La întrebările voastre: "Rugăciunea nu se îndreaptă direct la Dumnezeu? Mijlocesc îngerii? Nu cunoaște Dumnezeu rugăciunea mea? Cele ascunse ale sufletului meu nu le cunoaște Dumnezeu?", răspund:

Iubiții mei, Dumnezeu este atotprezent și le cunoaște pe toate, însă voiește să fie slujită voia Lui de aceste existențe îngerești, ca, în cadrul acestei slujiri, îngerii să guste din slava și din Fericirea Lui.

Așadar, îngerii duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, nu pentru că Dumnezeu nu le cunoaște, ci îngerii duc rugăciunile credincioșilor și ale sfinților pentru motivul pe care vi l-am explicat.

Spunem de multe ori: ,,Cum poate să cunoască un sfânt rugăciunea mea? Îl invocăm pe Sfântul Gheorghe; cum poate Sfântul Gheorghe să cunoască? Este prezent?" Sfântul Gheorghe nu este prezent. Sfântul Gheorghe este în Rai.

"Atunci cum poate să cunoască?"

Prezenți sunt îngerii, care, atunci când noi ne rugăm Sfântului Gheorghe, iau rugăciunea și I-o duc lui Dumnezeu în numele Sfântului Gheorghe.

Dumnezeu, că să-l cinstească pe Sfântul Gheorghe, îi îngăduie să facă chiar și minuni, deoarece El Însuși a spus: ,,Eu voi îi voi cinsti pe cei ce Mă cinstesc".

Și, întrucât mărturisitorii și sfinții l-au cinstit pe Dumnezeu, tocmai de aceea și Dumnezeu în numele lor dăruiește ceea ce cer credincioșii.

Arhimandritul Athanasie Mytilineos, Tainele cărții cu șapte peceți, p. 282.

🌿Cuviosul Efrem din Arizona spunea:

Rugăciunea îl luminează pe om.

Când el se alătură Luminii infinite a lui Dumnezeu, această Lumină intră în el și devine busola sa, navigatorul său, ghidându-i picioarele corect și fără greșeală pe calea mântuirii.

Trebuie să ne dedicăm cu totul rugăciunii, în timp ce neglijența în rugăciune este un semn al căderii duhovnicești.

Să ne ostenim în rugăciune, să ne înfrânăm, să nu o lăsăm să rătăcească în voie peste tot și să rătăcească printre obiectele și locurile care au legătură cu păcatul.

Să ne ocupăm mintea cu Numele lui Hristos și să o îndreptăm spre gândurile duhovnicești, ale lui Dumnezeu, prin care va primi hrană duhovnicească și va începe să urască licoarea pe care i-o dau gândurile rătăcitoare.

~ Cuviosul Efrem din Arizona

✝️ Starețul Efrem din Arizona a apărut unor credincioși: „Fără pocăință ne așteptă evenimente teribile”

„Pocăință, pocăință, pocăință. Hristos este foarte supărat… Noi, oamenii de astăzi, nu ar trebui să fim în această stare duhovnicească în care ne aflăm…

Urmează necazuri mari, nu vă puteți imagina cât de rele vor fi acestea. Vai tuturor, pentru ceea ce vă așteaptă; trebuie să vă pocăiți atât cât mai este timp…

Trebuie să îngenuncheați și să plângeți, să vărsați lacrimi de pocăință, ca Hristos să se milostivească…

Acest lucru are legătură cu ceea ce se întâmplă acum și în America. Mulți oameni se vor depărta datorită celor ce se vor întâmpla, mulți oameni vor pleca.

Nu aveți îngăduință unul față de altul. Nu arătați milă unul față de celălalt. Sunteți fără milă unii față de alții, sunteți gata să vă distrugeți unii pe alții."

✝️ Părintele Efrem Filoteitul: Dragostea lui Dumnezeu este odihnă duhovnicească. ❤️ "Când dragostea există între oameni, îi unește, le unește inimile.

Vrei să vezi dacă-L iubești pe Dumnezeu?

Vezi asta din cât îl iubești pe fratele tău.

Dragostea adevărată se vede când aproapele tău nu se poartă bine cu tine, când te învinuiește.

Atunci se dovedește cât îl iubești tu pe acest om.

Omul care iubește nu suferă.

Suferă acela care urăște, care simte răutate, care este întunecat de rele, care este cuprins de invidie și gelozie.

Răutatea este apăsătoare, dragostea și virtutea sunt ușoare. Dragostea lui Dumnezeu este odihnă duhovnicească."

✝️ Părintele Efrem din Arizona: Trebuie să fim tot timpul atenți, atât când ești fericit, cât și când ești trist

Copilul meu, trebuie să fim tot timpul atenți, atât când ești fericit, cât și când ești trist.

Când ești fericit, nu ar trebui să-ți pierzi controlul prin vivacitate și râs, și nici atunci când ești trist, să nu fii atât de sumbru încât să se vadă.

Motivul este faptul că Satana aruncă gânduri asupra noastră ca niște săgeți, dar el nu poate spune dacă inima noastră este receptivă la ele.

Dar, întrucât este expert, odată ce trage o săgeată – adică, odată ce ne atacă cu un gând rău, el observă fața noastră și toate mișcările corpului nostru și, pe baza lor, el măsoară cât de bine s-a înfipt săgeata noastră în inimă.

Dacă vede că sufletul este lovit, atunci trage mai multe săgeți acolo pentru a-l ucide.

Dar, dacă deduce din semnele exterioare că sufletul nu este rănit, își schimbă atacul și așa mai departe.

De aceea, atunci când ești fericit, ar trebui să ascunzi în tine, pentru ca el să n-o descopere prin neglijența ta și să te jefuiască de această fericire printr-o anumită ispită.

La fel, atunci când ești trist, nu-l lăsa să arate ca nu cumva să-ți sporească durerea după ce a dibuit motivul tristeții tale.

Dacă menții o stare echilibrată atunci când ești fericit și când ești trist, diavolul nu știe exact ce se întâmplă în interiorul tău și astfel nu știe cum să te lupte.

— Părintele Efrem din Arizona

✝️ Atunci când umplem inimile noastre, in fiecare zi a vieţii, cu numele lui Hristos, credinţa noastră se intăreste şi putem înfrunta orice

"Există în zilele noastre o confuzie duhovnicească atât de mare! O mare tornadă risipeşte totul.

Ţineţi strâns imbrăţişată tradiţia pe care v-am oferit-o, şi fiţi incredinţaţi că, în vremurile noastre, este un act de mărturisire a credinţei să spunem că Iisus Hristos este Domnul Dumnezeul nostru.

Atunci când umplem inimile noastre, in fiecare zi a vieţii, cu numele lui Hristos, credinţa noastră se intăreste şi putem înfrunta orice".

— Părintele Efrem din Arizona (Filotheitul)

✝️ Părintele Efrem Filotheitul: Când aveţi o suferinţă mare, rugaţi-vă să se facă voia lui Dumnezeu 🙏

"Nimic nu este întâmplător pe pământ, nimic nu se face fără pronia lui Dumnezeu!

Noi ne împotrivim proniei divine şi cârtim, aşa cum face un copil când mama sau tatăl îi taie voia.

Şi el reacţionează din egoism şi din încăpăţânarea care se vădesc din cererea lui. Poate să şi plece de-acasă şi să-i ocărască pe părinţii lui, pentru că nu i-au făcut voia.

Când aveţi o suferinţă, o ispită, o strâmtorare sufletească, trupească, economică, fie că este boală, fie că este ispită, sau orice alt rău, îngenunchiaţi şi rugaţi-vă, cerând să se facă voia lui Dumnezeu şi nu voia voastră. Şi Dumnezeu, Care îngăduie ispita, oferă în acelaşi timp omului şi mijlocul prin care poate s-o depăşească.

Durerea îşi exercită lucrarea ei şi asupra sfinţilor, ca să înmulţească slava lor în Ceruri, datorită răbdării pe care ei o arată! Dar de multe ori, sfinţii suferă şi ca să fie pildă altor oameni, aşa cum s-a întâmplat cu mult-încercatul Iov, cu Sfânta Singlitichia, şi cu atâţia alţi sfinţi."

— Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovniceşti, traducere Pr. Victor Manolache, Editura Egumeniţa, Alexandria, 2012, p. 10

"Pentru a-L putea odihni pe Domnul înlăuntrul nostru și să ne folosim de prezența Lui mântuitoare, trebuie să ne primenim sufletul.

Trebuie să aprindem lumina, să aerisim, să facem curat, să aruncăm lucrurile vechi și stricate.

Apoi trebuie să Îl invităm pe Dumnezeu să vină la noi în suflet.

Și cum Îl invităm? Prin rugăciune.

Rugăciunea este medicament și vindecare, este întărire și scăpare, este bucurie și împlinire.

Acest leac nu se cumpără cu bani, ci cu jertfă, cu osteneală și stăruință."

— Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

Rugăciunea pe care Părintele Valerian Pâslaru o recomandă, Rugăciunea Sfântului Patrick, folosită de 1600 de ani cu mult rod – denumită și “Platoșa Sfântului Patrick”, prin puterea ei sfințitoare și protectoare:

“Admir tot, mă smeresc în fața creației lui Dumnezeu!”

Mă ridic astăzi
întru nemărginita putere, chemarea Treimii –
credinţa în Trei, mărturisirea Unuia,
Dumnezeu Atoatefăcătorul.

Mă ridic astăzi
întru puterea Naşterii lui Hristos, şi Botezul,
puterea Răstignirii Lui, şi Mormântul,
puterea învierii Lui, şi Înălţarea
puterea Pogorârii Lui la Judecata cea nemitarnică.

Mă ridic astăzi
întru puterea cetelor Serafimilor
în ascultarea îngerilor,
în slujirea Arhanghelilor,
în nădejdea învierii întru răsplată,
în rugăciunile Patriarhilor,
în prorociile Prorocilor,
în propovăduirea Apostolilor,
în credinţa Mărturisitorilor,
în neprihănirea Fecioarelor Sfinte,
în faptele drepţilor.

Mă ridic astăzi
întru puterea cerului,
lumina soarelui,
strălucirea zăpezii,
frumuseţea focului,
iuţeala fulgerului,
sprinteneala vântului,
adâncimea mării,
statornicia pământului,
tăria stâncilor.

Mă ridic astăzi
întru puterea lui Dumnezeu, să mă îndrume,
tăria lui Dumnezeu, să mă ţină,
înţelepciunea lui Dumnezeu, să mă călăuzească,
ochiul lui Dumnezeu, să mă vegheze,
urechea lui Dumnezeu, să mă audă,
cuvântul lui Dumnezeu, să-mi grăiască,
mâna lui Dumnezeu, să mă păzească,
calea lui Dumnezeu, să-mi stea înainte,
pavăza lui Dumnezeu, să mă acopere,
oastea lui Dumnezeu, să mă mântuiască
de cursele dracilor,
de ademenirile păcatelor,
de poftele firii,
de tot cel ce-mi voieşte răul,
fie aproape ori departe,
fie singur ori în mulţime.

Acestea toate le chem astăzi
împotriva a toată puterea vrăjmaşă fără de milă
ce vrea să vie asupra trupului şi sufletului meu:
împotriva descântecelor prorocilor mincinoşi,
împotriva legilor întunecate ale păgânătăţii,
împotriva legilor mincinoase ale ereziei,
împotriva înşelăciunilor închinării la idoli,
împotriva vrăjilor femeilor, magilor şi măiaştrilor,
împotriva a toată cunoştinţa oprită sufletului omenesc.

Hristos să mă păzească astăzi
de toată otrava, de ardere,
de înecare, de rană,
ca să mă învrednicesc de multă răsplată.

Hristos cu mine,
Hristos înainte,
Hristos în urmă,
Hristos în mine,
Hristos dedesubt,
Hristos deasupra,
Hristos la dreapta,
Hristos la stânga,
Hristos când mă culc,
Hristos când şed,
Hristos când mă scol,
Hristos în inima a tot cel ce cugetă la mine,
Hristos în gura a tot cel ce vorbeşte cu mine,
Hristos în tot ochiul ce mă vede,
Hristos în toată urechea ce mă aude.

Mă ridic astăzi
întru nemărginita putere, chemarea Treimii –
credinţa în Trei, mărturisirea Unuia,
Dumnezeu Atoatefăcătorul.

A Domnului este mântuirea,
A Domnului este mântuirea,
A lui Hristos este mântuirea.
Mântuirea Ta, Doamne, fie pururea cu noi.

❗Important - Câteva articole ajutătoare de pe Blog-ul SACCSIV:

• Sfântul Patrick NU este catolic

• Sfântul Patrick

• Pomenirea Sfântului Patrick, Episcopul şi Iluminătorul Irlandei (383-461)

„Generația noastră a fost chemată pentru închisori. Cred că generația care ne urmează nouă va trebui să facă rodnică jertfa noastră din închisori. Pe cât posibil, fiindcă va fi mai încercată decât noi. Capcanele sunt multiple și mult mai perfide și e mult mai greu de făcut față la ele. (...) Lupta va fi foarte dificilă din acest punct de vedere. Arma cea mai puternică este rugăciunea.” — Aspazia Oțel Petrescu (9 decembrie 1923- 23 ianuarie 2018) - fostă deținută politic

📜 Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu: Noi nu vom pieri ca nație - noi, ca popor, ne-am câștigat mântuirea❗ / Noi nu vom pieri ca nație, deși un episcop sârb și-a permis să zică că în rai nu se aude limba română. Dar se aude! Și încă foarte puternic! Noi, ca popor, ne-am câștigat mântuirea! Dar ce va fi cu rămășița, nu mai știm...”

✝️ Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu: Hristos a fost prezent în mijlocul nostru real, concret — aşa s-a format iubirea care există între noi / „L-am simţit pe Iisus. L-am simţit concret. Nu ştiu cum să vă spun lucrul acesta, simţeai ca un fior cald, plăcut. Nu mai simţeam închisoarea. Aveam o clipă de fericire pe care ne-o dădea starea aceasta de trăire în comun. Simţeam că Iisus este Centrul, în care ne aflam, şi că noi, coborând în intimitatea noastră, în nădejdea că Îl întâlnim pe El, de fapt Îl întâlneam, în mijlocul nostru, în Centrul nostru. Am simţit concret, şi nu sunt numai eu cea care spune lucrul acesta, că Iisus n-a minţit când a zis că unde sunt doi sau trei strânşi în numele Lui, El este printre ei. Era! Îl simţeam concret. Şi ne apropiam de El. A fost prezent în mijlocul nostru real, concret. În momentul în care ne apropiam spre Centrul nostru, ne apropiam între noi. Lucrul ăsta se poate vedea geometric. Faci un cerc mare, şi pui în mijlocul lui un centru, şi duci razele către centru. Pe măsură ce se apropie de centru, acestea se apropie între ele. Distanţa dintre cei care pornesc spre Centru se micşorează. Aşa s-a format iubirea care există între noi.”

✝️ Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu / “Diavolul este mult mai viclean. Prin suferinţă nouă ni s-au lămurit pe viu nişte chestiuni. Am văzut că este foarte uşor, şi în acelaşi timp foarte greu, să-ţi aperi demnitatea de creştin, de fiu al lui Hristos. Trebuie să dai dovadă de foarte mult curaj. Pentru asta trebuie să te rogi neîncetat ca Dumnezeu să-ţi dea putere, pentru că singur nu poţi. Vrăjmaşii au lovit foarte tare în România prin comunism şi au fost siguri că aici nu vor mai avea nicio rezistenţă. Şi asta îi obligă să ia măsuri.”

„Amen” – și așa s-a născut Sfântul Mare Mucenic Mina!

Conform sinaxarului egiptean, se spune că Eufemia nu avea niciun copil. Într-o zi, aceasta s-a dus la biserica din Attrib, cu ocazia unei sărbători închinate Maicii Domnului. Acolo, văzând părinții și copiii lângă ei, frumos îmbrăcați de sărbătoare, ea s-a întristat.

A suspinat și a lăcrimat, îngenunchind în fața icoanei Sfintei Fecioare Maria. S-a rugat fierbinte să mijlocească în fața iubitului ei Fiu, ca să-i dăruiască și ei un copil. Atunci, o voce s-a auzit dinspre icoană, spunând „Amen”. S-a bucurat nespus, înțelegând că Domnul și Maica Sa îi auziseră rugăciunile. Întorcându-se acasă, i-a povestit soțului ei, Eudoxius, cele întâmplate, iar el a zis: „Fie voia Domnului”.

Domnul, Iubitorul de oameni, le-a dăruit un copilaș, un băiat pe care l-au numit Mena (Mina), după cuvântul „Amen” pe care îl auzise mama sa în fața icoanei. Mai târziu, fericiții părinți au mai avut un fiu și o fiică.

❤️ Sfântul Macarie Egipteanul către Sfântul Mina care s-a retras în deșert ducând o viață ascetică: "Ce cauți între cer și pământ, Mina, de unul singur? Locul tău este în mijlocul mulțimii, ca să ia aminte toți la cuvintele și la faptele tale. Ai schimbat o haina de ostaș cu alta, atunci sfârșește pe câmpul de lupta, ca să înviezi ca un învingător fără sabie".

✝️ 11 Noiembrie: Sfântul Mare Mucenic Mina: Sfinte Mare Mucenice Mina, râvna credinței în Hristos te-a împins, în zilele de demult ale împăratului Dioclețian, prigonitorul de creștini, să mărturisești cu prețul propriei tale vieți spre mântuirea multora și spre dobândirea cununii muceniciei. Pentru aceasta, cu bucurie te lăudăm și îți mulțumim, ca unul care ești grabnic ascultător al rugăciunilor celor aflați în tot felul de nevoi, strâmtorări și necazuri. Scut nevăzut care ocrotește pe cei slabi fiind, la tine alergăm cu nădejde, pentru a cere mijlocirea ta către Hristos. Rugămu-ne ție, Sfinte Mare Mucenice Mina, ia aminte la noi, păcătoșii, și la robii aceștia (N), care sunt păgubiți, nedreptățiți și primejduiți și scapă-i pe ei, așa cum ai scăpat nenumărați semeni din cumplite tâlhării, siluiri, ucideri sau năpaste. Căci știm că, așa cum te-ai zorit a-ți vărsa sângele pentru Hristos, așa te zorești să scoți din primejdie pe oricine se roagă cu credință ție. Și mai știm că nu treci cu vederea pe nimeni din cei care se închină la sfântă icoana ta și care cinstesc cu evlavie sfintele tale moaște. Așa, Sfinte Mare Mucenice Mina, primește această puțină rugăciune și cererile noastre le împlinește, spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Dumnezeieștii Părinți, Ioachim și Ana împreună cu Prunca Maria au venit la Templu, pentru a-și îndeplini promisiunea, da, sfinții și drepții ace­ia te­mă­tori de Dumnezeu şi-au adus aminte de făgădu­in­ţa pe care au făcut-o lui Dumnezeu, înainte de a se naşte Maica Domnului.... așa a venit însoțită, pentru că ea nu era ea o copilă de rând; era Bi­serica Duhului Sfânt; cu dânsa călătoreau îngerii și darul Duhului lui Dumnezeu... Și această copilă va fi Maica Arhiereului Celui Mare, Care va străbate cerurile și văzduhurile.

O! Pruncă curată, Fecioară! Fecioară neîntinată!

O! Doamnă Preafrumoasă!

O! Împărăteasa femeilor!

O, Podoaba fiicelor!

Tu ești Binecuvântată între femei!

Tu ești Preamărită cu curăția!

Tu ești Pecetluită cu Fecioria!

Tu ești dezlegarea blestemului lui Adam…

Bucură-Te Împărăteasa lumii și Stăpâna neamului omenesc.

Bucură-Te Preasfântă a lui Dumnezeu Născătoare și Maica a Marelui Împărat Hristos.

De ce a intrat Maica Domnului în templu? Din învățăturile Sf. Grigorie Palama

După Sf. Grigorie Palama, Maica Domnului a intrat în Templu, în Sfânta Sfintelor, la o vârstă atât de fragedă, de 3 ani, ca nu de la oameni să primească învățătura și educația, ci prin darul de sus, de la Părintele luminilor, căci „refuzând cu totul învățăturile oamenilor, a luat bogată înțelepciune de sus.

…şi astfel a primit înţelepciunea cea nestricăcioasă de sus la o vârstă la care părinţii de obicei îi încredinţează educatorilor şi retorilor pe copiii lor – care nu vor aceasta din pricina vârstei fragede-, în vreme ce ea însăşi a fost închinată lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor nepătrunsă ca în nişte minunate palate împărăteşti, unde petrecea ca un tron însufleţit împărătesc, mai înalt decât orice postament, un tron potrivit prin virtuţi cuvenite unui astfel de Împărat care şade pe el”.

Ca să fie nevăzută de ochii omenești

„După cum nevăzută și neapropiată este Lumina în care locuiește Dumnezeu”, așa și Maica Domnului a fost ferită de ochii oamenilor, spre curăție și neprihănire, ca ceea ce avea să Îi pregătească sălaș Domnului Celui Preaînalt.

„aşadar, nu trebuia să aibă întreaga petrecere a vieţii văzută de toţi, cortul în care s-a sălăşluit pe pământ Cel Preaînalt, Sfânta Sfintelor, cortul numelui Dumnezeiesc, cum o numeşte David ( Ps. 73:7) a fost adus să fie sălaş, din copilărie încă pentru Maica Domnului. Căci unde era mai potrivit cu adevărat să sălăşluiască decât în Sfânta Sfintelor? Căci unde în altă parte ar fi fost mai bine ca să fie pus adevăratul cort al lui Dumnezeu? Şi cum nu s-ar fi pus cortul cel adevărat în cortul care a preînchipuit-o?”.

Maica Domnului, isihasta

„Căci dacă Sfânta Sfintelor este nevăzută privirilor tuturor şi desăvârşit închisă pentru toţi oamenii şi este separată printr-un perete de toţi şi de toate şi este înconjurată de catapetesme şi la porţile din faţă acoperită cu văl şi cu acoperăminte şi nimănui deschise, afară numai arhiereului după rânduială, dar şi acestuia o dată pe an, când el se punea înaintea lui Dumnezeu, făcându-L milostiv pentru sine însuşi şi pentru toţi cei de afară; cum oare cea care este masa purtătoare a hranei celei îngereşti şi ţarina cea pururea roditoare şi, mai mult decât atât, ţarina pomului veşnic, jertfelnicul de obşte al întregului neam omenesc la care o singură dată în toţi vecii a intrat cel mai dumnezeiesc arhiereu şi „singurul pe care se cuvenea să-l avem” după cuvântul Apostolului (Evr. 6:20; 7:26) şi prin care S-a făcut Mijlocitor şi în chip nedespărţit a unit pe Dumnezeu cu oamenii, cum oare această comoară feciorelnică nu ar fi fost ţinută în cele mai ascunse petrecând o viaţă nevăzută tuturor oamenilor?”.

Dacă pustnicilor și asceților, Dumnezeu le-a rânduit peșteri, munți și alte locuri aspre de nevoință, Fecioarei Maria i-a rânduit însăși Sfânta Sfintelor, ca una ce este mai presus de orice pustnic și sihastru.

Maica Domnului, mai mare decât Sfânta Sfintelor și hrănită de îngeri

„Dar oare, într-un chip diferit, nu este mai strălucitoare [ca aurul] frumuseţea feciorelnică, de care Dumnezeu Însuşi este îndrăgostit? Sau voiţi mai curând să vedeţi un semn din cer al celor grăite? Chipuri de îngeri îmbrăcaţi în aur stăteau împrejurul chivotului, umbrindu-l (Ex. 25:19). Dar în jurul adevăratului chivot [care e Maica Domnului] nu stau chipuri de îngeri, ci înşişi îngerii şi ceea ce este încă mai mult, e faptul că nu doar umbresc, ci slujesc, pregătind cele rânduite pentru hrană, hrană care nu se poate grăi în ce fel era, într-atât era de minunată, încât covârşea vestita mană şi hrana adusă lui Ilie ( III Regi, 17:6).

Şi mărturie pentru aceasta stă însuşi faptul că mana pe care a purtat-o văzduhul când a fost ninsă din cer, venind prin poruncă dumnezeiască – „pâine cerească a mâncat omul”- (Ps. 77:25) este pomenită în Psalmi de David care o spune, cântând dumnezeiască cântare, dar şi prin faptul că prin aceasta a văzut mai dinainte hrana cu adevărat cerească a Fecioarei acesteia. Pe de o parte, avem mana care pogora din cer prin văzduh în fiecare dimineaţă, pe de altă parte, cea adusă de înger în fiecare zi, ca una mai tainică şi mai desăvârşitoare şi proprie Lui şi de o fire cu El, şi de o fire mai bună ca mana, pe cât este îngerul mai bun ca văzduhul.

Iar lui Ilie i-a slujit un corb (III Regi 17:6) care este o zburătoare ce-şi urăşte puii, de aceea se şi spune despre ea că este un simbol al celor lipsiţi de dragoste pentru cei de acelaşi neam cu dânşii.

Lupta cu patimile în Sfânta Sfintelor

Maica Domnului, prin asceză și privarea de plăcerile și frumusețile dinafară, s-a sfințit prin despătimirea de cele trupești. „Şi aceasta, nevoindu-se nu doar o singură dată de dimineaţa până seara, nici pentru rodul vreunui pom (Fac. 3:2-9), ci vreme de mulţi de ani, și cu diferite forme de plăceri pe care stăpânii iadului și întunericului le-au născocit pentru momirea cu viclenie a sufletelor noastre.

Toate aceste plăceri, singură dintre toți, Fecioara, disprețuindu-le desăvârșit la o vârstă atât de fragedă, a primit cu dreptate ca premiu de la cer hrănirea prin înger, prin care a făcut puternică firea ei și a făcut arătată demnitatea cerească a viețuirii ei…

Ducea prin urmare o viață ca în Rai sau, mai adevărat vorbind, ca în ceruri, pentru că acele Sfinte ale Sfintelor erau un tip al cerurilor. A dus o viață lipsită de îngrijorări și împrăștieri, fără întristare, mai presus de patimi și mai înaltă decât orice plăcere nelipsită de durere: trăia doar pentru Dumnezeu, era privită doar de Dumnezeu, era păzită numai de Dumnezeu, Care avea să Se unească cu noi prin Ea. Și ea, la rândul ei, privea doar spre Dumnezeu, numai pe Dumnezeu Îl avea hrană a ei, numai la Dumnezeu era atentă, doar lui Dumnezeu îi era dedicată”.

(Bazat pe traducerea Sf. Nicodim Aghioritul, „Maica Domnului și intrările ei în Templu” – Editura Deisis și „Sf. Grigorie Palama – Omilii, vol III, Editura Anastasia)

Un gând și un îndemn la Intrarea Maicii Domnului în Biserică:

"Frate! De-ți este sufletul zdrobit de cumplitele sarcini ale vieții și nimeni nu se apropie de tine pentru ca să ți le ridice, intră în Biserica Domnului și cere de la El izbăvire prin rugăciune.

Intră în Biserică precum Maica Domnului și regăsește puterea de a fi om...

De-ți simți inima pustie de orice adevărată bucurie, în mijlocul tuturor înșelăciunilor lumii acesteia, vino înaintea Altarului, cazi în genunchi și te roagă.

Ești apucat năpraznic de valul deznădăjduirii din pricina oamenilor, care din toate părțile te înconjoară, tu nu sta o clipă cu sufletul nelucrător, ci te roagă.

Tot ce strivește, păcatul tău sau al altuia, slăbiciunea, ispita, boala sau sărăcia, numai cu un suflet puternic, luminat prin rugăciune, poate fi înlăturat.

Deci să ne rugăm!

Rugăciunea este pentru sufletul tău aceea ce respirarea este pentru trup, aerul și aripile pentru păsări, apa pentru pești.

Fără de o rugăciune fierbinte, smerită și stăruitoare, nu este cu putință ca să trăim și să biruim durerile în mijlocul lumii. Atâta trăim cât ne rugăm.

De aceea, iubite frate, nu uita că toată ințelepciunea vieții stă cuprinsă în aceste trei cuvinte: "Roagă-te! Roagă-te! Roagă-te!" Și muncește cu spor și cinstit oriunde vei fi orânduit.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu sănătate trupească și sufletească, belșug și pace." (...)

Să înmulțim rugăciunea. Vine ceasul și acum este, când minciuna va judeca pe adevăr și-l va ucide. — Părintele Ioan Istrati

• Sursa postării: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid0NJHw1oZRWaASzieEVDB4XaPoGzefAMNzCzzU8wae31NBf5S9gvGpBjDTFMzmzXNKl

• E mereu în rugăciune. Slujește noaptea, dimineața, peste câteva ore e în celălalt capăt al țării, liturghisind zilnic de ani întregi. Ațipește în mașină câte un minut, șoptind psalmi.
  
  Se roagă îndelung, nu sare nicio silabă, lăcrimează, se frânge ca o lumânare la slujbă. Stă în picioare cu zece kilograme de veșminte sfinte ore și ore.
  
  Nimeni dintre preoți și diaconi, nimeni nu poate să slujească atât de mult și de simțit. Noi mai fugim pe o băncuță, mai mișcăm picioarele, ne mai foim.
  
  El e acolo, slujind neînfricat, cu o atenție totală, vorbind cu Dumnezeu, căci Împăratul e de față. E atent la fiecare cuvânt, la fiecare gest liturgic. Știe totul pe de rost, sute de rugăciuni și de versete, totul într-o galaxie de Jertfă integrală pe Altarul iubirii. Rostește zeci de Psalmi din memorie, molitfele sfinților, cântări, rugăciuni, sute, totul din minte.
  
  Miruiește oamenii, în afara slujbelor vorbește cu toți, răspunde la două telefoane care zumzăie într-una. Știe sute de numere de telefon pe de rost. Răspunde la avalanșa de întrebări la radio.
  
  E tuturor toate, strecoară bani la studenți săraci, ajută mame cu copii mulți, întreține călugări prăfuiți de nevoință, sună doctori, salvează oameni, salvează bebeluși sfinți de la avort, merge la toate înmormântările de preoți, scoate din moarte muribunzi, pomenește sute sute de pomelnice cu voce tare.
  
  Stă pe piatra înghețată din Peștera mântuirii neamului românesc ceasuri întregi și se roagă. Predă fără curs în față ore întregi dogmatică.
  
  Tâlcuiește Noul Testament ca nimeni altul.
  
  E slab dar mai puternic decât toți, în dăruire. În pandemie a răsturnat cu rugăciunea toate tarabele fricii imbecile și a sfărâmat încuietorile cu care ferecaseră Bisericile.
  
  Noi, preoții, la slujbe, mai pierdem șirul, mai schițăm un gest, mai căscăm alene, mai ațipim cu capul pe carte la ore minuscule din noapte.
  
  El e acolo, cu ochi de vultur. Se roagă. Pentru o mulțime enormă de oameni. Mereu. Doamne, Dumnezeule.
  
  Ghiciți cine e.
  
  L.E. Acuma i-au interzis să meargă la slujbe în alte eparhii. O să vină eparhiile la el.

• Câteva comentarii:

  • Și pe Sfântul Ioan Gura de Aur tot cei din fruntea bisericii l-au prigonit... și pe Sfântul Ierarh Nectarie la fel.

  • Adevărat!!! Ceea ce m-a dus cu gândul direct la părintele Teodosie. Vrednic este!!! Să ne rugăm Domnului și Maicii Sfinte pentru poporul acesta ... că trădat a fost mereu... și atacat atât din exterior cât și din interior...!!! Ce îi deranjează cel mai mult este însăși ortodoxia cea curată și adevărată ... căci tot adevărul aici este.

  • "În lume necazuri veți avea. Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea." S ne rugăm...

  • Cum ÎPS Teodosie părintele nostru a pus genunchiul pentru NOI în Peștera Sfântului Apostol Andrei si s-a rugat MEREU PENTRU NOI, așa și noi măcar din adâncul inimii, cu lacrimi, să ne rugăm Domnului pentru sănătatea și pentru pacea și mântuirea sa!

  • Doamne te rugăm, ai grijă de Pastorul nostru, IPS Teodosie, Maica Domnului ocrotește-l și izbăvește-l de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți! Amin ! 🙏

  • Vrednic este IPS Teodosie!

  • Să ne rugăm pentru Arhiereul IPS Teodosie, să-l păzească Dumnezeu și Maica Domnului!

  • Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu ajută-i, dă-le sănătate și-i ocrotește-i pe toți preoții care se roagă pentru noi creștinii și ne învață pe noi credința adevărată, nu-i lua Doamne dintre noi, căci Tu ești Calea, Adevărul și Viața. Biruiește-i și-i îndepărtează pe toți vrăjmașii noștri văzuți si nevăzuți care ne vor noua răul! Doamne ajută-ne! Amin!🙏

• Prezentare context:

  • 🔴 Sfântul Sinod al BOR: IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, să nu mai fie invitat la Sfinte Liturghii organizate în alte eparhii și nici Ierarhii Sfântului Sinod să nu mai accepte invitații în Arhiepiscopia Tomisului până când IPS Teodosie nu va respecta hotărârea sinodală nr. 630 din 17 februarie 2011 referitoare la citirea Moliftelor Sfântului Vasile cel Mare / Trebuie să precizăm că Sinodul BOR a interzis preoților să citească moliftele Sfântului Vasile - sub pretextul că trebuie o pregătire specială de post și spovedanie - la presiunile masonice venite pe linia Uniunii Europene (lucrul acesta nu se spune la TV). Imixtiunea în viața religioasă a creștinilor s-a realizat prin condiționarea finanțării diferitelor programe de dezvoltare — directivele Uniunii sunt cât se poate de evidente — se încearcă și s-a reușit alterarea vieții duhovnicești prin impunerea unor surogate culturale și recreaționale (conferințe, concerte, expoziții, turism etc). Diavolul suferă foarte tare când sunt citite Moliftele Sfântului Vasile iar acest lucru este o piedică în impunerea agendei satanice a UE (apostazie, ecumenism, lgbtq+, woke, educație de gen, cancel culture, mind control, vaxxing, chemtrails, etc).

  • 📰 Știri.Botoșani: Un preot din Botoșani îi ia apărarea Arhiepiscopului Tomisului: ”Pe cine deranjează atât de mult ierarhul ăsta curajos?”

    
    

„Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că M-a urât pe Mine mai înainte de voi. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar, pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște. Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din pricina numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel Care M-a trimis." - In. 15:18-27.

Se cam potrivește și Arhiepiscopului Teodosie de la Constanța acest text din Scriptură.

Din păcate.

Dați-i pace fraților să slujească oriunde și cât poate...cât mai poate, pentru ca și el este de-acum la o anumită vârstă având aproape 70 de ani...

Avem atâta nevoie de liniște și rugăciune...de bunătate... de curaj în a ne apăra și mărturisi credința noastră strămoșească ortodoxă!

Pe cine deranjează atât de mult ierarhul ăsta curajos, bătrânelul ăsta rugător, bunicuțul ăsta calm și bine sfătuitor, Arhiepiscopul Teodosie care a ținut și ține România unită în jurul Bisericii și a Euharistiei?

Îmi vine în minte versetul ăsta din Psaltire...

„Cei ce-mi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea" (psalm 37, 20)”

[..,], a scris pe Facebook cunoscutul Părinte Teodor Ciurariu, din Dorohoi, declanșând în doar câteva ore de la postare peste 2000 de reacții, 240 de comentarii și 580 de redistribuiri.

• În loc de concluzie
  
  Cutov Cristian-Ionut își pune o întrebare întrebătoare foarte pertinentă:
  

O INTREBARE PENTRU UN PROST CA MINE!!

S-a mai întâmplat vreodată în istoria omenirii ca patriarhia să fie deranjată că un slujitor al sau se roagă mai profund, mai cu dragoste și mai mult cu poporul?! Asta pune semne mari de întrebare ce se întâmplă la capul conducerii cel mai de sus! Doamne luminează-le căderea!!

A nu da libertate unui om duhovnicesc să țină cu poporul, să unească poporul, să îl apropie de Dumnezeu așa cum îl luminează Dumnezeu prin rugăciuni puternice în noapte, arată clar că acolo unde se iau deciziile "pute tare"!! Și nu o zic eu, că nu am viață de sfânt, ci puteți întreba orice băbuța credincioasă și veți vedea cât de tare doare. Acolo s-au alinat probleme grave, au fost demonizați, oameni cu dureri care nu știau unde să primească mângâiere.

Pot să zic și eu durerea mea?! Mă doare pentru că România e pe un loc fruntaș la avorturi în lume și patriarhia nu a fost în stare dacă iau 5 biserici sau mănăstiri la rând că să găsesc o carte despre avort sau desfrânare în condițiile când enorm de multă lume stă în concubinaj și media în România e de 3 avorturi pe cap de femeie, incluzând și avorturile spontane! Doar printr-o minune mai găsești o astfel de carte ici, colo!! Și asta arată cât de "trează duhovnicește" e conducerea bisericii pornind de sus!!

Iertați-mă, poate greșesc și eu că inițial nu pun problema cu profundă durere despre "recitarea" Moliftelor Sfântului Vasile, după cum zice în actul patriarhiei!! Lumea are nevoie nu de un Teodosie în țară asta, ci de sute de Teodosie care să dezmorțească credință acestui neam!!

Semnat un păcătos mare și nevrednic,

Cutov Cristian-Ionuț

... iar un comentariu care explică succint situația ne-a atras atenția:

Preanefericitul Daniel este eretic! A băgat Biserica Ortodoxă Română în erezie la Sinodul talharesc din Creta 2016. Ce pretenții aveți. Iar de Sf. Dimitrie a adus episcopi eretici din Grecia și Cipru care l-au pomenit la Sf. Liturghie pe ereticul-schismatic Epifanie Dumenko, adică au întrat în comuniune și cu schismaticii.

"Demonii se mânie când tu te rogi, căci acești răi văd că tu scapi să le rupi plasele, iar ei se tem că ai putea să le scapi. Ei vor sa te facă sa deznădăjduiești sau să-i pierzi curajul. De aceea, înarmează-te cu încredere și nădejde în Dumnezeu și cu convingerea că lor nu li se permite să facă nimic fără porunca de Sus a lui Dumnezeu" — Pr. Efrem Filotheitul

✝️Efrem Filotheitul: Rugăciunea alungă deznădejdea, disperarea, nepăsarea, trândăveala, pentru că ea creează un nou impuls spre lupte noi.

✝️ Părintele Efrem Filotheitul: Când aveţi o suferinţă mare, rugaţi-vă să se facă voia lui Dumnezeu 🙏

✝️ Atunci când umplem inimile noastre, in fiecare zi a vieţii, cu numele lui Hristos, credinţa noastră se intăreste şi putem înfrunta orice

✝️ Când Harul lucrează, atunci îndată se deschide ușa și ajunge la poarta Cerului și rugăciunea se înalță ca un stâlp sau ca o flacără. În acea clipă se petrece schimbarea... Iar prefacerea, atunci când se petrece, se săvârșește prin intermediul rugăciunii de cerere.

✝️ Mult ajută Sfânta Liturghie și Rugăciunea Personală a celor vii pentru cei Adormiți 🙏🏻

Părinte cum putem să ne ferim de răutățile lumii de astăzi și cum să facem față ispitelor acestora ale vremurilor din urmă care sunt atât de subtile.

– "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ma pe mine păcătosul! " (sau păcătoasa), și merg mai departe, și duc steagul! Cu pace și cu liniște!...Cu cât ai să fii mai izolat de lumea aceasta, mai singuratic, mai interiorizat, cu atât ai să poți lupta mai ușor și prin rugăciune se poate domestici sălbăticia aceasta a lumii din jur. Deci nu există altă forță decât rugăciunea pentru ei. Doamne fă ce vrei numai mântuiește-mă și mântuiește pe fratele meu care nu te cunoaște!"

— Părintele Justin Pârvu

"Domnul ne-a dăruit multe arme duhovnicești împotriva vrăjmașului.

Armă puternică împotriva diavolului este Sfânta Cruce, apoi avem rugăciunea, credința, răbdarea, bărbăția, mărinimia.

Însă cea mai puternică armă este Sfânta Împărtășanie, când se ia cu vrednicie, căci ea ne unește cu Hristos."

~ Starețul Filotei Zervakos din insula Paros ~

❤️ Să avem nădejde: „Aceștia sunt ai mei. Te rog să-i mântuiești și pe cei care sunt jos!”

Starețul Filotei Zervakos din insula Paros, un om sfânt, mi-a spus, plângând, o vedenie pe care o avusese. Trăia o mare frământare, pentru că în societatea grecească se întâmplase ceva, iar el își spunea:

„Cum s-a stricat societatea! Gata! S-a dus cu ea!”

Dezamăgit, și-a ridicat privirea și… ce să vezi?

O nenumărată oștire de sfinți – fără început și fără sfârșit – în frunte cu Maica Domnului, care își înălța mâinile către Hristos și spunea:

— „Aceștia sunt ai mei. Te rog să-i mântuiești și pe cei care sunt jos!”

Atunci Hristos i-a spus:

— „Dar păcătuiesc.”

Iar Maica Domnului I-a răspuns:

— „Păcătuiesc. Dar cât există mila Ta și cât exist eu, Maica acestor oameni, nu se poate să-i lași să piară!”

— „Bine, Maica Mea, îi voi mântui și pe ei!”

Iar Starețul vedea în chip tainic cum păcătoșii se adaugă, se tot adaugă, și apar noi sfinți.

Arhim. Emilianos Simonopetritul, Cuvântări mistagogice la sărbători, Ed. Sf. Nectarie, 2016

Rugăciunea înseamnă să-L băgăm pe Hristos înlăuntrul inimii noastre și să-L iubim cu toată ființa noastră. ,,Să iubești pe Dumnezeul tău din toata inima ta, din tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău“. — Sfântul Paisie Aghioritul

✝️ 12 gânduri despre mândrie de la Sfântul Paisie Aghioritul

✝️ Sfântul Paisie Aghioritul: Lupta împotriva patimilor este o mucenicie continuă ...

✝️Cuviosul Paisie Aghioritul - viața creștinului și comuniunea cu sfinții

"Când Harul lucrează, atunci îndată se deschide ușa și ajunge la poarta Cerului și rugăciunea se înalță ca un stâlp sau ca o flacără. În acea clipă se petrece schimbarea... Iar prefacerea, atunci când se petrece, se săvârșește prin intermediul rugăciunii de cerere.

Și umplându-se omul de Har, se umple și de luminare și de o negrăită bucurie. Atunci, nemaiputând stăpâni focul dragostei, încetează simțurile și este răpit în contemplație.

Până aici sunt mișcările voinței omului. Dincolo de aceasta nu mai are stăpânire pentru sine însuși, nici nu se mai cunoaște pe sine, fiindcă s-a unit cu focul, fiind cu totul preschimbat, devenind dumnezeu după har.

Aceasta este dumnezeiască unire, în urma căreia zidurile se prăbușesc și atunci omul respiră una alt aer, cel al cugetării, liber, plin de mireasma Raiului.

Apoi, puțin câte puțin, norul Harului se retrage și vasul de lut se întărește precum ceara. Atunci își vine întru sine, dar se află de parcă ar fi ieșit dintr-o baie, curat, ușor, străveziu, plin de Har, dulce, moale ca vata și plin de înțelepciune și cunoștință. Însă cel care dorește acestea este dator să pășească spre moarte în fiecare clipă".

— Arhimandrit Efrem Filotheiul, Starețul meu Iosif Isihastul, pp. 288-289.

"Rugăciunea este „catapulta” împotriva demonilor, împotriva patimilor, împotriva păcatului şi, în general, împotriva a tot ceea ce se opune căii mântuirii.

Dacă numeşti rugăciunea liman, nu greşeşti, pentru că la liman corabia care a fost zguduită de furtună îşi găseşte liniştea, salvarea, siguranţa ei.

Rugăciunea schimbă inima trupească, pătimaşă şi egoistă, ca s-o facă nepătimaşă, lipsită de pofte.

Rugăciunea alungă deznădejdea, disperarea, nepăsarea, trândăveala, pentru că ea creează un nou impuls spre lupte noi."

— Efrem Filotheitul

Când o persoană se roagă cu atenție, i se dezvăluie profunzimea rugăciunii. El pătrunde din ce în ce mai adânc în sensul inepuizabil al fiecărei rugăciuni, care îl aduce într-o relație tot mai profundă cu Dumnezeu, căruia se roagă. El începe să experimenteze rugăciunea însăși și relația sa cu Dumnezeu într-o lumină nouă, într-o nouă profunzime. Totul în rugăciune devine atunci important, interesant, inspirator pentru el. Nu se mai uită la timp, nu contează pentru el cât durează pravila rugăciunii, dacă va avea sau nu timp să citească toate rugăciunile, ci dacă stă cu adevărat înaintea feței lui Dumnezeu în rugăciune.

Vă sfătuiesc să vă rugați cât mai atent posibil, adâncind în fiecare cuvânt al rugăciunii. Acordați atenție nu atât la cantitatea, numărul de rugăciuni, cât la calitatea, proprietatea lor. În Rai, nu se aude doar glasul gurii, ci adevărata voce a inimii.

☦ Arhimandritul Rafail Karelin

Arhimandritul Rafail Karelin este unul dintre scriitorii de mare popularitate ai Ortodoxiei contemporane de limbă rusă, autor a peste 30 de cărţi pe diverse teme duhovniceşti. Arhimandritul Rafail Karelin s-a născut în anul 1931, devenind mai apoi preot al Bisericii Ortodoxe Georgiene. Părintele Rafail a fost profesor de slavonă, istoria religiilor și ascetică, în cadrul Academiei Teologice din Tibilisi. Este cunoscut, de asemenea, ca fiu duhovnicesc al stareţilor: schiarhimandritul Serafim Romanţov (canonizat în 2010) şi schiegumenul Sava Ostapenko, apropiat al Sfântului Zinovie, Mitropolitul de Tetri-Ţkaro (canonizat în 2010).

Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (o închinăciune)

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. (o închinăciune)

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (o închinăciune)

Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (o închinăciune)

Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie mare: Doamne și Stăpânul vieții mele…

Arhimandrit Iosif Isihastu

Spune tot timpul Rugăciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă, pe mine, păcătosul. Să nu îți stea deloc gura. Așa te vei obișnui cu Rugăciunea și o va prelua mintea. Nu da curaj gândurilor, deoarece, astfel, te slăbești și te întinezi.

Rugăciune, silirea firii continuu și vei vedea cât har vei primi! Viața omului, fiul meu, este necaz și supărare, deoarece este înstrăinare. Să nu cauți odihna desăvârșită! Hristos a purtat Crucea. Și noi trebuie s-o purtăm. Dacă vom răbda toate necazurile, vom afla Har de la Domnul.

Ceea ce simți la început este harul lui Dumnezeu, care, atunci când vine, îl face pe om duhovnicesc. Și toate i se par bune și frumoase. Atunci iubește pe toată lumea, are trezvie, lacrimi, căldură sufletească.

Când pleacă harul, pentru ca omul să fie încercat, atunci toate devin trupești și sufletul cade. Însă, tu să nu-ți pierzi atunci voința, ci să strigi fără încetare Rugăciunea, cu multă silință, cu durere multă... Iarăși și iarăși, la nesfârșit. Și, ca și când ai vedea cu mintea pe Hristos, să-I spui „Mulțumesc, Hristoase al meu, pentru cele bune, pe care mi le-ai dat, ca și pentru cele rele, prin care trec.

Slavă Ție, Slavă Ție, Dumnezeul meu!. Și răbdând toate, iarăși va veni harul, iarăși bucuria. Și aceasta se va întâmpla până când, puțin câte puțin, te curățești de patimi și devii duhovnicesc. Dar până atunci luptă!

Cereţi de la Dumnezeu binecuvântare pentru treburile zilei care începe.

Chemaţi-o pe Maica Domnului, chemaţi pe îngerul păzitor, pe sfântul al cărui nume îl purtaţi şi pe sfinţii toţi.

După aceea, încredinţându-vă voii lui Dumnezeu, mergeţi la treburile pe care le aveţi, străduindu-vă în tot chipul să nu uitaţi că înaintea feţei lui Dumnezeu umblaţi...

- Sfântul Teofan Zăvorâtul

Dimineaţa moţăiţi, şi ca atare nu vă rugaţi, sau vă rugaţi la plesneală... Este foarte rău. Rugaţi-vă puţin, însă aşa cum trebuie, după toată rânduiala rugăciunii. Dacă întârziaţi cu trei minute acolo unde vă grăbiţi să ajungeţi, nu este mare lucru! Aşadar, rugați-vă neapărat aceste trei minuțele dimineața, în atare caz, n-aveţi de ce vă apuca să citiţi rugăciuni după carte sau pe dinafară... rugaţi-vă cu propria gândire şi propriile cuvinte. Puneţi-vă în faţa lui Dumnezeu...

Dumnezeu este aproape şi de dumneavoastră, chiar dacă dumneavoastră puteţi fi departe de El cu gândul şi cu simţămintele: apropiaţi-vă de El atât cu unul, cât şi cu celelalte... Dați-I mulţumită că v-a păzit în vremea somnului şi că v-a dat să vedeţi din nou lumina Sa şi să mai trăiţi o vreme... fiindcă mulţi se culcă, dar de sculat nu se mai scoală.

Cereţi de la El binecuvântare pentru treburile zilei care începe, ca să vă arate pe cele bune şi să vă ferească de cele rele. Chemaţi-o pe Maica Domnului, chemaţi pe îngerul păzitor, pe sfânta a cărui nume îl purtaţi şi pe sfinţii toţi.

Rugaţi-vă pentru mama, fratele, rudele şi cunoscuţii voştri; pomeniţi-i şi pe cei adormiţi. După aceea, încredinţându-vă voii lui Dumnezeu, mergeţi la treburile pe care le aveţi, străduindu-vă în tot chipul să nu uitaţi că înaintea feţei lui Dumnezeu umblaţi...

Faceţi toate acestea cu minte adunată şi cu simţire nerăspândită: rugăciunea dumneavoastră va fi atunci adevărată, iar conştiinţa nu vă va reproşa nicicând că nu v-aţi rugat ori că v-aţi rugat rău. Îndeajuns va fi aceasta, mai ales dacă veţi păstra lipită de inimă aşezarea cea rugătoare.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viața de familie, Editura Cartea Ortodoxă, București, 2004, pp. 64-65)

"Rugăciunile se fac cu frică și cu evlavie! Gândește-te numai înaintea cui stai! Iisus e pururea de față în chip nevăzut. El este în mijlocul nostru!" - Cuviosul Gavriil Georgianul