Schimonahia Mihaila Sarycheva (1891-1976) din Russia

"Întregul pământ este acoperit cu puroi de la copiii uciși în pântece. Iar aerul este plin de blasfemie. De aceea, înainte era mai ușor să te rogi - erau mai puține blasfemii. Iar acum demonul aproape că intră în altar, iar când Preotul face proscomidie, se aruncă pe el ca să-l doboare, ca să nu pomenească pe nimeni. Sau cel puțin să-i ia memoria."

Pe vremea aceea, când încă nu era permisă rugăciunea deschisă, ne coboram în pivniță ca să cântăm. Voiam să cântăm, dar ne era frică. O întrebam: "Maică, când se va termina?!" Iar ea spunea: "Nu fiți amărâți. Când va veni vremea, vor deschide biserici și mănăstiri. Îi vor convinge chiar să se roage lui Dumnezeu, iar toată lumea își va pune cruci. Dar pentru o vreme - și atunci nu va fi mai puțină persecuție decât acum." (P.S. a spus probabil înainte de 1948)

— Schimonahia Mihaila Sarycheva (1891-1976) Russia

„Problema transplantului, în care toata lumea are imaginea asta… a cât de minunat este transplantul că salvează atâtea vieți, și vei spune: «Omul acela oricum a murit, nu mai ai ce face cu el, mai bine i-ai organele și folosește-le». Ideea e următoarea, nu există transplant de organe la un om mort, în momentul în care omul a murit, în secunda următoare organul lui nu mai poate fi transplantat. Transplantul se poate face numai de la un om viu, și ca să se poată totuși să se facă transplantul într-o societate democratică în așa fel încât «Domnule nu-l pot omorî pe acela să-i iau organul», au inventat conceptul de moarte cerebrală, conceptul de moarte cerebrală este un concept scos din mâna scamatorului, nu există moarte cerebrală, ce e aia moarte cerebrală ? Că nu mai are unde sau undele sunt slabe, sau e în comă. Au stat oamenii în comă zile, săptămâni, luni și ani, au revenit și au trăit ani buni. „Eu sunt personal, vă spun sincer, împotriva transplantului, accept ca și părinții doar transplantul de organe pereche cum sunt rinichii, un rinichi, pentru că organul care este transplantat vine de la un om care a fost omorât. Știți când se face transplantul, mortului i se face anestezie generală. Păi dacă e mort de ce îi mai faci anestezie generală dacă îi iei organele ? Și mai e o chestie, plânge, când începe să fie tăiat îi curg lacrimile… și lucrul acesta e trecut cu vederea «Nu că e un efect care apare așa…»…” „Deci eu cred personal că și aceasta este una din marile minciuni ale epocii moderne care va deveni o modă, în sensul că oamenii bogați să-și permită să-și cumpere organele stricate, iar ăia săracii vor fi… ca morți… vor fi executați și…”

Biofizician și doctor în bioetică, Virgiliu Gheorghe