"Să te certe pe tine Domnul!" (Iuda 1, 9)

"Dacă vorbim despre tradiţia Bisericii, vedem că în Evhologiu bogat (Tipografia Cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1896), la pagina 404, se menţionează că Molitfele cu pricina sunt „pentru cei ce pătimesc de la diavol şi pentru toată neputinţa”, iar în Molitfelnicul din 1992 şi cel din 2002 (Ed. IBMBOR, Bucureşti) se prevede că Molitfele în speţă sunt „pentru cei ce pătimesc de la diavol şi pentru toată neputinţa, care se citesc şi în ziua Sfântului Vasile” (pag. 334).

Deci, Molitfele Sfântului Vasile nu se citesc doar la îndrăciţii de genul celor din Gadara (a se vedea Mt. 8, 28-34), ci şi la neputincioşii de genul femeii gârbove (a se vedea Lc. 13, 10-17). Preot Gabriel Ciofu

Când se citesc aceste molifte?

„Aşa cum indică şi cartea de cult numită Molitfelnicul, în ziua de 1 ianuarie, când se face pomenirea Sfântului Vasile. Ele se rostesc solemn prin îngenunchere la sfârşitul Sfintei Liturghii din acea zi. De asemenea, se mai citesc odată cu săvârşirea slujbei aghiasmei celei mici sau a sfeştaniei în casele credincioşilor, mai ales în perioada de după Anul Nou sau în Postul Paştelui. Se mai citesc legate şi de slujba Maslului săvârşit în biserică sau la casele celor bolnavi, ori în legătură cu slujbele săvârşite celor ce sunt tulburaţi şi supăraţi de farmece şi duhuri necurate.” (Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula, Biserica şi Cult pe înţelesul tuturor)

„De regulă, Moliftele Sfântului Vasile se citesc în biserică în prima zi a anului, după Sfânta Liturghie, când este ziua autorului lor. Cu aceasta începem anul: cu lepădarea de diavolul şi unirea cu Hristos.” (Părintele Ilarion Argatu)

În fiecare an, la data de 1 ianuarie se face pomenirea a trei evenimente importante: praznicul Tăierii împrejur a Domnului, cinstirea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare și Anul Nou.

La Praznic Împărătesc și la început de an calendaristic, dorim tuturor un An nou, binecuvântat, cu pace, cu sănătate, cu bucurie și cu rodire duhovnicească spre slava lui Dumnezeu! Sfântul Vasile cel Mare să fie apărător și ocrotitor al vieții noastre! Mulți ani trăiască, întru mulți ani fericiți!

Punându-ne împreună într-o zi, când ți se va părea ție că este de cuviință, fă nouă praznic cuviincios. Apoi, spune și celorlalți care vor fi mai pe urmă, cum că noi suntem una la Dumnezeu și noi negreșit vom mijloci înaintea lui Dumnezeu cele pentru mântuire, pentru cei ce ne vor săvârși praznicul pomenirii noastre.

Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur

Tropar — Glasul 4
Ca cei ce ati fost întocmai la obicei cu Apostolii şi lumii învăţători, rugaţi-vă Stăpânului tuturor să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.

Pricina praznicului acestuia a fost în acest chip: în zilele împărăției lui Alexios I Comnenul (1081-1118), care a luat împărăția după Nichifor Botaniates (1078-1081), s-a făcut împărțire și prigonire între bărbații cei pricopsiți în învățături și îmbunătățiți. Căci unii cinsteau mai mult pe marele Vasile, zicând despre dânsul că este înalt la cuvinte, ca unul ce a cercetat și a ispitit firea lucrurilor prin sine, și cum că era atât de mult îmbunătățit, încât puțin îi lipsea de a-l asemăna pe el cu îngerii.

• Tăierea împrejur cea după trup a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos

  Împlinindu-se opt zile de la Naștere, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit a primi tăierea împrejur, pe de o parte ca să împlinească legea, cum spune în Evanghelie: N-am venit să stric legea, ci s-o împlinesc, pentru că El se supunea legii, ca pe cei vinovați și robiți de dânsa să-i facă liberi, precum zice apostolul: A trimis Dumnezeu pe Fiul Său, Care S-a născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere; iar pe de alta ca să se arate că a luat trup adevărat și să astupe gurile eretice, care ziceau că Hristos n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nălucire S-ar fi născut.

• Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei

  Cel între ierarhi preaales, între dascăli preaînțelept și între toți sfinții preamult plăcut lui Dumnezeu, Sfântul părintele nostru Vasile cel Mare, a avut ca patrie Pontul, ce este în Capadocia, și s-a născut din părinți binecredincioși și de Dumnezeu cinstitori. Tatăl său se numea Vasile, iar mama sa Emilia, care a născut patru fii de parte bărbătească: pe Petru și pe Sfântul Vasile, pentru care ne stă înainte cuvântul, pe Grigorie și pe Navcratie, și o fiică, al cărei nume era Macrina.

• Sfântul Mucenic Vasile din Ancira
• Sf. Mucenic Teodot
• Sfântul Grigorie Nazianzul, tatăl Sfântului Grigorie Teologul


• Citește în continuare: https://sinaxar.ortodoxia.ro/post/1-ianuarie

"Nu-ți faci rugăciunea cu cuvinte, dar unindu-te tot timpul cu Dumnezeu prin purtarea ta, viața ta va fi o rugăciune continuă si neîntreruptă."

Sfântul Vasile cel Mare spune că „este mai bine să stea soarele din călătoria sa, decât să rămână Psaltirea necitită în casele creștinilor. Și precum soarele este mai mare între ceilalți luminători, așa este Psaltirea între celelalte cărți insuflate de Duhul Sfânt”.

Să aveți Psaltirea ca pe un cozonac bun. Când ți-e foame, mai tai o felie, mai mănânci, mai faci treabă, apoi mai citești o catismă, două-trei, cât poți. — Părintele Ilie Cleopa - Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, pp. 229-230

Ieri i-am sărbătorit pe cei trei ierarhi ce au pus bazele ortodoxiei în Imperiul Bizantin. În contextul dezbaterii moderne în care unele voci au contestat utilitatea unei biserici în raport cu cea a unui spital, este de folos să reamintim faptul că unul dintre acești ierarhi, Sfântul Vasile cel Mare, este primul ctitor de spitale din lume, fondatorul unor așezăminte numite „vasiliade”, adresate cetățenilor din toate păturile sociale, unde cei bolnavi primeau îngrijire trupească și sufletească.

Prezentatorul de televiziune Dan Negru a subliniat acest aspect într-un scurt text:

„Fondatorul primelor spitale din lume e sărbătorit azi, în ziua în care se vorbește cel mai mult despre spitale în România. Spitalele au apărut datorită valorilor creștine! Grecii, romanii sau egiptenii, „barosanii” care au cucerit lumea până atunci, NU aveau spitale.

Spitalele au apărut în era creștină ca anexe ale mănăstirilor și ca urmare a ideii creștine că un om care suferă este un frate care trebuie ajutat! Sfântul Vasile cel Mare e unul din cei trei ierarhi sărbătoriți azi, a fost primul ctitor de spitale din lume!” a încheiat omul de media.

Și Biserica este la rândul ei și un fel de „spital”, unde sufletul primește ajutor și îngrijire, prin harul lui Dumnezeu. Indiferent de avansul tehnologic, întotdeauna vindecarea trupului, în perspectiva veșniciei ființei umane dar și a echilibrului în această viață, va trebui însoțită și de cea sufletului. Lucrarea celor două, împreună, este calea binecuvântată.

Doamne ajută!