ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

☦️ De multe ori când omul începe să se roage, să meargă la biserică, rudele și cei apropiați încep să fie în dușmănie cu aceștia.

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Sfântul Ioan de Kronstadt

Gelozie pe evlavie, frați și surori!

"Ți-a fost dat să asculți, poate cel mai des de la casnicii tăi că tu ești un om dificil și insuportabil. Observă o antipatie față de tine, o dușmănie față de evlavia ta, și cu toate astea, cei care te dușmănesc nu vor spune că pentru evlavia ta te dușmănesc, nu te revolta de acestea și nu ajunge la disperare, pentru că diavolul, de fapt, în ochii lor poate să mărească până la măsuri imense unele slăbiciuni ale tale, de care nu ești lipsit ca om. Însă amintește-ți cuvintele Mântuitorului; dușmanii omului sunt casnicii săi."

Sfântul Ioan de Kronstadt

☦️ Dacă vrei ca Domnul să-ţi creadă „din inimă” rugăciunea, străduieşte-te din tot sufletul ca tot ceea ce vorbeşti şi faci faţă de oameni să fie făcut cu sinceritate, nu fii niciodata nesincer cu ei. Când vei fi faţă de oameni încrezător şi cu inima deschisă, Domnul te va face să fii sincer şi cu inima deschisă şi în rugăciune către Dumnezeu. Celui ce nu arată oamenilor o inimă deschisă nici Domnul nu-i acceptă deschis rugăciunea, făcându-l pe acela să simtă că, întrucât este nesincer faţă de oameni, nu poate fi cu desăvârşire sincer nici faţă de Dumnezeu, fără să nu-l mustre conştiinţa.

☦️ Sfântul Ioan de Kronstadt: Odoarele Bisericii nu sunt veșmintele preoțești și arhierești, nu sunt cande­lele aurite, ci curvele, hoții, tâlharii, desfrânatii și păcătoșii lumii care s-au întors la Hristos cu toată inima lor. „Milostenia este ca o sămânță. O sămânță bună poate da rod bun, însutit; și sămânța milosteniei tale este aleasă dacă o dai cu inimă bună, curată, milostivă, compătimitoare”.

✝️ Sf. Ioan de Kronstadt din Rusia spunea: „Să nu faci niciodată confuzie între persoană, formată după Chipul lui Dumnezeu, cu răul care se află în ea; fiindcă răul este o întâmplare nefericită, o boală, un vis diabolic. Dar miezul persoanei este Chipul lui Dumnezeu şi acesta rămâne în ea în pofida oricărei desfigurări”

☦️ Sfântul Ioan de Kronstadt: De ţi se va întâmpla să treci prin mari nenorociri, supărări, boli, nu fi laş, nu deznădăjdui, nu crâcni, nu-ţi dori moartea, nu spune vorbe de ocară înaintea Atotvăzătorului Dumnezeu, de pildă: vai, ce lovitură cumplită, e peste puterile mele, mai bine să mor sau să-mi pun capăt zilelor! Să te ferească Dumnezeu de o asemenea laşitate, cârteală, nesăbuinţă! Rabdă totul, ca şi cum toate acestea ţi-ar fi fost trimise de Dumnezeu pentru păcatele tale, şi spune precum tâlharul cel înţelept: „Primit-am pe drept, după faptele mele“ (Luca 23, 41) şi priveşte cu ochii minţii la Mântuitorul care pătimeşte pe Cruce.

✝️ Sfântul Ioan de Kronstadt – Rugul aprins – Rugăciunile Sfinților și Cuvioșilor Părinți: "Când te rogi în biserică ori acasă ..." / "Pocăinţa în rugăciune" / “Când te rogi în biserică ori acasă, străduieşte-te ca în rugăciune să îţi înfăţişezi toate cuvintele şi chipurile – chipul Maicii Domnului, chipurile îngerilor, ale sfinţilor sau oamenilor de pe pământ pentru care te rogi — la modul ideal, adică aşa cum sunt ele în esenţa lor sau aşa cum ar trebui să fie (arhierei, preoţi, diaconi şi ceilalţi, fiecare după cinul lor): să ţi-i înfăţişezi sfinţi, potrivit temeiului lor dumnezeiesc, nu în chip trupesc, sau material, sau păcătos, şi îţi va fi rugăciunea ta întru bucurie”

✝️ Sfântul Ioan de Kronstadt: Puterea vindecătoare a Sfintei Împărtășanii / Un om s-a îmbolnăvit de ulcer la stomac. A îndurat nouă zile, fără a primi nici cea mai mică alinare de la medici. M-am rugat cu fierbințeală pentru el zicând: «Doamne, ești Viața noastră! Pe cât de ușor pot eu să mă gândesc la vindecare, pe atât de ușor poți Tu să o dăruiești. Vindecă pe robul Tău, Împărate, de boala lui îngrozitoare!». Mai apoi l-am împărtășit, iar acela a primit Sfânta Împărtășanie cu dreaptă credință. În după-amiaza aceleiași zile s-a însănătoșit, iar seara s-a ridicat din pat. Stăpânul Hristos l-a miluit și i-a redăruit sănătatea. Mă uimesc de puterea dătătoare de viață a Preacuratelor Taine! În slujirea mea preoțească, am întâlnit multe persoane bolnave care îndată s-au însănătoșit datorită credinței adânci, pocăinței și primirii Sfintei Împărtășanii.

☦️ Dacă vrei ca Domnul să-ţi creadă „din inimă” rugăciunea, străduieşte-te din tot sufletul ca tot ceea ce vorbeşti şi faci faţă de oameni să fie făcut cu sinceritate, nu fii niciodata nesincer cu ei.

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Sfântul Ioan de Kronstadt

Dacă vrei ca Domnul să-ţi creadă „din inimă” rugăciunea, străduieşte-te din tot sufletul ca tot ceea ce vorbeşti şi faci faţă de oameni să fie făcut cu sinceritate, nu fii niciodata nesincer cu ei. Când vei fi faţă de oameni încrezător şi cu inima deschisă, Domnul te va face să fii sincer şi cu inima deschisă şi în rugăciune către Dumnezeu. Celui ce nu arată oamenilor o inimă deschisă nici Domnul nu-i acceptă deschis rugăciunea, făcându-l pe acela să simtă că, întrucât este nesincer faţă de oameni, nu poate fi cu desăvârşire sincer nici faţă de Dumnezeu, fără să nu-l mustre conştiinţa.

Omule vătămat de patimi, ce-ţi mai trebuie? Zici că să ai zile, să trăieşti. Pentru ce te zbaţi? Pentru ca să trăieşti. Dar oare viaţa pe care o trăieşti este ea cea adevărată? Inteligenţa şi experienţa te-ar putea îndemna să spui că nu. Spune-mi din ce se alcătuieşte viaţa. Eu ştiu – îmi spune experienţa şi raţiunea – că din credinţă, nădejde şi dragoste. Viaţa sufletului este Dumnezeu, credinţa vie în El, dragostea faţă de El, dragostea faţă de aproapele, acestea dau inimii şi linişte, şi largheţe, fără ele sunt un osândit al păcatului, un rob nevolnic al patimilor. Viaţa mi se scurge în tristeţe şi strâmtorare. Îmi găsesc pace în Hristos şi cu Hristos; cum să nu cred că după moarte mă aşteaptă pacea veşnică în Hristos, liniştea de după lupta cu vrăjmaşii de pe pământ? Şi aici îmi este greu fără Hristos, mă chinui. Cum să nu cred că şi dincolo îmi va fi mai greu şi mai chinuitor fără El, dacă mă va îndepărta pentru totdeauna de la faţa Sa? Starea sufletelor noastre aici preînchipuie viitorul. Acesta va fi o prelungire a stării noastre lăuntrice de acum, dar într-o formă schimbată, pe o altă treaptă. Pentru cei drepţi schimbarea va însemna plenitudinea slavei veşnice, pentru păcătoşi, plenitudinea chinurilor veşnice.

Să nu uiţi niciodată că umbli în faţa Dulcelui Iisus. Spune-ţi mai des: vreau să trăiesc în aşa fel încât de viaţa mea să se bucure Cel ce este iubirea mea, Cel ce S-a răstignit pentru mine pe Cruce. Iată de ce, umblând pe calea vieţii, îmi voi lua, înainte de toate, drept tovarăşă de drum iubirea cea sfântă, cea care mă face să-i cuprind în inimă pe toţi oamenii, cea care doreşte mântuirea tuturor, cea care se bucură cu cei ce se bucură şi plânge cu cei ce plâng. Aceasta mai cu seamă va mângâia pe Mângâietorul meu, Hristos.


Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos.

☦️ Sfântul Ioan de Kronstadt: Odoarele Bisericii nu sunt veșmintele preoțești și arhierești, nu sunt cande­lele aurite, ci curvele, hoții, tâlharii, desfrânatii și păcătoșii lumii care s-au întors la Hristos cu toată inima lor.

- Posted in 🗨️ Gânduri și Cugetări Ortodoxe by

Milostenia este ca o sămânță. O sămânță bună poate da rod bun, însutit; și sămânța milosteniei tale este aleasă dacă o dai cu inimă bună, curată, milostivă, compătimitoare”.

Trebuie să iubim pe fiecare, cu tot păcatul și rușinea sa… Să nu confundăm omul, care este chip al lui Dumnezeu, cu răul din el”.

Să nu te temi de lupte, să nu te ferești de ele. Unde nu este luptă, nu sunt nici virtuți; când nu ne sunt puse la încercare credința si dragostea, nu putem ști dacă avem credincioșie și iubire pentru Dumnezeu”.

Împărtășirea cu Sfintele Taine la fiecare Liturghie ne face sănătoși, împăcați, înnoiți. Câte daruri din cele mai mari sunt ascunse in Liturghie! Să mulțumim Domnului, Care ne dă viață prin minunatele Sale Taine! Dreptslăvitori creștini, închinați-vă Liturghiei, care ne îndumnezeiește pe noi prin mila lui Dumnezeu! Preoți și mireni, înnoiți-vă prin ea in fiecare zi!”…

Câte binefaceri nu mi-a adus pană acum credința dreptslăvitoare! Nu le știu numărul ăi nu voi vorbi despre fie­care în parte, ci numai despre una: de cate ori nu mi-a adus liniște, nu mi-a scos sufletul din tulburare, nu mi-a alungat patimile! De cate ori nu mi-a îndreptat pornirile strâmbe ale ini­mii, de câte ori nu m-a curățat de păcate, nu mi-a scăpat sufletul de moarte!”…

Mă pierd, mor duhovnicește atunci când nu slujesc Liturghia”.

Cât de rar luați împărtășania, și cât de mare nevoie este să vă împărtășiți mai des! Sufletul vostru e uscat de foame și însetoșat de har. Uitați-vă la femeia samarineancă și la Iisus Hristos, și veți afla cum să căutați apa vie a harului”…

✝️ Sf. Ioan de Kronstadt din Rusia spunea:

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Să nu faci niciodată confuzie între persoană, formată după Chipul lui Dumnezeu, cu răul care se află în ea; fiindcă răul este o întâmplare nefericită, o boală, un vis diabolic. Dar miezul persoanei este Chipul lui Dumnezeu şi acesta rămâne în ea în pofida oricărei desfigurări”.

☦️ Sfântul Ioan de Kronstadt: "De ţi se va întâmpla să treci prin mari nenorociri, supărări, boli ..."

- Posted in 📖 Abecedarul credinței by

De ţi se va întâmpla să treci prin mari nenorociri, supărări, boli, nu fi laş, nu deznădăjdui, nu crâcni, nu-ţi dori moartea, nu spune vorbe de ocară înaintea Atotvăzătorului Dumnezeu, de pildă: vai, ce lovitură cumplită, e peste puterile mele, mai bine să mor sau să-mi pun capăt zilelor!

Să te ferească Dumnezeu de o asemenea laşitate, cârteală, nesăbuinţă! Rabdă totul, ca şi cum toate acestea ţi-ar fi fost trimise de Dumnezeu pentru păcatele tale, şi spune precum tâlharul cel înţelept: „Primit-am pe drept, după faptele mele“ (Luca 23, 41) şi priveşte cu ochii minţii la Mântuitorul care pătimeşte pe Cruce.

Sfântul Ioan de Kronstadt — Extras din ”Viața mea în Hristos”, Ed. Sophia, 2005, pag. 383

Chiar dacă suferința este insuportabilă, în spatele ei se ascunde o mare binefacere:

Până şi suferinţa e un bine de la Dumnezeu

"De la atotbunul Dumnezeu vine doar bine, nu rău: până şi suferinţa ta este un bine, iar tu cârteşti, te împuţinezi cu sufletul, îţi pierzi nădejdea: rabdă, mulţumeşte-I lui Dumnezeu. Pentru plăcerile de bunăvoie la tinereţe vin durerile de nevoie la bătrâneţe."Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări

Sfântul Ioan de Kronstadt spunea că tot ce îngăduie Dumnezeu în viața noastră este bun și mântuitor.

Boala este scară către cer

Când trupul vă este atins distrugător de vreo boală, nu cârtiţi împotri­va lui Dumnezeu, ci mai bine spuneţi: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat” (Iov 1, 21). V-aţi obişnuit să vă consideraţi trupul ca pe o proprietate inalienabilă şi nu este deloc aşa, fiindcă trupul vostru este templu al lui Dumnezeu.Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos

Necazurile sunt îngăduite de Dumnezeu și au un scop pedagogic și duhovnicesc:

Prin necazuri Domnul îți pune la încercare inima și rărunchii

"Nu deznădăjdui când ești supus la grele încercări, necazuri sau boli, când îți vin piedici sau ispite de la vrăjmașul. Toate acestea sunt drepte dări în vileag și pedepse prin care Domnul îți pune la încercare inima și rărunchii, întru curățirea, trezirea și îndreptarea ta, pentru a-ți arde spinii patimilor trupești; de aceea nu crâcni dacă ți se vor părea acestea din cale-afară de dureroase.

Nu căuta la dureri, ci la urmările binefăcătoare ale acestor pedepse pentru sănătatea sufletului tău.

Ce nu face omul pentru sănătatea trupului?

Cu atât mai mult trebuie să se îngrijească de sănătatea și mântuirea sufletului cel nemuritor; rabdă totul!
"


Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București, 2005, p. 364

✝️ Sfântul Ioan de Kronstadt – Rugul aprins – Rugăciunile Sfinților și Cuvioșilor Părinți: "Când te rogi în biserică ori acasă ..." / "Pocăinţa în rugăciune"

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Fotografie - Sfântul Ioan de Kronstadt

Când te rogi în biserică ori acasă, străduieşte-te ca în rugăciune să îţi înfăţişezi toate cuvintele şi chipurile – chipul Maicii Domnului, chipurile îngerilor, ale sfinţilor sau oamenilor de pe pământ pentru care te rogi — la modul ideal, adică aşa cum sunt ele în esenţa lor sau aşa cum ar trebui să fie (arhierei, preoţi, diaconi şi ceilalţi, fiecare după cinul lor): să ţi-i înfăţişezi sfinţi, potrivit temeiului lor dumnezeiesc, nu în chip trupesc, sau material, sau păcătos, şi îţi va fi rugăciunea ta întru bucurieSfântul Ioan de Kronstadt – Rugul aprins – Rugăciunile Sfinților și Cuvioșilor Părinți.

Pocăinţa în rugăciune

De vei greşi cu ceva înaintea Domnului, iar noi greşim foarte mult in fiecare zi – să zici îndată în inima ta, cu credinţa în Domnul, Ce ia aminte la voia inimii tale, cu smerita recunoaştere şi simţire a păcatelor tale psalmul Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi citeşte din inimă întreg psalmul; daca nu a lucrat de prima dată, mai fă o încercare – citeşte mai din inimă, mai cu simţire, şi atunci iți va răsări fără întârziere de la Domnul mântuire si pace în suflet. Astfel să frângi inima ta neîncetat; iată mijlocul credincios, încercat, de luptă împotriva păcatelor. Iar de nu vei primi uşurare, pe tine însuţi să dai vina: înseamnă că te-ai rugat fără frângere de inimă, fără smerenie a inimii, fără dorinţă tare de a primi de la Domnul iertare de păcate; asta înseamnă că păcatul nu ţi-a pricinuit mare durere.

Uneori omul pare a se ruga cu râvna dar rugăciunea lui nu-i aduce roadele liniştii şi bucuriei inimii întru Duhul Sfânt. De ce? Fiindcă el, rugându-se cu rugăciunile gata facute, nu s-a pocăit fără făţărnicie de păcatele pe care le-a făcut în acea zi, cu care şi-a spurcat inima – această biserică a lui Hristos – şi cu care L-a mâniat pe Domnul. Dar numai să-şi aducă aminte de ele şi să se căiască, osândindu-se fără urmă de făţărnicie şi fără împătimire – şi îndată se va săşlui în inimă pacea ce covârşeşte toată mintea (Filip. 4, 7). În rugăciunile bisericeşti sunt înşiruite păcatele, însă nu toate, şi deseori nu se izmeneşte tocmai de cele cu care ne-am legat: este neapărată nevoie să le înşire omul la rugăciune cu înţelegerea limpede a însemnătăţii lor, cu simţământul smereniei şi cu inimă înfrântă. De aceea se şi spune la rugăciunile de seară, când sunt înşiruite păcatele, ori altceva rău am făcut, aici avem libertatea de a aminti noi înşine celelalte păcate pe care le-am săvârşit.

Pocăinţa trebuie să fie lipsită de făţărnicie şi cu totul slobodă, iar nicidecum silită de vreme şi de obicei sau de persoana celui ce spovedeşte – altminteri nu va fi pocăinţă adevărată. Pocăiţi-vă, s-a zis, că s-a apropiat împărăţia Cerurilor (Mt. 4, 17). S-a apropiat, adică a venit, nu trebuie căutată îndelung; ea vă caută pe voi, caută dragostea voastră liberă; altfel spus: Pocăiţi-vă de bunăvoie cu inimă înfrântă. „Se botezau (se spune despre cei botezaţi de Ioan), mărturisindu-şi păcatele lor (Mt. 3, 6), adică: „Işi recunoşteau de bunăvoie păcatele”. Iar întrucât rugăciunea noastră este în primul rând pocăinţa şi cererea iertării de păcate, ea negreşit trebuie să fie întotdeauna lipsită de făţărnicie şi cu desăvârşire slobodă, iar nu fără de voie, stoarsă de obicei şi deprindere. La fel trebuie să fie rugăciunea şi atunci când este de mulţumire şi de slavoslovire. Recunoştinţa presupune în sufletul celui ce a primit facere de bine plinătatea simţământului slobod, viu, ce se revarsă fără îngrădire prin gură: Din prisosinţa inimii vorbeşte gura (Mt, 12, 34). Slavoslovia presupune extazul mirării în omul ce contemplă lucrurile nesfârşitei bunătăți înţelepciuni, atotputernicii a lui Dumnezeu în lumea duhovnicească şi materială, şi ca atare est de asemenea firesc ca ea să fie cu desăvârşire slobodă şi întru înţelegere. Indeobşte, rugăciunea trebuie să fie revărsare slobodă şi întru înţelegere deplină a sufletului omenesc înaintea lui Dumnezeu. Vărs sufletul meu înaintea Domnului (cântarea Anei, mama lui Samuil).

La rugăciune e nevoie de nefăţarnica părere de rău pentru păcate şi de cainţă nefățarnică: când înşiri păcatele arătate în rugăciune trebuie să le rosteşti simţind cu inima că păcatele tale sunt. Mai e nevoie de dorire înflăcărată de a nu mai greşi cu aceleaşi păcate.

Sfântul Ioan de Kronstadt

✝️ Sfântul Ioan de Kronstadt: Puterea vindecătoare a Sfintei Împărtășanii

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Un om s-a îmbolnăvit de ulcer la stomac. A îndurat nouă zile, fără a primi nici cea mai mică alinare de la medici. M-am rugat cu fierbințeală pentru el zicând: «Doamne, ești Viața noastră! Pe cât de ușor pot eu să mă gândesc la vindecare, pe atât de ușor poți Tu să o dăruiești. Vindecă pe robul Tău, Împărate, de boala lui îngrozitoare!». Mai apoi l-am împărtășit, iar acela a primit Sfânta Împărtășanie cu dreaptă credință. În după-amiaza aceleiași zile s-a însănătoșit, iar seara s-a ridicat din pat. Stăpânul Hristos l-a miluit și i-a redăruit sănătatea. Mă uimesc de puterea dătătoare de viață a Preacuratelor Taine! În slujirea mea preoțească, am întâlnit multe persoane bolnave care îndată s-au însănătoșit datorită credinței adânci, pocăinței și primirii Sfintei Împărtășanii.