Vreau să menționez încă ceva despre Dumnezeiasca Liturghie, despre momentul cântării Axionului...
În acea vreme să luăm aminte la gândurile noastre și să însemnăm tot trupul cu semnul Crucii, căci este prezent Dumnezeu.
În acea vreme Dumnezeu descoperă multe lucruri și mult ne întărește.
În acea vreme umbrește Harul Preasfântului Duh iar Maica Domnului pe toate cele rele le izgonește, fie ispită, fie boală.
La ''Mai ales pentru Preasfânta, Curata...'', să ne facem semnul Crucii pe partea trupului unde ne doare și să pomenim nume de bolnavi, păcătoși, întemnițați și pe toți cei care au nevoie.
În vreme ce preotul se roagă și spune: ''Adu-ți aminte, Doamne ...'', pomenind pe cei vii și pe cei adormiți, să îngenunchem, dacă putem - și paraclisierele - și să ne rugăm pentru toți oamenii.
Odată a venit aici creștinul care dăruise Mănăstirii cărțile Sfântului Ioan Gură de Aur. Avea o durere de cap persistentă și cheltuise mulți bani la medici, însă fără să se vindece. Odată, la o Dumnezeiască Liturghie a auzit un glas care i-a spus:
''Atunci când preotul va spune: <<Mai ales pentru Preasfânta ...>>, tu să-ți faci semnul Crucii peste durerea ta".
Așa a și făcut. S-a însemnat cu semnul Crucii și i-a trecut.
— Stareța Macrina Vassopoulos (1921 - 1995) – "Cuvinte din inimă" Editura Evanghelismos, București, 2015
Viața Stareţei Macrina Vassopoulos
Ucenică a starețului Iosif Isishastul, stareța Macrina a fost „Maică a întregii Biserici”, după cum o numea Cuviosul Iacov Ţalikis. Tot despre ea, Stareţul Efrem Katunakiotul spunea, uimit: „Această Maică e numai mireasmă”.
Stareța s-a născut în 1921 din părinţi evlavioşi, în satul Hatzileri, în partea vestică a Asiei Mici, în regiunea vechii Eolide. La botez a primit numele de Maria. Odată cu strămutarea din Asia Mică a populaţiei greceşti, pe când Maria avea doar şase luni, familia ei a fost nevoită să părăsească pământul părintesc şi să se stabilească în cartierul de refugiaţi din Nea Ionia, Volos.