ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

✝️ Trebuie să ni-i facem prieteni pe Sfinţi. Pentru că oamenii întotdeauna ne vor trăda, dar Sfinţii şi Maica Domnului nu ne vor trăda niciodată

- Posted in Sfinți și învățături by

"- Trebuie să ni-i facem prieteni pe Sfinţi. Pentru că oamenii întotdeauna ne vor trăda, dar Sfinţii şi Maica Domnului nu ne vor trăda niciodată

- Da? Dar cum? Că vreau să mi-i fac prieteni pe Sfinţi!”

- Dă-le adresa ta!

- Păi cum să le dau adresa mea?!

- Iată, aşa! – şi i-a întins un şirag de mătănii. Adică: roagă-te, roagă-te cu „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”, şi în momentul acela e ca şi cum ai trage un clopoţel la Sfinți şi i-ai chema, şi le-ai da adresa şi te vor cunoaşte acei Sfinţi."


Sfântul Paisie Aghioritul

✝️ Sfântul Paisie Aghioritul: Mântuirea omului depinde de secundă, nu de minut. Omul se mântuiește chiar și cu un singur gând smerit, în timp ce, dacă aduce un gând de mândrie, le pierde pe toate.

- Posted in Sfinți și învățături by

Sfântul Paisie Aghioritul: Mântuirea omului depinde de secundă, nu de minut. Omul se mântuiește chiar și cu un singur gând smerit, în timp ce, dacă aduce un gând de mândrie, le pierde pe toate.

Dumnezeu este bun; El vrea ca toți să ne mântuim. Dacă ar fi fost să se mântuiască numai puțini, atunci de ce S-ar mai fi răstignit Hristos? Poarta Raiului nu este strâmtă. Îi încape pe toți oamenii care se pleacă cu smerenie și nu sunt umflați de mândrie. Numai să se pocăiască, adică să-I dea lui Hristos povara păcatelor lor, după care vor putea trece ușor prin poartă.

După aceea avem și îndreptățirea că suntem făcuți din pământ, nu suntem numai duh, ca îngerii. Dar suntem fără de răspuns atunci când nu ne pocăim și nu ne apropiem cu smerenie de Mântuitorul nostru. Tâlharul de pe Cruce numai un iartă-mă a spus și s-a mântuit (Lc. 23, 40-43). Mântuirea omului depinde de secundă, nu de minut. Omul se mântuiește chiar și cu un singur gând smerit, în timp ce, dacă aduce un gând de mândrie, le pierde pe toate.

Trebuie să ne mântuim numai prin mărinimie. Nu există durere mai mare pentru Dumnezeu decât aceea de a-l vedea pe om in iad. Cred că de vom avea recunoștință față de multele binecuvântări ale lui Dumnezeu și un comportament smerit și cu dragoste față de chipurile Lui – semenii noștri – împreună cu puțină nevoință făcută cu mărime de suflet, este îndeajuns ca să avem sufletul odihnit atât în viața aceasta, cât și în cealaltă.

“Trezire Duhovnicească II” – Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești (Editura Evanghelismos, București – 2017).

✝️ Acum, când tot iadul este pe pământ, să ne iertăm unii pe alții. Iertarea este de sorginte divină. Când ierți începi să semeni cu Dumnezeu. Iertați, ca să fiți iertați!

Sfântul Paisie Aghioritul

"L-au întrebat:
De ce râdeai?
El a răspuns:
Păi când stăteați voi de vorbă, ședea dracul pe prag și tot scria, scria tot ce ziceți voi, și pe urmă i s-a terminat hârtia și a început să scrie pe coadă. Pe urmă ați terminat de vorbit și cineva dintre voi a zis: IARTĂ-MĂ, IARTĂ-MĂ ... Și îndată i s-a pârlit coada și dracul a pierit, și atunci am râs de bucurie." — Sfântul Paisie Aghioritul

Acum, când tot iadul este pe pământ, să ne iertăm unii pe alții. Iertarea este de sorginte divină Când ierți începi să semeni cu Dumnezeu. Iertați, ca să fiți iertați!

💳 Sfântul Paisie Aghioritul: Încet-încet, după cartelă şi buletin de identitate, adică după „îndosariere“, vor înainta în mod viclean la pecetluire.

- Posted in Profeții și Proorocii by

Vor sili pe oameni prin diferite mijloace viclene, să primească pecetea pe frunte sau pe mână.

Vor forţa astfel lucrurile şi vor spune:

„Vă veţi mişca numai cu cartele; banii se vor desfiinţa“.

Va da cineva cartela la magazin şi va cumpăra, iar vânzătorul va lua banii din bancă. Cel ce nu va avea cartelă, nu va putea nici vinde, nici cumpăra.

Pe de altă parte vor începe să facă reclamă „sistemului perfect“, pecetluirii cu raze laser a numărului 666 pe mână sau pe frunte, care nu se va vedea la exterior.

În acelaşi timp la televizor vor arăta că cutare a luat cartela cutăruia şi i-a luat banii din bancă şi vor spune mereu:

„Mai sigură este pecetluirea cu raze laser pe mână sau pe frunte, pentru că numai deţinătorul îşi ştie numărul lui."

(Extras din Trezire duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos

  • ✝️ Spunea Sfântul Paisie Aghioritul despre perioada care vine chiar înainte de pecetluire: / “Vă vor da cartele/carduri noi ca să vă obișnuiască cu ele. Când însă, le vor aduna pe toate la un loc (voia să spună buletinul, pașaportul, cardul de sănătate, permisul de conducere, contul bancar, etc) toate pe un singur card, pe acesta să nu-l primiți sub nicio formă, pentru că acesta va avea legătură cu pecetluirea care va urma (aceasta va fi etapa premergătoare înainte de pecetea care va fi pusă pe frunte și pe mâna dreaptă). Din păcate foarte mulți se vor înșela și vor spune "această cartelă nu este pecetea, deci o vom primi…", cumplite vremuri.”

  • ☦️ Parintele Nikolai Ragozin (†1981): “..vor da oamenilor legitimații evreiești 666. Este mai bine să mori de foame decât să le accepți …” / Nu-ți lua noua identitate! Să nu o primești! Antihristul va striga: "Este ușurință, este comoditate. Ia-o, că nu-i nimic. Când Îl ai pe Hristos înăuntrul tău, în afară orice lucru pe care îl faci, nu este nimic." Adică, atunci când primesc identitatea lui Antihrist, nu este nimic? Aveți grijă să nu vă lăsați înșelați! Nu vă lăsați înșelați de diavol și nu vă pecetluiți. Acest nou ID vă spun, să nu-l luați!

  • 💳 Arhimandritul Athanasie Mitilineos: "Acest card inteligent nu-l vom primi!" / "Aceste carduri simple pe care ni le trimit și ni le propun necontenit, putem - după iconomie - să le luăm pentru că trebuie să trăim; altfel nu vom putea să facem față nevoilor de zi cu zi. Aceștia, însă, ne vor trimite și un card inteligent care le va înlocui pe cele de dinainte. Aceștia cred oare că sunt mai inteligenți decât noi, creștinii, și că noi nu știm ce se ascunde în spatele lui? Acest card inteligent nu-l vom primi! Pentru aceasta merită să plecăm și în munți dacă trebuie, pentru că o vom face pentru dragostea lui Dumnezeu și vom avea asupra noastră harul Lui. În ceea ce privește supraviețuirea să nu vă neliniștiți, pentru că este grija lui Dumnezeu. Acest card să nu-l luăm pentru că, oricine îl va lua, nu va scăpa de pe pecetluirea care urmează".

  • 💵 Bancnotele sunt scoase din circulație! Este informația momentului în România: Sunt din ce în ce mai greu de găsit →

  • 🆔Dan Diaconu @ Trenduri Economice: ID Digital imediat după alegerile europene 🪪 → / [...] Partea cu adevărat diabolică va fi că ID-ul nu va fi obligatoriu. Doar că va exista un mic amănunt: nu vei putea face nimic dacă nu-l ai. Nici măcar nu-ți vei putea încasa salariul. Desigur, statul va facilita din ce în ce mai mult introducerea ID-ului. Spre exemplu, atunci când îți iei cartea de identitate ți se va da automat un ID. Cu alte cuvinte, „ți-l vor băga pe dracu-n casă”. Dacă vei ignora activarea, în cazul în care pierzi documentația, s-ar putea ca cineva să-ți fure identitatea, chestie pe care n-o dorești. Mă rog, indiferent de cum am da-o, nu vei mai putea să te miști fără o asemenea aberație. Cum vi se pare? [...]

  • ✝️ Arhimandritul Iustin Pârvu (1919-2013) despre buletinul electronic: / "Ce creştin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist? Creştinul adevărat ştie că la cea mai mică lepădare îl părăseşte harul lui Dumnezeu, şi cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui.
    Mă minunez când aud despre preoți şi monahi sihaştri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip. Mai bine ar tăcea. Călugării, mai cu seamă, sunt aceia care renunță la toate cele lumeşti şi acced spre cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii.
    Călugărilor, ca asceți trezvitori, nu li se permite să facă nici măcar compromisuri mici, dar astfel de devieri? Avem o responsabilitate mare, pentru că lumea ne vede pe noi, monahii, ca pe nişte modele, vase alese ale Duhului Sfânt.
    Dar tot aşa şi creştinii au datoria de a lumina prin viețuirea lor popoarele neortodoxe. Altceva este să accepte cipul cineva care nu a trăit într-un mediu ortodox, ci a fost crescut într-o mentalitate occidentală sau needucat defel, şi altfel i se socoteşte unuia care cunoaşte prorociile şi a fost crescut în Tradiția Ortodoxă.
    Dacă noi, creştinii, nu vom lupta împotriva compromisurilor, ceilalți nici atât. Şi atunci nu ne facem vinovați pentru generațiile viitoare pentru că nu le-am lăsat un model de rezistență? Dacă noi primim acum cipul, ceilalți de după noi vor primi liniștiți pecetea." — Părintele Iustin Pârvu

  • ⚠️ Ieromonah Macarie Banu: Se pregătește la nivel cultural, prin Eurovision, și prin alte lucrări, pe alte planuri, lipsirea de identitate, furarea identității oamenilor. / [...] De aceea se țintește către identitatea digitală, ca să nu mai știi cine ești, să nu mai ai identitate, să nu mai ai nume, să devii un număr.

  • 🆔 Realitatea: Românii, supuși controlului total. Prin simpla scanare a buletinului 🪪, polițiștii pot afla totul despre o persoană. Noua tehnologie este funcțională. 💡 → / Șoferii opriţi în trafic nu vor mai fi nevoiți să aștepte minute bune pentru ca poliţiştii să le "dea prin staţie" datele. Polițiștii de la Rutieră au acum posibilitatea de a afla, în doar câteva secunde, prin scanarea actelor de identitate, dacă persoana aflată la volan are vreo problemă.

  • ✝️ Părintele Justin Pârvu a spus-o acum 11 ani. Va veni vremea, nu prea departe, când toți și toate vor fi controlate electronic. Actele vor fi biometrice. / " [...] Nu veți mai putea să circulați fără ele. Să nu le acceptați, îndemna marele Duhovnic, alături de colegii săi de generație și viață sfântă, ca Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Adrian Făgețeanu, Părintele Ioanichie Bălan, Părintele Ioan de la Rarău, Părintele Craciun Opre, ierarhii IPS Bartolomeu Anania, PS Justinian, PS Sebastian și frații români de la Sfântul Munte Athos. Chiar dacă veți fi căutați și în crăpăturile pământului. Și să nu prim­iți nici vac­cinul și nimic ce aduc nou put­er­ile politice de azi. De aceea vă zic – aveți încredere că Dom­nul vă va da put­ere să măr­tur­isiți pen­tru El. Trăim într-o lume anarhică, întreaga clasă polit­ică este vra­j­mașă a lui Hris­tos și slu­ji­toare răului, de aceea numai sim­pla noas­tra vie­țuire, fără sa abdicăm de la prin­cipi­ile noas­tre creștine, este o măr­tur­isire și o muceni­cie de zi cu zi. Ce am trăit noi, chiar închiși în temnițele bolșevice, va fi nimic pe lângă ce veți trăi voi, ne avertiza Duhovnicul Neamului."

  • 🪪 A fost adoptat portofelul digital, proiectul a primit vot favorabil în Parlamentul European. Cetățenii se vor putea identifica și autentifica online, prezența fizică nemaifiind necesară, o practică care ridică probleme de încredere, securitate și confidențialitate. / Europarlamentarul Cristian Terheș susține că sistemul va fi folosit pentru supravegherea și control în masă.

  • 🅰️ Aurelian Popa: Harrari dezbate scorul "psihometric" și evocă discriminarea "individuală", adică excluziunea / VIDE⭕ → / Cum ar arăta o lume în care vei fi exclus aprioric doar pentru că ești așa cum te-a lăsat Dumnezeu pe acest pământ? AI-ul e doar o altă fațetă hidoasă a transumanismului.

  • ⚡️ Părintele Elpidie Vaianakis: despre noul Internet - vs - puterea Duhului Sfânt / "Internetul așa cum îl știm noi va fi desființat și va funcționa fără cabluri, cel nou care va apărea. Sateliții perfecționați cu inteligență artificială se vor ocupa de fiecare conexiune de pe pământ. Fiecare om va fi obligat cu noul internet al inteligenței artificiale să se conecteze, astfel încât cu numărul Antihristului pe care îl va avea obligatoriu înăuntru lui, nicăieri nefericitul nu se va mai putea ascunde. Atunci frecvențele radio vor fi folosite, ca cea mai teribilă armă care a existat vreodată pe pământ, pentru că va fi invizibilă și totuși la fel de necesară ca orice altceva pe acest pământ. Sateliții cu inteligență artificială vor patrula necontenit în jurul pământului, iar frecvențele fiecăruia dintre noi vor fi detectate cu precizie, astfel încât niciunul dintre noi să nu se mai poată ascunde nicăieri. Numai pe omul care crede în Dumnezeu din fericire nu îl va putea depista, pentru că în afară de faptul că nu va avea un cip în creier, credința și rugăciunea lui fierbinte vor crea cu puterea Duhului Sfânt un puternic scut de protecție, care într-un fel minunat îl va acoperi și îl va ghida." — Părintele Elpidie Vaianakis

  • 📛Pr. Peter Heers: Semnul fiarei, 666 și cardul unic de identitate → / [...] Acest semn sau pecete va avea două numere, unul general şi unul specific. Numărul general va fi 666, iar numărul specific va însemna codul numeric personal generat de banca internaţională sau de sistemul financiar. Reiese de aici că ei vor să te cunoască personal, să poată să te identifice ca supus. Deci, nu numai că va fi acel număr general. Dar vor ca acel număr, acea persoană, acea identitate să fie asociată cu identitatea lui antihrist. Deci ei vor ambele identităţi să se unească şi asta înseamnă supunerea persoanei sistemului lui antihrist.

  • 🪪 Fostul vicepreședinte Pfizer, Mike Yeadon: Identitatea digitală va fi utilizată în combinație cu CBDC (moneda digitală a băncii centrale) pentru a reduce populația. 💉 / "Cred că asta se va întâmpla și mă rog să greșesc. Știu că este șocant să auzi asa ceva și nu sunt singurul care spune asta.”
    Yeadon a subliniat că numărul de îmbolnăviri grave și decese a crescut brusc în ultimii ani.
    În calitate de cercetător farmaceutic experimentat, el a avertizat din nou despre pericolele vaccinurilor ARNm.
    "Companiile și guvernele au spus că sunt atât de mulțumiți de aceste produse încât construiesc fabrici pe fiecare continent pentru a produce miliarde de doze”, a spus Yeadon.
    El crede că vor face exact asta: Oamenii vor obține o identitate digitală, vor plăti cu un CBDC iar apoi OMS va spune că există o nouă pandemie. Companiile farmaceutice vor dezvolta un vaccin ARNm, iar guvernul va spune că trebuie să vă vaccinați pentru a vă păstra identitatea digitală valabilă.
    "Cred că majoritatea oamenilor vor urma apelul și se vor vaccina”, spune Yeadon.
    Și astfel oamenii din spatele agendei pot reduce în următorii ani populația la nivelul dorit .

✝️ Sfântul Paisie Aghioritul: Dumnezeu pe toate le pune în valoare spre binele nostru. Tot ceea ce el îngăduie este pentru folosul nostru duhovnicesc. Ştie de ce anume are nevoie fiecare dintre noi şi ne dă vreo boală, fie ca să ne răsplătească, fie ca să plătim păcatele.

- Posted in Abecedarul credinței by

"– Părinte, boala ajută întotdeauna?"

"– Da, întotdeauna ajută. Bolile îi ajută pe oameni să-şi 'ispăşească' păcatele atunci când nu au virtuţi. Sănătatea este un lucru mare, dar binele pe care îl pricinuieşte boala nu-l poate dărui sănătatea. Un bine duhovnicesc. Boala este o binefacere foarte mare, într-adevăr foarte mare! Îl curăţă pe om de păcat şi de multe ori îi asigură chiar şi răsplată. Sufletul omului este ca aurul, iar boala este ca focul care-l curăţă. Cu cât mai mult se chinuieşte omul de vreo boală, cu atât mai mult se curăţă şi se sfinţeşte, ajunge numai să facă răbdare şi s-o primească cu bucurie. Dumnezeu pe toate le pune în valoare spre binele nostru. Tot ceea ce el îngăduie este pentru folosul nostru duhovnicesc. Ştie de ce anume are nevoie fiecare dintre noi şi ne dă vreo boală, fie ca să ne răsplătească, fie ca să plătim păcatele."

Sfântul Paisie Aghioritul

💛 Cu cât vei lucra mai mult pentru Hristos, cu atât vei străluci mai mult şi te vei veseli

- Posted in Sfinți și învățături by

"De la stăpânul la care lucrezi, de la acela vei lua şi plată. Dacă lucrezi la stăpânul cel negru, îţi face viaţa neagră încă de aici. Dacă lucrezi pentru păcat, vei fi plătit de diavolul. Dacă lucrezi pentru virtute, vei fi plătit de Hristos. Si cu cât vei lucra mai mult pentru Hristos, cu atât vei străluci mai mult şi te vei veseli."Sfântul Paisie Aghioritul

✝️ Pocăinţa cea adevărată, este ca mai întâi omul să-şi simtă greşeala sa, să-l doară și apoi să ceară iertare de la Dumnezeu şi după aceea, să se mărturisească

- Posted in Abecedarul credinței by

Pocăinţa cea adevărată, este ca mai întâi omul să-şi simtă greşeala sa, să-l doară și apoi să ceară iertare de la Dumnezeu şi după aceea, să se mărturisească. În felul acesta va veni mângâierea dumnezeiască. De aceea întotdeauna recomand pocăinta şi mărturisirea. Nu recomand niciodată, numai mărturisirea."Sfântul Paisie Aghioritul


Sfântul Nicodim Aghioritul despre pocăința cea necontenită - poartă și liman al mântuirii pentru păcătoși

Cuvînt în care se arată în ce primejdie se află cei ce păcătuiesc cu nădejdea că se vor pocăi

Mulți sînt Creștinii care, după cum zice Sfînta Scriptură (la Iov15:16), ,,beau păcatul ca apa“. Pentru că fiecare dintre ei, mai înainte de a păcătui, cugetă și zice: Să păcătuiesc, și apoi mă voi mărturisi și mă voi pocăi! Iar după ce au păcătuit, într-adevăr unii se mărturisesc, dar după mărturisire nu se mai îngrijesc de păcat, ci zic: M-am mărturisit, m-am pocăit! ,,O rău gînd! De unde te-ai ivit să acoperi pămîntul cu vicleșugul?“ (Iisus Sirah, 37:3). O, amăgire foarte vătămătoare de suflet și înșelare a minții, ce acoperi pămîntul cu păcatele! Din care adînc ai ieșit? Cu adevărat, n-ai ieșit de altundeva, ci numai din iad. Dar oare nu se cade să te întorci iarăși la iad și să nu-i mai amăgești pe Creștini?

În cuvîntul acestei cărți noi vom vorbi despre primejdia care stă asupra celor ce păcătuiesc fără frică și nu se mai îngrijesc ca după aceea să facă o mărturisire și o pocăință adevărată.

Cu adevărat, nu s-a auzit niciodată ca vreun negustor, fără nici o pricină, să-și arunce toate averile lui în mare, cu nădejdea că are să le ia cîndva înapoi. Dar vai! - se află atîția Creștini neînțelepți, care își leapădă de bună voie curăția sufletului lor și harul lui Dumnezeu, care este darul cel mai de preț pe care ni-l dă Dumnezeu în lumea aceasta, cu nădejdea că-și vor lua înapoi acea curăție și acele daruri cerești prin mărturisire și pocăință. Și astfel se fac, ticăloșii, de-a pururea legații iadului, nădăjduind în nebunia lor că, atunci cînd vor vrea, își vor tăia aceste legături. Și așa își dau cheile sufletului lor în mîna lui satana, luceafărului întunericului, socotind că le vor putea lua înapoi de la el cînd vor voi ei. [...]

Deci se cade să se minuneze oricine cum, cu acest gînd amăgitor, vrăjmașul îi ispitește adeseori pe Creștini, îndemnîndu-i să păcătuiască și să cadă în toată fărădelegea, adăugînd la păcatul cel dintîi și alte mii, cu această mai înainte cugetare și nădejde, că se vor mărturisi și că duhovnicii îi vor ierta, alergînd ca niște Îngeri ai păcii pentru a nu-i lăsa pe Creștini să cadă în iad.

Însă se cuvine să ne minunăm și mai mult cum de nu cunosc Creștinii o astfel de amăgire atît de arătată a diavolului!? Și cum arată ei atîta nemulțumire către Dumnezeu, folosind mărturisirea și pocăința ca pricini ale păcatelor lor, iar bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu, care le pricinuiesc mîntuirea lor, ei le fac pricini ale căderii și pierzării lor! Dar, după cum buruiana cea otrăvitoare, numită nepellon, își produce otrava sa cu roua cea dulce a cerului, la fel și ticăloșii aceștia își produc otrava și moartea lor cu Sîngele cel prea-dulce și mîntuitor al lui Iisus Hristos. Căci Sîngele acesta care slujește la baia pocăinței și a mărturisirii ca să afunde păcatele lor, ei îl fac spre adăugarea și creșterea păcatelor lor. Vai! Și ce vătămare mai mare ca aceasta se poate afla? Și ce altceva este aceasta, decît numai că noi folosim doctoria nu spre vindecarea noastră, ci spre lauda și biruința diavolului. După cum se tînguiește de aceasta și dumnezeiescul Ambrozie, zicînd:„Doctoria noastră însuși diavolului se face laudă“ (Cartea a 2-a pentrupocăință).

✝️ Sfântul Paisie Aghioritul: Noi, oamenii, în aceste vremuri grele trebuie să dăm examene, este nevoie ca fiecare să se cerceteze în ceea ce face.

- Posted in Sfinți și învățături by

Sfântul Paisie Aghioritul

"Noi, oamenii, în aceste vremuri grele trebuie să dăm examene, este nevoie ca fiecare să se cerceteze în ceea ce face. Totuși, văd nepăsare, mai ales legată de faptul că (unii nu vor) să afle că va fi a doua Venire, pentru că se îngrijorează şi de aceea nu pot să petreacă. Ai înţeles ce se întâmplă? (Aceasta este pricina)... nu vor să audă ceva care să-i deranjeze! În vechime, să zicem, se auzea: „Va trece o cometă!” şi (deîndată) oamenii se cutremurau. Îşi ziceau: „Ia să fim cu băgare de seamă! Este posibil să murim, de aceea să ne pregătim, să ne spovedim, să facem o faptă bună!” Și începeau de aici înainte să se pregătească. (Sau auzeau): „Va fi război!” şi se pregăteau. Acum nu vor să mai audă despre a doua Venire, nu doresc să afle că va veni (vreodată) Antihrist. De ce oare?! Ca să-și petreacă viața!"Sf. Paisie Aghioritul

🌿Smerenia este o virtute plină de sens: îngăduie, îndură, tace ... Smerenia este putere și nu slăbiciune.

- Posted in Sfinți și învățături by

Gândeam: „Sunt pământ, și încă pământ păcătos”. Dar Domnul mi-a arătat mila Sa și mi-a dat din belșug harul Său și se bucură duhul meu pentru că deși sunt un ticălos, Domnul mă iubește și de aceea sufletul meu e atras spre El în chip nesăturat, iar când Îl voi întâlni, voi zice sufletului meu: uită-te la El, nu-L pierde „ca să nu ți se întâmple ceva mai rău” (Ioan 5, 14) pentru că sufletul îndură mari chinuri atunci când pierde harul Duhului Sfânt.

Credeți-mă, scriu înaintea feței Domnului, pe Care sufletul meu Îl cunoaște. Pentru a păstra harul, trebuie să ne smerim pururea.

Iată, Domnul smerește cu milostivire pe cei care-i slujesc Lui. Antonie cel Mare credea că în pustie el era mai bătrân și mai desăvârșit decât toți, dar Domnul l-a îndreptat spre Pavel Tebeul, și Antonie a văzut pe cel ce era mai bătrân și mai desăvârșit decât el.

Cuviosul Zosima credea că era monah din copilărie și că nimeni nu putea discuta cu el, dar a fost smerit de Maria Egipteanca și a văzut că era departe de a fi ajuns la măsura ei.

Sfântul Tihon (Zadonski) a fost smerit de un nebun întru Hristos care i-a dat o palmă și i-a zis: „Nu fă pe grozavul”.

Astfel, Domnul Cel Milostiv smerește pe Sfinți, ca ei să rămână smeriți până la sfârșit. Cu atât mai mult trebuie să ne smerim noi. De aceea, ziua și noaptea cer și eu de la Dumnezeu smerenia lui Hristos. Duhul meu însetează să o dobândească, pentru că este darul cel mai înalt al Duhului Sfânt. În smerenia lui Hristos e și iubire, și pace, și blândețe, și înfrânare, și ascultare, și îndelungă-răbdare și toate virtuțile sunt cuprinse în ea.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, pp. 147-148)

Smerenia şi slava lui Hristos

Dumnezeu Îşi descoperă tainele Sale sufletului smerit.

Toată viaţa lor Sfinţii s-au smerit şi au luptat cu mândria. Şi eu mă smeresc ziua şi noaptea şi, cu toate acestea, nu m-am smerit cât trebuie. Dar prin Duhul Sfânt sufletul meu a cunoscut smerenia lui Hristos, pe care ne-a poruncit să o învăţăm de la El, şi sufletul meu e atras spre El necontenit.
O, smerenia lui Hristos! Ea dă sufletului în Dumnezeu o bucurie de nedescris şi din pricina iubirii lui Dumnezeu sufletul uită şi pământ şi cer, şi toată dorinţa lui se avântă spre Dumnezeu.
O, smerenia lui Hristos! Cât de dulce şi plăcută este ea. Dar nu se găseşte decât la îngeri şi în sufletele sfinţilor. Noi însă, trebuie să ne socotim mai răi decât toţi, şi atunci Domnul ne va da şi nouă să cunoaştem smerenia lui Hristos prin Duhul Sfânt.
Domnul, slava Lui şi toate cele cereşti sunt cunoscute numai în Duhul Sfânt.
Domnul ne-a dat Duhul Sfânt şi noi am învăţat iubirea Domnului, iar dulceaţa iubirii lui Dumnezeu ne-a făcut să uităm pământul.
Iubirea lui Dumnezeu e arzătoare şi nu ne îngăduie să ne mai aducem aminte de pământ.
Cine a încercat-o, o caută neobosit ziua şi noaptea şi este atras spre ea. Ea se pierde însă de noi pentru mândrie şi înfumurare, pentru duşmănirea şi osândirea fratelui, pentru pizmă; ne părăseşte şi pentru un gând desfrânat ca şi pentru alipirea de cele pământeşti; pentru toate acestea harul pleacă şi atunci, pustiit şi abătut, sufletul tânjeşte după Dumnezeu cum tânjea părintele nostru Adam după izgonirea din Rai.
(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, p. 8)


"Lipsa smereniei este cauza multor tulburări. Omul smerit știe să rabde, să cedeze, să-și păstreze nădejdea. Smerenia nu are nimic de-a face cu nefericirea, nu provoacă milă, nu este o atitudine lipsită de demnitate, înjositoare. Smerenia este o virtute plină de sens; îngăduie, îndură, tace, lasă loc mâniei. Smerenia este putere și nu slăbiciune." — Monahul Moise Aghioritul


"Copilule, când vezi neajunsurile altora, să știi că starea ta duhovnicească nu este la nivelul potrivit. Roadele rugăciunii este să-i vezi pe alții ca pe îngeri.” — Starețul Efrem din Katunaki


"Dacă urăști chiar și o singură persoană, îl urăști pe Hristos Însuși după chipul Lui și ești departe de Împărăția Cerurilor." — Sfântul Gavriil (Urgebadze)


"Oameni indiferenți și lipsiți de milă care se gândesc doar la ei înșiși, își umplu inimile de o mare neliniște, suferă în interiorul lor de remușcările conștiinței și suferă deja în această viață. În timp ce cei milostivi, care îi hrănesc mereu pe alții cu dragostea lor, sunt din belșug săturați de iubirea lui Dumnezeu și de binecuvântările Sale bogate." — Cuviosul Paisie Aghioritul.

✝️ Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Simplificaț-vă viața și stresul va fugi!

- Posted in Sfinți și învățături by

"Nu deznădăjduiți văzând nedreptatea acestei lumi, căci ultimul cuvânt îl are Dumnezeu. Deci, în fiecare încercare, să spunem: Mulțumesc, Dumnezeule, pentru că acest lucru a fost necesar pentru mântuirea mea. Când omul își cunoaște cu smerenie starea sa păcătoasă, atunci este recunoscut de oameni ca fiind un om a lui Dumnezeu. Scopul nostru este să trăim într-un mod ortodox, nu doar să vorbim sau să scriem în mod ortodox. Acesta este motivul pentru care, vedeți, o predică nu informează, nu schimbă viața unei persoane, oricât de bună ar fi ea, decât dacă predicatorul trăiește de fapt credința."Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

✝️ Cuviosul Paisie Aghioritul: Cel mai mare dușman al sufletului nostru este duhul lumesc, pentru că ne atrage în chip plăcut și în cele din urmă ne amăgește veșnic

- Posted in Sfinți și învățături by

"Cel mai mare dușman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumesc, pentru că ne atrage în chip plăcut și în cele din urmă ne amăgește veșnic".

"Pentru că dacă l-am vedea pe diavol ne vom cutremura de frică și ne vom pocăi, iar duhul lumesc - lumea cu conforturile ei, ne învăluie plăcut și în cele din urmă ne robește cu păcatele, depărtându-ne de Dumnezeu."

Sfântul Paisie Aghioritul

enter image description here

Părinte, de ce diavolului i se spune "stăpânitorul lumii ?" Chiar şi este într-adevăr?

Asta mai lipsea, să stăpânească diavolul lumea. Când Hristos a spus despre diavol "stăpânitorul acestei lumi" (In. 16, 11), n-a înţeles că este stăpân pe lume, ci că stăpâneşte deşertăciunea, minciuna. Vai nouă, să lase Dumnezeu pe diavol să stăpânească lumea! Insă cei ce îşi au inima lor dăruită celor deşarte, lumeşti, unii ca aceştia trăiesc sub stăpânirea "stăpânitorului acestui veac" (Efes. 6,12). Adică diavolul stăpâneşte peste deşertăciune, peste "lume". Ce înseamna "lume"? Nu înseamnă podoabă, împodobirea deşartă? Aşadar cine e stăpânit de deşertăciune este sub ocupaţia diavolului. Inima robită de lumea deşartă păstrează şi sufletul atrofiat, şi mintea întunecată. Atunci, deşi se vede cineva că este om, dar în esenţă este avorton duhovnicesc. Gândul îmi spune că cel mai mare duşman al sufletului nostru, mai mare chiar decât diavolul este duhul lumesc, pentru că ne atrage în chip dulce şi în cele din urmă ne amărăşte veşnic. În timp ce de vom vedea pe diavolul însuşi ne va apuca frica şi vom fi nevoiţi să scăpăm la Dumnezeu, dobândind astfel raiul. În epoca noastră, multa "lume" - duh lumesc - a intrat în lume şi această "lume" o va distruge. Oamenii şi-au băgat înlauntrul lor "lumea" şi au alungat de acolo pe Hristos.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, vol. I - Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003)

✝️ Iehoviștii, mormonii, toți sectarii, musulmanii nu cinstesc Sfintele Icoane - cinstirea pe care o dăm noi icoanelor este considerată de către ei drept idolatrie

- Posted in Abecedarul credinței by

I-am spus cândva unui iehovist:

"Nu aveți deloc poze în case?"

"Ba da, avem.." îmi spune el.

"Păi mama, când copilul ei este plecat departe, nu sărută, de dor, fotografia copilului ei ?!?"

"Ba da, îl sărută..." îmi spune el.

"Ea sărută atunci cartonul, sticla, lemnul... sau pe copilul ei ?!?"

"Păi.., pe copilul ei, normal..." îmi spune el.

"Păi dacă ea, când sărută fotografia copilului ei", îi spun, "își sărută copilul și nu hârtia, așa îl sărutăm și cinstim și noi, ortodocșii, pe Hristos și sfinții, și nu pupăm hârtia, lemnul, sticla sau placa din pozele cele sfinte numite icoane, ci pe Însuși Hristos, sau pe ceilalți sfinți întipăriți frumos acolo ..."

— Sfântul Paisie Aghioritul

Ce este icoana?

Cuvântul „icoană” vine din grecescul „εικον”, care se traduce prin „chip, reprezentare” a ceva. Astfel, icoana este o reprezentare grafică a unui „prototip”, care poate fi o persoană, o faptă sau un adevăr, ea nefiind nimic în sine, ci doar o metodă de relaţionare cu „prototipul”, asemenea unei fotografii care ne aduce aminte de o persoană, un loc sau o întâmplare.

În ortodoxie (ca şi în catolicism), icoana este o reprezentare a unui personaj sfânt (Iisus Hristos, Sfânta Treime, Maica Domnului, îngeri sau diverşi sfinţi), a unui eveniment important (sărbătoare) sau unui adevăr, principiu sau învăţături de credinţă. Totuşi, icoanele nu sunt fotografii sau picturi, care surprind doar imaginea de moment, ci forme de mărturisire teologică. De aceea, ele conţin foarte multe simboluri.

De remarcat că traducerea literală a cuvântului grec εικονογραφία (iconografie) este „scrierea de imagini”, ceea ce înseamnă că icoanele sunt „Biblia neştiutorilor de carte”, adică o altă formă de exprimare a unor învăţături scrise în Biblie. Totodată, principiul iconografiei este foarte prezent şi în lumea modernă a calculatoarelor, fişierele sau programele fiind adeseori relaţionate prin „iconiţe”.

Dar cea mai vie icoană este omul, care este „chip al lui Dumnezeu”, menit să ajungă la „asemănarea cu Dumnezeu”.

De unde vin icoanele?

Principiul iconografiei coboară în istorie până în vremea Vechiului Testament. Primul simbol iconografic îl găsim pe vremea lui Noe; este curcubeul pe care Dumnezeu îl rânduieşte ca „semn al legământului dintre Mine şi pământ” (Facerea 9, 13). Apoi vom găsi şi alte simboluri iconografice: sângele de miel de pe casele evreilor care erau robi în Egipt, şarpele de aramă ridicat în pustie care prefigura jertfa lui Hristos, norul şi focul de deasupra tabernacolului, cei doi heruvimi din aur de pe capacul chivotului Legii, chipurile de heruvimi de pe ţesăturile din tabernacol, diadema sfinţeniei, etc.

Acelaşi principiu pătrunde şi în creştinism chiar din primul secol. Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca este considerat fondatorul iconografiei creştine, istoria bisericească menţionând că el pictează primele icoane creştine, cele ale Maicii Domnului şi ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Apoi, catacombele şi sarcofagele creştine sunt împodobite cu picturi iconografice.

Creştinismul însuşi avea, în sec. II, ca simbol, peştele, căci în greacă peşte=ihtis, care este monograma Crezului prescurtat „Iisus Hristos Theou Uios Sotir" (Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Mântuitorul).

Documente despre icoane se regăsesc la primii scriitori bisericeşti: Sfântul Tertulian şi Eusebiu de Cezareea, care susţine că a văzut cu proprii ochi icoane ale Mântuitorului Iisus Hristos şi ale Sfinţilor Petru şi Pavel.

Odată cu scoaterea creştinismului din ilegalitate, cultul icoanelor se va dezvolta atât de mult încât, la un moment dat, va stârni împotriviri iconoclaste.

Pentru a opri certurile şi tulburările pe tema icoanelor, Sinodul al VII-lea ecumenic va definitiva învăţătura ortodoxă despre icoane, stabilind motivele pentru care ortodocşii se închină înaintea icoanelor.

Care sunt motivele pentru care ortodocşii cinstesc icoanele?

Sinodul al VII-lea ecumenic a proclamat principiul de bază pentru cultul icoanelor: „Icoanele să fie cinstite nu cu cinstirea adevărată, care după credinţă se cuvine numai dumnezeirii [Sfintei Treimi], ci [tot aşa] cum se face cu semnul Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci, cu Sfintele Evanghelii, şi cu toate lucrurile sfinte”.

Totodată Sinodul rânduia ca „împreună cu imaginea cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci, în sfintele biserici ale lui Dumnezeu să se pună şi cinstitele şi sfintele icoane, pictate sau lucrate în mozaic, sau făcute din materii potrivite, pe sfintele vase şi veşminte, pe ziduri şi scânduri, în case şi pe drumuri".

Fundamentul acestor decizii a fost sintetizat definitiv de către Sf. Ioan Damaschinul, cel care va pune punct confuziilor teologice privind icoanele, acuzate de a fi idoli. „Icoanele nu sunt idoli, ci simboluri, astfel că, atunci când cineva venerează o icoană, nu se face vinovat de idolatrie. El nu se adoră simbolul, ci doar îl venerează. O astfel de închinare nu e adresată lemnului sau culorii sau pietrei, ci persoanei zugrăvite.” Principiul este asemănător cu funcţia pe care o are orice fotografie de astăzi: ea este cu atât mai preţioasă cu cât subiectul pe care îl reprezintă este mai preţios.

Icoanele sunt „chipuri cioplite”?

Marea confuzie în privinţa icoanelor, care se mai face şi astăzi de creştini insuficient documentaţi, pleacă de la Porunca a 2-a din Decalog, care interzice idolatria: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!”.

Piatra de poticnire în înţelegerea corectă a icoanelor este sintagma „chip cioplit”. Deşi porunca vorbeşte de chip şi asemănare (care se referă la funcţia iconografică), porunca se referă nu la icoană ci la idol, definit prin „lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!”

Prin urmare, rolul Poruncii a 2-a este acela de a feri pe credincios de idolatrie, de confuzia între Creator şi creatură, între Dumnezeu şi lucrurile materiale, în final între realitatea existenţei divine şi închipuirile minţii umane („idol” vine din grecescul εíδωλο = imagine înşelătoare, vis).

Aşadar, trebuie făcută bine diferenţa între icoană (reprezentare a Divinităţii) şi idol (reprezentare a unei false divinităţi).

De altfel, dacă în Vechiul Testament, Dumnezeu era nevăzut şi, prin urmare, nu putea fi reprezentat, prin Hristos Dumnezeu se face văzut, om asemenea nouă, ceea ce justifică teologic atât reprezentarea cât şi adorarea Sa, prin icoane. Sf. Ioan Evanghelistul exprimă biblic acest adevăr „Cuvântul (lui Dumnezeu) S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.”

La rândul său, Sfântul Pavel spune clar că prin Iisus Hristos, omul a văzut pe Dumnezeu în mod deplin căci „întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii”.

În concluzie, reprezentându-l iconografic pe Iisus Hristos, reprezentăm în realitate însăşi Divinitatea (este motivul pentru care în aura Mântuitorului apar simbolurile aseităţii divine, alfa şi omega, începutul şi sfârşitul).

Icoanele nu sunt idoli, pentru că Dumnezeu nu poate fi idol.

Icoana – fereastră spre cer

Icoana – fereastră spre cer

Cea mai frumoasă definiție pentru icoană este această metaforă: fereastră spre cer. O definiție cu adevărat inspirată.

Elementul comun al tuturor icoanelor este sfințenia persoanelor reprezentate în ele. Tocmai de aceea, icoana are această calitate: de a ne facilita legatura cu Dumnezeu și cu Sfinții Săi.

Ființa umană, grație dimensiunii sale spirituale, e însetată de Dumnezeu. Așa se face că omul e într-o continuă căutare. Câtă vreme el caută numai lucruri materiale, e nemulțumit și e mereu însetat. Își dorește cu ardoare un lucru, îl obține (cu mai mult sau cu mai puțin efort) și, inevitabil, după un timp relativ scurt, vrea altceva, altul devine obiectul dorinței sale ardente. Îl obține și pe acela, dar nici așa el nu-i mulțumit și rămâne într-o înfrigurată căutare a ceva nou.

De la o vreme, omul simte un gust amar, un soi de dezamăgire amestecată cu o lehamite ce nu poate fi vindecată și care îl duce încet într-o stare de deprimare fără un motiv aparent. Motivul însă există și el este cât se poate de întemeiat: în realitate, nu lucruri caută omul, de aceea se plictisește de ele imediat; nici oamenii nu reprezintă termenul final al căutărilor sale: oricât de speciali ar fi ei, nu-l împlinesc până la desăvârșire, mai încape întotdeauna în inima lui Cineva și locul acela e perceput ca un gol ființal câtă vreme el nu e umplut cu Cel Care Singur îl poate umple, cu – Dumnezeu.

Omul e făcut după chipul lui Dumnezeu și el tânjește după Creatorul său.

Agonisește în jurul său lucruri și oameni, dar faptul că rămâne mereu însetat de ceva sau de cineva nou – este dovada că altceva caută inima sa. Mai corect spus: pe Altcineva!

Numai Dumnezeu poate să umple inima omului, așa încât omul să se simtă cu adevărat împlinit. Dumnezeu Care, fiind Persoana Absolută (Treimea Personală Absolută), este Cel Care este dintotdeauna Același și veșnic Nou. Noutatea Sa vine pentru om din aceea că el înaintează la nesfârșit în cunoașterea lui Dumnezeu și în comuniunea cu El și niciodată nu ajunge la capăt, ci aprofundează mereu această comuniune-cunoaștere. Astfel, numai când omul Îl află pe Dumnezeu, înțelege sensul adevărat al căutărilor sale.

Icoana înlesnește accesul nostru spre Dumnezeu și spre toate persoanele sfinte care sunt reprezentate în ele.

Ca ortodocși, noi nu ne rugăm bucății de materie care este suportul pe care e zugrăvit chipul sfânt. Ci ne rugăm Sfântului însuși care este pictat pe suportul respectiv. Așa cum, atunci când privim fotografia unui om drag, nu o confundăm cu omul în cauză, ci ea reprezintă doar un pod de acces către persoana respectivă și un mijloc de aducere-aminte. Icoana este un mijloc de aducere-aminte și de comunicare cu Persoana sfântă cu care vorbim în rugăciunile noastre. Și, dacă nu aruncăm la gunoi fotografia unui om drag, pentru respectul și pentru dragostea ce i le purtăm omului din fotografie, cu atât mai mult pastrăm cu evlavie „fotografia” unei persoane sfinte.

Icoana este o fereastră spre cer, pentru că, rugandu-mă Persoanei sfinte care este zugravită în icoană, Persoana respectivă se apropie de mine, îmi ascultă păsul și mă ajută să ies din impas; în același timp, eu, cel care mă rog, particip nevăzut, cu toată ființa mea, la sfințenia Persoanei respective, mă împărtășesc de ea, după măsura mea, mă umplu, adică, de sfințenie pe cât pot să încap. Este o comuniune care mă ajută în desăvârșirea mea și mă apropie și ea pas cu pas de asemănarea cu Dumnezeu, spre care asemanarea sunt chemat și spre care tind, în virtutea chipului divin pe care îl port în mine prin creatie.

  • ✝️ Pictorul Vasile Neguş - discurs excepțional despre icoană și darul creației → Mai înainte de orice, ICOANA este teologia Bisericii Ortodoxe și opera Sf. Duh, „scrisăˮ prin culoare și prin mâinile omului ce se despătimeşte neîncetat!…De aceea, pictorii cei vechi nu se considerau autorii principali ai icoanelor, și fie nu se semnau pe ele, fie își scriau numele după ce începeau cu formula: „Cu darul și harul Sf. Duh, s-a săvârșit această icoană (sau pictura acestei Biserici) în anul Domnului […] de către […]ˮ. Așadar, primordial pentru o compoziție iconografică este transmiterea corectă a mesajului ei teologic, după dreptarul ortodoxiei, ceea ce implică o mare răspundere și o amplă pregătire teologică, practică și teoretică, pentru pictorul bisericesc. Căci „cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor (adică în Biserica lui Hristos, sub toate aspectele ei), ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlharˮ. Ca atare, tehnica icoanei este secundară, însă nici aceasta nu se aplică la întâmplare, ci urmărește toate etapele inițierii pe calea bătătorită a pictorilor consacrați de Biserică și numai printre jaloanele canoanelor sfinte. Astfel, singurul stil ce s-a ridicat la măsura posibilității reprezentării prin transfigurare a unui trup de om pnevmatizat, care a ajuns sfânt, este stilul consacrat deja şi numit: stilul BIZANTIN. În afara acestor repere veșnice, totul devine kitsch sau chiar erezie iconografică. Din păcate, astăzi aproape orice imagine este numită „icoanăˮ iar pangarele Bisericilor sunt pline cu kitsch-uri catoliciste! Iar altele, inclusiv pictura bisericească, se lustruiesc excesiv și se sorcovesc cu chenare alambicate si detalii inutile, încât adumbresc cu totul funcțiile si simplitatea icoanei, precum si caracterele ei aspaţiale și atemporale.

  • ✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Iubiți icoanele, iubiți Sfinții, iubiți Ortodoxia, căci doar așa putem ajunge la adevărata iubire de Dumnezeu, închinîndu-ne Lui în Duh și Adevăr. → Nu în zadar, Sfinții Părinți au numit icoana "Evanghelia în culori". Limba culorilor nu are nevoie de a fi tradusă, la fel ca și cea a muzicii, convingînd neamurile înainte ca ele să învețe a scrie și citi.

✝️ Sfântul Paisie Aghioritul: Pe morţi îi uşurăm prin rugăciunile şi milosteniile pe care le facem pentru sufletele lor. Rugăciunile şi parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposaţi pentru a fi ajutaţi înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutaţi cu nimic.

- Posted in Sfinți și învățături by

Sfântul Paisie Aghioritul

Pe morţi îi uşurăm prin rugăciunile şi milosteniile pe care le facem pentru sufletele lor. Rugăciunile şi parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposaţi pentru a fi ajutaţi înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutaţi cu nimic.

Răposații cer ajutor și sunt ajutați de rugăciunile credincioșilor, dar nu se pot ajuta pe ei înşişi. Adică Dumnezeu le dă posibilitatea să fie ajutaţi mai înainte de a se face a Doua Venire. Şi, pre­cum în această viaţă, dacă cineva este prieten cu împăratul poate mijloci şi ajuta un vinovat, tot astfel şi cel care este prieten cu Dumnezeu poate mijloci la El prin rugăciunea sa şi astfel să mute pe morţii vinovaţi dintr-o “temniţă” în alta mai bună, dintr-o “celulă” în alta mai bună. Sau îi poate muta chiar într-o “cameră”, sau într-un “apartament”.

Cei care se află în iad numai un singur lucru şi-ar dori de la Hristos: să trăiască cinci minute pentru a se pocăi. Noi, cei care trăim, avem posibilităţi de pocăinţă, în timp ce sărmanii răposaţi, nu-şi mai pot îmbunătăţi ei singuri starea lor, ci aşteaptă ajutor de la noi. De aceea suntem datori să-i ajutăm cu rugăciunea noastră.

Dumnezeu se înduioşează mai mult atunci când facem rugăciune pentru cei răposaţi decât pentru cei vii.

Să facem rugăciune pentru răposaţii care nu au plăcut lui Dumnezeu, pentru ca să facă ceva şi pentru ei. Şi mai ales când ştim că cineva a fost nemilostiv – vreau să spun că părea a fi nemilostiv, pentru că se poate să credem că a fost aşa, dar în rea­litate să nu fi fost – şi a avut o viaţă păcătoasă, atunci să facem mai multă rugăciune, patruzeci de Sfinte Liturghii pentru sufletul aceluia şi să dăm milostenie săracilor pentru mântuirea sufle­tului său, pentru ca, rugându-se săracii, Dumnezeu să-l ierte. Şi astfel, ceea ce nu a făcut acela, facem noi pentru el.

În timp ce un om care a avut bunătate, adică a avut intenţie de a face bine, chiar dacă viaţa lui nu a fost creştinească, numai cu puţină rugăciune este ajutat foarte mult.

Parastasele sunt cel mai bun avocat pentru sufletele celor adormiţi. Au puterea să scoată un suflet chiar şi din iad… spunea cuviosul Paisie Aghioritul (1924 - 1994).

☦️ Sfântul Paisie Aghioritul — Oamenii secolului XXI vor fi mântuiți și chiar vor dobândi sfințenie pentru trei ascultări:

- Posted in Sfinți și învățături by

Oamenii secolului XXI vor fi mântuiți și chiar vor dobândi sfințenie pentru trei ascultări:

  1. pentru păstrarea credinței ortodoxe și transmiterea ei altora, în special copiilor și nepoților lor,
  2. pentru pocăința zilnică și
  3. pentru participarea regulată la Sfintele Tainele ale Bisericii.

Cuviosul Paisie Aghioritul

✝️ Cuviosul Paisie Aghioritul: Moartea şi Viaţa Viitoare

- Posted in Sfinți și învățături by

Cei care sunt în iad ar dori un singur lucru de la Hristos: ca El să le dea cinci minute de viață pământească să se pocăiască. Noi, trăind pe pământ, avem o rezervă de timp pentru pocăință, în timp ce cei adormiți nu-și mai pot îmbunătăți situația, dar ei așteaptă ajutor de la noi. Prin urmare, suntem obligați să-i ajutăm cu rugăciunea noastră."Cuviosul Paisie Aghioritul

enter image description here

Morţii vinovaţi

– Părinte, atunci când omul moare, conştienti­zează imediat în ce stare se află?

– Da, îşi revine şi spune: “Ce am făcut? Dar ce folos!”. Precum un om beat, care, de pildă, îşi omoară mama, râde, cântă, deoarece nu-şi dă seama ce a făcut, iar atunci când se trezeşte plânge, se tânguieşte şi spune: “Ce am făcut?”, tot astfel şi cei care în această viată fac neorânduieli sunt ca nişte beţi. Nu-şi dau seama ce fac, şi nu-şi simt vinovăţia lor. Însă abia atunci când mor le pleacă această beţie şi îşi revin. Li se deschid ochii sufletului lor şi îşi conştientizează vinovăţia lor, pentru că sufletul, atunci când iese din trup, se mişcă, vede şi percepe totul cu o repeziciune foarte mare. Unii întreabă când va fi a Doua Venire. Însă pentru omul care moare se face într-un fel a Doua Venire, deoarece este judecat potrivit cu starea în care l-a aflat moartea.

– Părinte, cum sunt acum cei din iad?

– Sunt vinovaţi şi întemniţaţi, chinuindu-se potrivit cu păcatele pe care le-au făcut, şi aşteptând să se facă Judecata de Apoi. Există acolo condamnaţi cu pedep­se mari, există însă şi vinovaţi cu pedepse mai uşoare.

– Dar Sfinţii şi tâlharul?

– Sfinţii şi tâlharul sunt în Rai, dar nu au primit încă slava desăvârşită, aşa cum nici vinovaţii din iad nu au primit osânda deplină. Deşi Dumnezeu a spus de atâtea veacuri: “Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor, cu toate acestea adaugă timp, amânând sfârşitul, deoarece aşteaptă să ne îndreptăm. Dar noi rămânând în ticăloşiile noastre, îi nedreptăţim pe Sfinţi, pentru că nu pot primi slava desăvârşită pe care o vor lua după Judecata de Apoi.

Rugăciunea şi parastasele pentru cei adormiţi

– Părinte, morţii vinovaţi se pot ruga?

– Îşi vin întru simţiri şi cer ajutor, dar nu se pot ajuta pe ei înşişi. Toţi cei care se află în iad numai un singur lucru şi-ar dori de la Hristos: să trăiască cinci minute pentru a se pocăi. Noi, cei care trăim, avem posibilităţi de pocăinţă, în timp ce sărmanii răposaţi, nu-şi mai pot îmbunătăţi ei singuri starea lor, ci aşteaptă ajutor de la noi. De aceea suntem datori să-i ajutăm cu rugăciunea noastră.

 


 

Page 1 of 4