“Istoria omenirii este plină de felurite crime, dar nu este păcat mai mare decât războaiele, în special ale timpurilor noastre, „războaiele mondiale”, când, într-un fel sau altul, toți oamenii sunt antrenați la fratricid: unii se bucură astăzi că sunt uciși sute de mii, chiar milioane de o singură parte; mâine, cei ce au avut de suferit se bucură că au fost răzbunați cei uciși.

Și astfel întreg Pământul se învăluie în întunericul dușmăniei iadului.

Duhul Sfânt părăsește sufletele oamenilor și deznădejdea sălășluiește în sufletele lor.

Au trecut 30 de ani, pacea încă nu s-a dobândit, întunericul nu s-a risipit și lumina iubirii încă nu luminează clar Pământul.

În acei ani de coșmar, eu m-am rugat îndelung, mai ales noaptea. Plângeam în hohote ore întregi și mă rugam „pentru pacea a toată lumea.” “

— Sfântul Sofronie de la Essex

Am auzit odată de la un stareț următorul cuvânt: „Cel mai mare dar al lui Dumnezeu către om este moartea și nimeni nu i-l poate lua”.

Cât de adevărat este acest cuvânt! Cu toții vom muri și fiecare se poate folosi de acest sfârșit inevitabil moștenit în urma căderii lui Adam ca de unul din cele mai de preț daruri ale lui Dumnezeu.

Se cuvine să înfruntăm moartea cu bărbăție, urmând pilda mucenicilor care mărturiseau: „De vreme ce cu toții vom muri, cel puțin să murim cum se cuvine!”.

Părintele Sofronie povestea că, în timpul războiului cu Germania, poporul rus a trecut prin suferințe de neînchipuit: milioane de oameni și-au pierdut viața, fie pe câmpul de luptă, fie din pricina foametei. În ciuda vremurilor deosebit de grele, un preot din Moscova le-a propus credincioșilor săi:

‒ Vrând-nevrând, cu toții postim acum. Să slujim, așadar, zilnic Sfânta Liturghie și să ne împărtășim cu Sfintele Taine.

Nici un deces nu s-a înregistrat în acea parohie.

Preotul le-a insuflat o asemenea râvnă enoriașilor săi, încât ei au primit de bunăvoie foametea care era fără de voie, preschimbând moartea în izvor de viață.

Oamenii au folosit această încercare ca pe un prilej de a se înfățișa înaintea lui Dumnezeu, Cel ce a spus: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4; Luca 4, 4).

Iar Dumnezeu le-a dăruit, în schimb, putere și viață în Hristos, Care este „Pâinea Vieții ce s-a coborât din Cer” (Ioan 6, 41) și „Cuvântul Vieții” (Ioan 1, 1) și i-a izbăvit pe toți de la moarte.

(Arhimandritul Zaharia Zaharou, Adu-ți aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa 2, 4-5) – Cele trei perioade ale vieții duhovnicești în teologia Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iași, 2015, pp. 171-172)

Blog-ul SACCSIV: CEO al JPMorgan Chase: „Al treilea război mondial a început deja”

"Ia seama la tine însuţi. Cercetează-te pe tine însuţi şi vezi: cum se înalţă sufletul deasupra fratelui tău, cum pentru aceasta şi vine un gând rău care nu place lui Dumnezeu şi prin aceasta sufletul se smereşte. Dacă nu se smereşte, atunci vine o ispită mică. Dacă iarăşi nu se smereşte, începe lupta curviei. Şi dacă tot nu se smereşte, cade într-un păcat mic. Şi dacă nici atunci nu se smereşte, va veni un păcat mare. Şi aşa va păcătui până ce se va smeri."

"A recunoaşte în tine însuţi mândria e lucru foarte chinuitor. Dar, chiar dacă n-ai înţeles mândria ta, smereşte-te."

— Arhimandritul Sofronie

Niciodată să nu uitaţi şi să nu vă îndoiţi de Dragostea lui Dumnezeu pentru voi! Când zic să nu vă îndoiţi, vreau să zic nu că e interzis să vă îndoiţi, dar că nu e nevoie să faceți asta.

Despre patima deznădejdii n-o să dau răspunsuri directe, dar nădăjduiesc să puteţi descoperi fiecare, din ce voi spune, câte ceva.

Descopăr un lucru: că noi nu ştim ce este aceea deznădejdea, pentru că nu am cunoscut niciodată altceva, decât deznădejde. În deznădejde ne-am plămădit din pântecele maicii noastre şi vă spun rezultatul unei căutări de-ale mele, de-a lungul unei vieţi, care s-a luminat prin mărturia părintelui Sofronie. Părintele Sofronie mărturisea că lumea de după Primul Război Mondial n-a mai fost niciodată cum era înainte. Şi el cunoştea lumea de dinainte, la începutul Primului Război Mondial avea 18 ani, era om în toată firea. Zice: Pacea care se simţea în lume, viaţa aşezată și tihnită nu a mai fost de-atunci. Şi după al Doilea Război Mondial a fost și mai rău, Harul s-a ridicat dintr-acest fraticid mondial şi, într-o mare măsură, Harul a părăsit lumea. Spunea apoi un lucru cumplit: Dacă, oarecumva, va veni un al treilea război mondial, Credinţa pe pământ va fi aproape cu neputinţă! Vă spun doar ca să ştiţi încotro merg lucrurile şi asta-i partea întâi: Ţineţi-vă mintea în iad, adică să fim realişti! Dar, nicidecum nu deznădăjduim!

— Părintele Rafail Noica

• În Biserică nu intri într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea.

• În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare.

• Nu suntem sfinți! Nici preotul, nici mirenii, toți avem patimi și neputințe, dar vrem să rămânem până la sfârșit aici, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom sfinți unul pe celălalt.

• Tot timpul, oriunde ne-am afla, vom avea de împlinit o Lucrare lăuntrică, va trebui să ne asumăm viața și oamenii din jur.

• Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat. E un eșec total al unui mesaj hristic să ai pretenția nebună ca oamenii să fie sfinți, să fie fără greșeală.

• Când judeci, când cârcotești împotriva celorlalți, de dimineața până seara, când îi consideri pe ceilalți veșnic vinovați de nefericirea ta, evoluția ta spirituală s-a închis.

• Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el.

• Priviți la Iisus, la felul Lui de a viețui, de a gândi, de a mânca, de a respira... lăsați-L să vă umple de bucuria Lui.

— Sfântul Sofronie de la Essex