ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

✝️ Icoana femeilor mucenice din temnițele comuniste — operă a doamnei Elena Murariu

- Posted in Icoane și Artă Bizantină by

Sunt reprezentate femeile martir din temnițele comuniste:
Anița Nandriș - Cudla, Elisabeta Rizea și Maria Plop.

Icoana a femeilor din temnițele comuniste — operă a doamnei Elena Murariu

Trei reprezentante ale demnității românești în fața unui regim opresiv.

✝️ Rugăciune către Martirii și Mărturisitorii care au pătimit în închisorile din perioada comunismului — a Episcopului Macarie Drăgoi

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Sfinții Închisorilor

Sfinților Martiri și Mărturisitori cei ce ați pătimit în închisorile din perioada comunismului, ați plătit cu preț de sânge libertatea și demnitatea neamului și Bisericii noastre în vremurile acestea de pe urmă. Voi sunteți luminile care ne luminează calea în întunericul acestui veac, zidul de apărare în fața nevăzuților vrăjmași. Pentru aceasta venim înaintea voastră și cu osârdie ne rugăm vouă: ridicați vălul cel greu al nesimțirii și neiubirii noastre. Scuturați de pe noi lanțurile slăbiciunilor și compromisurilor noastre. Îmbărbătați firile noastre slabe și îndoielnice în fața împotrivitorilor. Insuflați în noi dragoste pentru Biserică, pentru neam și pentru aproapele. Cei care v-ați rugat pentru chinuitorii și ucigașii voștri, învățați-ne și pe noi să ne iubim vrăjmașii. Cei care v-ați lepădat de răzbunare și v-ați pus sufletele pentru semenul vostru, întăriți-ne întru poruncile lui Hristos Cel Răstignit și Înviat. Cei care ați prefăcut închisoarea în mănăstire și viața de celulă în trai filocalic, dați-ne mângâierea de sus în încercările amare prin care trecem. Rugămu-ne vouă, mijlociți la Hristos pentru izbăvirea și mântuirea noastră. Amin.

✝️ Maica Domnului se arată lui Valeriu Gafencu în închisoare: ”Îndrăzniţi lumea e a lui Hristos!”

- Posted in Sfinții Închisorilor by

La Crăciun [Valeriu Gafencu n.n.] era destul de înviorat. În noaptea cântărilor îngerești a compus un minunat colind al deținuților din Târgu-Ocna. În patul de alături își dădea sufletul arhimandritul Gherasim Iscu. […] Noaptea aceea de Crăciun nu o voi putea uita până la sfârșit. Umblam necontenit de la un bolnav la altul, luându-le pulsul și îngrijindu-i.

enter image description here

Din când în când îmi mai aruncam privirea și spre Valeriu. Era vesel, fericit înlăuntrul său, cu pleoapele lăsate, cu capul plecat în piept. Nici el nu se putea odihni. După ce mi-am terminat treaba, am simțit că mă cheamă din priviri, că mă roagă să mă duc la el. M-a privit cu o pătrundere cum încă nu simțisem până atunci. Și-a făcut semnul crucii, apoi mi-a luat mâna. Un fior adânc m-a cuprins. Era foarte concentrat, lucru neobișnuit la el, căci în starea lui duhovnicească putea rămâne destins până și în cele mai cumplite tensiuni prin care ne era dat să trecem. Simțeam că are ceva să-mi împărtășească.

– Ioane, tu îmi ești cel mai bun prieten, mi-a zis. Dar nu ca prieten vin la tine, ci ca să-ți cer sfat, să mă supun ție. Vrei să mă asculți?

– Te ascult, am răspuns eu, dar nu știu dacă voi fi vrednic de încrederea ce-mi arăți.

Valeriu a plecat ochii și mi-a spus liniștit:

În noaptea asta am privegheat. Așteptam să vină cântecul colindei mele. Doream să fie foarte frumos. Îl cântam în mine. Îl deslușeam din cerurile înalte din care cobora. Cam greu pentru mine, căci nu cunosc notele muzicale și trebuie să o fac după ureche. Eram deci treaz, lucid și senin, când deodată am văzut că am în mână fotografia Setei (fata pe care o iubise).

Uimit de întâmplare, am ridicat privirea și la capul patului meu am văzut-o pe Maica Domnului, îmbrăcată în alb, în picioare, vie, reală. Era fără Prunc. Prezența ei mi se părea materială. Maica Domnului era aievea lângă mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul părea nesfârșit. Atunci ea mi-a spus:

Eu sunt dragostea ta. Să nu te temi. Să nu te îndoiești. Biruința va fi a Fiului meu. El a sfințit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc și încă vor mai înspăimânta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu așteaptă pe oameni să se întoarcă la credință. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai e credință pe pământ, să știți că totuși izbăvirea va veni, dar ca prin foc și prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multă credință și am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniți, lumea e a lui Hristos!

Apoi Maica Domnului a dispărut și am rămas copleșit de fericire. M-am uitat în mână, dar nu mai aveam nici o fotografie.

Valeriu vorbea simplu, deschis, fără urmă de părere de sine. Sufletul lui părea un potir din cel mai pur cristal, care se învrednicise a-L primi pe Hristos. Cugetul lui smerit și pacea cu care mi-a vorbit mi-au dat certitudinea că nu fusese o înșelare. Mă simțeam cumva și eu sfințit, înnoit, participând la minune. Cu intensitatea cu care țâșnesc într-o astfel de împrejurare luminile lăuntrice, cu sfială dar și cu convingere i-am spus simplu:

– Dumnezeu ne cercetează. Dacă noi vom cădea, El va birui. Ne trebuie credință și acum putem avea mai multă. Să ne rugăm! Am făcut împreună o scurtă rugăciune. Și în tăcerea camerei 4 pentru muribunzi, sufletele noastre s-au făcut pentru o clipă scară către cer.

Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă


Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia. In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea varsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultatii de Drept si Filosofie din Iasi.

Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: „Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere diactice”;. Pledoarie inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activismul nationalist-crestin al tanarului Gafencu, care voia ca tot mai multi elevi si studenti sa se inscrie in Fratiile de Cruce, pentru a se pregati de lupta impotriva comunismului bolsevic ce ameninta atunci Romania.

Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 – 1944) si de la Pitesti.

Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Tg. Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.

Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglinar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul. Chipul sau era insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.

In ultimul an, hemoptizia (scuipa sange) il transformase intr-o „epava”. La prima vedere, caci lumina sfinteniei trecea dincolo de bietul trup in suferinta si ii atingea pe ceilalti detinuti. Cu aceasta figura de sfant – care nu poate fi explicata natural, intrucat se stie ca boala care il rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului – a trecut la cele vesnice.

Cu numeroase plagi tuberculoase pe trup – care supurau permanent – Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii.

Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an. A mai cerut ca o cruciulita (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare.

La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimile cuvinte: „Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul”.

La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculosilor), au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar calaul Petre Orban a plecat din inchisoarea pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. Si-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tineretea, profesia, familia, libertatea si viata.

Sursa: https://valeriugafencu.ro/90/sfantul-inchisorilor/


Eveniment: Valeriu Gafencu, pomenit la Târgu Ocna

TV NEWS BUZAU - SLUJBA VALERIU GAFENCU 18 02 2024

❤️ Ne vom întoarce într-o zi - Radu Gyr

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pirdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi,
Şi cei de azi, cu paşii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Uşor, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii după noi.

Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem şi-n disperări,
Şi-n răni ce -n piepturi se acund.

Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca şi ieri
Va sângera sau va iubi!


Melodia „Ne vom întoarce într-o zi” ștearsă de MAPN după un articol în presă

Un articol apărut în publicația G4 Media a determinat Ministerul Apărării Naționale (MAPN) să șteargă această melodie de pe contul oficial. De ce?

Interpreții formează trupa Band of Brothers and Sisters


📌 Revoltător! Vicepreședinta REPER, Simina Tulbure, amenință cu închisoarea participanții la evenimentul dedicat părintelui Iustin Pârvu, la 105 ani de la naștere →

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Revoltător! Vicepreședinta REPER, Simina Tulbure, amenință cu închisoarea participanții la evenimentul dedicat părintelui Iustin Pârvu, la 105 ani de la naștere

Deputata Simina Tulbure, vicepreședinta partidului REPER, amenință cu închisoarea participanții la evenimentul organizat, joi, la Piatra-Neamț, la 105 ani de la nașterea părintelui Iustin Pârvu.

Simina Tulbure se declară revoltată că parlamentari AUR- este vorba despre senatorul Sorin Lavric și doamna deputat Dumitrina Mitrea- au participat la un eveniment dedicat părintelui Iustin Pârvu, pe care deputata REPER îl numește „preot legionar”.

„AUR nu se dezminte de extremism. În ciuda afirmațiilor liderilor partidului, care se plâng aproape zilnic din cauza acuzațiilor de extremism și legionarism, iată că Sorin Lavric și o deputată a partidului au mers să-l omagieze pe Iustin Pârvu, preot legionar”, spune Simina Tulbure, notează Ziare.com.

Potrivit acesteia, „Pârvu a continuat să sprijine această ideologie periculoasă de-a lungul întregii vieți: i s-au cântat imnuri legionare de mai multe ori, la împlinirea vârstei de 90, respectiv 91 de ani, de către măicuțele mănăstirii Petru Vodă”.

Conform sursei citate, vicepreședinta REPER mai spune că „anticomunismul nu înseamnă legionarism! Toți cei care au fost închiși în temnițele comuniste au suferit enorm, dar asta nu înseamnă că anii de temniță șterg cumva cu buretele greșelile din tinerețe, mai ales atunci când acestea nu au fost recunoscute și asumate niciodată, precum în cazul preotului Pârvu”.

Deputata Simina Tulbure spune că membrii AUR care au participat la eveniment nu trebuie să uite că fapta este pedepsită de lege cu închisoarea.

Reamintim că joi, la biblioteca „G.T.Kirileanu” din Piatra-Neamț, senatorul Sorin Lavric și doamna deputat Dumitrina Mitrea au participat la o seară dedicată părintelui Iustin Pârvu, cu prilejul împlinirii a 105 ani de la naștere, după cum a relatat RostOnline.

„Măcar un gând se cuvine să spun despre părintele Iustin: nu a fost doar un întemeietor de lăcașuri de cult, dar mai ales un ctitor de conștiințe creștine. De la el am învățat că a fi cult înseamnă să-ți folosești intelectul pentru a-ți trăi credința. A fi cult înseamnă să ai mereu în minte gândul că, dincolo de necesitate (cauzalitate naturală) și de întâmplare (hazardul irațional), mai există o felie de gratuitate a cărei origine stă în grația divină (providența). Iustin nu mai trăia sub spectrul necesității materiale, ci sub bolta grației în duh.

Iată de ce părintele Iustin a fost întruchiparea pocăinței (metanoia): a te descompune în trup pentru a învia în spirit. Să vorbești despre pocăință nu e mare lucru, e semn actoricesc de dexteritate retorică. Mult mai anevoie, iar pentru majoritatea dintre noi chiar imposibil, este s-o treci în propria ființă. Părintele Iustin trecuse pragul. După 16 ani de pușcărie, era om numai după înfățișare. Pe dinăuntru, umoarea ce îi dospea în vine nu mai era de aici, ci din locul în vederea căruia se pregătise toată viața. Fericiți cei ce au avut prilejul să-l cunoască”, a spus senatorul Sorin Lavric (AUR).


Sursa articolului: https://www.rostonline.ro/2024/02/revoltator-vicepresedinta-reper-simina-tulbure-ameninta-cu-inchisoarea-participantii-la-evenimentul-dedicat-parintelui-iustin-parvu-la-105-ani-de-la-nastere/


Prezentare context:

  • Slujba de parastas întru pomenirea Părintelui Arhimandrit Justin

Comentariul Ortodoxia.RO:

Prigoanele nu au lipsit nici într-o vreme, istoria Bisericii fiind plină de exemple şi calendarul de sfinţi mucenici.

Neo-marxismul sub toate formele sale politice, culturale, civice și științifice se afirmă ca aprigi luptători împotriva sfințeniei și în principal împotriva Ortodoxiei.

Așa glăsuiește rugăciunea pentru cei necăjiți, lipsiți şi prigoniți pentru dreapta credinţă:

„Mântuieşte Doamne […] pe cei prigoniţi pentru Tine și pentru dreapta credinţă de limbile cele fără de Dumnezeu şi de cumpliții eretici, pentru că sunt robi ai Tăi”

📜 Grigore CARAZA (n. 1 Feb 1929): "Am făcut 21 de ani de temniţă pentru care nu-mi pare rău." [...]

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Grigore Carazae

Am făcut 21 de ani de temniţă pentru care nu-mi pare rău. Intrând în temniţă cu acele vârfuri ale neamului românesc, am învăţat enorm de la ei şi mi s-a înnobilat sufletul. Dacă ar fi să aleg un loc unde să mor, aş alege să mor în închisoarea Aiudului. Îndemnul meu şi ceea ce vă rog e să credeţi în Dumnezeu şi în puterea Lui şi să credeţi în victoria patriei şi a neamului nostru. Aceste două lucruri să nu le pierdeţi oricât de greu v-ar fi şi în orice situaţie vă veţi afla. Cine ştie să moară nu va fi niciodată robGrigore Caraza

❌ Rezistența anticomunistă interzisă în învățământul românesc — Inspectoratul Școlar București promovează abuzul si cenzura!

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Rezistența anticomunistă interzisă în învățământul românesc. Inspectoratul Școlar București promovează abuzul si cenzura!

– Comunicat de presă –

Am primit cu surprindere și indignare recentele intervenții ale Inspectoratului Școlar al Municipiului București (ISMB), prin care acesta a interzis organizarea oricăror activități educative în parteneriat cu organizații care cinstesc memoria luptei de rezistență împotriva comunismului. În această situație nemaiîntâlnită în perioada postrevoluționară, ne adresăm mass-mediei și publicului românesc, unităților de învățământ, cadrelor didactice, elevilor și părinților acestora, făcând cunoscute următoarele.

În ziua de 19.01.2024, la Liceul Tehnologic “Theodor Pallady”, urma să aibă loc o întâlnire a elevilor cu Zoe Rădulescu, fost deținut politic, născută în detenție, fiica unui luptător în Rezistență, căzut, în 1949, în luptă cu organele represive ale regimului comunist. În preziua evenimentului, ISMB a intervenit, cerând contramandarea activității, iar ulterior a transmis la Liceul Pallady o adresă în care se spunea: “vă interzicem organizarea de întâlniri cu elevii la care să participle reprezentanții Asociației Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei și ai Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, cunoscute pentru promovarea unor activități și mesaje specifice ideologiei de extremă dreapta”.

Luni 22.01.2024, ISMB a transmis o nouă adresă, de astă dată inspectoratelor școlare de sector și tuturor unităților de învățământ preuniversitar, de stat și particular, în care, invocând din nou solicitarea Instituției Prefectului – Municipiul București Nr. 923 / 18.01.2024, “privind participarea elevilor la seminarii și activități care au ca tematică ideologia de extremă dreaptă în cadrul activităților desfășurate în Școala Altfel și nu numai”, solicită “interzicerea organizării de întâlniri cu elevii la care să participe reprezentanții Asociației Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei și Fundației Ion Gavrilă Ogoranu”, motivând că acestea ar fi “cunoscute pentru promovarea unor activități și mesaje specifice ideologiei de extremă dreapta”.

Pe lângă că aceste intervenții sunt abuzive și promovează cenzura în spațiul public, readucând în actualitate teme specifice propagandei oficiale ale regimului comunist dinainte de 1989, ele se află în flagrantă contradicție cu un document oficial al statului român, respectiv Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, care consideră că “abandonată de Occident, ocupată de trupele sovietice şi cu un odios regim represiv la putere, România a găsit forţa de a organiza cea mai numeroasă şi mai activă Rezistenţă anticomunistă din toate ţările est-europene. O categorie specială o reprezintă rezistenţa din munţii României unde, între anii 1945-1965, au luptat cu arma în mână mii de patrioţi, cei mai mulţi dintre ei căzând în timpul luptelor” De asemenea, documentul de stat sus menționat confirmă că “Rezistenţa armată anticomunistă a fost o luptă pentru libertate, dar şi o luptă pentru supravieţuire, într-o vreme în care libertatea şi demnitatea indivizilor, dar şi a naţiunii române erau călcate în picioare de sovietici şi de executanţii lor fideli din interior, comuniştii. (…) Partizanii anticomunişti au încercat să prezerve sau să recâştige măcar o parte din demnitatea României. (…) Rezistenţa armată anticomunistă face parte, chiar dacă nu integral, chiar dacă nu fără rezerve, din acel restrâns trecut recent recuperabil şi utilizabil pentru memoria colectivă românească, pentru memoria unei naţiuni care are puţine momente şi fenomene în care să se regăsească după cel mai devastator experiment politic, social şi cultural din istoria sa, comunismul.”

Menționăm că Fundația “Ion Gavrilă Ogoranu” a desfășurat, de-a lungul anilor, numeroase activități în unități de învățământ gimnazial, liceal si universitar, punctual sau în cadrul unor parteneriate, acțiuni care s-au bucurat de deosebita apreciere a cadrelor didactice, elevilor și părinților lor, neexistând nici un fel de reproșuri din partea acestora. De asemenea, doamna Zoe Rădulescu, fost deținut politic, profesor timp de 30 de ani, inspector în Corpul de Control al Ministerului Educației (1997) și ofițer pe probleme de învățământ în Ministerul de Interne în timpul ministrului Gavril Dejeu, având gradul de locotenent-colonel (r), a fost de multe ori oaspetele unor licee din București.

Fundația “Ion Gavrilă Ogoranu” și Asociația “Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” își desfășoară activitatea în mod legal, fiind înregistrate în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor din cadrul Ministerului Justiției, nefiind niciodată sancționate legal pentru încălcarea legilor României.

Nu există nici un motiv întemeiat pentru ca ONG-urilor înființate în memoria unor personalități ale Rezistenței anticomuniste să le fie îngreunată misiunea de a facilita tinerelor generații, în speță elevilor de liceu, accesul la istoria recentă și la memoria luptei poporului român pentru libertate. Considerăm că intervențiile abuzive, excesive și nefondate de genul celor două adrese oficiale emise în ultimile zile de Instituția Prefectului – Municipiul București și respectiv de Inspectoratul Școlar al Municipiului București, sunt calomnioase, de natură a ne aduce grave prejudicii de imagine și de a ne obstrucționa în îndeplinirea scopului așa cum este el stipulat în Statut, respectiv “cinstirea și păstrarea vie a memoriei luptătorilor pentru libertatea și demnitatea națiunii române în decursul deceniilor de respresiune prin care a trecut România în ultimul secol.”

De aceea, cerem celor două instituții să-și reconsidere public afirmațiile la adresa organizațiilor noastre, cerându-și scuze, în caz contrat fiind nevoiți să ne adresăm Justiției.

Nu încheiem înainte de a asigura pe toți prietenii noștri, pe urmașii luptătorilor anticomuniști, pe profesori, părinți și elevi, precum și pe toți cetățenii României, că nu ne vom lăsa intimidați de aceste abuzuri și obstrucții, continuând să promovăm, inclusiv în relația cu unitățile de învățământ, memoria celor ce s-au sacrificat pentru libertatea și demnitatea națiunii române.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Fundatia „Ion Gavrila Ogoranu”

Președinte: Coriolan Grigore Baciu (urmaș de deținuți politici) Asociatia „Gogu Puiu si Haiducii Dobrogei”

Președinte de onoare: Zoe Rădulescu (născută în detenție, fiica luptătorului Gogu Puiu, mort în Rezistență)

Anexam cele doua adrese ale ISMB

ISMB

ISMB


OrtodoxINFO: Rezistența anticomunistă, interzisă! Conferință, sâmbătă, 27 ianuarie, în București

Sâmbătă, 27 ianuarie, în București, va avea loc o conferință pe tema recentului scandal creat de decizia Inspectoratului Școlar București de a interzice, în toate școlile din Capitală, accesul unor organizații care cinstesc memoria luptei de rezistență împotriva comunismului.

Este vorba despre Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu” și de Asociația „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”.

Conferința va avea loc începând cu ora 16.00, la sediul Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu” din București, str. Veseliei nr. 21, Sector 5.

„Chemăm toți cetățenii țării să ni se alăture în această luptă. Dar mai ales așteptăm profesorii și elevii, alături de părinții lor. Ei trebuie să ia atitudine împotriva programului de introducere în școli a istoriei falsificate, concomitent cu interzicerea adevărului istoric.

Se repetă ceea ce se întâmpla în anii 1950: falsificarea brutală a istoriei românilor, amputarea memoriei demnității românești. Roller-ii de astăzi, de multe ori urmași direcți ai celor veniți atunci pe tancurile sovietice, au același scop ca atunci: spălarea creierelor tinerelor generații, pentru anihilarea instinctului de conservare a acestei națiuni”, anunță organizatorii.

enter image description here
La eveniment participă doamna Zoe Rădulescu, născută în închisoare, fiica luptătorului anticomunist Gogu Puiu, căzut în 1949 în luptă cu batalioanele Securității.


– Comunicat de presă –

Frăția Ortodoxă "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință" și Asociația “Calea Neamului” protestează împotriva agresiunii politico-ideologice comisă de Prefectura București, Ministerul Educației și Inspectoratului Școlar al Municipiului București împotriva memoriei rezistenței românești anticomuniste, a martirilor și luptătorilor anticomuniști care s-au opus cu arma în mână instaurării regimului de ocupație bolșevic, dar și împotriva urmașilor acestora și a unor organizații care promovează cinstirea trecutului de luptă al eroilor anticomuniști. Faptul că Institutul „Elie Wiesel”, condus de Alexandru Florian, urmașul ideologului comunist Radu Florian, se pare că este inspiratorul acestor decizii care aduc atingere libertății de expresie și memoriei naționale, nu exonerează de răspundere cozile de topor care s-au executat în fața urmașilor bolșevici, care îi interzic, asemenea părinților lor, ca în anii ‘50, pe urmașii luptătorilor anticomuniști. Atât timp cât Guvernul României nu desființează acest institut guvernamental este complice la acest atentat la adresa rezistenței, libertății, onoarei și demnității românești. Cine uită și desconsideră trecutul, riscă să-l repete.

Deciziile abuzive ale instituțiilor mai sus pomenite au ca efect privarea elevilor români de cunoașterea unui capitol major al istoriei românilor. Aceste nelegiuiri survin în contextul în care disciplina “Istoria românilor” a fost exclusă din școlile românești. De asemenea, astfel de decizii sunt făcute în disprețul faptului că statul roman a condamnat comunismul ca fiind un regim ilegitim și criminal, că au fost instituite zile naționale de cinstire a foștilor deținuți politic și a martirilor din temnițele comuniste (9 martie și 14 mai) și că anul 2017 a fost declarat de Biserica Ortodoxă Română anul apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Ne adresăm profesorilor de istorie, făcând apel la conștiința lor, să respingă aceste imixtiuni ideologice în învățământul românesc, asemănătoare celor din timpul regimului comunist, indiferent de presiunile la care sunt supuși. Tăcerea și plecarea capului au făcut ca disciplina pe care o predați să fie o cenușăreasă în cadrul învățământului din România. Astfel, numărul de ore alocat istoriei a fost redus, iar istoria românilor, majoritari în această țară, este înlocuită în mod inadmisibil cu istoria altor popoare, fapt care se întâmplă numai în cazul țărilor în care nu mai prevalează interesul național. De asemenea, ne adresăm elevilor: Apărați istoria neamului vostru, trecutul de luptă al înaintașilor voștri, memoria eroilor, sfinților și martirilor români. Atacul împotriva istoriei românilor vizează ștergerea conștiinței identității voastre de români, iar ruperea de modelele exemplare ale românilor vizează ștergerea surselor de putere ale națiunii, prin tentativa de reeducare pe care o exercită factori străini de educația, cultura, civilizația și tradițiile românești. Consecințele acestui tip de acțiuni sunt ruperea continuității între generațiile românești și anihilarea rezervorului strategic al națiunii, tineretul român. Organizațiile semnatare ale comunicatului sunt solidare cu organizațiile interzise, Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu” și Asociația „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”, și vor milita pentru redarea istoriei reale a românilor, cerând solidarizarizarea și a altor organizații românești, în particular, și a românilor, în general, pentru a restabili normalitatea și legalitatea în sistemul de învățământ.

Opriți atacul asupra României!

Români, o țară nu cade singură ci apărarea ei este doborâtă din interior de către dușmanii ei travestiți în buni cetățeni și apărători ai acesteia și mai ales de trădătorii infiltrați în structurile de conducere și administrative. De foarte mulți ani, instituții din cadrul Guvernului României si ONG-uri au declanșat un atac furibund asupra statului român și a valorilor istorice care au susținut acest popor și daca instituțiile de drept nu iau nicio masură, este datoria noastră sa spunem AJUNGE!

De la inființarea lui, Institutul Ellie Wiesel, parte a Guvernului României, finanțat din taxele și impozitele românilor a dus o lupta neobosită împotriva României. Cum altfel putem interpreta activitatea acestui institut care atacă, denigrează și manipulează istoria României și mai ales obsesia împotriva martirilor români care și-au dat viața în lupta împotriva comunismului? În 1989, românii au ieșit la luptă să se elibereze de sub acel sistem criminal care a ucis sute de mii de români care s-au jerfit pentru credință, libertate, respectarea drepturilor si a proprietăților. Cum putem numi o organizatie care practic apără instaurarea sistemului comunist și crimele lui prin condamnarea din nou a celor uciși si persecutați și a urmașilor acestora?

Prin urmare, solicităm prin prezenta, Guvernului și Parlamentului României desfințarea Institutului Ellie Wiesel pentru activitatea lui împotriva României precum și anularea tuturor actelor normative emise la propunerea acestuia prin care s-a continuat activitatea începută de regimul bolșevic în 1945, anume de a condamna (încă o dată) pe patrioții români care au luptat împotriva comunismului precum și pe urmașii acestora.

Nu putem încheia decât cu cuvintele Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, un demn apărător al credinței în fața iadului comunist: "O să se bată cu noi şi morţi, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Şi morţi vom izbândi!"

— Șeful Frăției Ortodoxe, Dan Ciprian Grăjdeanu

— Președintele Asociației Calea Neamului Mihai Tirnoveanu

✏️ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Radu Gyr


Radu Gyr, Mărturisitorul care s-a ridicat de pe targa morții pentru a mai spune încă ceva: Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Radu Gyr, românul liber, arestat de trei dictaturi, soldatul rănit pe front în linia întâi, poetul pentru Hristos care a smuls gratiile închisorilor comuniste pentru a scrie cu ele despre libertate.

Radu Gyr, comandantul din prima linie a unei generații atât de mari pentru România, încât a fost condamnată în întregime la moarte de străini. În fața acestei condamnări, declarația lui a fost aceasta:

"Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.

Radu Gyr trăiește în memoria colectivă pentru că nu s-a dezis, pentru că nu si-a trădat idealul nici măcar în fața morții.

⭕️ Este valabil pentru fiecare dintre noi! →

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Spiru Blănaru

"Spiru Blănaru ne spunea mereu că totul rezidă în felul cum vom sfârși. Depinde doar de noi de a alege modul, pentru ca jertfa noastră să fie de folos Neamului, istoriei noastre. Spiru Blănaru considera jertfa noastră ca o necesitate, că numai așa vom putea înscrie pe răbojul istoriei o pagină demnă de reținut, peste timp, din care se va inspira tineretul de mâine. Spiru Blănaru lupta contra celor două apucături ale comunismului: cotropitor de nații și antihrist, pentru că Spiru întruchipa esența pură de român și creștin."Filon Verca - Dreptul la adevăr, Volumul 1, Ed. IONESCU, Caransebeș 1999

Sursa: https://www.facebook.com/sfintiidininchisori/posts/pfbid06bRTEvMpKboyyBTHBmqigmF3eBsUL6yNCFeYWR7BZ938EXPxpbunKarfVe4eAyJrl

✝️ Petre Țuțea: La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Şi toţi din generaţia mea au simţit această grijă.

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Petre Ţuţea
Petre Ţuţea (6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991)

Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut… M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul… Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani.

Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase… Treisprezece ani!

Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi.

M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, dom’le?

N-am vorbit, dom’le.

Cum n-ai vorbit?

Păi împotriva voastră vorbeşte tot poporul român. Ce să mai adaug eu?

Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de ţăran din Muscel.

La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Şi toţi din generaţia mea au simţit această grijă.

Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte.

Eu nu ştiu dacă vom fi apreciaţi pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.

Am o legendă, dar legenda mea nu acoperă ideea de statuie. Nu sunt candidat la rangul de mare personalitate.

Oricum, mi-e groază de o posteritate pur legendară. Înainte eram obsedat de ideea rămânerii a ceva după mine. Acum mă mai interesează ce rămâne după mine ca zăpada de anul trecut.

M-am fâţâit aşa, un pic, în epocă… Eu nu îmi supravieţuiesc. Ca să rămâi în epocă trebuie să fii genial, or eu am fost numai inteligent.

Petre Țuțea


Arestat de comunişti şi anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi arestat din nou la 22 decembrie 1956 şi condamnat la 10 ani închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”, 1957. I se intentează un nou proces în 1959 şi este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a făcut 8 ani (1956-1964), la Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari şi mai ales la Aiud. În total, 13 ani de închisoare.

✝️ Părintele Constantin Sârbu a fost reînhumat astăzi!

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Deși la deshumare osemintele părintelui răspândeau un miros plăcut, acest lucru nu a contat pentru cineva care a hotărât altceva!

Prigoana Părintelui Constantin Sârbu din perioada comunistă, continuă și astăzi!

Veșnica lui pomenire din neam în neam!


Părintele-mărturisitor Constantin Sârbu de la Biserica Sapienței, unul dintre ctitorii celebrei Biserici de la Bariera Vergului, deshumat după mirosul puternic de mir pe care îl răspândeau moaștele sale sfinte, a fost reînhumat, ieri, miercuri, 22 noiembrie, la ordinul Patriarhiei Române.

Părintele Constantin Sârbu, mărturisitor și trăitor al lui Hristos în gulagul antihristic, a fost deshumat în urmă cu o lună, miercuri, 18 octombrie 2023, la 48 de ani de la adormirea sa, care se împlineau pe 23 octombrie 1975.

În această perioadă numeroși credincioși s-au închinat la moaștele sale și au confirmat sfințenia lor, având loc și o procesiune cu acestea. Dumnezeu să-l odihnească cu Drepții neamului românesc și să avem parte de rugăciunile noului martir Constantin-mărturisitorul Bucureștilor!

"O, de trei ori fericite Sfinte Părinte Constantin Sârbu, care ne-ai fost povățuitor pe calea acestei vieți, nu ne uita pe noi, fiii tăi duhovnicești, și roagă-te pentru toți cei care cu dragoste serbăm amintirea ta și Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!"

☦️ Mărturia unui deținut al închisorilor comuniste (Anul 1950, România)

- Posted in Sfinții Închisorilor by

enter image description here

Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficiență cardiacă, hepatită și alte boli... Eram aproape de moarte.

La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu. El era egumenul unei Mănăstiri numite Tismana. Acest preot avea cam la vreo 40 de ani, fusese așa de mult chinuit, încât era aproape de moarte. Totuși avea fața liniștită!

Vorbea despre nădejdea lui de mântuire, de iubirea lui pentru Iisus Hristos, despre credința lui și era plin de bucurie. La stânga mea se afla comunistul care îl schingiuise pe preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese arestat chiar de tovarășii săi.

Să nu mai credeți ce spune presa despre comuniști că îi urăsc pe preoți, sau că îi urăsc pe evrei. Nu-i adevărat! Ei urăsc pur și simplu! Urăsc pe oricine! Îi urăsc pe evrei, pe creștini, pe antisemiți, pe antihriști, urăsc pe toată lumea...

Un comunist urăște pe alt comunist! Se dușmănesc între ei fără resentimente. Și când un comunist dușmănește pe altul, unul pe altul se bagă la închisoare și îl bate și îl chinuiește ca și pe un creștin.

Exact asta se întâmplase că comunistul schingiuitor, care îl chinuise pe acest preot până aproape de moarte - fusese și el bătut până aproape de moarte de către tovarășii săi, și aproape ca își dădea sufletul. Sufletul lui se chinuia în ghearele morții.

În timpul nopții mă deșteaptă comunistul zicând:

  • Domnule, fii bun, roagă-te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoșătoare! Mă tem!

Atunci am văzut o minune! L-am văzut pe preot în pragul morții chemând pe alți doi colegi de celulă. Sprijinindu-se pe spatele lor, a trecut încet pe lângă patul meu, s-a așezat pe marginea patului ucigașului său (comunistul) și-l mângâia pe cap.

Nu voi uita niciodată această priveliște! Un om schingiuit continuă să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea adevărată! Putea găsi o mângâiere pentru acela...

Apoi preotul zise către comunist:

  • Ești tânăr, nu știai ce făceai. Te iubesc din toată inima mea.

Dar nu a rostit așa simplu aceste cuvinte. Poți zice “iubesc” și să fie un simplu cuvânt de șase litere sec. Însă acest preot zicea cu adevărat: “Te iubesc din toată inima mea”.

Apoi a continuat:

  • Dacă eu, care sunt păcătos, pot să te iubesc așa de mult, închipuiește-ți pe Hristos, Cel care este Iubirea întrupată, cât de mult te iubește! Și toți creștinii pe care i-ai chinuit, să știi, te iartă, te iubesc și Hristos te iubește. Îți dorește mântuirea ta cu mult mai mult decât ți-o dorești tu însuți.

Te temi și te îndoiești dacă este cu putință să ți se ierte păcatele. El dorește să-ți ierte păcatele mai mult decât tu însuți dorești să fii iertat. Dorește să fii cu El în Rai, mai mult decât vrei tu să fii în Rai cu El. Dar trebuie să te întorci spre El și să te pocăiești.

în această celulă a închisorii, unde nu mai era posibil să fie secrete, am auzit mărturisirea ucigașului (spovedania) înaintea propriei sale victime. Poate că viața este mai impresionantă în romane. Însă nici un romancier nu a scris vreodată așa ceva.

Victima, în pragul morții, primea spovedania ucigașului său și cel chinuit a dat dezlegare ucigașului său. S-au rugat împreună, s-au îmbrățișat unul cu celălalt. Preotul s-a întors înapoi la patul său și amândoi au murit în aceeași noapte.

Era noaptea de Crăciun. Dar nu o noapte de Crăciun în care ne-am adus pur și simplu aminte că înainte cu aproape 2000 de ani Iisus Hristos Se născuse. Era noaptea în care Iisus Hristos Se născuse în inima unui torționar comunist.

Acestea sunt lucruri pe care le-am văzut cu înșiși ochii mei!

☦️ Mărturia unui deținut al închisorilor comuniste (Anul 1950, România)

📜 Petiție: “CEREM CA MOAȘTELE PĂRINTELUI CONSTANTIN SÂRBU SĂ FIE LĂSATE LA LUMINĂ PENTRU A FI CINSTITE DE CREDINCIOȘI” →

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Către

Arhiepiscopia Bucureștilor, Patriarhia Română și întregul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

În calitate de fii credincioși ai Bisericii Ortodoxe a toată lumea și ai Bisericii Ortodoxe a românilor, având în vedere descoperirea minunată a moaștelor Părintelui Constantin Sârbu, fost preot paroh la biserica Sapienției din București, noi, semnatarii acestei scrisori, solicităm Sfințiilor, Preasfințiilor, Înaltpresfințiilor voastre, precum și Preafericirii sale patriarhul Daniel, SĂ I SE ACORDE CINSTIREA CUVENITĂ UNUI SFÂNT acestui părinte mărturisitor și pătimitor în temnițele comuniste, care s-a învrednicit și de o moarte mucenicească!

În data de 18 octombrie 2023, actualul preot paroh la biserica Sapienției, Marin Cojoc, având nenumărate semne despre sfințenia Părintelui Constantin, după consultarea Consiliului parohial, a hotărât și înfăptuit deshumarea trupul preotului martir.

Au fost descoperite osemintele acestuia cu CARACTERISTICI CLARE DE SFINTE MOAȘTE!

Mai mult decât atât, moaștele emanau, în primele zile de la dezgropare, o mireasmă deosebită despre care pot da mărturie mai multe persoane, iar nenumărații credincioși care se închină zilnic constată o energie dumnezeiască prezentă în jurul trupului vrednicului Părinte, dar și ajutor minunat în diferite suferințe sau probleme după rugăciuni către Sfinția sa.

Constatăm cu surprindere și dezamăgire că în data de 1 noiembrie 2023 Sectorul Cimitire, Monumente și Servicii Funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor a trimis o adresă către parohul actual de la biserica Sapienției prin care dispune ca moaștele să fie „reînhumate” în mormântul din care au fost scoase, invocând un regulament al cimitirelor, la care, după părerea fețelor bisericești, ce semnează respectiva adresă ar trebui să se supună și Sfinții.

Sfinții ies la lumină când hotărăsc ei și Dumnezeu!

Sfinții nu se supun regulamentelor inspirate de legislația necreștină europeană!

De asemenea, constatăm cu surprindere și mâhnire, că autorii respectivei adrese abuzează de autoritatea pe care le-o conferă funcțiile în Arhiepiscopia Bucureștilor căutând să impună cenzura asupra acestei minunate descoperiri, cerând preotului paroh să nu vorbească în mass-media despre evenimentul aflării sfintelor moaște.

Totodată, în finalul adresei se folosește exprimarea jignitoare, pentru Sfânt și pentru credincioși: „și le va explica credincioșilor diferența dintre cinstirea ce se cuvine să o aducem sfinților și respectul cuvenit osemintelor celor decedați”, insinuând că sfintele moaște ale Părintelui Constatin ar putea fi simple oseminte ale unui decedat obișnuit.

Solicităm, Arhiepiscopiei Bucureștilor, Patriarhiei și Sfântului Sinod, să delege o comisie de cercetare a moaștelor Părintelui Constantin Sârbu care să constate și să certifice sfințenia acestora și o viitoare canonizare a minunatului nou mărturisitor și mucenic.

Solicităm, de asemenea ca din respectiva comisie să NU facă parte persoane care au aversiune față de noii martiri și mărturisitori ai temnițelor comuniste sau să fie în conflict de interese având legături sau rude printre torționarii fostului regim comunist.

Reamintim Patriarhiei că alte Biserici Ortodoxe locale au canonizat sute și chiar mii de sfinții din secolul XX prigoniți sau martirizați de sistemul comunist, iar Biserica Ortodoxă Română NU A CANONIZAT NICI UNUL, deși există sute de mărturii și semne de sfințenie ale unor noi sfinți români!

Așadar, CEREM CA MOAȘTELE NOULUI MARTIR ȘI MĂRTURISITOR CONSTANTIN SÂRBU SĂ FIE LĂSATE LA LUMINĂ SPRE A LI SE ADUCE CUVENITA CINSTIRE DE CĂTRE CREDINCIOȘII EVLAVIOȘI!

Cerem ca în orice situație, dacă se va face o comisie de cercetare sau nu, TRUPUL PĂRINTELUI SĂ NU FIE REÎNHUMAT, CI CREDINCIOȘII SĂ FIE LĂSAȚI LIBERI să-și manifeste evlavia pe care o au către Sfântul Contantin Sârbu și către alți sfinți ai închisorilor și nu numai.

Cerem ca înaltele fețe bisericești să NU cenzureze cultul Sfinților Închisorilor!

Credincioșii au nevoie de mărturii ale sfințeniei și de exemple concrete, palpapile a prezenței Duhului Sfânt în moaștele Sfinților!

Sfinții nu se îngroapă în pământ!

Sfinții se cinstesc cu aleasă prețuire!

Poporul Român ortodox este un popor iubitor de Sfinți și cinstește în mod deosebit moaștele acestora.

Ne rugăm ca Duhul Sfânt să vă călăuzească spre a lua hotărâri folositoarea poporului credincios și spre slava lui Dumnezeu Celui în Treime revelat!

Amin!

Sursa: https://www.petitieonline.com/cerem_ca_moatele_printelui_constantin_sarbu_s_fie_lsate_la_lumin_pentru_a_fi_cinstite_de_credincioi

CEREM CA MOAȘTELE PĂRINTELUI CONSTANTIN SÂRBU SĂ FIE LĂSATE LA LUMINĂ PENTRU A FI CINSTITE DE CREDINCIOȘI
SEMNEAZĂ ACEASTĂ PETIȚIE!

✝️ Părintele Justin Pârvu în dialog cu camaradul Grigore Caraza: cum a dobândit rugăciunea inimii ❤️ în temnița Aiudului →

- Posted in Sfinții Închisorilor by

enter image description here

Grigore Caraza: Dacă îmi permiteți să spun și eu câteva cuvinte.

Pr. Justin: Da.

GC: Eram, deci în Aiud, erau paturi suprapuse, eram pe patul de sus și inginerul Drăgoiu. Dacă ați auzit de dânsul…

PJ: Am auzit. Da.

GC: Așa. Băiatul șefului de gară din Burdujeni. Un om cu totul ieșit din comun și foarte credincios. Eu eram bolnav. Și mi-a spus: „Grigore, nu vrei să încerci următorul lucru?”. „Ce?”. Și acum vă spun, am încercat.

Dimineață de la ora 7 până la ora 1, stând acolo pe patul de sus, nemișcat, eu am spus de 12.000 de ori rugăciunea inimii. Timp de aproape 7 ore, de 12.000 de ori. Iar prietenul meu îmi făcea semn în continuare să stau. După ce am terminat acele 12.000 de ori, am avut acea senzație de levitație. Deci corpul meu realmente se ridica. Și s-a ridicat, s-a ridicat, s-a ridicat până ce am atins cu fruntea, cu nasul, cu barba varul de pe perete. Și această levitație a fost și a doua oară și a treia oară. Și au fost trei nopți la rând. Deci corpul meu singur s-a ridicat și a venit înapoi.

Se știe în Aiud, acel inginer Drăgoiu care avea totuși niște lucruri deosebite, era un mare credincios. Și cică: „Grigore, te-am văzut și când ai urcat”. Era un mare credincios. Și lucrul ăsta mi-a rămas. Iar după aceea o perioadă m-am simțit extrem de bine, acolo în Aiudul acela.

Întregul interviu îl puteți citi aici in revista Atitudini


Autorul „Aiudului însângerat” a trecut la Domnul pe data de 10 noiembrie 2014, după cinci luni de suferinţă pe patul de spital. Moartea a fost cauzată nu de leziunile fizice şi sufleteşti dobândite în perioada detenţiei, aşa cum s-ar putea crede, ci de un act criminal, comis de un individ bolnav psihic.

Grigore Caraza

Grigore Caraza s-a născut pe 1 februarie 1929 la Călugăreni - Poiana Teiului, judeţul Neamţ, fiind al cincilea fiu din cei şase ai familiei Ioana şi Vasile Caraza. „A fost o înaltă şi lucidă conştiinţă românească, mărturisitor al unei generaţii de excepţie, care a ştiut să moară şi să renască pe toate crucile istoriei, el însuşi fiind o istorie zdrobită, dar niciodată înfrântă, cu destinul tăiat în carnea vie a celui mai smintit dintre veacuri. Grigore Caraza a fost doar contemporanul şi martorul parţial al unui fenomen pe care s-a străduit să-l înţeleagă şi cu care a venit în contact mai mult în temniţă, decât în timpul primei tinereţi. Destinul i-a împins pe tinerii generaţiei sale într-o tragică fundătură. Faptul că cei mai mulţi dintre aceştia, deşi anulaţi social şi profesional, au rezistat moral tuturor cumplitelor încercări este o dovadă în plus a bunei lor plămade, dar şi un posibil reper pentru generaţia de astăzi. «Aiud însângerat» este imaginea mărturiilor din penitenciare, a atrocităţilor la care a fost supus Grigore Caraza, prin izolare şi înfometare. El se situează pe poziţia celor care nu au acceptat reeducarea, rezistând condiţiilor de exterminare din Zarca Aiudului (închisoare în închisoare), până la amnistierea ultimilor deţinuţi. Din păcate, noi, românii, suntem încă departe de a fi învăţat până la capăt lecţia propriei noastre istorii… Dumnezeu să-l odihnească în rând cu Sfinţii Săi!”, sunt vorbele soţiei lui Grigore Caraza, prof. Rodica-Ştefania Caraza.

 


 

Page 1 of 3