ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

✝️ Sfaturi de aur pentru viata de familie de la Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Acum staţi să vă spun cîteva lucruri de care să ţineţi seama, ca viitori părinţi ce sînteţi. Iar ce vă voi spune acum, vreau să ţineţi bine minte, să nu uitaţi, şi să aplicaţi întocmai, dacă nu vreţi să vă fie copilul ne­fericit şi voi la fel.

Vin la mine sute de părinţi care, plîngînd cu la­crimi în ochi, mă roagă să le ajut copiii, fiindcă se dro­ghează, sau au prieteni răi, sau îi înjură, le cer bani, ca să joace cărţi prin cluburi sau alte jocuri de noroc, iar cînd aceştia nu au bani să le dea, îi ameninţă şi chiar îi bat! Aşa ajung unii părinţi să-şi blesteme şi ceasul şi clipa în care i-au adus pe lume!

Am văzut părinţi plîn­gînd cu lacrimi amare, pentru halul în care au ajuns co­piii lor, spunînd că era mai bine de mii de ori dacă nu îi aveau! Fiindcă atunci ar fi avut un singur necaz şi-o singură supărare, din pricină că n-ar fi avut copii, pe cînd aşa, au mii de necazuri şi supărări, din pricina cumplitelor probleme pe care le fac în fiecare zi, de le este ruşine să se arate în lume. De aceea, mă roagă să îi ajut cu rugăciunile mele, pentru izbăvirea copiilor lor. Insă cînd îi întreb ce-au făcut ei sau ce fac în acel mo­ment pentru izbăvirea acelor făpturi nefericite, îmi răspund aproape toţi că nu pot face nimic, din pricină că le-au scăpat de sub control, de îndată ce au ajuns la vîrsta adolescenţei!

Iar eu le spun: „Era firesc să se întîmple aşa. De vreme ce nu aţi folosit deloc anii copilăriei, aşteptînd să vină adolescenţa ca să vă ocupaţi de copiii voştri, era firesc să culegeţi aceste roade, ba încă şi mai rele. Co­pilul este ca o plămadă. Cu cît este mai moale plămada, cu atît mai uşor se plăsmuieşte. La fel stau lucrurile şi cu copiii. Cu cît este copilul mai mic, cu atît se mode­lează, se formează, se educă şi se desăvîrşeşte mai lesne.

Acum, că v-aţi amintit şi voi că aveţi copii, sau mai degrabă ei v-au amintit acest lucru prin greşelile lor, cu pretenţiile şi cu căderile lor şi, în general, prin toată purtarea lor necuviincioasă, acum este prea tîrziu. Căci şi-au luat zborul precum o pasăre. Şi, odată ce pasărea şi-a luat zborul, anevoie se lasă prinsă, ca să nu spun că nu mai poate fi prinsă deloc!

Educarea unui copil este alfa şi omega tuturor îndatoririlor pe care le au părinţii faţă de această exis­tenţă umană pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, o aduc pe lume! Se poate socoti cu îndreptăţire că acei părinţi care au eşuat în ce priveşte educaţia propriilor copii, au eşuat în TOATE! In TOATE, mă auziţi? Fiindcă, dacă presupunem că există părinţi care şi-au închinat toată viaţa extinderii proprietăţilor lor industriale şi înmulţirii banilor, ajungînd mari magnaţi, însă nefăcînd nimic pen­tru o chibzuită educare a propriilor copii, vă spun că, nu numai că nu le-au oferit nimic acelora, dar chiar s-au luptat şi s-au ostenit să creeze oameni trîndavi, leneşi şi călcători de lege! Da! Vă încredinţez de adevărul spu­selor mele. Au plămădit nişte călcători de lege!

Şi ştiţi de ce? Din pricină că banul, cînd se află în mîinile unor oameni corupţi, le face rău şi celor ce au acei bani, dar şi altora pe care îi trag după ei. Fiindcă cei dintîi îi cumpără pe ceilalţi şi îi folosesc ca pe nişte fiinţe fără voinţă, cînd, unde şi pentru ce vor. În orice caz, nu pentru ceva bun!

Nu ştiţi oare că se zice că: „Banul corupe conşti­inţe"? Cuvînt mai potrivit despre înrîurirea pe care o au banii asupra conştiinţei omului şi mai ales în ce priveşte cumpărarea conştiinţelor oamenilor, de la începutul lu­mii, eu unul n-am auzit. Şi nu trebuie să mergem prea departe pentru a găsi pilde. Oare Iuda nu L-a vîndut pe Iisus pentru bani? Pentru treizeci de arginţi? Asta oare nu ne este de ajuns? Nu vă este de ajuns pentru a vă în­credinţa de puterea distrugătoare a banului, folosit de oamenii fără Dumnezeu? Şi, prin urmare, cei ce nu se îngrijesc de creşterea întru Dumnezeu a copiilor lor, ce credeţi că plăsmuiesc? Plăsmuiesc Iude! Fiindcă îşi adună comori aici pe pămînt, nepăsîndu-le de împărăţia Cerurilor.

De altminteri, de cele adunate aici, nici măcar ei nu apucă să se bucure, dar nici copiii lor, prost crescuţi, nu pot să le păstreze. Şi ştiţi de ce? Fiindcă, pe de o parte, părinţii au fost atinşi de acea boală cumplită, care este iubirea de arginţi. Şi vor muri în îmbrăţişarea aces­teia! Toate celelalte bunuri, lăsate de Dumnezeu oame­nilor, îi lasă indiferenţi. Prin urmare, vor muri fără a se putea bucura de ele! Iar copiii lor, din pricina decăderii, nu le pot păstra! Fiindcă a păstra bunurile este mai ane­voie decît a le dobîndi!".

într-adevăr, avea dreptate Bunicuţul, căci, aşa cum ne spuneau strămoşii noştri din antichitate: „Păstrarea bunurilor este mai anevoioasă decît dobîndirea lor".

„Prin urmare, dacă nu există o educaţie corectă, nu există nimic. Iar educaţia corectă nu se face cum vrem noi şi, mai ales, nu se face cînd vrem noi! Aceste două elemente trebuie să aibă un punct comun de por­nire şi, în mod obligatoriu, trebuie să coexiste. Iar punc­tul de pornire coincide întru totul cu momentul conce­perii copilului. Se continuă pe toată perioada sarcinii şi tot creşte, din ziua naşterii pînă la deplina maturitate a copilului, mai zise Bunicuţul.

De aceea, cele ce vă spun sînt de mare însemnă­tate, aşa că vreau să fiţi cu mare băgare de seamă! Grija părinţilor pentru copil, începe chiar din clipa în care co­pilul se află în pîntecele maicii sale! Da! Chiar de atunci!

Mă veţi întreba: Ce putem face noi pentru fătul şi, în general, pentru un copil aflat abia în pîntecele maicii sale?

Vă răspund: Voi singuri nu puteţi face nimic! Însă Acela ce a îngăduit conceperea acelui copil, poate TOTUL! Într-adevăr, există oare mai mare minune, decît minunea conceperii unui copil? Cu siguranţă, nu!

De aceea, noi ne vom adresa Aceluia şi Lui îi vom cere prin rugăciuni fierbinţi, să se îngrijească de desăvîrşirea trupească şi sufletească a copilului conceput, chiar din perioada în care se află în pîntecele maicii sale. Iar Acela, prin Dumnezeiescul Har al Sfîntului Duh, se va îngriji de amîndouă. Însă rugăciunile noastre nu se opresc aici. Ba dimpotrivă! După naşterea prun­cului, pe măsură ce creşte, noi trebuie să ne înteţim ru­găciunile.

Astfel dovedim că încredinţăm lui Dumnezeu în­suşi buna educare a copilului nostru. Iar cînd copilul se află sub directă şi neîntreruptă supraveghere şi îngrijire, fiind apărat de Dumnezeu, atunci putem fi încredinţaţi că niciodată n-o va apuca pe un drum greşit".

Parintele Porfirie. Stravazatorul, inaintevazatorul, tamaduitorul - Bunavestire 2002

✝️ Sfântul Porfirie Kafsokalivitul: Oricine nu se pocăiește, va fi pierdut.

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

"Nu vorbesc nimănui despre Hristos fără să mi se ceară. Eu aşa gândesc, dar voi faceţi cum credeţi.

Prefer să fiu înşelat în Biserică decât să o părăsesc. Nu vreau să mă mântuiesc fără Biserică şi nu voi părăsi niciodată corabia ei.

Nu poţi să comunici cu Hristos, şi să ai în acelaşi timp relaţii proaste cu ceilalţi oameni.

Nu câştigi un om cu asprimea, ci cu bunătatea.

Numai Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor.

Răul începe cu gândurile rele.

Nu te lupta să opreşti sau să îndrepţi greşelile celuilalt. Iubeşte-l aşa cum e, cu toate greşelile lui, iar Domnul se va îngriji de acestea.

Hristos nu vrea lângă EL oameni grosolani, ci delicați.

Când te înhață satana și te apasă, să nu rămâi nemișcat, așa cum rămân unii ce devin melancolici și cad pe gânduri ore întregi.

Zădărnicie e tot ce iei din egoism. Veșnicie este tot ce dai din iubire.

Când te rogi pentru un om pe care îl muncesc patimi păcătoase, să nu i-o spui, fiindcă diavolul va afla și va ridica îndârjire în sufletul tău și astfel rugaciunea ta nu va da rod. Să te rogi pentru acel om în taină, și astfel rugaciunea ta îl va ajuta.

Nu mi-e frică de iad și nu mă gândesc la rai. Îi cer numai Domnului să fie milostiv cu toată lumea și cu mine.

Oricine nu se pocăiește, va fi pierdut.

Mai întâi iartă-i pe aceia care te întristează.

Fii atent, căci trebuie să ne luptăm până când ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seamă.

Să mergi la Biserică în mod regulat, să te spovedești și să te împărtașești des și-atunci vei scăpa de toata frica și ți se vor tămădui toate rănile sufletești.

Te povățuiesc să ai mereu dragoste pentru toți. În primul rând dragoste apoi toate celelalte.

Să te spovedești periodic și temeinic, fiindcă, chiar de-ai fi Patriarh, dacă nu te spovedești, nu te mântuiești."


Sfântul Porfirie Kafsokalivitul.

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitu: Numai Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor — Oricine nu se pocăiește, va fi pierdut.

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

"Nu vorbesc nimănui despre Hristos fără să mi se ceară. Eu aşa gândesc, dar voi faceţi cum credeţi. Prefer să fiu înşelat în Biserică decât să o părăsesc. Nu vreau să mă mântuiesc fără Biserică şi nu voi părăsi niciodată corabia ei. Nu poţi să comunici cu Hristos, şi să ai în acelaşi timp relaţii proaste cu ceilalţi oameni. Nu câştigi un om cu asprimea, ci cu bunătatea. Numai Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor.

Răul începe cu gândurile rele. Nu te lupta să opreşti sau să îndrepţi greşelile celuilalt. Iubeşte-l aşa cum e, cu toate greşelile lui, iar Domnul se va îngriji de acestea.

Hristos nu vrea lângă El oameni grosolani, ci delicați. Când te înhață satana și te apasă, să nu rămâi nemișcat, așa cum rămân unii ce devin melancolici și cad pe gânduri ore întregi. Zădărnicie e tot ce iei din egoism. Veșnicie este tot ce dai din iubire. Când te rogi pentru un om pe care îl muncesc patimi păcătoase, să nu i-o spui, fiindcă diavolul va afla și va ridica îndârjire în sufletul tău și astfel rugaciunea ta nu va da rod. Să te rogi pentru acel om în taină, și astfel rugaciunea ta îl va ajuta. Nu mi-e frică de iad și nu mă gândesc la Rai. Îi cer numai Domnului să fie milostiv cu toată lumea și cu mine.

Oricine nu se pocăiește, va fi pierdut.

Mai întâi iartă-i pe aceia care te întristează. Fii atent, căci trebuie să ne luptăm până când ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seamă.

Să mergi la Biserică în mod regulat, să te spovedești și să te împărtașești des și-atunci vei scăpa de toata frica și ți se vor tămădui toate rănile sufletești.

Te povățuiesc să ai mereu dragoste pentru toți. În primul rând dragoste apoi toate celelalte.

Să te spovedești periodic și temeinic, fiindcă, chiar de-ai fi Patriarh, dacă nu te spovedești, nu te mântuiești"
.

— Sfântul Porfirie Kafsokalivitul

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul - rugăciunea pentru aproapele

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Dacă te rogi aşa: «Doamne, Iisuse, luminează, miluieşte şi îndreptează pe omul acesta!», atunci Domnul va începe să-i trimită celui în cauză gânduri bune.

Ori de câte ori spui «Doamne, miluieşte-l pe copilul meu!», Hristos îi trimite copilului tău gânduri bune. Cu cât te vei ruga mai mult, cu atât mai multe vor fi gândurile bune pe care le va primi. Treptat-treptat, copilul se va coace şi se va face aşa cum vrei tu.

✝️ Încredinţarea desăvârşită în mâinile lui Dumnezeu – aceasta este sfânta smerenie.

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Cel ce are sfânta smerenie nu vorbeşte deloc, adică nu se împotriveşte. Primeşte să i se facă observaţii, să-l controleze ceilalţi, fără să se mânie şi să se îndreptăţească. Nu-şi pierde echilibrul. Celui egoist, complexat, i se întâmplă contrariul: la început seamănă cu cel smerit însă, dacă îl deranjează puţin cineva, îndată îşi pierde pacea, se mânie, se tulbură.

Cel smerit este conştient de starea sa lăuntrică şi, deşi aceasta este urâtă, el nu-şi pierde personalitatea. Cunoaşte că este păcătos şi se întristează din pricina asta, dar nu deznădăjduieşte.

Încredinţarea desăvârşită în mâinile lui Dumnezeu – aceasta este sfânta smerenie.


— Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

☑️ Să nu te răzvrătești vreodată împotriva nici unei judecăți nedrepte care vine asupra ta, nici măcar în sinea ta.

- Posted in 📖 Abecedarul credinței by

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

Să nu te răzvrătești vreodată împotriva nici unei judecăți nedrepte care vine asupra ta, nici măcar în sinea ta.

Acesta este un lucru rău!

Răul începe întotdeauna de la gândurile rele. Când te amărăști și te răzvrătești, fie și numai în gând, îți pierzi așezarea duhovnicească. Îl împiedici pe Duhul Sfânt să mai lucreze și îngădui diavolului să facă un rău încă și mai mare.

Tu întotdeauna să te rogi, să iubești și să ierți, alungând din tine orice gând rău.


Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

❤️ Hristos este Totul! Iubiți-L pe Hristos și nu preferați nimic în afara iubirii Lui! / "Când Hristos vine sa locuiască în noi pe deplin, atunci fug toate problemele, toate înșelările, toată mâhnirea, tot păcatul. Acolo unde există iubirea lui Hristos, singurătatea se risipește. Ești liniștit, bucuros, plin. Nici melancolie, nici boală, nici apăsare, nici frământare, nici tristețe, nici iad. Hristos este Totul! Iubiți-L pe Hristos și nu preferați nimic în afara iubirii Lui!" — Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Răul nu se îndreaptă cu vorbe, ci cu rugăciune! / Răul nu se îndreaptă cu vorbe, ci cu rugăciune! Gândește pozitiv despre celălalt. Rugându-te, vei reuși, prin Hristos, să-l influențezi în bine. Să nu gândești nimic rău despre aproapele tău, fiindcă astfel îl vei influența în rău. — Părintele Porfirie Kavsokalivitul

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Şi casa ta poate fi o mănăstire ... / "Şi casa ta poate fi o mănăstire, care să nu difere cu nimic de cea adevărată. Ajunge numai să faci ce-ţi spun. Nu locul face mănăstirea, ci modul de viaţă. Aşa că du-te, roagă-te şi să ai răbdare în toate!" — Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

❤️ Hristos este Totul! Iubiți-L pe Hristos și nu preferați nimic în afara iubirii Lui!

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

"Când Hristos vine sa locuiască în noi pe deplin, atunci fug toate problemele, toate înșelările, toată mâhnirea, tot păcatul.

Acolo unde există iubirea lui Hristos, singurătatea se risipește. Ești liniștit, bucuros, plin. Nici melancolie, nici boală, nici apăsare, nici frământare, nici tristețe, nici iad.

Hristos este Totul! Iubiți-L pe Hristos și nu preferați nimic în afara iubirii Lui!
"

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

  • ✝️ Sf. Porfirie despre ecumenism: Acum toți se îngrijesc să se facă o singură religie „bună” ⭕ / Mă rog ca Dumnezeu să vă dea luminare să înțelegeți că nu are legătură religia noastră, Ortodoxia, cu celelalte religii. Totuși acum toată lumea, diferite mentalități, diferiți oameni, chiar mari, care nici măcar nu cred că există Dumnezeu, au impresia că nu trebuie să existe multe religii pentru că îi „scindează” pe oameni și îi aduc la dușmănie… Și toți se îngrijesc, mici, mari și statele și toate astea… să fie o singură religie. Și să fie în modul acesta: pentru că toate religiile sunt același lucru, să facem o nouă religie. Asta fac sioniștii și lucrează foarte tare pentru acest lucru, oamenii să lase să punem o nouă religie „bună”… și să lăsăm deoparte că există chin, că există Satana și cele ca acestea. Doar că Ortodoxia l-a pus pe Satana ca dogmă. Nu le știți? Sunt scrise în Evanghelie! Imediat ce-l negi pe Satana va fi că nu ești ortodox. Tu crezi că există Satana? Există într-adevăr duhul rău, precum îngerii și Sfinții, există și satanele/demonii. Îmi amintesc că a spus o doamnă: „Oho-ho-ho, nu, eu nu-l vreau pe Satana, nu cred în el, nu…” Nebunie! Acestea sunt cele care ne strică, duh rău spun și eu. Satana este duh rău. Ori spui duh rău, ori spui Satana, este același lucru…

  • ✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Răul nu se îndreaptă cu vorbe, ci cu rugăciune! / Răul nu se îndreaptă cu vorbe, ci cu rugăciune! Gândește pozitiv despre celălalt. Rugându-te, vei reuși, prin Hristos, să-l influențezi în bine. Să nu gândești nimic rău despre aproapele tău, fiindcă astfel îl vei influența în rău.

✝️ Sf. Porfirie despre ecumenism: Acum toți se îngrijesc să se facă o singură religie „bună” ⭕

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

Sf. Porfirie e mai puțin cunoscut ca opozant al ecumenismului și combatant al rătăcirilor de credință. Caracterul său era mai pașnic, mai puțin înclinat spre confruntări și critici și nu dădea foarte mare atenție mersului apocaliptic al lumii spre Antihrist.

Preocuparea sa principală era Hristos și harul Duhului Sfânt, însă nu ignora defel problemele cu care se confruntă lumea și modul cum este atacată Biserica și credința dreaptă.

Materialul scurt de mai sus, tradus din articol de pe Βήμα Ορθοδοξίας, ilustrează bine poziția sa pe aceste subiecte fierbinți ale zilelor noastre:

Mă rog ca Dumnezeu să vă dea luminare să înțelegeți că nu are legătură religia noastră, Ortodoxia, cu celelalte religii.

Totuși acum toată lumea, diferite mentalități, diferiți oameni, chiar mari, care nici măcar nu cred că există Dumnezeu, au impresia că nu trebuie să existe multe religii pentru că îi „scindează” pe oameni și îi aduc la dușmănie… Și toți se îngrijesc, mici, mari și statele și toate astea… să fie o singură religie. Și să fie în modul acesta: pentru că toate religiile sunt același lucru, să facem o nouă religie.

Asta fac sioniștii și lucrează foarte tare pentru acest lucru, oamenii să lase să punem o nouă religie „bună”… și să lăsăm deoparte că există chin, că există Satana și cele ca acestea. Doar că Ortodoxia l-a pus pe Satana ca dogmă. Nu le știți? Sunt scrise în Evanghelie!

Imediat ce-l negi pe Satana va fi că nu ești ortodox. Tu crezi că există Satana? Există într-adevăr duhul rău, precum îngerii și Sfinții, există și satanele/demonii.

Îmi amintesc că a spus o doamnă: „Oho-ho-ho, nu, eu nu-l vreau pe Satana, nu cred în el, nu…”

Nebunie! Acestea sunt cele care ne strică, duh rău spun și eu. Satana este duh rău. Ori spui duh rău, ori spui Satana, este același lucru…

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Răul nu se îndreaptă cu vorbe, ci cu rugăciune!

- Posted in 📖 Abecedarul credinței by

Răul nu se îndreaptă cu vorbe, ci cu rugăciune!

Gândește pozitiv despre celălalt. Rugându-te, vei reuși, prin Hristos, să-l influențezi în bine.

Să nu gândești nimic rău despre aproapele tău, fiindcă astfel îl vei influența în rău.


Părintele Porfirie Kavsokalivitul

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Şi casa ta poate fi o mănăstire ... / Şi casa ta poate fi o mănăstire, care să nu difere cu nimic de cea adevărată. Ajunge numai să faci ce-ţi spun. Nu locul face mănăstirea, ci modul de viaţă. Aşa că du-te, roagă-te şi să ai răbdare în toate!" — Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

✝️ Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul: Să ne întoarcem către Dumnezeu ca niște robi smeriți, cu glas rugător și implorător. Atunci rugăciunea noastră va fi plăcută lui Dumnezeu. Să stăm cu evlavie înaintea celui răstignit și să spunem: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă. — Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul

🔴 Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Nimeni nu poate deveni creștin fiind leneș. E nevoie de muncă. De multă muncă. ⚒ / Munca și dreptul la muncă sunt lăsate de Dumnezeu de la început prin porunca: „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul” (Facerea 1, 28). La fel zice și Sfântul Apostol Pavel: „Cel ce nu lucrează, nici să nu mănânce” (II Tesaloniceni 3, 10).

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Sfaturi pentru o Viață plină de Iubire și Bucurie / Una este ținta noastră: iubirea lui Hristos, a Bisericii, a aproapelui. Iubirea, slujirea lui Dumnezeu, dorul fierbinte, unirea cu Hristos și cu Biserica este raiul pământesc.

✝️ Cuvintele Sfântului Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991) către Mitropolitul Neofit de Morfu (61 de ani) / Vei vedea, fiule, că atunci când vei trece de 50 de ani, Dumnezeu are un plan de a schimba "echipajul" corabiei. Corabia lui Hristos este Biserica Ortodoxă: Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică. Doar această Biserică. Oricine este „căpitan”, fie că este patriarh, stareț, preot, diacon, îi va schimba dacă nu își fac bine treaba. El va permite să se întâmple o varietate de evenimente - boli, cutremure, inundații și un război masiv. Și după toate acestea va veni o mare pace cu noul echipaj al corabiei, pe care o va aduce Hristos. Și în echipaj nu sunt doar căpitanii, ci și oamenii simpli.

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Doar lumina poate alunga întunericul. / Imaginați-vă că vă aflați într-o cameră întunecată și începeți să vă fluturați brațele, încercând să împrăștiați întunericul. Dar nu poți să-l alungi așa. Deschide fereastra pentru a lăsa lumina să pătrundă în cameră, iar apoi întunericul va dispărea de la sine. Doar lumina poate alunga întunericul. Nu încerca să alungi din tine răul care este în tine. Mai bine deschideți ușile pentru a lăsa să pătrundă lumina. Iar lumina este Hristos. Atunci toate lucrurile întunecate care trăiesc în tine vor dispărea de la sine. Citiți cu atenție Sfânta Scriptură Viețile sfinților, lucrările Sfinților Părinți. Aceasta este lumina care alungă întunericul. Sf. Porfirie Kavsokalivitul

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: America va fi ștearsă! Mă auziți? Va fi ștearsă! / În Grecia vom trăi în condiții grele, se vor întâmpla multe lucruri rele, dar nu ca în America. America va fi distrusă! Ați auzit asta? Ștearsă de pe fața pământului. Nu va avea viață deloc, nu în câteva locuri, nu! Ea va fi complet ștearsă! De fenomene naturale și cataclisme, de boli, de răzbunarea altor state asupra lor, pentru că ei au provocat toate suferințele și relele care se întâmplă omenirii. Cel mai rău se va întâmpla cu ei, pentru că nu au pocăință, nu se pocăiesc. America va fi îngenuncheată, nu va mai fi o super putere. America va plăti pentru egoismul său, pentru mândria sa va primi așa o palmă, care o va pune în genunchi, de la însuși Dumnezeu. — discuția din 8 ianuarie 1985 dintre Sfântul Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991) și fiii săi duhovnicești

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul - Înlăuntrul nostru avem două lumi: cea bună şi cea rea. / Amândouă îşi sorb puterea din acelaşi izvor. Această putere este ca o baterie. Dacă la ea se conectează răul, ne duce la dezastru. Dacă se foloseşte de ea binele, atunci toate în viaţa noastră sunt frumoase, liniştite, dumnezeieşti. Deci, aceeaşi putere poate alimenta fie sinele cel bun, fie sinele cel potrivnic. Suntem robi unuia dintre cei doi - celui bun sau celui rău. Să urmărim să fim ai celui bun, nu al celui rău.

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Tot ceea ce facem – rugăciune, sfat, mustrare – să facem cu iubire / Mai presus de toate este iubirea. Lucrul de care trebuie să ne îngrijim, copiii mei, este iubirea pentru celălalt, sufletul său. Tot ceea ce facem – rugăciune, sfat, mustrare – să facem cu iubire. Fără iubire, rugăciunea nu foloseşte, sfatul răneşte, mustrarea îl vatămă şi-l nimiceşte pe celălalt, care simte dacă îl iubim sau nu, şi răspunde pe potrivă. Iubire, iubire, iubire! Iubirea fratelui ne pregăteşte să-L iubim mai mult pe Hristos. Nu-i frumos? Să răspândim iubirea noastră tuturor, dezinteresat, fără a căuta la starea lor. Când vine înlăuntrul nostru harul lui Dumnezeu, nu ne va păsa dacă ne iubesc sau nu, dacă ne vorbesc cu bunătate. Să nu ne strâmtoreze cele potrivnice. Să-i lăsăm pe toţi să ne vorbească aşa cum simt. Să nu cerşim iubirea. Să urmărim a iubi şi a ne ruga din tot sufletul pentru aceia. Atunci vom vedea că toţi ne vor iubi fără să urmărim aceasta, fără să le cerşim deloc iubirea. Ne vor iubi liber şi sincer din adâncul inimii lor, fără să-i silim. — Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 303-304

✝️ Sfântul Luca al Crimeii: Dumnezeu nu cere să dai socoteală, nici nu se supără, ci se bucură de întoarcerea noastră spre bine. Dar dacă nu-L vrem în viața noastră, nu vine, deși ne face bine, însă tot cât îi îngăduim noi. El respectă în chip desăvârșit libertatea noastră.

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Gândiți-vă cât de lipsiți de milă suntem noi oamenii când suntem sănătoși și ne îndeletnicim cu deșartele noastre griji lumești și alte neghiobii fără rost. Cultivăm astfel în noi un uriaș egoism și îndreptățire de sine.

Dumnezeu nu cere să dai socoteală, nici nu se supără, ci se bucură de întoarcerea noastră spre bine. Dar dacă nu-L vrem în viața noastră, nu vine, deși ne face bine, însă tot cât îi îngăduim noi. El respectă în chip desăvârșit libertatea noastră.

Prioritatea lui Dumnezeu însă, este să ne vindece mai întâi sufletul, apoi trupul.

De aceea bolile sunt „iubitele lui Dumnezeu”. Este expresia „pe cine îl iubește Domnul, îl ceartă”, adică pe cel pe care îl iubește (pe toți deopotrivă îi iubește, dar aici Apostolul vorbește despre dragoste cu reciprocitate), îl educă, îl instruiește, astfel încât să se îndrepte și să-i semene mai mult, pe măsura voinței și a răbdării fiecărui om.

Când avem dragoste sau fie și numai frica lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu intervine în viața noastră.

Starețul Porfirie a spus ceva nemaiauzit: Dumnezeu nu a deschis mintea medicilor ca să afle tratamentul cancerului, care este înaintea ochilor lor, deoarece „a văzut că astfel s-a umplut Raiul”. Totodată a spus că: „Sănătatea duhovnicească neutralizează cancerul”.

🔴 Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Nimeni nu poate deveni creștin fiind leneș. E nevoie de muncă. De multă muncă. ⚒

- Posted in 📖 Abecedarul credinței by

Munca și dreptul la muncă sunt lăsate de Dumnezeu de la început prin porunca: Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul” (Facerea 1, 28).

enter image description here

La fel zice și Sfântul Apostol Pavel: Cel ce nu lucrează, nici să nu mănânce” (II Tesaloniceni 3, 10).

Creștinii iubitori de Hristos sunt datori să trăiască cu mare cinste și corectitudine în societate.

Ei nu trebuie să fie leneși, lacomi, iubitori de averi, nici să se hrănească din furt.

Ci să-și întrețină viața și familia din muncă cinstită, cum ne învață și Sfânta Biserică.

Iar acolo unde lucrează – acasă, pe câmp, la fabrică – creștinii trebuie să fie model în toate.

Să fie blânzi, smeriți, răbdători, tăcuți și să se roage neîncetat, rostind Rugăciunea lui Iisus și orice alte rugăciuni scurte.

Apoi să nu înjure, să nu fure, să nu vorbească cuvinte de hulă, de osândire, știind că, pentru orice păcat și cuvânt deșert fiecare va da socoteală în fața lui Hristos.

De asemenea, să nu aducă niciun lucru străin în casele lor, nici să cumpere lucruri de lux și nefolositoare, în timp ce mulți nu au cu ce trăi. Apoi, din osteneala lor să facă milostenie după putere, și mila lui Dumnezeu le va binecuvânta casa, munca, viața și sufletul.

Arhimandritul Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate, volumul II, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p. 69


În ziua de azi, oamenii sunt foarte zăpăciti, fiindcă nu trăiesc simplu. Deschid multe fronturi, şi se pierd în grija cea multă. Eu pun în randuială un lucru-două, şi abia apoi mă gândesc la altele.

Niciodată nu fac mai multe lucruri deodată. Acum mă gandesc să fac lucrul cutare. Îl termin, şi abia după aceea mă gandesc să fac altceva – pentru că dacă încep altul fără să îl fi terminat pe primul, nu am linişte. Când cineva are de făcut mai multe deodată, o ia razna – şi numai ce se gândeşte la ele, ca îl şi apucă schizofrenia.

A venit la coliba mea un tânăr care avea probleme psihice. Mi-a spus că este chinuit, pentru că este supărat de problema moştenirii etc. „Despre ce moştenire vorbeşti?“, i-am spus. „Mai întâi ai nevoie de odihnă. Apoi trebuie să îţi iei diploma de absolvire, după care vei merge în armată, şi apoi să îţi cauţi un loc de muncă“. M-a ascultat, sărmanul, şi si-a aflat calea. Aşa se află pe sine oamenii.

Părinte, şi eu obosesc repede când lucrez. Nu înţeleg care-i pricina.

– Ceea ce îţi lipseşte ţie este răbdarea. Şi pricina pentru care nu poţi să ai rabdare este că te apuci de multe. Te împrăştii în multe părti, şi oboseşti. Asta îţi pricinuieste şi o nervozitate, fiindcă ai mărime de suflet şi îţi dai osteneala. Când eram în mănăstire, aveam un slujitor la tâmplărie – pe bătrânul Isidor. Sărmanul de el, nu avea deloc răbdare. Începea să facă o fereastră, se descuraja; se apuca să facă uşi, se supăra şi le lăsa. După aceea, se apuca să facă acoperişuri. Pe toate le lasă neterminate. Nimic nu scotea la capăt. O parte din lemn se pierdea, altă parte se tăia greşit. Aşa se omoară câte unul fără să reuşească nimic. Sunt unii care, deşi au puteri limitate, putând face numai un lucru-două, se apucă şi se încurcă în multe – însă nu fac nimic cum se cuvine şi îi trag după ei şi pe altii. Pe cat se poate, să facă omul numai un lucru-două, să le termine cum se cuvine având mintea curată şi odihnită, şi după aceea să înceapă altceva: căci dacă mintea se împrăştie, ce lucruri duhovnicesti va face omul după aceea? Cum îşi va aduce aminte de Hristos? (…)

Părinte, oare nu e mai bine ca un lucru să fie facut mai pe îndelete, ca să ne putem câştiga liniştea?

– Da, fiindcă atunci când lucrează cineva cu linişte îşi păstrează pacea şi îşi sfinţeste întreaga zi. Din păcate, n-am înţeles că atunci când lucrăm ceva prea repede dobândim o nervozitate iar lucrarea care se face cu nervozitate nu e sfinţită. Scopul nostru nu trebuie să fie a face multe într-o continuă nelinişte. Aceasta e o stare diavolească. Lucrul de mână care se face cu linişte şi rugăciune se sfinţeşte şi sfinţeste şi pe cei care îl folosesc – şi asa are sens atunci când mirenii cer lucru de mână de la monahi ca binecuvântare; în timp ce lucrul făcut cu grabă şi nervozitate transmite această stare diavolească şi celorlalţi. Treaba grăbită, făcută cu nelinişte, este caracteristica oamenilor celor mai lumeşti. Sufletele tulburate care lucrează transmit tulburare şi prin lucrul lor de mână, iar nu binecuvântare. Mult influenţează starea omului lucrul de mână pe care il face, până şi lemnul! Înfricoşat lucru! Rezultatul muncii omului e pe potriva stării în care se află când o face. Dacă este nervos şi se mânie şi înjură, ceea ce face nu va avea binecuvântare; iar de cântă, de spune rugăciunea, se sfinţeste şi lucrul lui. Unul e lucru diavolesc, iar celălalt dumnezeiesc. Dacă vă purtaţi cu evlavie şi lucraţi cu rugăciune, vă veţi sfinţi mereu şi toate se vor sfinţi. Atunci când cineva are mintea la Dumnezeu i se sfinţeste lucrul său, rucodelia sa. Dacă, de pildă, fac o cutie şi spun şi rugăciunea, mă rog şi în acelasi timp lucrez spre slava lui Dumnezeu. Scopul meu nu e să fac cutii şi să le fac repede, ca să fac multe şi totodată să fiu neliniştit. Asta e o stare demonică. Nu pentru asta am venit în mănăstire: am venit ca să ne sfinţim şi să sfinţim ceea ce facem. Aceasta e pricina pentru care uneori te simţi ca o funcţionară zeloasă în îndatoririle tale, pentru că atunci când alergi să-ţi pui în rânduială treburile, uiţi să-l iei şi pe Hristos. În schimb, dacă porneşti cu rugăciunea, te vei simţi ca o slujitoare a lui Hristos. De aceea, bagă şi rugăciunea în lucrul tău, ca să va sfinţiti şi tu, şi lucrul tău. Ştii cum binecuvântează atunci Dumnezeu, şi câte bunătăti şi binecuvântări trimite?

munca intelectuală

Părinte, când lucrarea este intelectuală (de pildă o lucrare de traducere), cum este cu putinţă să spui rugăciunea în aşa fel incât lucrarea pe care o faci să se sfinţeasca?

– Atunci când lucrarea e intelectuală, dacă mintea ta este la Dumnezeu lucrarea se sfinţeste, fiindcă trăieşti în atmosfera lui Dumnezeu, deşi nu poţi spune rugăciunea. Când cineva e într-o stare duhovnicească, se ajută mult pe sine. Nu încearcă să înţeleagă noimele cu mintea, ci se luminează şi le află prin luminarea dumnezeiască.

Dar când nu am această stare duhovnicească şi trebuie să fac o astfel de lucrare?

– Atunci să o faci, dar să te rogi şi să ceri luminare de la Dumnezeu. Să cauţi să te ajuţi, pe cât poţi, cu noimele dumnezeieşti, şi să lucrezi cu evlavie. Să faci la fiecare oră, sau din două în două, câteva minute, câteva minute întrerupere, în care să spui rugăciunea.

Mai ales în lucrarea de traducere eşti foarte împrăştiat, Părinte. Trebuie să cauţi cuvinte, să citeşti comentarii…

– Am spus şi în alte dăţi: ceea ce ajută cel mai mult la traduceri este nevoinţa cu gânduri curate, care îl fac pe om vas al harului. Atunci tâlcuirile dumnezeieşti ies din luminarea dumnezeiască, nu din minte, din dicţionar şi din călimara cu cerneală. Vreau să spun că trebuie să ne sprijinim pe ceea ce e mai însemnat, adica pe dumnezeiesc, nu pe ceea ce vine în rândul al doilea, adică pe omenesc.

Părinte, grija departează totdeauna de Dumnezeu?

– Ascultă de la mine următorul lucru: când un copil se joacă şi este absorbit de jucării, nu-şi mai dă seama dacă tatăl lui este alături şi-l mângâie; dar dacă-şi întrerupe puţin joaca, atunci îşi dă seama. Aşa şi când avem vreo grijă, nu putem pricepe dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu dă, iar noi nu simţim. Ia aminte să nu risipeşti puterile tale preţioase în griji de prisos şi în lucruri deşarte, care într-o bună zi se vor face toate praf. Aşa te oboseşti şi trupeşte, şi mintea ţi-o împrăştii fără rost, iar după aceea, Îi dai lui Dumnezeu oboseala şi căscăturile în vremea rugăciunii, la fel cu jertfa pe care a făcut-o Cain. În mod firesc, şi starea ta lăuntrică va fi la fel ca starea lui Cain, cu nelinişte, şi oftaturi pe care ţi le va pricinui aghiuţă, care va fi alături de tine. Să nu risipim fără rost rodul, miezul puterilor noastre, lăsând după aceea cojile pentru Dumnezeu. Grija trage toată măduva inimii şi nu lasă nimic pentru Hristos. Dacă vezi că mintea ta fuge mereu şi se duce la treburi etc., trebuie să înţelegi că nu mergi bine şi să te neliniştesti, căci te-ai îndepărtat de Dumnezeu. Să înţelegi că eşti mai aproape de lucruri decât de Dumnezeu, de zidire decât de Ziditor. De multe ori, din păcate, o satisfacţie lumească înşala chiar şi pe monah atunci când face o lucrare. Omul este zidit să facă binele în mod firesc, pentru că Ziditorul lui e Bun. Dar monahul se nevoieşte ca să se facă din om înger. De aceea, lucrarea lui în cele materiale trebuie să se limiteze doar la cele absolut necesare, ca să lucreze în cele duhovniceşti. Atunci şi bucuria lui, ce va izvorâ din roadele duhovniceşti pe care le va produce, va fi duhovnicească, iar unul ca acesta se va hrăni şi va hrăni cu îmbelşugare. Cu munca şi grija multă se uită de Dumnezeu. Părintele Tihon spunea: ‘Faraon dădea multă muncă şi mâncare multă israeliţilor, ca să uite de Dumnezeu‘. În vremea noastră, diavolul i-a absorbit pe oameni prin materie, în multe lucruri. Munca multă, mâncare multă, ca să uite de Dumnezeu (Ieşire 1, 13-14), şi astfel să nu poată – sau mai bine zis, să nu vrea – să pună în valoare libertatea ce li se dă, ca să-şi sfinţească sufletul…

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești I – Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 62


Asemenea agricultorului care muncește din greu, dar apoi culege roadele muncii sale, şi creştinii, văzând şi adunând roadele ostenelilor lor şi ale seminţelor dumnezeieşti, sunt cuprinşi de bucurie. „Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând, mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind, vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor” (Psalmul 125, 5-6).

Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând, mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind, vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor — Psalmul 125, 5-6)

Agricultorul, la timpul potrivit seamănă şi adună recolta. Tot aşa, creştinul are un asemenea timp. Agricultorul ştie timpul când trebuie să semene. Tot aşa, creştinul cunoaşte timpul potrivit când trebuie să semene sămânţa sa – acesta este timpul vieţii pământeşti. „Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (II Corinteni 6, 2).

Agricultorii cumpătaţi şi înţelepţi nu lasă să treacă timpul în care trebuie să semene, ci atunci se ostenesc şi seamănă. Tot aşa, creştinii cumpătaţi şi înţelepţi nu lasă să treacă timpul vieţii de aici, ci se ostenesc şi seamănă seminţele lor, se căiesc, săvârşesc faptele pocăinţei, fac faptele milosteniei ş.a. Vremea de acum este numai vremea semănatului, iar în veacul viitor nu va mai fi aceasta. Acum este vremea potrivită să te căieşti, să plângi pentru păcate, să te rogi, să faci bine tuturor, căci în veacul viitor nu vei mai putea săvârşi toate acestea.

Agricultorul se osteneşte şi seamănă, nădăjduind la rodul care ia naştere din seminţe. Tot aşa, creştinul se osteneşte şi seamănă cu nădejdea la rodul duhovnicesc, la răsplata milostivă a lui Dumnezeu. La vremea secerişului, agricultorii seceră roadele coapte ale ostenelii lor. Tot aşa şi creştinii, roadele ostenelilor lor şi ale seminţelor dumnezeieşti le seceră la sfârşitul veacului şi la învierea din morţi. Agricultorii, adunându-şi roadele ostenelilor lor, se bucură. Tot aşa şi creştinii, văzând şi adunând roadele ostenelilor lor şi ale seminţelor dumnezeieşti, sunt cuprinşi de bucurie. „Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând, mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind, vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor” (Psalmul 125, 5-6).

Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, pp. 92-93

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Sfaturi pentru o Viață plină de Iubire și Bucurie

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

„Hristos este Iubirea Noastră”

Una este ținta noastră: iubirea lui Hristos, a Bisericii, a aproapelui. Iubirea, slujirea lui Dumnezeu, dorul fierbinte, unirea cu Hristos și cu Biserica este raiul pământesc.

Iubirea lui Hristos este iubirea aproapelui, a tuturor, a vrăjmașilor. Atunci când iubești, trăiești în Omonia. Nu vezi nici mașinile, nici lumea, nimic. Ești înlăuntrul tău împreună cu persoana pe care o iubești. O trăiești, te bucuri de ea, te însuflețește.

Gândiți-vă că persoana pe care o iubiți este Hristos. Hristos în mintea ta, Hristos în inima ta, Hristos în întreaga ta ființă, Hristos pretutindeni. Ai harul și poți suferi toate pentru Hristos. Poți chiar să și pătimești pe nedrept. Să rabzi nedreptăți pentru Hristos, ba chiar cu bucurie.

Dacă sufletul se zbârcește și devine nevrednic de iubirea lui Hristos, atunci Hristos rupe legăturile, căci El nu vrea lângă Sine suflete „grosolane”. Sufletul trebuie să-și revină, pentru a deveni vrednic de Hristos, să se pocăiască de șaptezeci de ori câte șapte.

Adevărata pocăință va aduce sfințenia. Să nu zici: „trec anii, nu sunt vrednic”, ci „mi-amintesc că am avut și eu zile deșarte, când nu trăiam aproape de Dumnezeu”.

Și în viața mea au fost zile deșarte. Eram de 12 ani când am plecat în Sf. Munte. Ăștia nu sunt ani? Bineînțeles, eram mic copil, dar am trăit 12 ani departe de Dumnezeu. Atât de mulți ani! ...

Despre Rugăciune

Iubiți rugăciunea, vorbirea cu Domnul. Iubirea este totul, dragostea de Domnul, de Mirele Hristos. Ca să nu trăiți în întuneric, întoarceți butonul rugăciunii, așa încât lumina dumnezeiască să vină în sufletul vostru.

Înainte de rugăciune, omul trebuie să se pregătească prin rugăciune. Întoarcerea către Hristos, împreună-vorbirea, învățătura, cântarea, căndeluța, tămâia – toate alcătuiesc atmosfera potrivită, astfel încât toate să se facă simplu, întru simplitatea inimii.

Rugăciunile noastre nu sunt ascultate, pentru că nu suntem vrednici. Trebuie să devii vrednic pentru a te ruga. Nu suntem vrednici, fiindcă nu-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape de ceva, de boală sau altele sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem de la El putere și întărire ca să le răbdăm pe toate. Să ne rugăm simplu și lin, fără patimă și constrângere, căci cu cât „vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează.

„Și chiar dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată” Așadar, răbdare, credință și liniște. Și chiar dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată și dacă este pentru binele nostru, ne va da ceea ce trebuie și când trebuie.

Iarăși, când înălțăm cereri pentru lume, să le spunem tainic, prin rugăciunea care se face „întru ascuns” și nu se vede. Multa împrăștiere nu ușurează rugăciunea. Lăsați telefoanele, comunicările și multele cuvinte cu oamenii. Dacă Domnul nu ajută, ce să facă strădaniile noastre? Îi ajutăm mai bine de departe cu rugăciunea.

Când pierdeți harul dumnezeiesc, să nu faceți nimic. Să vă continuați viața și lupta voastră lin, simplu, până ce fără zbucium, vor veni iarăși iubirea și dragostea și dorul fierbinte după Hristos. Atunci harul vă va umple și vă veți bucura.

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

Sursa: Fragmente selectate din Ne vorbește părintele Porfirie, Viața și cuvintele, Ed. Egumenița, 2003, pp. 150 – 195, 300 – 380.


Citește:

✝️ Cuvintele Sfântului Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991) către Mitropolitul Neofit de Morfu (61 de ani)

- Posted in ☦️ Profeții și Proorocii by

enter image description here

Vei vedea, fiule, că atunci când vei trece de 50 de ani, Dumnezeu are un plan de a schimba "echipajul" corabiei. Corabia lui Hristos este Biserica Ortodoxă: Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică. Doar această Biserică. Oricine este „căpitan”, fie că este patriarh, stareț, preot, diacon, îi va schimba dacă nu își fac bine treaba. El va permite să se întâmple o varietate de evenimente - boli, cutremure, inundații și un război masiv. Și după toate acestea va veni o mare pace cu noul echipaj al corabiei, pe care o va aduce Hristos. Și în echipaj nu sunt doar căpitanii, ci și oamenii simpli.

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Doar lumina poate alunga întunericul.

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

enter image description here

Imaginați-vă că vă aflați într-o cameră întunecată și începeți să vă fluturați brațele, încercând să împrăștiați întunericul.

Dar nu poți să-l alungi așa. Deschide fereastra pentru a lăsa lumina să pătrundă în cameră, iar apoi întunericul va dispărea de la sine.

Doar lumina poate alunga întunericul.

Nu încerca să alungi din tine răul care este în tine.

Mai bine deschideți ușile pentru a lăsa să pătrundă lumina. Iar lumina este Hristos. Atunci toate lucrurile întunecate care trăiesc în tine vor dispărea de la sine.

Citiți cu atenție Sfânta Scriptură Viețile sfinților, lucrările Sfinților Părinți. Aceasta este lumina care alungă întunericul.

Sf. Porfirie Kavsokalivitul

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: America va fi ștearsă! Mă auziți? Va fi ștearsă!

- Posted in ☦️ Profeții și Proorocii by

enter image description here

În Grecia vom trăi în condiții grele, se vor întâmpla multe lucruri rele, dar nu ca în America. America va fi distrusă!

Ați auzit asta? Ștearsă de pe fața pământului.

Nu va avea viață deloc, nu în câteva locuri, nu! Ea va fi complet ștearsă!

De fenomene naturale și cataclisme, de boli, de răzbunarea altor state asupra lor, pentru că ei au provocat toate suferințele și relele care se întâmplă omenirii.

Cel mai rău se va întâmpla cu ei, pentru că nu au pocăință, nu se pocăiesc.

America va fi îngenuncheată, nu va mai fi o super putere.

America va plăti pentru egoismul său, pentru mândria sa va primi așa o palmă, care o va pune în genunchi, de la însuși Dumnezeu.

  • discuția din 8 ianuarie 1985 dintre Sfântul Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991) și fiii săi duhovnicești

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul - Înlăuntrul nostru avem două lumi: cea bună şi cea rea.

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Înlăuntrul nostru avem două lumi: cea bună şi cea rea.

Amândouă îşi sorb puterea din acelaşi izvor.

Această putere este ca o baterie.

Dacă la ea se conectează răul, ne duce la dezastru.

Dacă se foloseşte de ea binele, atunci toate în viaţa noastră sunt frumoase, liniştite, dumnezeieşti.

Deci, aceeaşi putere poate alimenta fie sinele cel bun, fie sinele cel potrivnic.

Suntem robi unuia dintre cei doi - celui bun sau celui rău.

Să urmărim să fim ai celui bun, nu al celui rău.


Să vă mai dau un exemplu.

În toate părţile lumii există undele hertziene, dar nu le sesizăm.

Îndată ce deschidem receptorul, le simţim, le auzim.

Acelaşi lucru se întâmplă şi când pătrundem în lumea duhovnicească. Îl trăim pe Hristos, zburăm. Atunci simţim mari bucurii şi avem frumoase trăiri duhovniceşti.

Atunci, încet-încet, devenim robi ai binelui, robi ai lui Hristos.

Şi, când cineva devine rob al binelui, atunci nu mai poate grăi de rău, nu mai poate urî, nu poate minţi. Nu poate, chiar de ar voi.

Cum să vină în sufletul său vicleanul, să-i aducă deznădejde, dezamăgire, moli-ciune şi altele asemenea? Harul dumnezeiesc îl umple şi acelea nu au putere să intre înăuntru.

Nu pot intra atunci când cămara sa e plină de prietenii cei duhovniceşti - înţeleg prin asta pe îngeri, sfinţi, mucenici şi, mai cu seamă, pe Domnul.

Dimpotrivă, când cineva se înrobeşte omului celui vechi, atunci este stăpânit de duhul cel rău şi nu poate săvârşi binele, se umple de răutăţi, judecăţi, mânie ş.a.

Când năvăleşte asupra voastră răul, să alunecaţi şi să vă întoarceţi spre bine. Să prefaceţi, să preschimbaţi orice rău în bine.

— Sfântul Porfirie

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Tot ceea ce facem – rugăciune, sfat, mustrare – să facem cu iubire

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by

Mai presus de toate este iubirea. Lucrul de care trebuie să ne îngrijim, copiii mei, este iubirea pentru celălalt, sufletul său. Tot ceea ce facem – rugăciune, sfat, mustrare – să facem cu iubire.

enter image description here

Fără iubire, rugăciunea nu foloseşte, sfatul răneşte, mustrarea îl vatămă şi-l nimiceşte pe celălalt, care simte dacă îl iubim sau nu, şi răspunde pe potrivă. Iubire, iubire, iubire! Iubirea fratelui ne pregăteşte să-L iubim mai mult pe Hristos. Nu-i frumos?

Să răspândim iubirea noastră tuturor, dezinteresat, fără a căuta la starea lor. Când vine înlăuntrul nostru harul lui Dumnezeu, nu ne va păsa dacă ne iubesc sau nu, dacă ne vorbesc cu bunătate. Să nu ne strâmtoreze cele potrivnice. Să-i lăsăm pe toţi să ne vorbească aşa cum simt. Să nu cerşim iubirea. Să urmărim a iubi şi a ne ruga din tot sufletul pentru aceia. Atunci vom vedea că toţi ne vor iubi fără să urmărim aceasta, fără să le cerşim deloc iubirea. Ne vor iubi liber şi sincer din adâncul inimii lor, fără să-i silim.

Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Editura Egumeniţa, 2003,  pp. 303-304