloc n-au fost luate în consideraţie în procesul delimitării teritoriilor între Ucraina şi Moldova. În consecinţă, ca rezultat al demarcării în anul 1940 a noilor frontiere între RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană, Basarabia a pierdut: porturile de la Dunăre şi Marea Neagră (Bugaz, Cetatea- Albă, Chilia, Ismail, Reni), 30% suprafețe de vii, 40% din producţia globală de grâne, 23% din şeptelul de ovine, 18% din extragerea materialelor de construcţie, întreaga industrie piscicolă etc. Basarabia pe lângă faptul că a fost fărâmiţată, a avut de suferit şi de pe urma ruperii legăturilor economice şi culturale dintre judeţele de sud, de nord şi cele centrale. Lipsite de tradiţionalele căi de comunicație, unele raioane de sud ale actualei r.m. nici până în prezent nu au atins nivelul mediu de dezvoltare economică şi socială.

Nu au existat nici un fel de motive etnografice, economice, politice, culturale sau sociale în stare să îndreptăţească alipirea judeţelor Hotin, Ismail şi Akerman la Ucraina. Transmiterea de către Moscova în jurisdicţia Ucrainei a teritoriilor românești din Basarabia nu s-a produs în mod spontan, ci constituie rezultatul unei politici intense, propagate în perioada interbelică de adepţii expansionismului ucrainean. Formarea RSS Moldoveneşti a fost doar un prilej prielnic pentru realizarea acestor planuri susţinute de Moscova.

Protestele moldovenilor rămaşi fără patrie. Populaţia moldovenească din judeţele Hotin (circa 137 mii de oameni), Ismail ( circa 72 mii), Akerman (circa 63 mii) şi Bucovina de Nord ( circa 138 mii) n-a fost de acord cu o asemenea delimitare a teritoriilor. În adresa instanţelor de vârf, personal lui Stalin şi Kalinin, au pornit sute de scrisori şi telegrame colective cu cererea de revenire în componenţa RSS Moldoveneşti. Protestele s-au mai domolit o dată cu dezlănţuirea războiului, însă la 29 iunie 1946 conducerea RSS Moldoveneşti s-a văzut nevoită să-i expedieze personal lui I.Stalin o interpelare oficială cu următorul conţinut: ”CC al PC (b) din Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem şi Sovietul de Miniştri ai RSS Moldoveneşti Vă roagă să examinaţi problema readucerii în componenţa RSS Moldoveneşti a judeţelor Hotin, Akerman şi Ismail ale Basarabiei, actualmente incluse în RSS Ucraineană”. Au avut curajul să semneze acest document secretarul II al CC al PC (b) din RSSM M.Salogor şi Preşedintele Sovietului de Miniştri al RSSM N.Coval. În ianuarie 1954, A.Lazarev, în calitate de ministru al culturii din RSSM şi membru al Biroului CC al PCM, a făcut o încercare (nereuşită, însă) de a se întâlni cu N.Hruşciov, pentru a-i înmâna personal o interpelare similară. În 1958 A.Lazarev a făcut o interpelare conducătorilor de atunci ai RSSM: Z. Serdiuc, I. Codiţa şi A. Diordiţa, privind ”petele albe” din istoria Moldovei şi, în special, problema fostelor teritorii moldoveneşti. Chiar şi în anul 1986 un grup de veterani din Republica Moldova s-a adresat cu o scrisoare oficială Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, în care era pusă problema sudului Basarabiei. Toate aceste adresări însă au fost lăsate fără nici un răspuns din partea autorităţilor de la Moscova. Nimeni nu s-a încumetat cel puţin să recunoască oficial marea nelegiuire comisă în vara anului 1940. În perioada sovietică, Ucraina şi-a lărgit hotarele din contul statelor învecinate, cu circa 150 mii km pătraţi. Acest lucru a devenit posibil atât în virtutea politicii expansioniste a URSS, cât şi graţie unor ”daruri” generoase din partea Moscovei. Conform recensământului populaţiei din anul 1926, Ucraina stăpânea un teritoriu de 451,7 mii km pătraţi, populat de 29 mil. de locuitori. Astăzi teritoriul ei constituie 603,7 mii km pătraţi, cu 52 mil. de locuitori.

Cele mai valoroase ”achiziţii” ale Ucrainei în anii totalitarismului comunist le-au constituit Crimeea (1954) – în calitate de ”cadou” din partea lui Nikita Hruşciov cu prilejul aniversării de 300 ani de la unirea Ucrainei cu Rusia şi o parte din teritoriile moldoveneşti (1940). După dezmembrarea vertiginoasă a URSS, avea să conteze fiecare metru de teritoriu, vecinii argumentând unul altuia, cu hărţi şi documente în faţă, unde trebuie instalat stâlpul de frontieră.

Uneori, din păcate, se recurgea şi la ultimul ”argument” – zăngănitul armelor… Republica Moldova şi graniţele ei post-sovietice. Şi Republica Moldova, după vreo 10 ani de tratative îndelungate, şi-a încheiat procesul anevoios de demarcare a actualei frontiere de stat cu ţara-vecină Ucraina. Proces, cam dosit de opinia publică, fără ca mass-media autohtonă să insiste prea tare asupra oglindirii lui multilaterale şi minuţioase. Acum rar cine poate să numească componenţa nominală a grupului de lucru din partea Republicii Moldova, sau să-şi amintească (cu excepţia cazului satului Palanca) câte ceva din activitatea comisiei guvernamentale abilitate. Dar, după încheierea tratativelor sus-numite şi cunoaşterea rezultatelor finale, se pune întrebarea: oare nu cumva ”deficitul” de informaţie la tema dată urmărea scopul de a atenua, cumva, poziţia cam timidă şi nehotărîtă a părţii moldoveneşti? În timp ce ucrainenii, potrivit unor surse veridice, dominau pe tot parcursul activităţilor de delimitare a graniţelor, fiind la orice pas controlaţi de conducerea de vârf a Kievului, dar şi de întreaga populaţie locală – prin intermediul organelor de informare în masă. În consecinţă, ei au obţinut ceea ce şi-au dorit, adică o delimitare favorabilă a hotarelor cu Moldova. Ba chiar, în plus, alipitindu-şi şi vreo 7 km de traseu strategic, la care râvneau de mult timp.

S-au mai domolit spiritele legate de acest fapt şi Chişinăul a dat asigurări populației că nu s-a comis nici o cedare. Şi doar ţăranii satului moldovenesc Palanca au fost lăsaţi singuri cu noile lor probleme. Cei din partea locului se conving zilnic, pe propria piele, că s-a produs cel mai adevărat act de cedare. Ei se umilesc zilnic în faţa vameşilor şi a grănicerilor străini – de fiecare dată când pleacă ”peste drum” la muncă în câmp sau când îşi aduc roada de pe lanuri. Care puteau fi argumentele de bază ale părţii moldoveneşti până la semnarea actelor cu privire la delimitarea frontierelor cu Ucraina? De mai bine de 10 ani, din arhivele secrete au fost scoase la lumina zilei un şir de documente autentice care incontestabil demonstrează faptul că, în perioada sovietică, prin uz de fals, Basarabiei i-au fost înstrăinate teritorii imense. Încă în anul 1990, savanţii români A.Moraru şi I. Iaţenco, presimţind căderea imperiului sovietic şi inevitabila acutizare a problemelor teritoriale, au efectuat o muncă titanică de arhivă publicând, ulterior, documente veritabile ce demască ilegalităţile admise de Kiev şi Moscova, în august 1940, la delimitarea teritoriilor şi instaurarea frontierelor între RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană. Documentele în cauză nu lasă piatră pe piatră din toate ”argumentele ştiinţifice” publicate cândva la comanda Kievului, în scopul îndreptăţirii acţiunilor de acaparare nelegitimă a pământurilor românești ale Basarabiei.

Intenţionat sau întâmplător, dar cert e că, din anul 1990 încoace, aceste documente au fost date uitării şi, în afară de specialiştii, rar cine cunoaşte ceva despre acele evenimente reale, nu inventate, din istoria imediată. Ba, se pare chiar şi factori de decizie, obligaţi prin funcţiile lor să le cunoască, au făcut abstracţie de ele pe parcursul actualului proces de delimitare a frontierelor – anume atunci, când era momentul potrivit de a opera cu argumente istorice convingătoare. Strigător la cer! Se împlinesc 82 de ani de la odioasa tâlhărie a lui Stalin contra poporului român, condamnată dar nereparată până astăzi! Trenuri întregi cu români basarabeni se refugiau în Țară din calea invaziei sovietice în urma diabolicului ultimatum stalinist de cedare a Basarabiei și nordului Bucovinei...

Zile de doliu național - Uniunea Sovietică răpea României o parte din teritoriul său istoric - Basarabia și nordul Bucovinei, cedate prin sinistrele ”consilii de coroană” prezidate de carol 2... Pe străzi românii se rugau, în fiecare înimă jurământul de răzbunare a acestei crime! Izbăvirea va veni peste un an când gorioasa Armată Română va elibera Basarabia și nordul Bucovinei (22 iunie -26 iulie 1941) Ostașii români eroi au trecut Prutul în Campania de eliberare a Basarabiei și nordului Bucovinei (22 iunie-26 iulie 1941) răpite de sovietici/cedate prin sinistrele consilii de coroană prezidate de carol 2 ferdinandovici la 26-28 iunie 1940, pentru reunirea cu Patria lor Mamă România. Armata Română a trecut apoi Nistrul pentru înlăturarea amenințării bolșevice și maloruse de la frontiera de răsărit și de nord a țării, pentru eliberarea românilor transnistrieni victime ale foametei organizate de bolșevici și ale prigoanei la care erau supuși. În iulie 1924 fusese înființată de Stalin așa zisa ”republică autonomă sovietică socialistă moldovenească” cu centrul la Balta și mai târziu Tiraspol, pentru a atrage și Basarabia românească în această formațiune fantomă. Comitetul executiv central din Ukraina din 12 octombrie 1924 a stabilit ca această formațiune să intre în componența Ukrainei sovietice... ”Și cu noi care trăim pe celălalt mal al Nistrului, cum rămâne fraţilor, pe noi cui ne lăsaţi?” ne întreba țăranul transnistrean Toma Jalbă în anul 1918… Moldovenii aceștia care au îndurat jugul sovietic ukrainean (fost pravoslavnic rusesc), și-au păstrat ca prin minune graiul curat și portul românesc! Părinții și bunicii lor au așteptat venirea Armatei Române eliberatoare încă din anul 1918 când Basarabia s-a Unit cu Patria sa Mamă ROMÂNIA! Peste un deceniu, în august 1941 visul lor se va îndeplini!

Azi nu a a dispărut această ramură a poporului român, sub jugul bolșevic sovietic și cel malorus! Sovieticii au răpit României Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța în 26-28 iunie 1940 și apoi prin Convenţia de armistiţiu, semnată în noaptea de 12/13 septembrie 1944... După sfârtecarea României în anul 1940 și în anul 1944, sovieticii au organizat un adevărat genocid contra românilor basarabeni și bucovineni, au sfâșiat și Basarabia oferind cadou Ukrainei alături de nordul Bucovinei, nordul și sudul României dintre Prut și Nistru, ceea ce a rămas din decupaj a fost botezat de Stalin r.m.

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc.

Intră, Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă, Iisuse de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare.Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au tradat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus că cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au instrăinat. Dar poporul acesta Te slăveste, Doamne, nu numai cu buzele, ci si cu inima.

Adu-Ţi aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi monahiile care zilnic se roagă pentru el şi pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toţi ne-am abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi credincioşii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul! Ci încetează, Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc.

Adu-Ţi aminte de bunătatea Ta şi-l miluieşte pe el. Adu-Ţi aminte, Iisuse, de fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi o dată cu teritoriile cedate, şi-l miluieşte pe el.

Reunifică poporul Tău. Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta. Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile cereşti, pe Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii, sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată. Adu-Ţi aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică, Ţară şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe acesta în balanţa iertării noastre.

Redă poporului nostru pământul pe care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui creştină şi naţională de altădată, conducători buni şi cinstiţi, neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum ii vrei Tu, Milostive. Auzi-ne, Doamne, întru îndurarea Ta! Nu intra, Stăpâne, la judecată cu robii Tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare. Şi trecând prin patimile toate, curaţaţi prin suferinţă, să ajungem şi la Sfânta Ta înviere, Iisuse, slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=R8qij2wzegs

Dar noi, creștinii ortodocși, să ne vedem de împărăția cerurilor și atunci îi putem elimina din start și pe unii și pe alții. Noi am fost și cu blocul Varșoviei, am fost și cu Blocul Atlantic, am fost și cu Imperiul Austro-ungar și cu Imperiul Otoman, cu toate, domnule, dar am rămas aici de 2000 de ani și trebuie să luăm model din trecutul nostru pentru ce va fi și pe viitor. Vor trece peste noi toți apusenii și răsăritenii, dar noi, românii, vom avea această soartă a unui popor de jertfă. Dacă mă duc la Aiud să văd acolo mărturisitorii noștri, mucenicii noștri, dacă mă duc la Sighet, dacă mă duc la Gherla, dacă mă duc la Pitești, voi vedea peste tot mărturii ale eroilor noștri și numai prin ei, așa după cum plămânul transpiră, aceștia (sfinții închisorilor) sunt plămânii prin care respiră neamul nostru și credem că toți, în sfârșit, care au trecut pe aici și ne-au vrut mai mult sau mai puțin binele, s-au stins iar noi am rămas o mărturie, un adevăr veșnic.

(Fragment din revista ATITUDINI Nr. 78)

Surs: https://atitudini.com/2023/03/parintele-justin-parvu-noi-romanii-vom-avea-aceasta-soarta-a-unui-popor-de-jertfa/

Patria este locul unde se nasc cântecele / Din pietre / Din izvoare / Și din privighetori.

Patria este locul unde soarele luminează / Cel mai puternic grâul de aur.

Patria este locul unde s-a nascut / Limba maternă.

Patria este insasi limba maternă.

Limba care cântă sufletul nostru.

Patria este locul unde te-ai născut / Si unde nu mai mori.

Patria își are mormintele / Nu în pământ, Ci în nori.

Patria își are acasa ei, a cuvintelor, / Câteși doua, câteși trei, / Ale cântecelor / Cate nouazeci / Câte o mie / Câte-un miliard.

Pământul aicea este viu, / Piatra aici este vie, / Nimic nu moare / Totul rămâne într-un singur cuvânt.

Patria este acasa lui sunt.

Nichita

Clujenii fanatici religioși stau înghesuiți printre schele în semi întuneric și rostesc rugăciuni medievale ca niște înapoiați, conduși de niște "talibani" bărboși îmbrăcați în niste robe negre. 😉🤭

De două zile catedrala mitropolitană din Cluj este arhiplină la Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul.

Mergem în fiecare an în prima săptămână la catedrală și pot spune ca niciodată nu am văzut-o așa plină.

Dar si foarte diversă, femei, barbati, bătrâni, tineri, corporatiști, muncitori, copii de toate vârstele, adevărata societate civila, nu troținetiștii tăvălicioși și țopăitori, ci România profundă, România reală, România adevărată.

Și poza asta e doar prima jumătate a bisericii cam la fel era și în a doua jumătate.

O astfel de prezență îmi dă speranță că nu e totul pierdut în Cluj Napoca, orașul fanion al progresismului și neomarxismului troținetist din România.

Sursa: https://www.facebook.com/photo/?fbid=675046537955973&set=a.245425937584704

România 1930: Cele 10 porunci ale poporului român

1. Daţi copiilor voştri nume românești!

2. Păstraţi-vă graiui, portul şi obiceiurile.

3. Limba românească este o moştenire din bătrâni, o avere care nu trebuie să se piardă...

4. Adunaţi toate scrierile, poeziile, cântecele, basmele ca nu cumva să se piardă, daţi-Ie de Ia gură la gură.

5. Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile precum şi toate lucrurile din vechime

6. Nu uitaţi la orice pas sau lucrare, că sunteţi români. Cumpăraţi de la români.

7. Fiţi mândri dacă sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă românească.

8. Fiţi mândri de poporul românesc, care a luptat pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime!

9. Ajutoraţi totul ce simte adevărat româneşte.

10. Ca buni români nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa Iui s-a păstrat binele întregii Românii Mari de azi!