ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

☦️ Starețul Lavrentie de Cernigov: "Frații mei și onorați părinți, voi un lucru nu-l pricepeți și nu-l știți. Eu nu spun doar pentru Rusia noastră, ci pentru întreaga lume. Cuvintele mele sunt adevărate, iar mie mi le-a arătat pe toate Duhul Sfânt, prim milostivirea Bunului Dumnezeu asupra mea."

- Posted in Profeții și Proorocii by

Părintele deseori își arata dorința să discute cu ucenicii săi, („cu copiii săi iubiți”), despre vremurile de apoi, că să-i învete cum să se ferească de cărările greșite și să fie veghetori.

Acum, când noi îi votăm pe conducătorii noștri, suntem fie cu cei „de dreapta” fie cu cei „de stânga”. Dar nu asta e amarul, căci va veni o vreme când vor impune lumii să-și aleagă un singur împarat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împarat, să știi că acela „el e”antihristul – și să te ferească sfântul de vei vota.

Apoi adaugă:

Va fi un asemenea război mare încât atât de mulți se vor pierde că vor ramâne foarte puțini care vor supraviețui, dar cei ce vor ramâne nu vor putea scapă decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pamântului, prin peșteri.Spunea că în acest război se vor distruge atâtea state încât pâna la urmă vor mai ramâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotarî să-și aleagă un singur împarat peste tot pamântul. În ultimele timpuri, la sfârsit, va începe prigoană împotriva adevăraților creștini, care vor trebui să scape fugind, (evadând), iar cei neputincioși și batrâni măcar de remorcile lor să se prindă și să fugă.

Deseori starețul repetă cu tristețe în discuțiile despre antihrist următoarele cuvinte:

„Vor veni așa vremuri când vor umblă din casă în casă că lumea să semneze pentru acel «singur împarat» pe pamânt și se va face un recensamânt al populației foarte drastic. Vor întra în casa omului iar acolo sunt soțul, soția și copiii, și soția îl va ruga pe soț să semneze căci altfel nu va putea cumpără nimic pentru copii: «hai, soțule, să ne înscriem și noi căci avem copii și dacă nu ne înscriem nu vom putea face nimic», iar soțul îi va răspunde: «iubita mea soție, tu fă cum vrei eu însa sunt pregătit să mor mai bine pentru Hristos, decât să semnez ceva pentru antihrist». Așa de tragic viitor va așteaptă. Vine timpul, și nu e departe, povestea starețul,când foarte multe biserici și mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului și se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci și pe dinafară. Vor auri și acoperișurile atât ale bisericilor, cât și ale clopotnitelor, dar preoțimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face și misiune. Când vor termină lucrările nu se vor putea bucură de slujbe duhovniceșți în ele că va veni vremea împaratiei lui antihrist și el va fi pus împarat. Rugați-va că Bunul Dumnezeu să mai lungeasca acest timp că să ne putem întari în credință, căci vremuri groaznice ne așteaptă. Luați aminte la toate cele ce va spun căci totul se pregătește cu foarte mare viclenie (perfidie). Toate bisericile și mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogațîi, că niciodată, dar să nu mergeți în ele. Antihrist va fi încununat că împarat în marea biserica din Ierusalim cu participarea clerului și a Patriarhului. Intrarea și ieșirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să va străduiți să nu va duceți, căci totul va fi spre a va linguși pe voi, că să va atragă în ispita. Antihrist va proveni dintr-o femeie curvă, o evreică dintr-al doisprezecelea neam de preadesfrânati. Deja de la adolescență se va deosebi de semenii săi prin capacitățile sale intelectuale deosebite, care se vor manifestă la el mai ales după vârsta de 12 ani când, plimbându-se prin parc cu mama lui, se va întâlni cu satana care ieșind din beznă (din adâncul iadului) va întră în el. Băiatul se va cutremură de spaima dar satana îi va spune: „nu te teme și nu te înspaimânta, eu te voi înalta pe ține”. Acest copil îi va uimi pe toți cu inteligență să.Și așa, din el va încolti și se va coace în chipul omului „antihristul”. Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroanei se va citi Simbolul Credinței – Crezul –, dar el nu va permite că acesta să fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se va lepăda de acestea și se va recunoaște doar pe sine.La încoronare, antihristul va avea mănuși pe mâini, iar când le va da jos că să-și facă Sfânta Cruce, Patriarhul va observă că el în loc de unghii are gheare și această îi va întari bănuiala să că acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclamă:„Acesta este antihristul” pentru care Patriarhul va fiomorât. Din cer se vor coborî proorocii Enoh și Ilie care de asemeni vor explică lumii și vor strigă: „Acesta este antihristul! Să nu-l credeți!”. Iar el îi va omorî pe ei, însa după 3 zile, cu puterea lui Dumnezeu, vor învia și se vor înalta la ceruri. Antihrist va fi foarte învatat și va cunoaște toate vicleniile satanicesti și va face multe minuni false și semne amăgitoare. Pe el îl vor vedea toți și îl va auzi lumea întreaga (prin televiziune, radio, etc.). Pe oamenii el îi va ștampila cu semnul sau. Însa pe adevărațîi creștini, care i se vor opune, are să-I urască cu ura mare. Atunci va începe ultima și cea mai mare prigoană a creștinilor care vor refuză ștampila satanei (semnul 666). Prigoană va începe îndata de pe pamântul Ierusalimului iar apoi se va extinde pe tot globul și se va varsă ultima picătură de sânge în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre voi, copiii mei, mulți veți ajunge la aceste vremuri îngrozitoare. Ștampila lui satana (666) va fi de așa naturs încât toți vor vedea dacă a primit omul sau nu semnul satanicesc.Creștinul care nu va primi semnul satanei (666) nu va putea nici să vânda și nici să cumpere nimic. Dar nu vă pierdeți nădejdea și nu va descurajați, că Dumnezeu nu-și va părăși turmă Să.Să nu va fie frică, nu cumva să va deznădăjduiți! Bisericile vor fi deschise, dar creștinul orthodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea întră în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfă de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică” și iată că, pentru aceste fărădelegi, pamântul nu-și va mai da roadă să și va fi o seceta așa de mare, încât pamântul va face aaa niște crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creștinii vor fi omorâti sau izgoniți în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-I îngrijeasca turmă Să, dându-le de mâncare și apă de băut celor ce urmează Lui. Pe evrei de asemenea îi va goni într-un loc. Mulți evrei care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta în așteptare, urmărindu-i toate activitățile lui. Ei știu că strămoșîi lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, căci ochii lor se vor deschide și ei nu vor primi ștampila lui satana, iar în cel de-al unsprezecelea ceas îl vor recunoaște pe Iisus Hristos drept Mesia, vor trece la Ortodoxie, iar pentru credință lor se vor mântui. Restul poporului, fiind slab în credință, va merge după satana. Iar când pamântul nu va mai rodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, la care el le va răspunde: „dacă pamântul n-a rodit, eu nu pot face nimic”. Vor seca râurile și lacurile, și nu va mai fi nici apă în fântâni. Acest dezastru se va lungi vreme de trei ani și jumătate, dar pentru aleșîi Săi Dumnezeu va scurtă aceste zile.În aceste grele vremuri înca vor fi luptători puternici, adevărați stâlpi ai Bisericii Ortodoxe care vor avea harul Rugăciunii lui Iisus (rugăciunea inimii) și Dumnezeu îi va acoperi pe ei cu harul Sau cel sfânt și binefacerea Să cea atotputernia și ei nu vor vedea acele minuni și semne false care vor fi pregătite de antihrist pentru toți oamenii și pe care le va vedea restul lumii, unele chiar în bisericile creștinilor, înca o dată va repet să nu mergeți și în aceste biserici, căci Hristos și binefacerea Lui nu vor fi acolo”.

Una din surori, ascultând această discuție, a întrebat: – Ce să fac, Părinte? Tare n-aș vrea să ajung vremurile acelea!

Tu eșți înca tânara, s-ar putea să ajungi, i-a răspuns Părintele.

Atunci sora, îngrozita, a căzut la picioarele Părintelui, exclamând:

Părinte, mi-e frică, ce să fac?

Păi, tu alege una din două, sau cele cereșți sau cele pamântești. Va fi război, continuă.

Părintele povestea, iar locurile prin care el va trece vor fi pustiite, vor dispărea și oamenii și toate viețuitoarele. Dar înainte de această Dumnezeu va trimite tot felul de boli pentru oamenii cei slabi și ei vor muri. Când va veni antihrist la putere, bolile însa vor dispărea. Cel de-al treilea război mondial nu va fi pentru pocăînță, ci pentru nimicire, pentru distrugere.

O sora l-a întrebat pe Părintele:

Asta înseamna că vom pieri cu toțîi?

Nu, a răspuns Părintele. Cei credincioși își vor varsă sângele pentru credință și atunci ei vor trece în rândul mucenicilor, iar cei necredincioși vor merge direct în iad. Pâna când nu se vor completa rândurile îngerilor căzuți, Dumnezeu nu va veni la judecată. În timpurile cele de apoi, Dumnezeu și pe cei vii înscrisi în cartea viețîi îi va trece în rândurile îngerilor, completând astfel rândurile. Restaurarea bisericilor se va face pâna la venirea antihristului și în toate va fi o bună stare materială nemaipomenită. Iar voi, cu reparațiile în biserica noastră să mai îngaduiti, fiți modești și cu măsură în aspectul ei exterior, ci mai bine să va ruga și mai mult și să umblați la biserica atâta timp cât înca se mai poate, și mai ales să veniți la Sfânta Liturghie unde se aduce Jertfă fără de sânge a Mântuitorului pentru păcatele întregii lumi. Să va spovediti cât mai des și să va împartasiti cu trupul și sângele lui Hristos, și Dumnezeu va va întari. Dumnezeu este mult milostiv. El îi va mântui și pe evreii care vor refuză să primească ștampila lui antihrist și vor exclamă: asta e amăgire și minciună, că acesta este necuratul și nu Mesia nostru, și nu-l vor recunoaște de mesia.

Părintele discuta cu ierodiaconul Gheorghe despre timpurile de apoi și varsând lacrimi amare, spunea:

– Mulți duhovnici și slujitori ai Bisericii își vor pierde sufletul în vremea antihristului!

Ierodiaconul Gheorghe întreba:

– Părinte, spune și-mi, eu cum să fac să nu pier, sunt doar diacon. La care el i-a răspuns că nu știe.

Atunci ierodiaconul Gheorghe a început să plânga cazând la picioarele starețului și-l ruga pe Părintele Lavrentie să se roage bunului Dumnezeu pentru el că să nu ajungă în iad. Părintele Lavrentie s-a ridicat și a înaltat o rugăciune la Ceruri, apoi i-a spus:

Se mai întâmpla și așa, că omul se îmbolnavește, moare și ajunge în împaratia Cerurilor.

Această proorocie s-a împlinit întocmai. Noi îl cunoaștem pe acest diacon de la Lavra din Kiev. Era un călugăr foarte râvnitor și făcea multă milostenie. S-a îmbolnavit așa, dintr-o dată, și la scurt timp a murit.

De fiecare dată când Părintele se ruga sau când povestea despre viața de dincolo plângea amarnic. Surorile îl linișteau, dar el le răspundea vărsând și mai multe lacrimi:

Cum să nu plâng, când întunericul cel veșnic (beznă-iadul) este plin de suflete omenești!

Părintele Lavrentie a avut o dragoste duhovnicească puternică către toți și Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu darul rugăciunii inimii și cel al înainte-vederii.

În ultimul timp, Părintele, stând pe lângă coriști, ne povestea foarte despre timpurile de apoi și despre sfârșitul lumii acesteia.

În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci toți vor fi pe pamânt și în oameni. Va fi o mare calamitate atunci pe pamânt, nici măcar apă nu va mai fi, apoi va fi războiul mondial (al treilea). Vor fi niște bombe atât de puternice, încât și fierul și pietrele se vor topi. Focul și fumul se vor ridică pâna la cer și pamântul va arde, vor ramâne foarte puțini oameni, și atunci ei vor strigă: „Terminați cu războiul și să ne alegem un singur împarat pe tot globul!”. Și vor alege de împarat pe unul ce va fi născut dintr-o desfrânata evreică din cel de-al doisprezecelea neam de desfrânati, din neamul împărătesc, și va fi „el” frumos pentru cei necredincioși, iar cei drept-credincioși îi vor vedea față lui adevărată: urâta și înspaimântatoare.



Ultimele zile ale Sfântului Lavrentie de Cernigov

Aceasta a fost ultima priveghere a Părintelui. Când se cânta: „Acum slobozeşte Doamne pe robul Tău...”, Părintele plângea foarte tare şi plângeau împreună cu el toţi cei care erau prezenţi, care au simţit cu adevărat dragostea îngerească ce se revărsa din inima lui.

Starețul Lavrentie de Cernigov Starețul Lavrentie de Cernigov

În toamna anului 1949, Părintele Lavrentie a început să se simtă rău. Cu toate că starea lui de sănătate nu-i prea permitea, el mergea toată ziua la biserică, iar când surorile îl rugau să rămână în chilie, el le răspundea:

– Unul merge la biserică să câştige mântuirea, iar altul ca să nu o piardă.

În ultimul timp îl aduceau la biserică cu căruţa, înainte de Sfântul Neculai a trimis o soră ca să ceară binecuvântare de la Părintele paroh Iacob pentru a merge la biserică. Părintele paroh, din dragoste pentru Părintele Lavrentie, nu i-a dat binecuvântare, iar când sora s-a întors şi i-a spus ce i-a zis părintele Iacov, Părintele Lavrentie i-a răspuns:

– Ei, cine se mai gândeşte că o să ajungă până la anul viitor, poate să nu meargă.

S-a îmbrăcat repede şi a fost dus la biserică. Aceasta a fost ultima priveghere a Părintelui. Când se cânta: „Acum slobozeşte Doamne pe robul Tău...”, Părintele plângea foarte tare şi plângeau împreună cu el toţi cei care erau prezenţi, care au simţit cu adevărat dragostea îngerească ce se revărsa din inima lui.

La chilie l-au dus în braţe, căci era foarte slăbit şi de atunci Părintele nu s-a mai ridicat din pat.

Părintele nu mai mânca pâine de aproape jumătate de an, hrănindu-se doar cu legume. Cu mult înainte de Sfântul Neculai, surorile îl rugau să fie mai îngăduitor cu sine şi să se îngrijească mai mult de sănătatea sa. Iar el, glumind, le-a răspuns:

– Dacă până la Sfântul Neculai soarele va urca sus, atunci şi lucrurile vor merge în sus.

Iar când de Sfântul Neculai l-au dus la chilie pe braţe, el a spus:

– Acum până la Botezul Domnului ori îmi revin, ori mă tot duc.

În timpul bolii, Părintele era zilnic împărtăşit, iar în ziua când s-a stins din viaţă (la Bobotează), egumenul, părintele Antonie, a adus Sfintele Daruri în potirul din Sfântul Altar. Rugăciunea de mulţumire a fost citită de o măicuţă. Către seară se vedea deja că puterile îl părăsesc şi atunci toţi au alergat şi s-au adunat în chilie la el pentru a fi binecuvântaţi şi a-şi lua rămas bun de la iubitul lor Părinte şi duhovnic.

Una dintre surori (care îl îngrijise cel mai mult) povestea că pe la ora trei noaptea a auzit clar o cântare de o frumuseţe rară a corului. Atunci ea a alergat în chilia unde odihnea trupul celui adormit, dar acolo era o linişte desăvârşită, lumânările ardeau şi nu se auzea decât glasul liniştit al preotului D., care citea Sfânta Evanghelie. Măicuţa, nedumerită şi speriată a spus că ea a auzit clar o cântare deosebită, iar părintele călugăr s-a minunat şi a spus că sufletul Părintelui Lavrentie este întâmpinat de îngeri.

În ziua a treia de dimineaţă, săvârşind cu lacrimi ultima panahidă în chilie, clerul însoţit de poporul îndurerat au dus sicriul cu trupul Părintelui în biserică, care deja devenise neîncăpătoare pentru mulţimea şi slujitorii Bisericii care veniseră să-şi ia rămas bun de la iubitul lor duhovnic şi călăuzitor. Sicriul a stat cinci zile în mijlocul bisericii. Seara se citea Paraclisul, dimineaţa slujba pentru cei adormiţi, apoi panahidă, iar şuvoiul de oameni nu mai contenea să curgă. Trupul Părintelui se odihnea într-un sicriu de stejar, pe care el şi-l pregătise cu mult înainte de moartea sa.

Faţa celui adormit era acoperită cu „Aerul”, cum se face după rânduiala monahală. Se vedeau doar mâinile, care însă erau moi, ca ale omului ce doarme.

Nu se poate exprima prin cuvinte starea sufletească a măicuţelor şi a maicii stareţe Antonia. Ele îşi luau rămas bun de la cel care le-a fost mai aproape decât un tată trupesc. El le-a primit pe ele în mănăstire, majoritatea trăind într-o sărăcie cruntă. În toată viaţa sa, Părintele le-a încălzit sufletele lor şi le-a alinat suferinţele, le-a ajutat în toate, le-a învăţat, le-a hrănit trupeşte şi le-a condus duhovniceşte pe drumul spre mântuire.

În ziua înmormântării, slujba a oficiat-o Episcopul Iacob cu un întreg sobor de preoţi. La sfârşitul Sfintei Liturghii, cu binecuvântarea Vlădicăi, Arhiereul D. a ţinut cuvânt de rămas bun care neîncetat a fost întrerupt de suspinele mulţimii. Nu-şi putea opri lacrimile nici Vlădica şi niciunul din cei prezenţi. După cuvântul de rămas bun au început cântările care îţi răscoleau şi cele mai sensibile corzi ale sufletului. Participau la ele Vlădica, tot soborul preoţesc, mulţi călugări şi diaconi.

În jurul sicriului stăteau măicuţele şi ucenicii Părintelui Lavrentie, iar credincioşii ce veniseră aveau câte o lumânare aprinsă. Era plină toată biserica, curtea bisericii, iar mulţi din cei veniţi nici n-au putut ajunge până la sicriu, stând pe drumul de lângă biserică. Cântarea „Cu cei sfinţi să te odihneşti” a fost cântată de toată lumea ce stătea în genunchi.

Când s-a încheiat rânduiala de înmormântare, cam pe la ora cinci după amiază, sicriul cu trupul Părintelui a fost coborât de către călugări şi episcopi în gropniţă. Toţi plângeau în hohote, iar alţii au leşinat. Măicuţele toate au înconjurat cavoul, au aplecat asupra lui capetele lor sărmane şi au ridicat asemenea glasuri de plângere, încât Preasfinţitul Părinte Iacov, cu mâinile la urechi, abia a ieşit viu de acolo, întrucât inima îi ieşea din piept de milă. Numai singur clopotul era cel care ridica la cer sunetul său ritmic ce părea netulburat.

Sicriul cu trupul celui adormit a fost lăsat timp de 40 de zile în gropniţă şi aşa, zi şi noapte, un şuvoi necontenit de lume venea şi îşi lua rămas bun. Sicriul a stat deschis 20 de zile, iar celelalte 20 de zile a fost închis.

Zilnic se slujea panahidă, iar după 40 de zile sicriul a fost coborât în mormânt sub o piatră mare şi frumoasă. Aceasta a fost pe 20 februarie 1950.

(Sfântul Lavrentie de la Cernigov, Viaţa, învăţăturile şi minunile făcute de Dumnezeu prin acest mare Părinte, Editura Credinţa strămoşească, 2003, pp. 87-88)

✝️ Sfântul Lavrentie de la Cernigov: Cum va fi sfârșitul lumii?

- Posted in Profeții și Proorocii by

Stareţul Lavrentie, cel ce dobândise din belşug Duhul lui Dumnezeu, vorbea adesea cu fiii săi duhovniceşti despre ultimele timpuri prevenindu-i că trebuie să fie atenţi şi veghetori, deoarece Antihristul este aproape.

Sfântul Lavrentie de la Cernigov

Părintele spunea că va fi un război a toată lumea încât nimeni şi nimic nu va rămâne, decât doar prin văgăuni. Se vor lupta şi vor rămâne doar două sau trei state şi vor hotărî: Haideţi să alegem un singur împărat pentru toată lumea. Şi îl vor alege.

În ultimele timpuri, adevăraţii creştini vor fi deportaţi, iar bătrânii şi neputincioşii vor fugi după dânşii.

Antihrist – Împărat al lumii

Despre Antihrist, stareţul, luminat de Duhul Sfânt, spunea:

Va veni timpul când vor umbla după semnături pentru un singur împărat pe pământ. Şi toţi oamenii vor fi înscrişi. Vor merge prin case, iar acolo vor fi soţul, soţia, copiii. Atunci soţia va încerca să-şi convingă soţul: Hai să semnăm, avem copii, doar nu le vei mai putea cumpăra nimic”. Dar soţul va spune: „Tu fă cum vrei, dar eu sunt gata să mor şi pentru Antihrist nu voi semna.”

Iată ce tablou cutremurător oferă viitorul!

Antihrist va fi înscăunat la Ierusalim

„Va veni timpul, spunea cuviosul părinte Lavrentie, când şi bisericile închise vor fi restaurate nu numai în exterior dar vor fi amenajate şi în interior. Vor auri cupolele bisericilor şi ale clopotniţelor. Iar când vor încheia totul, va veni acel timp când se va înscăuna Antihristul. Rugaţi-vă ca Domnul să ne dea timp să ne întărim pentru că ne aşteaptă vremuri înfricoşătoare. Şi vedeţi cu câtă viclenie se pregăteşte totul? Toate bisericile vor fi mai frumoase ca niciodată, dar nu va putea intra nimeni în acele biserici.

Antihrist se va încorona ca împărat la Ierusalim într-o splendidă biserică cu participarea preoţilor şi a Patriarhului. Orice om va putea veni şi pleca din Ierusalim fără niciun fel de oprelişti. Să vă străduiţi să nu mergeţi pentru că totul va fi spre ademenire şi înşelare.

Cum se va naște Antihrist?

Antihrist se va trage dintr-o fată evreică desfrânată, având douăsprezece generaţii de desfrânare. Copilul va fi foarte capabil şi deştept, mai ales de atunci de când, fiind foarte mic, de doisprezece ani, plimbându-se cu mama lui prin grădină, se va întâlni cu satana, care ieşind din însăşi bezna întunericului va intra în el. Băiatul se va cutremura de frică, dar satana îi va spune: „Nu te teme, te voi ajuta”. Din acest copil se va coace în chip de om Antihrist.

La încoronarea lui când se va citi Simbolul de credinţă, el nu va permite să fie citit corect: unde vor fi cuvintele „Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” se va recunoaşte numai pe sine.

Enoh și Ilie

Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este Antihrist!” şi Patriarhul va fi ucis.

La încoronare Antihrist va purta mănuşi şi când le va scoate, pentru a-şi face cruce, Patriarhul va observa că la degete nu are unghii, ci copite, lucru ce îl va încredinţa că este Antihrist.

Vor veni din cer proorocii Enoh şi Ilie, care vor spune tuturor că a venit Antihrist: „Acesta este Antihrist, să nu credeţi în el”. Acesta îi va ucide pe prooroci, dar aceştia vor învia şi se vor înălţa la cer”.

Meșteșugul lui Antihrist

Antihrist va cunoaşte toate vicleniile diavoleşti şi va face false minuni. Pe el îl va asculta şi îl va vedea, în acelaşi timp, întreaga lume. Sfântul lui Dumnezeu, mărturiseau arhiepiscopul Simon, arhiepiscopul Teodosie, episcopul Iacob şi arhimandritul Teofan, spunea: „Fericit şi preafericit va fi omul care nu va dori şi nici nu va vedea faţa spurcată a lui Antihrist. Cine va vedea şi va asculta cuvântul hulitor de Dumnezeu al lui Antihrist, făgăduinţele pentru toate bunurile pământeşti, acela va fi ademenit şi va merge cu închinăciune înaintea lui şi împreună cu el va pieri şi va arde în focul cel veşnic”.

Ei l-au întrebat pe părintele: „Cum vor fi toate acestea?”. Stareţul a răspuns cu lacrimi: „În locurile cele sfinte va fi necurăţia pustiirii şi se vor arăta mârşavii ademenitori ai lumii care vor înşela oamenii ce s-au lepădat de Dumnezeu şi care vor săvârşi false minuni. După ei se va arăta Antihrist şi toată lumea îl va vedea deodată”. Părinţii l-au întrebat pe sfânt: „Unde? În locurile sfinte? În biserică?”. Cuviosul a răspuns: „Nu în biserică, ci în fiecare casă. În colţul unde stau acum sfintele icoane vor sta maşini ademenitoare, care vor înşela oamenii. Mulţi vor spune: trebuie să vedem şi să auzim noutăţile. În aceste noutăţi se va arăta Antihrist”.

Pecetea va fi foarte vizibilă și fără echivoc

Pe oamenii răi îi va însemna cu peceţi. Creştinii vor fi urâţi. Vor începe ultimele prigoane împotriva sufletului creştinesc care va refuza pecetea satanei. Prigoanele vor începe la Ierusalim, iar apoi în toată lumea se va vărsa ultima picătură de sânge pentru numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre voi mulţi vor vedea acele timpuri înfricoşătoare.

Peceţile vor fi în aşa fel încât se va vedea cine a primit-o şi cine nu. Creştinul nu va mai putea nici cumpăra şi nici vinde nimic. Dar nu vă întristaţi: Domnul nu îi va lăsa pe fiii Lui… Nu trebuie să vă temeţi! Biserici vor fi, dar creştinul ortodox nu va putea să intre, deoarece acolo nu se va mai aduce jertfa nesângeroasă a lui Iisus Hristos, căci acolo va fi adunătură satanică.

Pentru această fărădelege, pământul va înceta să mai rodească, iar din cauza lipsei de ploaie se va crăpa peste tot; vor fi asemenea crăpături încât omul va putea cădea în ele. Creştinii vor fi omorâţi sau deportaţi în locuri pustii. Dar Domnul îi va ajuta şi îi va hrăni pe urmaşii Săi.

Oamenii slabi îl vor urma

Evreii, de asemenea, vor fi adunaţi într-un singur loc. Unii evrei, care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui Antihrist. Ei vor aştepta momentul şi vor fi atenţi la problemele lor. Ei ştiu că strămoşii lor nu L-au recunoscut pe Hristos ca Mesia, dar Dumnezeu le va deschide ochii şi nu vor primi pecetea satanei, ci vor recunoaşte pe Hristos şi vor împărăţi cu Hristos.

Toţi oamenii slabi vor merge după satana şi când pământul nu va mai rodi, oamenii vor veni la dânsul să le dea pâine, iar el le va spune: „Pământul nu dă pâine. Eu nu pot face nimic”.

Dumnezeu va trimite sfinții Săi

De asemenea nu va fi nici apă, căci toate râurile şi lacurile vor seca. Această nenorocire se va prelungi trei ani şi jumătate, dar de dragul aleşilor Săi, Domnul va scurta aceste zile. În acele zile încă vor mai fi luptători puternici, stâlpi ai Ortodoxiei, care vor fi sub înrâurirea rugăciunii lui Iisus. Domnul îi va acoperi cu Harul Său atotputernic şi nu vor vedea acele false semne, care vor fi pregătite pentru toţi oamenii.

Război și boli

Va fi război, a continuat părintele şi unde va fi război, acolo oamenii nu vor mai fi. Înainte de acest război, Domnul va trimite oamenilor slabi unele boli şi ei vor muri. În timpul lui Antihrist nu va fi moarte. Al treilea război mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru distrugere.

Pe cei slabi, Dumnezeu îi va lua, iar alţii se vor curăţa prin boli. Unii, care la război îşi vor înmuia păcatele lor în sânge, vor fi număraţi cu mucenicii. Iar pe cei mai puternici, Domnul îi va lăsa să se întâlnească cu El. Până ce nu se va întregi cu cei ce se mântuiesc numărul martorilor lui Dumnezeu, pustiit prin căderea unei părţi a îngerilor, Domnul nu va veni la judecată.

Dar în ultimul timp Domnul îi va trece în ceata îngerilor şi pe cei vii, înscrişi în cartea vieţii.

(Extras din „Sfântul Lavrentie al Cernigovului”, Viaţa, învăţăturile, minunile şi acatistul, Editura Bunavestire, 2003)


⛔️ Sfântul Lavrentie al Cernigovului: „În orașul Kiev niciodată nu a fost patriarh. Patriarhii au trăit la Moscova. Să vă păziţi de gruparea ("biserica") autocefalilor ucraineni şi de uniaţie”.

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

enter image description here

Locţiitorul Lavrei Peşterilor din Kiev, părintele Cronid a replicat spunând că autocefalii şi uniaţii au dispărut din Ucraina. Părintele a răspuns cu tristeţe şi amărăciune:

„Demonul va intra în ei şi cu o răutate satanica se vor năpusti împotriva credinţei şi a Bisericii Ortodoxe, dar vor avea un sfârşit infamant, iar urmaşii lor vor primi pedeapsa cerească de la Domnul şi Împăratul puterilor”.

Părintele a prevăzut şi a ştiut dinainte totul. Acum a aparut un arhiereu ucrainean autocefal, numindu-se patriarhul Kievului. Dar unde? În America. Dar el nu ştie sau a uitat că la Kiev nu a fost niciodată patriarh… Trebuie să fim atenţi, de unde poate fi în America un patriarh al Kievului?! Iar unii spre moartea lor veşnică şi spre ruşinea lor strigă: „patriarhul nostru”. Părintele ne avertiza să fim credincioşi Patriarhiei de la Moscova şi să nu intrăm în niciun fel de schismă.

„Feriţi-vă de aşa numita biserică de peste hotare şi să ştiţi că ea nu este amintită în dipticele Bisericilor Ortodoxe. Ea nu este o biserică [separată], ci o parte a Bisericii Ruse.

Multpătimitoarea noastră Biserica a rezistat într-un stat ateu. (…) Se duc la eretici şi la schismatici doar cei nevrednici de mila lui Dumnezeu şi marii păcătosi care nu vor să ştie "Cred într-una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică’’ şi că Biserica Ortodoxă este Trupul lui Hristos, care nu poate fi împărţit. Biserica este cămaşa lui Hristos, care nu poate fi ruptă în bucăţi. Nu îşi amintesc că este un Domn, o credinţă şi un botez. Domnul Iisus Hristos a zidit o singură Biserică (nu biserici), pe care nu o vor birui nici porţile iadului. Este o singură Biserică Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Celelalte, care se numesc biserici, nu sunt biserici, ci neghinele din grâu şi adunătura diavolului”.

Citiți aceste articole:

☦️ Sfântul Lavrentie de Cernigov: Noi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă.

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

"Noi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă. Una este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc “biserici” nu sunt biserici, ci sămânța stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos". — Sfântul Lavrentie de Cernigov

Sfântul Lavrentie de Cernigov

Sfântul Lavrentie din Cernigov – după numele său de botez, Luca Evseevici Proscura – s-a născut în anul 1868, în localitatea rusească Karilsk, din regiunea Cernigov. Părinţii săi, Evsevii şi Hristina, au fost oameni simpli, dar muncitori şi credincioşi. Din cei şapte copii ai familiei, cinci erau băieţi, Luca fiind cel mai mic dintre aceştia. Muncind încă de mic, împreună cu toţi membrii familiei sale, tânărul Luca a avut o viaţă destul de grea; copil fiind, din pricina unei căzături la joacă, el va şchiopăta toată viaţă cu un picior. Rămas orfan de tată încă de mic, iar mama lui căzând la pat, lui Luca i-au revenit mai toate sarcinile casei, ceilalţi fraţi muncind afară.

Studiile elementare au fost urmate de tânăr la Şcoală din satul natal. Pentru că avea o minte luminată, profesorul l-a rânduit să aibă grijă de elevii mai mici. Încă din această perioadă a copilăriei, Luca a simţit o atragere deosebită faţă de muzică bisericească, precum şi faţă de cântările vechi bisericeşti. Astfel, nu după multă vreme, Luca avea să cânte foarte bine la vioara, iar mai apoi, în corul bisericii, precum era obiceiul elevilor. La numai 12 ani, tânărul îi îndrumă pe ceilalţi corişti, iar la 14 ani ajunsese deja să conducă întregul cor al bisericii din sat.

Încă de mic, tânărul Luca a avut o viaţă curată şi o rugăciune smerită; pentru aceasta, el a fost învrednicit de Dumnezeu cu multe daruri duhovniceşti. Astfel, adesea îl vedea pe diavol, fie când mergea singur pe drum, fie când lucra ceva în casă, ori în curte. Cum era şi firesc, dorinţa după viaţă monahală nu a întârziat să apară în inima tânărului.

Când avea putinţă, Luca mergea la Mănăstirea Rahla, aflată la o distanţă de 19 kilometri de satul său, spre a lua aminte la viaţă monahilor rugători. Abia după moartea mamei sale, renunţând la partea sa de moştenire, Luca a mers la mănăstirea iubită, spre a se călugări. Aici, stareţul l-a rânduit pe tânăr în corul bisericii, aşteptând momentul potrivit spre a-l călugări.

În scurtă vreme, vestea despre viaţă curată şi mintea luminată de har a tânărului Luca s-a răspândit în toată regiunea. Astfel, episcopul Antonie, care purta de grijă locului în care se află mănăstirea, l-a luat pe tânărul nevoitor, spre întristarea călugărilor de la Mănăstirea Rahla, şi l-a aşezat în Mănăstirea Sfânta Treime, o mănăstire din localitatea Cernigov. Cu această ocazie, episcopul a spus călugărilor: „Ăsta e un aşa Luca, de care o să întrebe toată lumea”.

Luca s-a întristat de dorinţa episcopului, el iubind mult mănăstirea în care se instalase dintru început, însă în noaptea cu pricina, Maica Domnului de la Cernigov i-a apărut şi l-a binecuvântat. A doua zi, în zori, luând binecuvântare de la stareţ, Luca a plecat la drum. La început, după dorinţa episcopului, Luca s-a ocupat de tinerii seminarişti.

Mănăstirea Sfânta Treime din Cernigov este locul unde Luca a fost tuns în monahism, primind numele de Lavrentie. Mai apoi, în anul 1895, el a fost numit ieromonah, iar după o vreme, egumen. Părintele Lavrentie, om de statură mijlocie, nedezlipit de toiagul lui, avea un chip blând şi luminos; părul îi era alb că zăpadă, iar faţă emană bucurie; ochii albaştri trimiteau parcă spre cer.

Vestea despre bunătatea şi darul înainte-vederii Părintelui Lavrentie se răspândea tot mai departe. Toată viaţă, sfântul a rostit rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Cuvintele duhovniceşti ale cuviosului erau pline de har şi roditoare. Părintele îi iubea pe toţi şi era repede săritor la orice nevoie; lumea umblă în grupuri după el, dorind să audă un cuvânt de învăţătură sau pentru a-i cere un sfat de mântuire.

În vremurile grele, în care manstirile trebuiau închise de autorităţi „pentru reparaţii” (1930), părintele a trăit la poalele unui munte, la o văduva drept-credincioasă. La această, părintele îşi petrecea tot timpul într-o micuţa cameră, în post şi rugăciune.

În anul 1941, după ce a început războiul, sfântul a redeschis fosta mănăstire de călugări din Cernigov, transformat-o în mănăstire de maici, precum şi Mănăstirea Domnitskii; în prima mănăstirea vieţuiau 75 de maici, iar în cea de a doua, numai 35. Sfântul s-a ocupat mult de corul bisericii, precum şi de refacerea bisericilor şi a clădirilor monahale.

La un moment dat, sfântul a proorocit, zicând: „Din acest moment eu voi mai trăi un an şi jumătate. Anul 1950 vă va arăta, iar în 1952 veţi vedea multe rele”. Cuvântul i s-a împlinit întocmai, căci Sfântul Lavrentie a trecut la cele veşnice în anul 1950, iar în anul 1952, Mănăstirea Domnitskii a fost închisă de autorităţi, „pentru reparaţii”.

În toamna anului 1949, cuviosul Lavrentie, fiind tare slăbit, a participat la ultima sa priveghere; după slujbă, el a fost dus pe mâini la chilia sa, de unde nu s-a mai ridicat din pat. Bolnav fiind, sfântul s-a împărtăşit zilnic, până în ultima zi. După o boală de câteva luni, Sfântul Cuvios Lavrentie de Cernigov a adormit întru Domnul în anul 1950, în ziua Botezului Domnului, la ora 10.30, după citirea Psaltirii şi a altor rugăciuni. Trupul său a rămas în biserica vreme de patruzeci de zile, neschimbandu-se câtuşi de puţin. În ziua de 20 februarie 1950, sfântul a fost coborât în mormânt.

⏳ Profeţiile Starețului Lavrentie de Cernigov despre vremurile de pe urmă

- Posted in Profeții și Proorocii by

Starețul Lavrentie de Cernigov, care a agonisit din belșug harul Duhului Sfânt, deseori discuta cu fiii săi duhovnicești despre vremurile de pe urmă, preîntâmpinându-i să fie vigilenți și precauți, fiindcă antihristul este aproape.

Profeţiile starețului Lavrentie de Cernicov despre vremurile de pe urmă

Profeţiile starețului Lavrentie de Cernicov despre vremurile de pe urmă

Părintele spunea: „Iată, acum votăm. Poți să votezi. Încă nu-i înfricoșător, fiindcă nu votează întreaga lume pentru unul. Iar când vor vota pentru unul, acela va fi el și nu se va mai putea vota”.

Zicea preacuviosul că va fi un mare război mondial, după care nimeni nu va mai supraviețui, doar poate cineva prin peșteri.

Se vor lupta și vor rămâne doar două sau trei state și vor hotărî: „Să alegem un împărat al întregului pământ”. Și îl vor alege.

În vremurile de pe urmă, adevărații creștini vor fi exilați, iar cei bătrâni și neputincioși vor face tot posibilul ca să fugă împreună cu ei.

Despre antihristul ce va veni, starețul luminat de Duhul Sfânt spunea astfel: „Va veni vremea când se vor aduna semnături pentru un singur împărat pe pământ. Și cu strictețe se va face recensământul. Vor intra în casă și vor găsi acolo soțul cu soția și copiii. Și, iată, soția îl va implora pe soț: «Hai să semnăm. Avem copii. Nu vei putea cumpăra nimic pentru ei». Soțul însă va răspunde: «Tu faci cum dorești, iar eu sunt gata să mor, dar pentru antihrist nu voi semna». Astfel se prezintă tabloul tulburător al viitorului”.

„Va veni vremea – spunea cuviosul Lavrentie – când bisericile care nu funcționează (închise) vor fi restaurate, împodobite nu numai în exterior, ci și în interior. Atât cupolele bisericilor, cât și ale clopotnițelor vor fi poleite cu aur. Iar când lucrările vor lua sfârșit, va sosi vremea instaurării lui antihrist.

Rugați-vă ca Domnul să ne mai prelungească aceste vremuri pentru întărirea în credință, fiindcă ne așteaptă timpuri groaznice.

Vedeți cu câtă viclenie se pregătește totul? Toate bisericile, ca niciodată, vor fi într-o splendoare deosebită, dar în ele nu vei mai putea să intri.

Încoronarea lui antihrist ca împărat se va face în maiestuosul templu din Ierusalim, cu participarea clerului și a Patriarhului.

În Ierusalim va fi favorizată intrarea și ieșirea liberă a fiecăruia. Dar să aveți grijă să nu călătoriți, fiindcă totul se va face pentru înșelare.

Antihristul se va naște dintr-o desfrânată – evreică. Din copilărie va fi foarte înzestrat și deștept și, mai ales, din clipa când, fiind adolescent de doisprezece ani, plimbându-se cu maică-sa prin parc, se va întâlni cu satana, care, ieșind din beznă, va intra în el. Băiatul va tresări de spaimă. Dar satana îi va spune: „Nu te teme, eu îți voi ajuta”. Și în acest copil antihrist se va coace în chip de om. La încoronarea lui, când se va citi „Simbolul credinței”, el nu va permite să se citească corect și, în locul cuvintelor întru Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; el se va lepăda si se va recunoaște numai pe sine. Atunci patriarhul va exclama: „Acesta-i antihrist!” – și pentru aceasta Patriarhul va fi omorât. La încoronare, antihrist, pe mâini, va avea mănuși și, când le va scoate pentru a-și face cruce, Patriarhul va observa că la degete nu are unghii, ci gheare, și aceasta îi va întări convingerea că în fața lui stă antihrist.

Din ceruri vor pogorî proorocii Enoh și Ilie care vor spune tuturor că a venit antihrist: „Acesta este antihrist, nu-l credeți pe el”. Și el îi va omorî pe prooroci, însă ei vor învia și se vor înălța la ceruri.

Monahia Evlampia, în a cărei casă locuia sfântul în perioada închiderii mănăstirii, își amintește: „Aceasta s-a întâmplat în anul 1939. Părintele a vorbit toată noaptea. Nu am putut distinge cu cine. Să intru pentru a afla, nu am îndrăznit. Dimineața, părintele a zis: „Maică, noi am avut musafiri și tu ești martor”. Eu am întrebat: „Cine?” Iar starețul cu bucurie a răspuns: „Proorocul lui Dumnezeu Ilie și dreptul Enoh. Ei au vorbit cu mine despre ultimele vremuri ale lumii, Rusiei, despre împăratul ortodox și antihrist. Și au mai spus că va mai veni să discute cu mine Sfântul Apostol Ioan Teologul”.

În 1949, noaptea, Sfântul stareț Lavrentie s-a învrednicit de vizita Evanghelistului Ioan Teologul.

Aceasta s-a întâmplat pe 26 septembrie, pe stil vechi. Ei au discutat circa șapte ore.

Sfântul Evanghelist a completat cele spuse de proorocul Ilie și dreptul Enoh, a vorbit despre arătarea Crucii Domnului, Învierea morților și Înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos.

Antihristul va cunoaște toate meșteșugurile satanice și va face semne înșelătoare. El va fi auzit și văzut concomitent de toată lumea. Sfântul plăcut al lui Dumnezeu, conform mărturisirilor arhiepiscopului Simon, arhiepiscopului Teodosie, episcopului Iacob și arhimandritului Teofan, spunea: „Fericit și de trei ori fericit este omul care nu va dori să vadă și nu va vedea fața spurcată a lui antihrist. Iar cel care va vedea și va auzi cuvântul lui hulitor de Dumnezeu, promisiunile tuturor bunătăților pământești, se va înșela și va merge cu închinăciune în întâmpinarea lui. Și va pieri împreună cu el și va arde în focul veșnic”.

Ei l-au întrebat pe stareț: „Cum va fi aceasta?” Sfântul stareț a răspuns cu lacrimi: „Pe locul sfânt va fi urâciunea pustiirii și-i va arăta pe înșelătorii spurcați ai omenirii și ei îi vor minți pe oamenii care s-au lepădat de Dumnezeu și vor săvârși minuni false. Iar după ei va apărea antihrist și întreaga lume îl va vedea concomitent”. Părinții l-au întrebat pe sfânt: „Unde, în locul sfânt? În biserică?” Cuviosul a răspuns: „Nu în biserică, ci în fiecare casă. În ungherul unde acum sunt icoanele, se vor afla niște instrumente înșelătoare pentru ademenirea oamenilor. Mulți vor spune: «Trebuie să privim și să ascultăm știrile». Iată, la știri va apărea antihristul”.

„Pe oamenii săi el îi va pecetlui cu peceți. Îi va urî pe creștini. Vor începe ultimele prigoane asupra sufletului creștinesc care va refuza pecetea satanei. Mai întâi prigoanele vor începe pe pământul Ierusalimului, iar apoi în întreaga lume se va vărsa ultimul sânge pentru Numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre voi, fiii mei, mulți vor ajunge până în aceste vremuri groaznice. Pecețile vor fi de așa fel, încât imediat se va vedea de a primit-o omul sau nu”.

Creștinul nu va mai putea nici cumpăra, nici vinde nimic. Dar nu vă pierdeți nădejdea: Domnul nu-i va părăsi pe copiii Săi… Nu trebuie să vă fie frică. Biserici vor fi, însă creștinul ortodox nu va mai putea merge în ele, fiindcă acolo nu se va mai aduce Jertfa fără de Sânge a lui Iisus Hristos, ci va fi o adunătură „satanică”.

Și, din cauza acestor fărădelegi, pământul va înceta să mai dea rod. Lipsit de ploaie, va avea crăpături atât da mari, încât omul va putea cădea în ele.

Pe creștini îi vor ucide sau îi vor exila în locuri pustii. Însă Domnul îi va ajuta și-i va hrăni pe urmașii Săi.

Pe evrei, la fel, îi vor aduna într-un singur loc. Unii dintre evrei, care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor aștepta și vor urmări faptele lui. Ei știu că străbunii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia. Și iată, așa va da Dumnezeu că ochii lor se vor deschide și ei nu vor primi pecetea satanei. Ei Îl vor recunoaște pe Hristos și vor împărăți împreună cu Hristos.

Iar tot poporul cel slab va merge după satana și, când pământul nu va da roadă, oamenii se vor duce la el să ceară pâine, iar el le va răspunde: „Pământul nu rodește pâine. Eu nu pot face nimic”.

La fel nu va mai fi nici apă. Toate râurile și mările vor seca. „Această nenorocire va dura trei ani și jumătate, dar, pentru cei aleși ai Săi, Domnul va scurta zilele acelea. Atunci vor fi mari luptători, stâlpi ai ortodoxiei, care se vor afla sub influența puternică a rugăciunii lui Iisus. Și Domnul îi va acoperi pe ei cu Atotputernicul Său Har și ei nu vor vedea semnele înșelătoare pregătite pentru toți oamenii.

Încă o dată repet: în acele biserici nu se va mai putea merge, în ele nu va mai fi har”.

Ascultând această discuție, o soră a întrebat:

– „Cum să procedez? Nu aș vrea să ajung să trăiesc în acele timpuri!

– „Tu ești tânără, e posibil să ajungi până atunci” a zis starețul.

– „Cât e de înspăimântător!

– „Trebuie să alegi una din două: sau cele pământești, sau cele cerești”.

„Va fi război – continuă părintele. Pe unde va trece, nu va mai rămâne suflare omenească. Iar înainte de aceasta, Domnul le va trimite oamenilor slabi niște boli obișnuite și ei vor muri. Iar în vremea lui antihrist nu va fi moarte. Și cel de-al treilea război mondial nu va mai fi spre pocăință, ci spre nimicire”.

Sora a spus: „Este bine că va fi război, vor fi mulți mucenici”.

Părintele însă a contrazis-o: „Nu, cei care vor fi credincioși și se vor spăla cu sânge se vor număra cu cetele mucenicilor, iar cei necredincioși vor merge în iad”.

„Dacă-i așa, este lesne să piei” – a zis sora.

Iar părintele i-a răspuns: „Domnul îi va lua pe cei slabi, iar alții se vor curăți prin boli. Vor fi și din cei care în război își vor spăla păcatele cu propriul sânge și vor intra în ceata mucenicilor. Iar pe cei mai puternici, Domnul îi va lăsa pentru întâlnirea cu El. Și până nu se va completa cu cei mântuiți numărul mărturisitorilor lui Dumnezeu distrus de căderea unei părți a îngerilor, Domnul nu va veni să judece.

În vremurile de pe urmă, Domnul îi va adăuga la ceata Îngerilor și pe cei vii înscriși în Cartea Vieții, al căror număr este incomplet din cauza celor „căzuți”.

Reparațiile bisericilor vor continua până Ia venirea lui antihrist și peste tot va domni o splendoare deosebită spunea Starețul —, iar voi fiți moderați în reparația bisericii voastre, a exteriorului ei. Rugați-vă mai mult, umblați la biserică, atâta timp cât mai este posibil. Mai ales, fiți prezenți la Sfânta Liturghie la care se aduce Jertfa cea fără de Sânge pentru păcatele întregii lumi. Mărturisiți-vă mai des și împărtășiți-vă cu Trupul și Sângele lui Hristos și Domnul vă va întări.

Domnul este milostiv. Pe evreii care vor refuza să primească pecetea lui antihrist și vor zice că acesta este înșelare și nu „Mesia”, îi va mântui”.

Părintele, discutând cu ierodiaconul Gheorghe despre ultimele vremuri, plângea cu amar și spunea: „Mulți clerici vor pieri când va veni antihrist”. Părintele Gheorghe a zis: „Cum oare să nu pier și eu, doar sunt diacon?” Părintele a răspuns: „Nu știu”. Atunci părintele diacon a început să plângă și, căzând la picioarele părintelui, a cerut de la el să se roage pentru dânsul ca să se izbăvească de iad. Părintele s-a rugat și a zis: „Bine. Iată cum se întâmplă: s-a îmbolnăvit de cap și a murit și a intrat în Împărăția Cerurilor”.

Cele în taină prezise de stareț s-au împlinit. Noi îl cunoșteam pe acest diacon din Lavra Peșterilor din Kiev. Era un călugăr foarte virtuos. Deodată s-a îmbolnăvit de cap și peste puțin timp a murit. Părintele deseori se văita cu lacrimi: „Este plină bezna de suflete omenești… Și pe pământ vor scoate bezna. Toți dracii vor ieși și se vor afla în oamenii care nu-și fac cruce, nu se roagă, ci numai omoară oameni (este vorba de avorturi). Dracii se vor strădui să înșele cu acest păcat cât mai mulți oameni”.

Din cartea: Stareții despre vremurile din urmă