Ne închinăm lui Dumnezeu și cinstim Moaștele Tale, Maică Cuvioasă Parascheva, propovăduim cu mărire și cântări toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu și pentru a noastră mântuire.

Primită fă rugăciunea noastră, Sfântă, și grăbește totdeauna a ne ajuta.

Izbaveste-ne pe noi, Maică Parascheva, de boală, de nevoi, de necazuri și de vrăjmași.

Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor ca din adâncul inimilor cu bucurie să mărim Preasfânt Numele Tău în veci.

AMIN!

Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche şi cea Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm şi Ţie ne rugăm: întăreşte-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguinţă, spre mărirea numelui Tău celui sfânt şi spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor şi biruinţă asupra păcatului, ca împreună cu Tine răstignindu-ne şi îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte şi să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta întru toate zilele vieţii noastre. Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte, şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

„Rugăciunea este primită la Domnul. Care nu e de folos nu e primită, care nu e primită nu e de folos. Se mai zice că prin rugăciune stăm de vorbă cu Dumnezeu, cu lucruri sfinte. Dar nu numai stai de vorbă, ci stai cu un rost, cu sfintele întrebări, sfintele vorbiri, care sunt primite, că altfel e păcat. Care nu sunt vorbe primite sunt vorbe goale, care nu sunt sfinte nu-s primite. Dar tot trebuie să stăm de vorbă.”

„Cea mai primită e rugăciunea Domnească, rugăciunea de sus, pentru că e sfinţită şi primită şi preamărită şi veşnică, şi pururea pomenită, care e scrisă cu litere de aur, dar aurul să fie aur sfinţit, ca Sfântul Ioan Gură de Aur. Aşa să fie şi ale noastre, ca ale Sfântului Ioan Gură de Aur.”

— Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos

💐 Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos: „E plin de îngeri care zboară pe catedrală!” 🕊️ →

✝️ Mărturia fratelui Dan Orza, fiu duhovnicesc al Cuviosului Gherontie de la Tismana - cel nebun pentru Hristos

✝️ O mărturie despre Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos: „La fiecare i-a pus degetul exact unde-l durea” ☝🏼 →

✝️ Rugăciune către Cuviosul Gherontie de la Tismana / "Sfinte Cuvioase Gherontie, fratele şi părintele nostru iubitor, ascultă-ne rugăciunea şi mijloceşte pentru noi înaintea Preasfintei Treimi, ca să putem birui în lupta care se dă împotriva noastră; să căutăm ce-i mai de preț, adică sufletul; să ne îndepărtăm de păcate, să avem dragoste sfântă pentru toţi oamenii, să umblăm cu dreptate, să ne păstrăm dreapta credinţă, să ne smerim și să ne pocăim pentru păcatele noastre, să căutăm biserica, să ne ostenim pentru câștigarea Raiului, să dobândim răbdarea Dreptului lov şi a sfinţilor, să ne iubim ţara și locul unde ne-am născut, după cum şi tu ai iubit Țara Făgăraşului, care te-a odrăslit. Aşa cum, în timpul vieţii, i-ai ajutat grabnic pe cei bolnavi, pe cei săraci, pe cei deznădăjduiţi, pe cei singuri, dar și pe cei departe de dreapta credinţă, fii și acum alături de noi! Ajută-ne să credem că toate pe care le primim sunt cu ştirea Domnului, iar, când avem un necaz, să mulțumim prin cuvintele tale: „Doamne, fereşte de mai răul”, Roagă-te, să ne fie primită această rugăciune, ca de noi şi prin noi să se slăvească Preasfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin."

Cu fiecare rugăciune fierbinte, cu fiecare faptă bună, simțim suflarea liniștită a Duhului Sfânt în inimile noastre. Devenim pașnici, liniștiți, blânzi, tăcuți, încetăm să judecăm și să divulgăm păcatele altora și prin această schimbare plină de har în sufletul nostru aflăm că Duhul Sfânt rămâne în noi. Acest început al Împărăției lui Dumnezeu din noi este ca zorii slab al zilei, dar pe măsură ce împlinim poruncile lui Hristos, această zare devine din ce în ce mai strălucitoare. ☦ Sfântul Luca al Crimeei

☦️ Sfântul Luca al Crimeii: Trebuie să știm cum să recunoaștem prezența demonilor în inimile noastre, pentru că dacă nu știm cum să le recunoaștem prezența, nu vom putea lupta împotriva lor.

☦️ Sfântul Luca al Crimeei: Ne sunt date două porunci fundamentale: prima este să-L iubim pe Dumnezeu, iar a doua este să ne iubim aproapele (Mc. 12, 30-31).

☦️ Sfântul Luca al Crimeei – De ce Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul?

✝️ Sfântul Luca al Crimeii: Dumnezeu nu cere să dai socoteală, nici nu se supără, ci se bucură de întoarcerea noastră spre bine. Dar dacă nu-L vrem în viața noastră, nu vine, deși ne face bine, însă tot cât îi îngăduim noi. El respectă în chip desăvârșit libertatea noastră.

☦️ Sfântul Luca al Crimeii: Să nu credeți niciodată că la prima rugăciune, la prima cerere veți primi de la Dumnezeu tot ceea ce cereți!

☦️ Sf. Luca al Crimeei: "Rugaţi-vă neîncetat” nu înseamnă numai să citeşti rugăciuni, să faci închinăciuni şi să mergi la biserică.

O, Sfântă maică Xenia, viețuind sub acoperământul Celui Preaînalt și întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea și setea, gerul și arșița, defăimările și prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii și al facerii de minuni, iar acum sălășluiești întru lumina Celui Atotputernic.

Sfânta Biserică te preamărește acum ca pe o floare bineînmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ție ca uneia care ești întru viața cea neîmbătrânitoare, dar petreci și împreună cu noi: primește cererile noastre și le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veșnică, îmbelșugată binecuvântare pentru faptele și începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile și necazurile.

Mijlocește cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor pentru noi, netrebnicii și păcătoșii.

Ajută, Sfântă și fericită maică Xenia, să fie luminați pruncii cu lumina Sfântului Botez și să fie pecetluiți cu pecetea darului Sfântului Duh. Băieții și fetele să fie crescuți în credință, cinste și frică de Dumnezeu. Dăruiește-le lor reușită la învățătură. Tămăduiește pe cei neputincioși. Trimite dragoste și bunăînțelegere celor căsătoriți, învrednicește pe monahi de nevoința cea bună și apără-i de defăimări. Întărește-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzește poporul și țara aceasta în pace și fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiți în ceasul morții de împărtășirea cu Sfintele lui Hristos Taine.

Că tu ești nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îți aducem mulțumire și slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, pe Dumnezeul Cel în Treime închinat și minunat întru sfinții Săi, acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin!

PE DATA DE 24 IANUARIE ESTE PRĂZNUITĂ SFÂNTA XENIA DIN SANKT PETERSBURG - OCROTITOAREA FAMILIEI

Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special faptul că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru toate lucrurile lumeşti şi a urmat calea grea a nebuniei pentru Hristos.

Ea a început să îmbrace hainele soţului ei şi să insiste să fie numită Andrei Feodorovici. Ea le-a spus oamenilor că ea a murit, nu soţul ei. Într-un anumit fel, acest lucru era adevărat. A abandonat felul ei de viaţă anterior, deci a murit lumii, şi a incept sa vieze numai pentru Dumnezeu, deci a trăit o profunda renaştere spirituală.

Când a dăruit altora casa şi tot ceea ce avea, rudele sale s-au plâns autorităţilor. După ce au vorbit cu Xenia, autorităţile au fost convinse că ea este totusi în posesia facultăţilor sale mintale, şi că avea dreptul să dea tot ce avea în ce mod dorea si cui alegea ea. În curând, ea nu a mai avut nimic pentru ea, aşa că a început să se plimbe prin zona săracă a Petersburgului, fără vreun loc unde să îşi culce capul. Ea a refuzat orice ajutor de la rudele sale, fericită să fie liberă de orice legături cu lumea.

Când uniforma roşie şi verde a soţului ei s-a învechit, ea a continuat să se îmbrace în zdrenţe de aceleaşi culori. După un timp, Sfânta Xenia a părăsit Petersburgul pentru 8 ani. Se crede că a fost în pelerinaj la locurile sfinte din întreaga Rusie. Se poate ca ea să fi vizitat pe Sfântul Teodor de Sanaxar pomenit în 19 februarie, de asemenea militar. Viaţa lui s-a schimbat dramatic după ce un tânăr ofiţer a murit în timpul unei petreceri, la băut. Poate că acest ofiţer a fost soţul Sfintei Xenia. În orice caz, ea îl ştia pe Sfântul Teodor şi a avut de câştigat în urma sfaturilor sale.

Sfânta Xenia s-a întors până la urmă în Petersburg unde toti îşi băteau joc de ea şi o insultau pentru comportamentul ei straniu. Când accepta bani de la oameni, primea doar monede mici, pe care le folosea să ii ajute pe cei săraci. Îşi petrecea nopţile în rugăciuni, fără să doarmă, pe un câmp din apropierea oraşului.

În curând, virtutea sa şi darurile sale au început să fie observate. Ea a prezis evenimente viitoare care urmau sa afecteze cetăţenii Petersburgului şi chiar pe familia regală. Împotriva voii ei, ea a început să fie cunoscută ca cineva plăcut lui Dumnezeu. Oamenii considerau vizitele ei în casele sau căminele lor, ca mari binecuvântări.

Sfânta Xenia a trăit cam 45 de ani după moartea soţului ei, şi a plecat la Domnului la vârsta de 71 de ani. Data exactă şi împrejurările nu sunt cunoscute, dar se crede că a avut loc pe la sfârşitul secolului 18. A fost înmormântată în cimitirul Smolensk.

Prin anii 1820, oamenii făceau pelerinaj la mormântul ei, să se roage pentru sufletul ei şi să o roage să se roage lui Dumnezeu pentru noi. Atât de mulţi vizitatori luau pământ din mormântul ei, încât trebuia să fie înlocuit în fiecare an. Mai târziu a fost construită o capelă pe mormântul ei.

Cei care îşi îndreaptă rugăciunile către Sfânta Xenia, primesc vindecare din bolile lor şi eliberare de probleme. Este de asemenea cunoscută pentru ajutorarea celor care îşi caută un loc de muncă.

Sfântă Xenia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să ne mântuim!

Cel mai simplu mod în care putem să ne rugăm neîncetat — Gheron Iosif Vatopedinul

Părinții purtători de Dumnezeu, deținători ai întregii experiențe duhovnicești, împlinind în fericita rugăciune cea mai mare parte a sfintei lor râvne, ne-au predat ca un fel de metodă, foarte folositoare pentru dobândirea asemănării cu Dumnezeu, chemarea pe cât posibil continuă a numelui lui Iisus, prin această scurtă rugăciune (n.r. – Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi). Dumnezeiasca invocare monologică este preferată și se impune să fie exersată în rugăciunea individuală a fiecăruia și, în special, a monahilor, a căror meditație principală și lucru de bază este rugăciunea neîncetată. Conținutul simplu, format din puține cuvinte, al aceste mici rugăciuni permite aplicarea cu succes a poruncii Sfântului Apostol Pavel, Rugați-vă neîncetat!, și poate fi spusă cu ușurință oriunde și mereu, independent de timp, de spațiu și de persoane.

Această rugăciune scurtă a lui Iisus cuprinde un înțeles teologic adânc și rostirea ei încredințează de sus pe orice credincios care caută dumnezeiasca milă și din acest motiv a fost consfințită ca fiind cea mai puternică rugăciune privată a creștinilor. Prin Doamne mărturisim dumnezeiasca domnie cuvenită lui Dumnezeu și măreție, și în același timp recunoaștem datoria credinței și ascultării noastre față de Domnul și Dumnezeul nostru. Prin Iisuse Hristoase, mărturisim întreaga iconomie de mântuire a lumii, și prin miluiește-ne pe noi – mântuirea înfăptuită și sensul eshatologic al dumnezeieștilor făgăduințe cu privire la înnoirea și desăvârșirea tuturor în Hristos, precum solește Biserica noastră.

Sfinții Părinți au născocit diferite moduri practice de auto-concentrare și exersare a rugăciunii monologice și chemării numelui lui Iisus. Această lucrare se numește luare aminte, trezvie (νῆψις) și rugăciunea inimii sau a minții. Unul este scopul ei principal: păzirea minții. Dacă abaterea gândurilor naște abuzul faptelor – care este și păcatul cu fapta –, atunci se impune păzirea minții, astfel încât chiar de la primul gând să se respingă atacul și chiar de la început să se taie răutatea cea cu multe chipuri, și astfel să se izbutească fără osteneală mântuirea. În dimineți vei nimici pe toți păcătoșii pământului [Ps.100, v.10. ] zice David și Fiica Babilonului, ticăloasa!... fericit cel ce va apuca și va lovi pruncii tăi de piatră. Referința la în dimineți și la prunci semnifică momeala și începutul oricărui gând.

Ca îngrădire a minții nestăpânite și ușor de plecat, Părinții n-au găsit alt mijloc mai potrivit decât pomenirea lui Dumnezeu și ne învață aceasta prin termenii corespunzători.

„Trebuie să ne amintim de Dumnezeu mai des decât respirăm”, spune Sfântul Grigorie Teologul.

„Numele lui Iisus Hristos să se unească cu răsuflarea ta”, zice Sfântul Ioan Scărarul.

„Stăruie cu mintea și nu vei osteni în ispite”, zice Isihie bătrânul.

Și Teodor Sinaitul zice de asemenea:

„Dacă lipsește pomenirea lui Dumnezeu, tulburarea patimilor capătă loc în noi”.

Pomenirea continuă și cu acribie a lui Dumnezeu este și se numește trezvie, luare aminte, și conduce la toată calea virtuții și poruncii lui Dumnezeu, cum spune și David: Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin [Ps.15, v.8.]. Și Adusu-mi-am aminte de Domnul și m-am bucurat.

(Părintele Iosif Vatopedinul, Cuvinte de mângâiere, extras Despre rugăciune, traducere de Laura Enache, în pregătire la Editura Doxologia)

Rugăciune

Craiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalța-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pamântului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!

„Eminescu a iubit și a apărat Ortodoxia românească”

„Unii l-au socotit ateu ireductibil, alții un credincios fervent”.

~ Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga (Maica Benedicta)

S-au încercat până acum câteva răspunsuri la problema credinței marelui artist gânditor. Unii l-au socotit ateu ireductibil, alții un credincios fervent, fiecare întemeindu-se pe unul sau mai multe texte. Calitatea probantă a textelor invocate este însă minimă prin desprinderea lor de contextul atât de vast și complex al întregii gândiri și opere eminesciene, care exprimă o personalitate de o natură cu totul particulară.

Într-adevăr, poetul gânditor român este și el o ființă plină de contradicții, ca oricare alt om, așa cum dovedește psihologia modernă. Dar marii artiști, cu înzestrările lor, atât de bogate și variate, resimt, trăiesc și mai cu seamă exprimă psyhee-a lor divizată în feluri neobișnuite, dramatice, uneori chiar tragice. Dualismul acesta întreține în personalitățile înalt creatoare o polaritate, o tensiune adesea greu suportabilă.

Căutător de absolut în viață, în gândire și creație, Eminescu s-a desfășurat cu cele mai înalte registre ale cunoașterii, compensând gravele imperfecțiuni ale realului prin care se simțea închis de necesitate. Și în căutările lui înfrigurate, a pendulat el, liricul admirabil, „între filosofii”, s-a cufundat în mituri, a încercat să pătrundă în știință, cercetând necontenit căile ce duc spre frumuseți și adevăruri supreme.

Știința descifrării manuscriselor vechi, învățată de la preotul satului

Copilăria i-a fost aceea a unui copil normal, crescut în spiritul creștin ortodox al unei familii pioase, având legături strânse cu Biserica și monahismul. Surorile mamei sale Raluca (născută Jurașcu) erau călugărițe (una din ele era chiar stareță la schitul Agafton, unde Mihai era dus adesea). Așa încât copilul s-a familiarizat de foarte timpuriu cu rânduielile, slujbele și cântările mănăstirești.

Pe de altă parte, „Mihai a dobândit primele învățături de la preotul satului, care l-a inițiat în buchiile vechilor scrieri bisericești, familiarizându-l astfel de timpuriu cu acele cărți care cuprindeau toată tradiția ortodoxă. De atunci i-a rămas lui Eminescu acea știință a descifrării manuscriselor vechi cu care avea să-l uimească pe savantul Gaster, pe care-l consulta, cerându-i sfatul și chiar împrumutând de la el manuscrise rare. Tot de atunci s-a trezit în el iubirea pentru prețul și savoarea cuvântului vechi și, mai cu seamă, de atunci s-a născut în el atașamentul, respectul și admirația pentru instituția Bisericii Naționale, a cărei valoare n-a încetat nicio clipă să o lege de istorie și dăinuirea neamului.

Iubirea în opera eminesciană – un principiu armonizator al lumii

Ceilalți dascăli i-au fost natura și satul, în prima descoperind frumusețile Creației neatinsă de mâna omului și loc al libertății absolute, în al doilea înțelegând rânduielile din veac și gândirea tradițională, izvor al creației populare, devenită și unul din izvoarele viitoarei creații a poetului. Aici s-a format matricea structurii eminesciene, s-au prins și rădăcinile cunoașterii și ale credinței, crescând împreună, într-o perfectă convergență.

Pentru Eminescu, iubirea a fost, în fond, un principiu cosmic, armonizator al lumii, forță creatoare, născătoare de demiurgie în artist, cum mărturisește în Scrisorile IV și V.

Pe măsură ce căutătorul nesățios de cunoaștere avea să-și extindă tot mai larg orizontul informației, al culturii, îndoielile aveau să sporească. Mai cu seamă studiile universitare la Viena și Berlin între anii 1869-1874 au hrănit intelectul acela atât de receptiv, de curpinzător.

În Universitatea vieneză, Eminescu a făcut să treacă prin lumea cugetării lui un material enorm de informații: istorie și filosofie, literaturi vechi, arte, drept, economie politică și științe exacte. Frecventa și muzeele, sălile de teatru și concerte, bibliotecile, anticariatele și citea toată noaptea.

Eminescu a creat unicele, superbele modele cosmologice din romantismul european, în Scrisoarea I (cosmogonia și apocalipsa) și în Luceafărul.

Și, pe de altă parte, a dat semne ale unei adânci dureri existențiale. A recurs la filosofia stoică și eleată pentru Glossă, pe care am numit-o mic manual de înțelpciune stoică, predicând rămânerea în afara iureșului lumii, acest mare teatru în care toate valorile sunt răsturnate.

De altfel, o mărturie mult mai târzie, de prin 1886, din perioada ultimă a bolii, vine să confirme întoarcerea definitivă la credința izbăvitoare. Încurajat de Creangă să încerce și un tratament la bolnița Mănăstirii Neamț, Eminescu acceptă sugestia. Tratamentul nu s-a dovedit eficace, dar aura locului sacru l-a înconjurat pe bolnav cu clipe de liniște binefăcătoare pntru sufletul său. Căci, așa cum a consemnat un duhovnic al mănăstirii pe un Ceaslov, poetul a cerut să fie spovedit și împărtășit (era ziua de 8 noiembrie 1886, ziua Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil, ziua lui Mihai). Și, după ce a primit Sfânta Împărtășanie, a sărutat mâna preotului și i-a spus: „Părinte, să mă îngropați la țărmul mării, lângă o mănăstire de maici și să ascult în fiecare seară, ca la Agafton, cum cântă Lumină lină”.

Astfel, „gândurile ce au cuprins tot universul” revin la matca Ortodoxiei românești pe care, dincolo de toate pendulările căutătorului de absolut, Eminescu a iubit-o și a apărat-o ca pe prima valoare a spiritualității neamului, întrupată în Biserica națională.

„Pe patul de moarte, maica Benedicta le spunea prietenilor: 'Apărați-l pe Mihai!', iar filosoful Noica menționa că, de câte ori revenim să-l citim pe Eminescu, nu ne întoarcem niciodată cu mâinile goale. Și cam așa este! Dacă românii l-au considerat ca atare, acesta este poetul național.” (acad. Eugen Simion)

Câteva versuri:

Las’ să dorm… că nu știu lumea ce dureri îmi mai păstrează.
Îmbătat de-un cântec veșnic, îndrăgit de-o sfântă rază,
Eu să văd numai dulceață unde alții văd necaz,
Căci și-așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine;
De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne
Și nimic nu-mi folosește de-oi cerca să rămân treaz.
N-au mai spus și alții lumii de-a ei rele să se lase?
Cine-a vrut s-asculte vorba? Cine-aude? Cui îi pasă?
Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas.
Din „Memento mori” (Panorama deșertăciunilor)

Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte slabă,
De care nime-n lume, ah, nimeni nu întreabă.
Și am visat odată să fiu poet ... Un vis
Deșert și fără noimă, ce merit-un surâs
De crudă ironie... Și ce-am mai vrut să fiu?
Voit-am a mea limbă să fie ca un râu
D-eternă mângâiere... și blând să fie cântu-i.
Acum... acuma visul văd bine că mi-l mântui.
Din „Icoană și privaz”

Selecție din articolul „Eminescu, între credință și cunoaștere” în cartea „Cultură și credință”, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Edit. Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2005, pp. 12-29 și din colecția „Scriitori români”, Mihai Eminescu – Poezii, ediție îngrijită de D. Vatamaniuc, Edit. Univers enciclopedic, Academia Română, pp. 13 -14; pp. 200-201

Rugăciunea pe care Părintele Valerian Pâslaru o recomandă, Rugăciunea Sfântului Patrick, folosită de 1600 de ani cu mult rod – denumită și “Platoșa Sfântului Patrick”, prin puterea ei sfințitoare și protectoare:

“Admir tot, mă smeresc în fața creației lui Dumnezeu!”

Mă ridic astăzi
întru nemărginita putere, chemarea Treimii –
credinţa în Trei, mărturisirea Unuia,
Dumnezeu Atoatefăcătorul.

Mă ridic astăzi
întru puterea Naşterii lui Hristos, şi Botezul,
puterea Răstignirii Lui, şi Mormântul,
puterea învierii Lui, şi Înălţarea
puterea Pogorârii Lui la Judecata cea nemitarnică.

Mă ridic astăzi
întru puterea cetelor Serafimilor
în ascultarea îngerilor,
în slujirea Arhanghelilor,
în nădejdea învierii întru răsplată,
în rugăciunile Patriarhilor,
în prorociile Prorocilor,
în propovăduirea Apostolilor,
în credinţa Mărturisitorilor,
în neprihănirea Fecioarelor Sfinte,
în faptele drepţilor.

Mă ridic astăzi
întru puterea cerului,
lumina soarelui,
strălucirea zăpezii,
frumuseţea focului,
iuţeala fulgerului,
sprinteneala vântului,
adâncimea mării,
statornicia pământului,
tăria stâncilor.

Mă ridic astăzi
întru puterea lui Dumnezeu, să mă îndrume,
tăria lui Dumnezeu, să mă ţină,
înţelepciunea lui Dumnezeu, să mă călăuzească,
ochiul lui Dumnezeu, să mă vegheze,
urechea lui Dumnezeu, să mă audă,
cuvântul lui Dumnezeu, să-mi grăiască,
mâna lui Dumnezeu, să mă păzească,
calea lui Dumnezeu, să-mi stea înainte,
pavăza lui Dumnezeu, să mă acopere,
oastea lui Dumnezeu, să mă mântuiască
de cursele dracilor,
de ademenirile păcatelor,
de poftele firii,
de tot cel ce-mi voieşte răul,
fie aproape ori departe,
fie singur ori în mulţime.

Acestea toate le chem astăzi
împotriva a toată puterea vrăjmaşă fără de milă
ce vrea să vie asupra trupului şi sufletului meu:
împotriva descântecelor prorocilor mincinoşi,
împotriva legilor întunecate ale păgânătăţii,
împotriva legilor mincinoase ale ereziei,
împotriva înşelăciunilor închinării la idoli,
împotriva vrăjilor femeilor, magilor şi măiaştrilor,
împotriva a toată cunoştinţa oprită sufletului omenesc.

Hristos să mă păzească astăzi
de toată otrava, de ardere,
de înecare, de rană,
ca să mă învrednicesc de multă răsplată.

Hristos cu mine,
Hristos înainte,
Hristos în urmă,
Hristos în mine,
Hristos dedesubt,
Hristos deasupra,
Hristos la dreapta,
Hristos la stânga,
Hristos când mă culc,
Hristos când şed,
Hristos când mă scol,
Hristos în inima a tot cel ce cugetă la mine,
Hristos în gura a tot cel ce vorbeşte cu mine,
Hristos în tot ochiul ce mă vede,
Hristos în toată urechea ce mă aude.

Mă ridic astăzi
întru nemărginita putere, chemarea Treimii –
credinţa în Trei, mărturisirea Unuia,
Dumnezeu Atoatefăcătorul.

A Domnului este mântuirea,
A Domnului este mântuirea,
A lui Hristos este mântuirea.
Mântuirea Ta, Doamne, fie pururea cu noi.

❗Important - Câteva articole ajutătoare de pe Blog-ul SACCSIV:

• Sfântul Patrick NU este catolic

• Sfântul Patrick

• Pomenirea Sfântului Patrick, Episcopul şi Iluminătorul Irlandei (383-461)

1. Eu, (numele), cu tot neamul meu, cer iertare tuturor celor față de care am greșit, acum sau altădată, cu gândul, cu vorba sau cu fapta, indiferent unde aceștia sunt acum. Amin.

2. Eu, (numele), cu tot neamul meu, îi iert pe toți cei care mi-au greșit, acum sau altădată, cu gândul, cu vorba sau cu fapta, indiferent unde aceștia sunt acum. Amin.

3. Eu, (numele), cu tot neamul meu, îi cer iertare Sfintei Treimi pentru noi toți. Amin.

Rugăciune către Sfântul Mare Ierarh Nicolae

"O, Preabunule Părinte Nicolae, cel ce eşti păstor şi învăţător al celor care cu fierbinte rugăciune te cheamă, vino şi ne ajută, izbăvind turma Lui Hristos de lupii care o răpesc pe ea! Prin sfintele tale rugăciuni păzeşte-ne de gâlcevile lumeşti, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie şi de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală, de moarte grabnică şi miluieşte-ne pe noi cei care cu mintea, cu cuvântul şi cu lucrul suntem în întunericul păcatelor! Izbăveşte-ne de mânia Lui Dumnezeu şi de chinul cel veşnic şi soleşte pentru noi ca în pace şi fără de păcat să vieţuim, şi să fim vrednici a fi aşezaţi la dreapta Domnului. Îţi mulţumim Sfinte Nicolae pentru tot ajutorul! Slavă şi mulţumire Lui Dumnezeu pentru toate! Amin!

✝️ Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae — 6 Decembrie / Cel care verși mir de mult preț la toată lumea, și mie, celui nevrednic și mai mult decât toți păcătos, dăruiește-mi ca să-ți aduc ție cântare, Părinte Nicolae. Tu, ca acela care ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozește-mă din toate necazurile, ca să cânt ție: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

✝️ Colindul Sfântului Ierarh Nicolae / Bucură-te, bucură-te, Nicolaie Mare Sfinte! De la Mira Arhiereu Temător de Dumnezeu!

📜 Ne vorbește Părintele Ilie Cleopa: Covorul Sfântului Nicolae

„Familia este biserica de acasă” — Sf. Ioan Gură de Aur

Dumnezeule Cel drept și lăudat! Dumnezeule Cel mare și puternic! Dumnezeule Cel mai înainte de veci, Care asculți rugăciunea omului păcătos: ascultă‑mă întru acest ceas și pe mine, Cel ce ai făgăduit să asculți pe cei ce Te vor chema întru adevăr. Să nu Te îngrețoșezi de mine, cel ce am buze necurate și sunt cuprins de păcate. Nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, apucă arma și pavăza și Te scoală întru ajutorul meu! Scoate sabia și stai împotriva celor ce mă prigonesc! Ceartă duhurile cele necurate și le alungă de la fața mea, a nepriceputului! Să se depărteze de la gândul meu duhul urâciunii și al pomenirii de rău, duhul zavistiei și al vicleniei, duhul îngrozirii și al lenevirii, duhul mândriei și al oricărui fel de răutate, să mi se stingă toată aprinderea și pornirea trupească, care se stârnește prin lucrarea diavolească, să mi se lumineze sufletul și trupul și duhul meu cu lumina cunoștinței Tale celei dumnezeiești. Ca prin mulțimea îndurărilor Tale ajungând la unirea credinței, întru bărbat desăvârșit și la măsura vârstei, să slăvesc, împreună cu îngerii și cu toți sfinții, preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Vindecă-i Maică, pe toţi bolnavii.

Vindecă-i Maică, pe cei chinuiţi de neputinţe.

Vindecă-i Maică, pe copiii şi pe nepoţii noştri.

Vindecă-i Maică, pe părinţii şi pe fraţii noştri.

Vindecă-i Maică, pe cei din neamurile noastre.

Vindecă-i Maică, pe cei care ți se roagă.

Vindecă-i Maică, pe cei bolnavi şi fără de speranţă.

Vindecă-i Maică, pe creștinii de pretutindeni.

Vindecă-ne, pe noi, Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!

🙏 De fiecare dată când vă veți ruga Maicii Domnului să știți că rugăciunea vă este ascultată. / Toate rugăciunile Maicii Domnului sunt ascultate - căci mult pot rugăciunile Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Dacă știm de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acoperământul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului și de rugăciunile Maicii Domnului, atunci, avem un plus de nădejde. Maica Domnului este nădejde: Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău!

🙏 Rugăciune către Maica Domnului: "Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!"

🙏🏻 Rugăciune către Maica Domnului: O, Preasfântă, Preanevinovată Fecioară, Maria, Maica Născătoare de Dum­ne­zeu, nu trece cu vederea pe cei care cer ajutorul tău şi nu ne lepăda pe noi, păcătoşii, înţelepţeşte-ne şi ne învaţă, nu te depărta de la noi, robii tăi, pentru cârtirea noastră. Fii nouă Maică şi Ocrotitoare, ne predăm milostivului tău Acoperământ. Îndreptează-ne la o viaţă lină şi fără de gâlceavă, ca să ne plângem păcatele noastre. O, Maică Milostivă şi Grabnica noastră Apărătoare, acoperă-ne și ne ocrotește cu Acoperământul Tău, cu rugaciunile și mijlocirea Ta la Tronul Ceresc, pentru iertarea și mântuirea noastră. Apără-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, îmblânzeşte inimile oamenilor răi care se ridică împotriva noastră. O, Maica Domnului şi Ziditorului nostru, Tu, ceea ce eşti rădăcina fecioriei şi neveştejita floare a nevinovăţiei şi curăţeniei, trimite-ne ajutor celor neputincioşi şi învăluiţi în patimi trupeşti şi rătăciri ale inimii. Luminează ochii tuturor ca să vadă calea cea dreaptă și adevărată a lui Dumnezeu. Întăreşte cu harul Fiului tău, voinţa noastră neputincioasă spre împlinirea poruncilor, ca, fiind izbăviţi de orice necaz şi năpastă cu preaminunata Ta apărare, să fim îndreptăţiţi la straşnica judecată a Fiului tău, Căruia Îi înălţăm slavă, cinste şi închinăciune acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

🙏 Rugăciune către Maica Domnului: O, Preasfântă Doamnă, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Ceea ce ești mai mărită decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii, Pruncă de Dumnezeu aleasă! Caută din înălțimea cerurilor cu ochiul tău blând spre noi, care cu umilință și cu lacrimi ne rugăm înaintea preacinstitului tău chip. Nu ne lipsi pe noi de ocrotirea ta și de acoperământul tău împărătesc în călătoria noastră pământească plină de necazuri și neliniști. Mântuiește-ne pe noi, cei aflați în pierzare și nevoi, ridică-ne din adâncul păcatelor, luminează mintea noastră întunecată de patimi și tămăduiește rănile sufletelor și trupurilor noastre. O, Atotmilostivă Maică a Domnului cel Iubitor de oameni! Revarsă peste noi bogăția milei Tale, întărește voința noastră neputincioasă spre împlinirea poruncilor lui Hristos, topește împietrirea inimilor noastre cu dragostea către Dumnezeu și aproapele, dăruiește-ne zdrobire inimii și pocăință adevărată, ca, fiind curățiți de păcate, să ne învrednicim de sfărșit creștinesc, cu pace, și de răspuns bun la înfricoșata si nefățarnica Judecată a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreuna cu Tatăl cel fără de început și cu Preasfântul și de Viață Făcătorul Duh i se cuvine toată slava, cinstea si închinăciunea, acum și pururea și in vecii vecilor. Amin.

Dumnezeieștii Părinți, Ioachim și Ana împreună cu Prunca Maria au venit la Templu, pentru a-și îndeplini promisiunea, da, sfinții și drepții ace­ia te­mă­tori de Dumnezeu şi-au adus aminte de făgădu­in­ţa pe care au făcut-o lui Dumnezeu, înainte de a se naşte Maica Domnului.... așa a venit însoțită, pentru că ea nu era ea o copilă de rând; era Bi­serica Duhului Sfânt; cu dânsa călătoreau îngerii și darul Duhului lui Dumnezeu... Și această copilă va fi Maica Arhiereului Celui Mare, Care va străbate cerurile și văzduhurile.

O! Pruncă curată, Fecioară! Fecioară neîntinată!

O! Doamnă Preafrumoasă!

O! Împărăteasa femeilor!

O, Podoaba fiicelor!

Tu ești Binecuvântată între femei!

Tu ești Preamărită cu curăția!

Tu ești Pecetluită cu Fecioria!

Tu ești dezlegarea blestemului lui Adam…

Bucură-Te Împărăteasa lumii și Stăpâna neamului omenesc.

Bucură-Te Preasfântă a lui Dumnezeu Născătoare și Maica a Marelui Împărat Hristos.

De ce a intrat Maica Domnului în templu? Din învățăturile Sf. Grigorie Palama

După Sf. Grigorie Palama, Maica Domnului a intrat în Templu, în Sfânta Sfintelor, la o vârstă atât de fragedă, de 3 ani, ca nu de la oameni să primească învățătura și educația, ci prin darul de sus, de la Părintele luminilor, căci „refuzând cu totul învățăturile oamenilor, a luat bogată înțelepciune de sus.

…şi astfel a primit înţelepciunea cea nestricăcioasă de sus la o vârstă la care părinţii de obicei îi încredinţează educatorilor şi retorilor pe copiii lor – care nu vor aceasta din pricina vârstei fragede-, în vreme ce ea însăşi a fost închinată lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor nepătrunsă ca în nişte minunate palate împărăteşti, unde petrecea ca un tron însufleţit împărătesc, mai înalt decât orice postament, un tron potrivit prin virtuţi cuvenite unui astfel de Împărat care şade pe el”.

Ca să fie nevăzută de ochii omenești

„După cum nevăzută și neapropiată este Lumina în care locuiește Dumnezeu”, așa și Maica Domnului a fost ferită de ochii oamenilor, spre curăție și neprihănire, ca ceea ce avea să Îi pregătească sălaș Domnului Celui Preaînalt.

„aşadar, nu trebuia să aibă întreaga petrecere a vieţii văzută de toţi, cortul în care s-a sălăşluit pe pământ Cel Preaînalt, Sfânta Sfintelor, cortul numelui Dumnezeiesc, cum o numeşte David ( Ps. 73:7) a fost adus să fie sălaş, din copilărie încă pentru Maica Domnului. Căci unde era mai potrivit cu adevărat să sălăşluiască decât în Sfânta Sfintelor? Căci unde în altă parte ar fi fost mai bine ca să fie pus adevăratul cort al lui Dumnezeu? Şi cum nu s-ar fi pus cortul cel adevărat în cortul care a preînchipuit-o?”.

Maica Domnului, isihasta

„Căci dacă Sfânta Sfintelor este nevăzută privirilor tuturor şi desăvârşit închisă pentru toţi oamenii şi este separată printr-un perete de toţi şi de toate şi este înconjurată de catapetesme şi la porţile din faţă acoperită cu văl şi cu acoperăminte şi nimănui deschise, afară numai arhiereului după rânduială, dar şi acestuia o dată pe an, când el se punea înaintea lui Dumnezeu, făcându-L milostiv pentru sine însuşi şi pentru toţi cei de afară; cum oare cea care este masa purtătoare a hranei celei îngereşti şi ţarina cea pururea roditoare şi, mai mult decât atât, ţarina pomului veşnic, jertfelnicul de obşte al întregului neam omenesc la care o singură dată în toţi vecii a intrat cel mai dumnezeiesc arhiereu şi „singurul pe care se cuvenea să-l avem” după cuvântul Apostolului (Evr. 6:20; 7:26) şi prin care S-a făcut Mijlocitor şi în chip nedespărţit a unit pe Dumnezeu cu oamenii, cum oare această comoară feciorelnică nu ar fi fost ţinută în cele mai ascunse petrecând o viaţă nevăzută tuturor oamenilor?”.

Dacă pustnicilor și asceților, Dumnezeu le-a rânduit peșteri, munți și alte locuri aspre de nevoință, Fecioarei Maria i-a rânduit însăși Sfânta Sfintelor, ca una ce este mai presus de orice pustnic și sihastru.

Maica Domnului, mai mare decât Sfânta Sfintelor și hrănită de îngeri

„Dar oare, într-un chip diferit, nu este mai strălucitoare [ca aurul] frumuseţea feciorelnică, de care Dumnezeu Însuşi este îndrăgostit? Sau voiţi mai curând să vedeţi un semn din cer al celor grăite? Chipuri de îngeri îmbrăcaţi în aur stăteau împrejurul chivotului, umbrindu-l (Ex. 25:19). Dar în jurul adevăratului chivot [care e Maica Domnului] nu stau chipuri de îngeri, ci înşişi îngerii şi ceea ce este încă mai mult, e faptul că nu doar umbresc, ci slujesc, pregătind cele rânduite pentru hrană, hrană care nu se poate grăi în ce fel era, într-atât era de minunată, încât covârşea vestita mană şi hrana adusă lui Ilie ( III Regi, 17:6).

Şi mărturie pentru aceasta stă însuşi faptul că mana pe care a purtat-o văzduhul când a fost ninsă din cer, venind prin poruncă dumnezeiască – „pâine cerească a mâncat omul”- (Ps. 77:25) este pomenită în Psalmi de David care o spune, cântând dumnezeiască cântare, dar şi prin faptul că prin aceasta a văzut mai dinainte hrana cu adevărat cerească a Fecioarei acesteia. Pe de o parte, avem mana care pogora din cer prin văzduh în fiecare dimineaţă, pe de altă parte, cea adusă de înger în fiecare zi, ca una mai tainică şi mai desăvârşitoare şi proprie Lui şi de o fire cu El, şi de o fire mai bună ca mana, pe cât este îngerul mai bun ca văzduhul.

Iar lui Ilie i-a slujit un corb (III Regi 17:6) care este o zburătoare ce-şi urăşte puii, de aceea se şi spune despre ea că este un simbol al celor lipsiţi de dragoste pentru cei de acelaşi neam cu dânşii.

Lupta cu patimile în Sfânta Sfintelor

Maica Domnului, prin asceză și privarea de plăcerile și frumusețile dinafară, s-a sfințit prin despătimirea de cele trupești. „Şi aceasta, nevoindu-se nu doar o singură dată de dimineaţa până seara, nici pentru rodul vreunui pom (Fac. 3:2-9), ci vreme de mulţi de ani, și cu diferite forme de plăceri pe care stăpânii iadului și întunericului le-au născocit pentru momirea cu viclenie a sufletelor noastre.

Toate aceste plăceri, singură dintre toți, Fecioara, disprețuindu-le desăvârșit la o vârstă atât de fragedă, a primit cu dreptate ca premiu de la cer hrănirea prin înger, prin care a făcut puternică firea ei și a făcut arătată demnitatea cerească a viețuirii ei…

Ducea prin urmare o viață ca în Rai sau, mai adevărat vorbind, ca în ceruri, pentru că acele Sfinte ale Sfintelor erau un tip al cerurilor. A dus o viață lipsită de îngrijorări și împrăștieri, fără întristare, mai presus de patimi și mai înaltă decât orice plăcere nelipsită de durere: trăia doar pentru Dumnezeu, era privită doar de Dumnezeu, era păzită numai de Dumnezeu, Care avea să Se unească cu noi prin Ea. Și ea, la rândul ei, privea doar spre Dumnezeu, numai pe Dumnezeu Îl avea hrană a ei, numai la Dumnezeu era atentă, doar lui Dumnezeu îi era dedicată”.

(Bazat pe traducerea Sf. Nicodim Aghioritul, „Maica Domnului și intrările ei în Templu” – Editura Deisis și „Sf. Grigorie Palama – Omilii, vol III, Editura Anastasia)

Un gând și un îndemn la Intrarea Maicii Domnului în Biserică:

"Frate! De-ți este sufletul zdrobit de cumplitele sarcini ale vieții și nimeni nu se apropie de tine pentru ca să ți le ridice, intră în Biserica Domnului și cere de la El izbăvire prin rugăciune.

Intră în Biserică precum Maica Domnului și regăsește puterea de a fi om...

De-ți simți inima pustie de orice adevărată bucurie, în mijlocul tuturor înșelăciunilor lumii acesteia, vino înaintea Altarului, cazi în genunchi și te roagă.

Ești apucat năpraznic de valul deznădăjduirii din pricina oamenilor, care din toate părțile te înconjoară, tu nu sta o clipă cu sufletul nelucrător, ci te roagă.

Tot ce strivește, păcatul tău sau al altuia, slăbiciunea, ispita, boala sau sărăcia, numai cu un suflet puternic, luminat prin rugăciune, poate fi înlăturat.

Deci să ne rugăm!

Rugăciunea este pentru sufletul tău aceea ce respirarea este pentru trup, aerul și aripile pentru păsări, apa pentru pești.

Fără de o rugăciune fierbinte, smerită și stăruitoare, nu este cu putință ca să trăim și să biruim durerile în mijlocul lumii. Atâta trăim cât ne rugăm.

De aceea, iubite frate, nu uita că toată ințelepciunea vieții stă cuprinsă în aceste trei cuvinte: "Roagă-te! Roagă-te! Roagă-te!" Și muncește cu spor și cinstit oriunde vei fi orânduit.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu sănătate trupească și sufletească, belșug și pace." (...)

Doamne, Tu cunoști pricina îngrijorărilor mele, ia-mă în palma Ta și păzește-mă. Fii cu mine în fiecare clipă și nu mă lăsa să alunec sau să mă poticnesc. Ție îți încredințez viața mea și ființa mea, sufletul meu și tot ce am. Ai grijă de ele și folosește-le după cum vrei Tu.

Ție ți-i încredințez și pe toți cei pe care îi iubesc, ocrotește-i cu mila Ta și nu-l lăsa pe niciunul dintre ei să se piardă. Iartă-ne când greșim iar atunci când rătăcim pe cărări străine, ia-ne de mână și adu-ne cu blândețe acasă.

Îndreaptă răul pe care l-am făcut și folosește rănile noastre spre zidirea și vindecarea noastră și a altora. Rămâi cu noi până la sfârșit și dă sens vieții noastre, pentru ca și noi să rămânem în Tine și să gustăm pacea și biruința deplină în Împărăția Ta.

Amin!

"Nu te lega de vreo obișnuință și vei avea mintea pașnică. Nu te bizui pe puterea ta și vei primi ajutorul lui Dumnezeu. Nu urî pe nimeni, că nu-ți va fi primită rugăciunea." (Cuviosul Isaia Pustnicul, "Asketiconul")

"Sfinte Cuvioase Gherontie, fratele şi părintele nostru iubitor, ascultă-ne rugăciunea şi mijloceşte pentru noi înaintea Preasfintei Treimi, ca să putem birui în lupta care se dă împotriva noastră; să căutăm ce-i mai de preț, adică sufletul; să ne îndepărtăm de păcate, să avem dragoste sfântă pentru toţi oamenii, să umblăm cu dreptate, să ne păstrăm dreapta credinţă, să ne smerim și să ne pocăim pentru păcatele noastre, să căutăm biserica, să ne ostenim pentru câștigarea Raiului, să dobândim răbdarea Dreptului lov şi a sfinţilor, să ne iubim ţara și locul unde ne-am născut, după cum şi tu ai iubit Țara Făgăraşului, care te-a odrăslit. Aşa cum, în timpul vieţii, i-ai ajutat grabnic pe cei bolnavi, pe cei săraci, pe cei deznădăjduiţi, pe cei singuri, dar și pe cei departe de dreapta credinţă, fii și acum alături de noi! Ajută-ne să credem că toate pe care le primim sunt cu ştirea Domnului, iar, când avem un necaz, să mulțumim prin cuvintele tale: „Doamne, fereşte de mai răul”, Roagă-te, să ne fie primită această rugăciune, ca de noi şi prin noi să se slăvească Preasfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin."

"Când ne rugăm, să zicem cum putem. Roagă-te cum poți tu, dar roagă-te des. Căci din deasa rugăciune, omul începe a învăța rugăciunea cea adevărată.

Rugăciunea, în creșterea ei, nu are limită. Pentru că se unește cu Dumnezeu și de aceea nu are margine. Nu este în puterea omului a se sui pe treptele rugăciunii. A omului este numai voința. Să voiască să se roage lui Dumnezeu cum poate, iar a se învrednici de rugăciuni înalte este o lucrare care depinde de darul lui Dumnezeu."

— Părintele Ilie Cleopa

✝️ Părintele Ilie Cleopa: "... dacă dracul găseşte în minte rugăciunea nu se poate apropia ..." / Dacă diavolul găseşte în mintea ta această rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul sau păcătoasa” sau „Tatăl nostru” sau „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de daruri, Marie, Domnul este cu tine ...” şi celelalte, deci dacă dracul găseşte în minte rugăciunea nu se poate apropia. Îl arde! Cine? Numele Domnului. N-auzi ce zice psalmul? "Înconjurând m-au înconjurat şi întru numele Domnului i-am biruit pe ei. Înconjuratu-m-au ca albinele fagurul şi s-au aprins ca focul în spini poftele si drăciile. Şi ce zice? În numele Domnului i-am biruit pe ei." Dar cheamă numele Domnului, zice Proorocul Ioil, şi te vei mântui. Nu te înşela că dracul stă degeaba vreodată. Noi stăm, el nu poate sta. Când a găsit mintea nu în veghere de Dumnezeu, nu în rugăciune, nu în cugetarea Scripturilor, îi dă toate drăciile şi o duce unde vrea. † Părintele Cleopa

✝️ Părintele Cleopa Ilie: În fiecare zi să citiți Acatistul şi Paraclisul Maicii Domnului / "Dumnezeu primeşte pe om la pocăință până la ultima lui suflare, dacă se întoarce din toată inima şi cinsteşte pe Maica Domnului. Să aveți mare evlavie către Ea, că fericită este casa şi familia care are în casă icoana Maicii Domnului. În fiecare zi să citiți Acatistul şi Paraclisul Ei. Dacă nu ar fi Maica Domnului în ceruri, lumea aceasta s-ar fi pierdut de două mii de ani. Ea pururea stă în genunchi şi se roagă Preasfintei Treimi. Ea este a patra față duhovnicească din ceruri."

📕 Părintele Ilie Cleopa: Să aveţi Psaltirea ca pe un cozonac bun. Când ţi-e foame, mai tai o felie, mai mănânci, mai faci treabă, apoi mai citeşti o catismă, două-trei, cât poţi, dar cu binecuvântarea duhovnicului. Iar la sfârșit Paraclisul Maicii Domnului. Bunul Dumnezeu să vă asculte si împlinească rugăciunile." — Părintele Ilie Cleopa

✝️ Părintele Ilie Cleopa: “Aveți voi icoana Maicii Domnului în casă și candelă care să ardă la icoana Ei?”🕯️ / Aproape în fiecare predică, Părintele Cleopa îi întreba pe enoriași: “Aveți voi icoana Maicii Domnului în casă și candelă care să ardă la icoana Ei?” Și îi sfătuia insistent părintele: “Să o luați ca ocrotitoare și ajutătoare pe Maica Domnului, Mama noastră din cer și de pe pământ. Împărăteasa cerului și a pământului! Dacă o veți lua pe Ea drept ocrotitoare, citindu-i dimineața un acatist cu candeluța aprinsă și seara un paraclis, veți avea ajutor și în timpul vieții și în clipa morții și în ziua Înfricoșătoarei Judecății. Știți voi câte poate Maica Domnului înaintea Tronului Preasfintei și de viață făcătoarei Treimi? Dacă nu era Ea, cred că lumea aceasta se pierdea cu mult mai devreme!” — Părintele Ilie Cleopa

Să intrăm cu mare umilinţă, cu mare frică de Dumnezeu și împăcati cu toți. Dacă nu-i o picătură de dragoste în inima fiecăruia, nu ne putem mântui. Sfântul Vasile cel Mare spune asa:

"Omule, vrei să trăiești mult, postește mult!"

Postul este maica sănătătii și lungimea vieţii. Iar în cuvântul IV în Hexaimeron zice pentru post:

"Bucatele cele multe și bucatele cele grase, neputând să le mistuie stomacul, multe boli au adus în lume. Iar postului și înfrânării, pururea îi urmează sănătatea".

Dacă nu crezi sfinților, crede doctorilor, că-ți spun ei! Ai făcut abuz de mâncări, de băuturi, te-ai trezit cu cancer, cu ulcer, te-ai trezit sclerozat. De ce? Toate trebuie să fie cu măsură. Auzi ce spune Sfântul Isaac Sirul:

"Pe tot lucru îl împodobește măsura în viată".

Cum ai trecut cântarul cu mâncare multă, sau băutură, sau somn mult, sau îți permiți multe altele, cum ai stricat și trupul, ai stricat si sufletul si te pierzi pentru vesnicie. Ce spun dumnezeieștii Părinti?

"Marginile, extremele, sunt ale diavolilor, iar mijlocul este al lui Hristos, calea împărătească".

Ce spune Scriptura?

Nu te abate, omule, nici la dreapta, nici la stânga. Mergi pe calea împărătească, dacă vrei să mergi cu Împăratul Hristos!

Adică să ne folosim de toate, de hrană, de odihnă, de băutură, dar cu rațiune. Amin!

— Schitul Sfinții Arhangheli — Găneasa

SFATURI LA ÎNCEPUT DE POST

1. Mâncați fără să vă îmbuibați, ca să nu-l bucurați pe diavolul lăcomiei pântecelui. Un pântece prea plin, poartă vina unui alt pântece, prea gol - al omului sărac. Luați aminte la ce mâncați, căci Dumnezeu pedepsește nesocotirea postului cu boli și chiar unele fără leac, cum este de pildă cancerul.

2. Semnele principale ale postului să fie: Milostenia, Răbdarea, Iertarea, nu încruntarea, cleveteala, judecata, invidia, mânia, ura...

3. Postul adevărat înseamnă, înstrăinarea de orice rău, lepădarea mâniei, despărțirea de pofte, înfrânarea limbii de la grăirea de rău, de la minciună.

4. Postim nu ca să omorâm trupul, ci patimile pe care le avem înlăuntrul nostru.

5. Citiți rugăciunile din suflet, nu din datorie și cu monotonie. Spuneți mereu, cat mai des posibil: "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!".

6. Este mai important să spălați sufletul cu lacrimi, decât vasele din bucătărie cu leșie. Spovedania curăță sufletul de păcate, iar lacrimile îl albesc.

7. Mergeți duminica la slujbele Sfintei Biserici Ortodoxe, spovediți-vă și împărtășiți-vă cât mai des, căci numai așa Iisus Hristos va învia în sufletele dumneavoastră.

8. Iubiți-vă țara în care v-ați născut fiindcă toate țările există din voia lui Dumnezeu ("Dumnezeu a pus câte un înger păzitor la fiecare hotar de țară" - Deuteronom 32)

Vă doresc post cu folos duhovnicesc, în Numele Domnului Iisus Hristos!

Și să luați aminte, postul trebuie ținut după VÂRSTĂ, BOALĂ și PUTERE, și trebuie să ținem măsura fiindcă extremele sunt de la diavoli.

— Schitul Sfântul Ilie

CUM SE FAC DEZLEGĂRILE ÎN POSTUL NAȘTERII DOMNULUI

"Se cuvine să știm că în Postul Sfinților Apostoli și în cel al Nașterii Domnului Hristos, marți și joi nu mâncăm pește, ci numai untdelemn și vin, iar luni, miercuri și vineri nu mâncăm nici untdelemn și nici vin, ci postim până la ceasul al nouălea și mâncăm în acele zile numai mâncare uscată. Sâmbetele și duminicile mâncăm pește (cu excepția primei și ultimei săptămâni a Postului - n.n), iar dacă se întâmplă să fie un Sfânt care să aibă Doxologie mare (cruce neagră sau albastră - n.n), atunci mâncăm pește. Și dacă se va întâmpla luni, de asemeni mâncăm pește. Iar dacă se va întâmpla miercuri sau vineri, dezlegăm numai la untdelemn și la vin și mâncăm o singură dată în zi. Iar dacă s-ar întâmpla miercuri sau vineri să cadă un Sfânt care are Priveghere, dezlegăm la untdelemn, la vin și la pește. Și dacă se va întâmpla Pomenirea Sfântului al căruia este Hramul Bisericii, miercuri sau vineri, de asemeni facem dezlegare la untdelemn, vin și pește". — TTIPICUL cel MARE al Sfântului Sava cel Sfințit, Capitolul 35.