ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

✝️ Minunile Sfântului Ilie Lăcătușu →

- Posted in ✝️ Sfinții Închisorilor by

„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)

Sfântul Ilie Lăcătușu

Am avut încredere ca părintele ne ajută

Mă numesc Tatiana Tatarcan, sunt domiciliata in localitatea Botoșani, actual locuiesc in Italia. Încerc cât mai pe scurt să vă scriu despre minunea pe care părintele Ilie Lăcătușu a facut-o cu familia mea. Era in anul 2003, când, disperata de situația financiară în care ne găseam – rămăsesem fără serviciu eu și soțul, aveam o fată studentă, căsătorită, care aștepta un copil, ginerele și el era student dintr-o familie modestă, alta fata, eleva in ultimul an de liceu -, cu multe datorii in spate, am inceput a bate drumurile manastirilor pentru rugaciune. Toata viata noastra am cautat mereu ajutorul Domnului, prin intermediul rugaciunilor si plata slujbelor la biserici si manastiri, si totdeauna Domnul ne-a miluit. Asa ca si in acel moment greu am fost la manastirea Petru Voda, la parintele Justin, el ne-a incurajat si acum, dupa ani de zile, ne-am dat seama ca datorita rugaciunilor lui catre parintele Ilie Lacatusu s-a intamplat minunea. Intre timp, sotul meu plecase in Spania in cautare de lucru, dar, la plecare, a mers sa ia binecuvantare de la duhovnicul nostru, parintele Ioan de la Manastirea Popauti din Botosani, care i-a dat un pliant cu sfaturi duhovnicesti, cu icoana Sfantului Marturisitor Ilie Lacatusu, cu recomandarea de a o lua cu el in Spania. Noi am privit-o, dar nu mai auzisem de el si practic, spre rusinea noastra, nu am dat mare importanta atunci, ba, pe deasupra, a si uitat-o acasa. Bineinteles ca, ajuns acolo, nu gasea nimic de lucru si atunci mi-a spus sa-i trimit prin posta pliantul cu parintele. In ziua in care am pus la posta pliantul, si-a gasit de lucru, dar nu prea castiga bine. Eu, ramasa in tara, am continuat rugaciunile si pelerinajele la manastiri, am fost iar la parintele Justin si, nu mult dupa aceea, am avut un vis in care mi se spunea ca, daca vreau sa scap de necazuri, sa merg la Bucuresti, sa-l caut pe parintele Ilie Lacatusu si mi-a fost repetat de trei ori numele sau. Vreau sa precizez ca nu am facut atunci nicio legatura cu pliantul si nu am retinut ca era vorba despre sfantul din pliant. Complet ignoranti!!! (Iarta-ma, parinte!)

Ducandu-ma la parintele Ioan, duhovnicul nostru, cu sfiala i-am spus de vis, pentru ca el nu ne permitea sa credem in visuri, dar a fost un vis deosebit si ceva ma indemna sa-i spun. El m-a binecuvantat imediat de drum si mi-a spus ca moastele sunt la cimitirul Giulesti, sa merg imediat. A fost totul o minune apoi, pentru ca nu aveam nici bani de drum, dar s-au oranduit toate de la Dumnezeu, cu rugaciunile parintelui Ilie, am gasit bani, am fost la moastele sale, intr-o luna de zile eram si plecata in Italia. Acolo mi-am gasit de lucru imediat, mi-au facut toate actele, nu am stat nicio zi ilegal in Italia; stiti ca atunci era greu cu vizele de lucru, dar la mine s-au facut toate ca pe roate, mi-am platit in cateva luni toate datoriile, care erau de ordinul multor milioane, ca, la un moment dat, cineva din familie mi-a spus ca e mare minune sa-mi imprumute persoane straine atatia bani cu increderea ca eu ii voi inapoia vreodata. Apoi, dupa numai zece luni, familia la care am lucrat atunci mi-a chemat si sotul, i-a facut si lui actele legale, am si locuit la ei doi ani si jumatate fara sa platim chirie.

In fiecare an de atunci, cand mergem in concediu in tara, mergem sa ne inchinam la moastele parintelui Ilie, ca sa-i multumim pentru ajutor. Asa am cunoscut-o si pe fata dumnealui (Dumnezeu sa o ierte), venea special pentru noi si ne deschidea chilia pentru inchinare, desi noi nu o contactam inainte. Ea ne-a spus ca este inexplicabil cum reuseste sa fie in contact permanent cu parintele si acesta ii spune cand sa mearga la cimitir, ca o asteapta cineva. Odata era in cripta si ne-a chemat din multime si ne-a spus ca ea stie cine vine cu ganduri curate si pentru ce vine, aude tot ce vorbim noi afara si atunci ne-a dat o cartulie cu icoana Maicii Domnului si a parintelui pe coperte, care contine doua paraclise si este editata de manastirea Petru Voda si ne-a spus asa: „Tatal meu a spus sa cititi in avion rugaciunile” – dar ea nu avea de unde sti ca noi avem bilet la avion si ca in acea zi ne duceam in Italia. Ajunsi la bordul avionului am scos amandoi carticelele si ne-am pus pe citit. Pe deasupra Croatiei am avut parte de o furtuna groaznica si care a scuturat avionul din toate incheieturile, de au incremenit toti, personalul avionului era speriat de groaza, nu se auzea un sunet si noi am putut citi in liniste paraclisele Maicii Domnului. Ne-am speriat si noi, dar am avut incredere ca parintele ne ajuta si vom scapa cu bine. De atunci nu ne mai despartim de acele carticele, care sunt binecuvantate de parintele Ilie.

Am enumerat numai cateva dintre minunile parintelui Ilie Lacatusu, dar noi simtim mereu ajutorul lui si speram ca ne va ajuta sa ne intoarcem la timp acasa. Deci, in final Ii multumim lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru ajutorul dat pentru rugaciunile Sfantului Marturisitor Ilie Lacatusu. Sper ca marturisirea noastra sa va fie de folos, sa fie spre slava lui Dumnezeu si spre ajutorul oamenilor.

Cu stima, Tatiana Tatarcan, cu asentimentul sotului meu, Miluca.

(Tatiana Tatarcan)

🟢 Dragoș Doran @ RostOnline.ro / 12 iulie 2024: În apărarea Părintelui Mărturisitor Ilie Lăcătușu →

- Posted in 🛞 Societatea Civilă din România by

Tovarășul Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, are probleme mari de logică.

Iată declarația sa pentru G4Media, în legătură cu propunerea de canonizare a preoților marturisitori Constantin Sârbu și Ilie Lacatușu:

„Pe site-ul de știri al Patriarhiei, Basilica.ro, este o informație despre probabila canonizare a preotului Ilie Lacatușu. Eu sper, având în vedere atitudinea rezervată de până acum a Patriarhiei Române față de colaborarea unei părți a clerului cu Mișcarea legionară, că este vorba numai despre o solicitare și nu de o decizie deja luată. Ilie Lăcătușu a fost șef de cuib în perioada statului național legionar, iar în 1942-1943 a slujit în Transnistria, la Odesa și o localitate din județul Râbnița. Nu este cunoscut că ar fi reacționat cu empatie față de soarta evreilor deportați în Transnistria. La Odesa în toamna 1941 a fost un pogrom cu peste 20 de mii de victime, județul Râbnița a fost un loc de deportare, iar în oraș a funcționat un lagăr. Cred că nu greșesc dacă afirm că a slujit, cel puțin, cu indiferență față de aproapele lui, respectiv zecile de mii de evrei români și ucraineni pentru care Transnistria a fost locul execuției.”

Câteva lucruri arhicunoscute, dar care se pare că sunt necunoscute de către tovarășul Florian:

  • Mișcarea Legionară a fost alungată de la putere la data de 14 februarie 1941 în urma puciului pus la cale de generalul Antonescu cu acordul lui Hitler.

  • Mii de legionari au fost arestați, cei ce au reușit să fugă din România au fost arestați și internați în lagăre de regimul hitlerist. Asta înseamnă că Mișcarea Legionară era practic decimată înainte de intrarea României în război.

  • După intrarea României în război alături de Germania, legionarilor din pușcării li s-a oferit libertatea cu condiția înrolării în armată și trimiterii pe front, în linia întâi. Mulți dintre ei au murit sau au fost răniți.

Cu toate acestea, tovarășul Florian îl face responsabil pe părintele Ilie Lăcătușu, care a slujit în Transnistria în perioada 1942-1943, de niște lucruri care s-au întâmplat în 1941.

Logică de bolșevic, doar ăia fabricau dosare bazate pe chestii inventate sau fără legătură între ele, exact cum face tovarășul Florian. Nici nu e de mirare, având în vedere că este fiul odiosului ideolog stalinist, Radu Florian.

Sursa: https://www.rostonline.ro/2024/07/in-apararea-parintelui-marturisitor-ilie-lacatusu/


Actualizare 12 Iunie 2024: 📜 Comunicat: Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a aprobat 16 canonizări → / Biroul de presă al Patriarhiei Române a emis un comunicat cu noile decizii luate de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în zilele de 11-12 iulie. Sinodalii au aprobat 16 canonizări. În zilele de joi și vineri, 11-12 iulie 2024, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfășurat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.


Prezentare context: 📝 Preoții mărturisitori Constantin Sârbu și Ilie Lăcătușu sunt propuși pentru canonizare. Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a discutat slujbele lor miercuri seară, în Sala Sinodală a Reședinței Patriarhale din București. Pe agenda lucrărilor a figurat și aprobarea unui al treilea proiect de text liturgic: cel pentru Cuv. Arsenie de la Prislop.

Preoții mărturisitori Constantin Sârbu și Ilie Lăcătușu sunt propuși pentru canonizare

Părintele Patriarh Daniel, care este și Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, a anunțat agenda întrunirii și a făcut precizări suplimentare referitoare la sfinții care urmează să fie canonizați până în 2025, Anul Centenar al Patriarhiei Române.

Textele au fost supuse spre aprobarea Sinodului Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, ‘pentru că ei și-au sfârșit viața pământească pe teritoriul canonic al Arhiepiscopiei Bucureștilor, deci al Mitropoliei Muntenei și Dobrogei’, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

‘Este un număr mai mare de sfinți propuși pentru canonizare decât ne-am gândit cu doi ani în urmă, când am propus 12’, a mai precizat Preafericirea Sa referitor la canonizările care vor fi aprobate până în 2025.” scrie basilica.ro.

Născut în 1909, Ilie Lăcătușu a fost hirotonit preot pe 1 septembrie 1934, pe seama parohiei Osica de Jos, judetul Olt, potrivit site-ului crestinortodox.ro. El va sluji in aceasta biserica pana in luna noiembrie 1934, când este trimis in satul Buicești, tot din județul Olt. În anii 1930 el a fost șef de cuib în sânul Mișcării Legionare, iar în 1942 – 1943 a fost trimis misionar creștin-ortodox în Transnistria, teritoriu ocupat de la URSS de România condusă de Ion Antonescu, aliată cu Germania nazistă.

Arestat de regimul comunist în 1952 și trimis la Canalul Dunăre – Marea Neagră, el este eliberat în 1954, rearestat în 1959, condamnat la cinci ani închisoare și trimis în lagărul de la Periprava din Delta Dunării de unde a fost eliberat în mai 1964.

După eliberare a fost silit să lucreze ca zidar după care din decembrie 1964 a slujit ca preot la Gărdești, Teleorman, iar din 1970 până în 1978 când s-a pensionat la Răsuceni, Giurgiu.

Preotul Ilie Lăcătușu a decedat în 1983 și este înmormântat în cripta Cimitirului Adormirea Maicii Domnului, în cartierul Giulești, București. În anul 2000, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române i-a deschis lui Ilie Lăcătușu un dosar de canonizare, dând binecuvântare pentru a se deschide cripta care adăpostește trupul acestuia.


Observație necesară — în articolul ✝️ Ioan Ianolide - deținutul profet: despre antihrist avem următorul text care explică, practic, de ce se întâmplă toate cele de mai sus:

Deținutul simte ca într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Și totuși el e trist și îngrijorat.

Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării țării se profilează ca stăpâni și ai lumii care va veni.

Este îngrijorat pentru că înțelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale, fără oponenți și fără precedent.

[…]

Din punct de vedere antihristic, comunismul ateu și-a îndeplinit misiunea și nu mai este necesar, deci poate să dispară spre a transmite puterea sa unei noi forțe apocaliptice …

[…]

Pacea de după primul război mondial a fost pacea masonică, pacea de după al 2-lea război mondial este pacea iudaică, fiindcă s-a produs conflictul dintre capitalism si comunism. Numai evreii dețin centrele de gândire și de putere, atât în lumea capitalistă cât și în cea comunistă. Deși puterea lor este mare și în capitalism și în comunism, ei nu sunt tolerați ca stăpâni de către nimeni. Așa au ajuns evreii să fie dușmanii lui Dumnezeu, ai creștinătății, ai islamului, ai comunismului și ai capitalismului. Folosind aurul, minciuna și teroarea, ei umilesc omenirea întreagă. Despre ei nu se poate spune adevărul decât cu riscul crucificării. Ei îl ucid din nou pe Hristos. Ce va fii?

[…]

Experiența piteșteană a eșuat, dar dacă omenirea nu va înțelege la timp ce o așteaptă, va fi o bezna piteșteană internațională.


Comentariul Ortodoxia.RO — Să nu-i uităm pe trădători:

  • “Orice român care se îmbracă în port naţional, fără să fie ţăran, este fascist, legionar”, a spus Alexandru Florian - bolșevicul trădător pus și menținut în fruntea unei instuții parazitare care falsifică istoria și adevărul istoric

  • ☠️ Criminalii din umbră: Cine au fost şefii torţionarilor comunişti? Studiul fostului deţinut politic Constantin Iulian demască autorii crimelor comuniste, cei aflaţi în funcţiile de decizie.

    Mulţimea de evrei comunişti care apare în analiza făcută, evrei securişti la care au ajuns „demascările” scrise la Piteşti, „demascări” pe care aceştia le-au prelucrat, dispunând, după cum am mai arătat noi arestări şi noi anchete, mi-au întărit convingerea că în experimentul Piteşti a existat pe lângă aplicarea dispoziţiei NKVD NK/003/47 şi o răzbunare a acestor cadre din Securitate. Aceasta şi prin faptul că în reeducare s-a pus accent şi pe batjocorirea simbolurilor şi tainelor creştine, iar Mişcarea Legionară a fost atacată şi denigrată continuu.

    Legătura cauzală ce se poate face în această direcţie este că Mişcarea Legionară, de la înfiinţarea ei, s-a declarat adversară a comunismului vehiculat în România prin mulţi evrei.

    Trebuie să precizez că nu toţi evreii pot fi învinuiţi de aceste crime, ci numai acei care efectiv au acţionat în Securitate.

    Sunt convins că aceste cercetări pentru scoaterea la lumină a criminalilor din umbră care au organizat şi exploatat experimentul Piteşti vor continua, pentru ca toţi vinovaţii să fie cunoscuţi şi condamnaţi de istorie.

  • 🔥 Ion Coja despre mutarea Israelului in Romania: „Nu este exod, e invazie!”

    In 2001, la o conferinta tinuta la sala Dalles, profesorul Ion Coja a afirmat ca in Romania au fost incetateniti 500.000 (cinci sute de mii) de evrei, in mare taina, fara sa se publice nimic despre aceasta veritabila invazie. Nici un oficial nu a intervenit sa-l puna la punct, sa dezminta aceasta informatie si sa linisteasca opinia publica! Explicatia data de Ion Coja la aceasta nefireasca mutenie a autoritatilor in drept si a presei a fost urmatorul: „Noi nu mai avem opinie publica, asa ca nu era nimic de linistit… In mod normal trebuia sa reactioneze ziarele! Sa-mi ceara dovezi si amanunte sau sa ma ia la rost ca alarmez lumea. Am asteptat reactia autoritatilor si a ziarelor ca sa aflu ca m-am inselat! As fi fost eu primul care m-as fi bucurat si as fi suportat cu inima usoara orice corectie, chiar si penala, pentru cele afirmate, numai sa se dovedeasca a fi vorba de o alarma falsa!”. Acest raspuns a fost si inceputul unui amplu interviu pe aceasta tema, acordat in 2011 de distinsul profesor publicatiei online Incorectpolitic.ro. Interviu din care publicam si noi cateva fragmente (M.M.)

    Domnule profesor ION COJA, de la cine ati primit aceasta informatie?

    De la o persoana din guvern, nu toti guvernantii de dupa 1990 sunt tradatori de Tara. Precum si de la un evreu de treaba, foarte bine informat, care mi-a precizat si cifra finala a evreilor care urmeaza sa se stabileasca in Romania: un milion! Dupa venirea la Cotroceni a lui Basescu am luat legatura, indirect, prin colonelul Diomid Perciun, cu un consilier al presedintelui informat asupra subiectului. Mi-a transmis, prin Diomid Perciun, ca in final va fi sa fie un milion de evrei care se vor stabili in Romania si Republica Moldova… Ca o compensatie, se va face unirea cu Basarabia… Acesta a fost raspunsul! Un raspuns aproape oficial.

    Ati publicat un Apel al Romanilor pe aceasta tema. Tradus in engleza, depus pe la ambasade, la agentii de presa… Care a fost reactia?

    Tacere din partea tuturor oficialilor, a tuturor autoritatilor. A inceput Apelul sa circule pe Internet insa si asta a fost bine. Mi-au raspuns si cativa evrei, mirandu-se cum de am putut imagina asa ceva! Cica evreii din Romania abia mai sunt cateva mii, sunt o comunitate pe cale de disparitie, trebuie sa fii nebun sa scornesti asa poveste!… Ba, unul mai istet, Liviu Ornea, m-a luat si peste picior: numai niste evrei nebuni ar parasi raiul din Israel pentru mizeria din Romania!… Nebun cine l-ar lua in serios pe Coja!

    Sunteti in continuare convins ca se pregateste acest veritabil exod evreiesc?

    Nu se pregateste, el este in plina desfasurare. Si nu este exod, este invazie, facuta pe sest, ca sa folosesc o expresie de argou din idis! O invazie care se produce dupa o stratagema inedita, inca neexperimentata in istorie!… Mergi la Frumusani sau langa Urziceni, poate si-n alta parte, unde s-au construit deja orasele intregi, veritabile ghettouri de lux pentru evreii mai speciali, sa traiasca izolati de populatia autohtona… Asta pe langa miile de locuinte, apartamente si vile, cumparate de evrei pe cont propriu, in Bucuresti si orasele mai mari. Este evident ca au o strategie anume, nu vin deodata toti cei o mie de mii de evrei! […]…

    De fapt, eu v-am invitat la aceasta discutie sub impresia unui material gasit pe Internet, o declaratie a unei inalte oficialitati iraniene, Hassan Firouzabadi, foarte multumit sa constate ca, si citez, zilele statului Israel sunt numarate, ca evreii si-au dat seama ca nu mai pot sa reziste presiunii arabe, musulmane, si sunt preocupati de singura iesire pe care o mai au: sa se intoarca fiecare evreu in tara de unde a venit el sau parintii sai! Sa paraseasca Israelul!

    Cred ca acest demnitar iranian stie mai bine decat mine sau dumneata ce se intampla in Israel. Nu avem voie sa ignoram semnalul de alarma pe care ni-l trimite… In Israel evreii cei mai lucizi discuta despre parasirea, macar partiala, a Israelului. A aparut si o denumire, un cuvint nou – „solutia diasporista”, pentru a denumi aceasta miscare, aceasta stramutare a cateva milioane de evrei, aceasta Alia in sens invers. Asa am gasit-o numita in cartile unui evreu important: Philip Roth. Sper sa le fi citit si domnii Dorel Dorian si Liviu Ornea! Ei m-au contestat. Ii astept sa prezinte scuze publice pentru nerusinarea cu care m-au atacat… Sunt convins ca stiau mai bine decat mine cata dreptate aveam!…

  • 🔥 Trădătorii și sinagoga - iudaizarea României


Revista presei online - legat de acest subiect:

  • OrtodoxINFO.ro: Urmașii torționarilor bolșevici, de la institutul cu numele escrocului Elie Wiesel, fac presiuni asupra Patriarhiei să nu fie canonizat Părintele Ilie Lăcătușu / Ceea ce intuiam, s-a întâmplat! Căci ighemonul Alexandru Florian nu are altă treabă, pe banii românilor, decât să atace fibra poporului român! Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” atacă Biserica Ortodoxă Română pentru propunerea de canonizare a părintelui mărturisitor Ilie Lăcătușu.

  • ActiveNEWS.ro: Aflarea în treabă a lui Alexandru Florian / Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel”, contestă propunerea de canonizare a Părintelui Ilie Lăcătușu (și nu Lacatușu, cum greșit scrie acesta). În primul rând, Florian menționează faptul că Părintele Ilie a activat în cadrul Mișcării Legionare. Ținând cont de "atitudinea rezervată de până acum a Patriarhiei Române față de colaborarea unei părți a clerului cu Mișcarea legionară” (apud Florian via portavocea lui online, G4media – preluată și difuzată fără discernământ de mediile conservatoare – n.n.), șeful institutului guvernamental își exprimă speranța că nu s-a luat o decizie în privința canonizării Părintelui Lăcătușu. Din capul locului trebuie spus că Alexandru Florian nu are nicio calitate de a interveni în treburile duhovnicești ale Bisericii Ortodoxe Române. Este o imixtiune de netolerat a unei agenții parastatale în deciziile Bisericii Naționale. În al doilea rând, directorul Institutului Elie Wiesel știe bine că nu pentru faptul că a fost legionar l-a propus spre canonizare Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, ci pentru că a fost un pătimitor și mărturisitor al ortodoxiei în temnițele comuniste. Așa cum și evlavia poporului la Părintele Ilie Lăcătușu nu este una de ordin politic, ci față de trăirea ortodoxă a acestuia și pentru ajutorul pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor pentru rugăciunile părintelui mărturisitor atât în timpul vieții, cât și după nașterea sa în Ceruri.

  • R3Media.ro: Directorul Instititului „Elie Wiesel” a inventat o nouă „crimă”. Alexandru Florian îl acuză pe pr. Ilie Lăcătușu de „indiferență” față de soarta evreilor și „speră” că nu va fi canonizat / Directorul Institutului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian, îl acuză pe părintele Ilie Lăcătușu că a „slujit cu indiferență” față de evreii din Transnistria, în timp ce a fost preot în acea zonă, pe perioada celui de-al doilea război mondial. Cu alte cuvinte, pr. Ilie Lăcătușu nu este vinovat că ar fi făcut ceva, ci că n-a făcut, conform unei declarații oferite de Florian publicației G4 Media.

  • SACCSIV. Declarația lui Alexandru Florian (directorul “Elie Wiesel”) despre probabila canonizare a preotului Ilie Lacatușu

  • Basilica.ro: Comunicat: Punct de vedere asupra canonizărilor recente ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

    Având în vedere comunicatul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, referitor la canonizările Părinților Ilarion Felea, Ilie Lăcătușu și Dumitru Stăniloae, Biroul de Presă al Patriarhiei Române face următoarele precizări:

    a) În lumina principiilor libertății religioase și autonomiei bisericești cuprinse atât în legislația internațională (Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 18), cât și în cea națională (Constituția României, art. 29; Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor), Biserica Ortodoxă Română, în calitatea sa de cult recunoscut, are dreptul de a analiza și a se pronunța, potrivit propriilor criterii religioase, în ceea ce privește canonizarea unor persoane din Patriarhia Română.

    În cadrul procesului de canonizare, Biserica Ortodoxă Română desfășoară a activitate de cercetare minuțioasă a vieții persoanelor propuse prin raportare la modul în care acestea și-au schimbat viața. Procesul de canonizare constă exclusiv în recunoașterea sfințeniei pe baza dovezilor consistente și mărturiilor credibile. Astfel, în cazul trecerii fiecărei persoane în rândul sfinților (canonizare) s-a ținut cont de mai multe criterii canonice, istorice și pastoral-misionare din care reținem următoarele:
    1. Viața sa curată și sfântă;
    2. Mărturisirea dreptei credințe până la sfârșitul vieții;
    3. Aspru nevoitor, împodobit cu multe virtuți;
    4. Dragostea și spiritul de jertfă manifestat față de cei aflați în nevoie;
    5. Mărturisitor al lui Hristos în temnițele comuniste;
    6. A dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni;
    7. S-a bucurat de o cinstire constantă din partea credincioșilor.

    b) Menționăm, de asemenea, că unii sfinți care sunt cinstiți în Biserica Ortodoxă au avut, în anumite momente ale vieții, atitudini și gesturi greu de înțeles sau contrare chiar învățăturii creștine, însă Biserica ia în considerare schimbarea vieții păcătosului și, mai ales, modul în care și-au încheiat viața, fără însă ca, prin această atitudine, să fie încurajate (sanctificate) anumite derapaje pe care respectivele persoane le-au avut în timpul vieții.

    Așa cum observăm din exemplele Sfântului Apostol Pavel, al Sfintei Maria Egipteanca sau chiar din cel al Sfântului Proroc și Împărat David, chiar și sfinții au avut unele căderi, de aceea trebuie să privim în special la cum și-au încheiat viața – adică la o înaltă măsură a desăvârșirii –, nu doar la greșelile sau păcatele săvârșite pe parcursul existenței lor pământești. De altfel, aceasta este și mărturia Sfintei Scripturi: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7).

    Precizăm pe această cale și faptul că Biserica Ortodoxă Română se delimitează public de orice afiliere ideologică sau politică partinică, invitând totodată la dialog orice persoană interesată de studierea vieților persoanelor canonizate.

    Biroul de Presă al Patriarhiei Române

  • ActiveNEWS.ro: De ce trebuie demis Alexandru Florian, komisarul rasist, xenofob și antisemit de la Institutul ”Elie Wiesel”

📝 Preoții mărturisitori Constantin Sârbu și Ilie Lăcătușu sunt propuși pentru canonizare. Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a discutat slujbele lor miercuri seară, în Sala Sinodală a Reședinței Patriarhale din București. Pe agenda lucrărilor a figurat și aprobarea unui al treilea proiect de text liturgic: cel pentru Cuv. Arsenie de la Prislop. →

- Posted in ➕ Ortodoxia în România by

Preoții mărturisitori Constantin Sârbu și Ilie Lăcătușu sunt propuși pentru canonizare

Părintele Patriarh Daniel, care este și Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, a anunțat agenda întrunirii și a făcut precizări suplimentare referitoare la sfinții care urmează să fie canonizați până în 2025, Anul Centenar al Patriarhiei Române.

Textele au fost supuse spre aprobarea Sinodului Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, „pentru că ei și-au sfârșit viața pământească pe teritoriul canonic al Arhiepiscopiei Bucureștilor, deci al Mitropoliei Muntenei și Dobrogei”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

„Este un număr mai mare de sfinți propuși pentru canonizare decât ne-am gândit cu doi ani în urmă, când am propus 12”, a mai precizat Preafericirea Sa referitor la canonizările care vor fi aprobate până în 2025.

enter image description here

Părintele Patriarh Daniel a deschis miercuri, 10 iulie 2024, lucrările Sinodului Mitropoliei Munteniei și Dobrogei.

Patriarhul României a amintit că între aceste propuneri se găsesc și patru cuvioși români din Sfântul Munte Athos.

„Trei i-am propus noi, iar pe unul l-a propus un grec, fapt la care nu ne așteptam. Patriarhia Ecumenică a fost de acord. Este tocmai ctitorul Schitului Prodromu, Cuviosul Nifon. Acel grec auzise despre viețuirea lui sfântă și este foarte interesantă această lucrare, că nu noi, ci altcineva, care nu este din neamul nostru, a făcut propunerea respectivă, pentru că erau cunoscută din tradiția athonită viața acestui cuvios.”

Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei este format din ierarhii celor 10 eparhii din componența mitropoliei (Arhiepiscopia Bucureștilor, Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Târgoviștei, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, Arhiepiscopia Dunării de Jos, Episcopia Sloboziei și Călărașilor, Episcopia Alexandriei și Teleormanului, Episcopia Giurgiului și Episcopia Tulcii), la care se adaugă episcopii Daciei Felix, Ungariei, respectiv Australiei și Noii Zeelande.

Sursa: https://basilica.ro/sinodul-mitropoliei-munteniei-si-dobrogei-discuta-slujbe-pentru-noi-sfinti-intre-care-doi-preoti-marturisitori-din-capitala

🔴 Părintele Iustin Pârvu: Minunea Sfinţilor Trei Ierarhi de la Periprava — Despre Sfântul Ilie Lăcătușu

- Posted in ✝️ Sfinții Închisorilor by

La tăiat de stuf sau pe terenul agricol au înfruntat vânturi năprasnice.

Părintele Iustin Pârvu: Minunea Sfinţilor Trei Ierarhi de la Periprava — Despre Sfântul Ilie Lăcătușu

Numai darul lui Dumnezeu a putut să-i menţină în viaţă pe aceşti sacrificaţi ai neamului, că prin puteri omeneşti era imposibil.

Părintele Iustin Pârvu povestește:

„De aceea doresc să povestesc ceea ce s-a făcut în 30 ianuarie 1962, ziua „Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie şi loan”. O dimineaţă ceţoasă şi rece – o ceaţă şi o umiditate, care pătrundea în tot corpul. Eram îmbrăcaţi în uniformă vărgată, specifică deţinuţilor. Numai o haină, o cămaşă ruptă pe care o purtam, fie că era o căldură de 40° C, fie era frig de – 30° C.

Noi stăteam în bacuri în Delta Dunării la frontiera rusă. Pentru obţinerea căldurii, aveam un butoi de metal cu un volum de 200 litri. Noi foloseam stuful tăiat ca lemn de foc. Era în mijlocul iernii, ger cumplit. Ne întorceam complet uzi până la piele.

Ei ne dădeau nişte şosete de cauciuc care treceau de genunchi, dar după 2-3 zile aceste şosete erau despicate pentru că noi le purtam în timpul tăierii stufului şi le puteam tăia. Apa pătrundea înăuntru şi noi eram trimişi în colonie. Ziua următoare trebuia să te îmbraci în aceleaşi zdrenţe umede şi să te duci la aceeaşi muncă.

Autorităţile erau foarte periculoase în acea dimineaţă deosebită, când noi am ieşit în coloană către locul de muncă, niciodată nu i-am văzut călare, dar în acel moment toţi gardienii erau înarmaţi cu pistoale şi pe cai.

Nu ni se dădea voie să mergem şi să vorbim în timpul mersului de la lagăr, de la bac, până la locul de muncă. Nu ni se dădea voie să spunem un cuvânt, o şoaptă, pentru care am fi fost sever pedepsiţi, 6 zile de izolare, o dată pe zi o mică bucăţică de pâine cu un pahar de apă caldă cu sare. Aceasta era timp de 6 zile hrana sa.

Dacă izolarea se repeta mai mult de 2-3 ori, sfârşitul tău nu mai era departe. Dar, spre surprinderea noastră, cu mai puţin de 200 de metri înainte de a ajunge unde tăiam de obicei stuf pentru Germania, ei ne-au orientat într-o altă direcţie.

— „Hei, ce se întâmplă, unde ne duceţi?”

— „Probabil într-un alt loc unde creşte stuf”, şopteam între noi.

Ei ne-au oprit pe partea braţului Chilia. Acolo sunt aproximativ 84 de râuri mici care se varsă în Deltă. Acolo se forma un Iac de aproximativ 4-5 hectare şi în centrul acestui lac creştea un mănunchi de stuf, un mănunchi frumos, dens şi numeros.

Şi, dragii mei, cum am ajuns acolo, fiecăruia dintre noi i s-a ordonat să intre în lac şi să aducă 2 mănunchiuri de stuf. Un mănunchi avea cam 45-50 cm grosime.

Noi trebuia să le adunăm acolo, să le legăm bine în trei locuri şi să le aducem pe bac.

Îmi amintesc că am întrebat: „Domnule, cum putem să intrăm direct în apă, nu suntem capabili să tăiem stuful acolo”.

Noi de obicei mergeam pe gheaţă şi le tăiam – acesta era modul în care muncisem până atunci.

— „Dacă vreunul dintre voi stă la discuţii şi nu intraţi toţi în apă, vă împuşcăm pe loc”.

Noi am văzut că erau agitaţi, nervoşi, şi că aveau o intenţie diabolică.

Încet, cu enormă cantitate de curaj, unul câte unul am început să intrăm în apă.

—„Haideţi să mergem”.

Acum pentru noi toţi era acelaşi lucru. Întâi am intrat până la glezne, apoi până la genunchi, apoi până la talie, şi am ajuns la locul unde trebuia să le tăiem.

Eram aproximativ 86 de bărbaţi, un detaşament. Celălalt detaşament a fost dus într-un alt loc.

Frigul a pătruns în corpuri. Toţi ne-am gândit la cei 40 de martiri. „E în regulă”, ne gândeam noi înşine, „noi vom fi victorioşi”.

Fiecare dintre noi şi-a făcut propriul balot şi s-a întors. Dar n-a fost de ajuns – ei voiau altul! Au văzut că începem să numerotăm, şi au început să apese pe trăgaci ca să ne intimideze. Ne-am dus, am făcut alt balot, şi apoi altul. Era aproximativ 12:30 când am terminat al treilea balot.

Dragii mei, lucrul important este că atunci când ne-am întors cu al treilea mănunchi, soarele a ieşit, a luminat şi a încălzit la peste 25°C. A fost o minune care ne-a dat cea mai mare bucurie.

Gardienii erau amărâţi. Ne-au lăsat acolo.

Căldura devenea din ce în ce mai puternică. Ne-am stors hainele, ne-am spălat, şi ne-am uscat pe drumul de întoarcere în lagăr de aproximativ 2 km şi jumătate.

Noi am plecat de acolo cu emoţia că Dumnezeu, pentru neputinţa noastră de a mai îndura, săvârşise o minune. Credeţi că aceşti ticăloşi au spus ceva când au văzut că după 2-3 zile nici unul dintre noi nu se îmbolnăveşte?

O minune ca să aibă rezonanţă în sufletul unui necredincios, este necesar ca acel suflet să aibă o cât de mică dorinţă de a vedea adevărul, căci altfel minunea trece pe lângă el şi el rămâne neîndreptat asemenea lui Faraon cel împietrit la inimă.

Comunismul a fost pentru poporul român Faraonul de la Răsărit, care a asuprit în modul cel mai mârşav acest neam, dezrădăcinând din sufletele multora credinţa în Dumnezeu.

Martirii închisorilor comuniste au fost cei ce au trecut acest popor creştin prin Marea Roşie a închisorilor şi l-au eliberat de sub robia lui Faraon, ducându-l la Înviere. Şi dacă mai există acum biserici deschise şi tradiţie creştinească, aceasta se datorează lor.

Icoana: Minunea Sfinţilor Trei Ierarhi de la Periprava — Sfântul Ilie Lăcătușu

Părintele Justin Pârvu şi bogăţia unei vieţi dăruită lui Hristos, vol. 1, Ed. Credinţa strămoşească, pg. 197-200.

Legat de această minune — Mărturia Părintelui Iustin Pârvu despre Părintele Ilie Lăcătușu

Alături de Părintele Ilie Lăcătușu am stat 4 ani la Periprava, in Delta. El s-a remarcat, in general, prin interiorizarea lui puternica si prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, și atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna sa ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot sa spun ca avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul sa nu iasă în evidență cu ceva, făcea pe neînsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Delta, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important.

În data de 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la Canal, la tăiat de stuf. Vă dați seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarna? Moarte curată. Eram toți înspăimântați, mai ales ca îi văzusem si pe caraliii noștri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil așteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apa, de vreo patruzeci de hectare și stuful era tocmai în adâncime.

Toți am început să murmuram și nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm și să scoatem cate doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, și cum să intri în apă? Calci te duci într-o știoalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm și ne-a îmbărbătat pe toți: „Mai, intram pentru ca ăștia îs puși pe gând râu; ăștia trag in noi. Sa intram in apa, ca Maica Domnului si Sfinții Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămați.”

Mai, si am intrat. Am ajuns acolo, pana la Barbie am intrat in apa. Am tăiat frumos snopi. Și ne miram cu toții ca lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gat, unii în sfârșit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Și am scos. Am mers vreo trei ore în apă, și am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai așa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curățat, măsurat, pus la dimensiune și era un ger de -30° afara, gheața groasă de 20-25 cm, încât vedea nufărul galben inflorit sub gheață. Sus ne însoțeau niște pasări, care ne-au urmărit în tot acest timp și dedesubt florile de sub gheață.

Ei bine, eram cu toții nevătămați si uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineața, când am intrat noi era ceață, nori și rece, așa te prindea la oase. Si dintr-odată a apărut soarele, mai băieți, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau și caraliii. Ne-am dezbrăcat și s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, așa aburi ieșeau din toate. Ne-am încălțat, ne-am îmbrăcat si hai la colonie.

Și așa Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi au fost cu noi si ne-au ajutat, chiar in ziua de 30 ianuarie. Și vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav, nici un internat, n-o fost nimic. Și aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toții morți.