Foto: Internet
Acum, că a trecut vuietul Pogorârii Duhului Sfânt, ne putem întoarce la banalul cotidian. Bunăoară, la Bănescu.
Între Înălțare și Rusalii (de la Covid încoace, a devenit o modă să strici bucuria sărbătorilor!), purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române a produs un interviu.
Cei familiarizați cât de cât cu chichițele presei l-ar numi: „interviu de spălare”.
Într-un „interviu de spălare”, protagonistul este lăsat să zburde, să bată câmpii nestingherit. Să se așeze, asemenea unei cochete fanate, în lumina cea mai favorabilă. Mai mult, reporterul slugarnic – după modelul lui Chicoș Rostogan când îl ascultă pe micul Ftiriadi – îi ridică invitatului întrebările la fileu.
Drept urmare, în interviul de pe blogul Melaniei Cincea, Bănescu, profită din plin și oferă un recital de elocință și narcisism.
Nestingherit de ziaristă, el vorbește despre părțile luminoase ale biografiei sale: despre bunicul matern, preot, deținut politic la Pitești, care îi împărtășea pe partizanii din Munții Argeșului și care l-a îndrumat pe Vasile spre Teologie, despre facultatea de Litere, unde i-a cunoscut pe Ioan Alexandru sau Zoe Dumitrescu-Bușulenga (Maica Benedicta), despre bursele de la Regensburg și Heidelberg, despre povara de a fi purtător de cuvânt...
Un ochi atent poate observa că, din prezentarea pe care și-o face, Bănescu nu doar că evită cu abilitate orice fel de umbre biografice, dar se străduiește să își scoată în lumină părțile „creștine”. Să își flateze filonul „bisericesc”.
Nedându-se în lături de la vorbe sforăitoare despre sine, precum:
„Am trei repere stabile: Evanghelia, propria mea conștiință și binele real al Bisericii.”
Repet: acesta nu este un citat din Vasile cel Mare, ci din Vasile Bănescu!
De ce simte Bănescu nevoia să fie „spălat”, nu am cum să știu cu siguranță. Pot doar să presupun că apariția interviului cu câteva săptămâni înainte de ședința Sfântului Sinod al BOR programat în iulie nu are cum să fie întâmplătoare.
Mai ales că, la ședința respectivă, ar urma să se discute și despre comportamentul purtătorului de cuvânt, care își permite să beștelească ierarhi și să asume poziții personale în numele BOR.
Poate că postamentul lui Bănescu se clatină. Sau poate că trebuie consolidat pentru noi ofensive ideologice. Vom vedea.
*
Apropo de poziții personale: din interviul Alba Lux nu putea lipsi chestiunea Calendarului.
După ce elogiază calitatea intelectuală și morală a partizanilor modificării Pascaliei, Bănescu face o afirmație uluitoare.
Iat-o:
„Sărbătorirea comună (cu Occidentul) a Paștelui... este o problemă pe care o văd rezolvându-se treptat, prin impulsionarea oficială a preoților care, de-a lungul următorilor ani, să le vorbească credincioșilor pe tema calendarului și a pascaliei, să le explice adevărul istoric.”
Așadar, Bănescu sugerează că decizia A FOST DEJA LUATĂ. Pe șest, fără să fie anunțată – necum dezbătută - public. Și că rămâne doar să fie aplicată conform unui PROGRAM judicios.
O acțiune de DE SUS ÎN JOS, asemănătoare propagandei pro-vacciniste din timpul COVID, „prin impulsionarea oficială a preoților”.
Când și cum a luat BOR decizia de a schimba modul de calcul al Paștelui?
Sau Bănescu forțează din nou mâna Patriarhului și a Ierarhilor, așa cum a făcut-o și în timpul Pandemiei?
La Sinodul de luna viitoare vom afla în sfârșit CINE conduce cu adevărat Biserica Ortodoxă Română.
*
Multe sunt lucrurile interesante din interviul lui Bănescu, dacă ai răbdare și ficatul rezistent să nu te oprești din citit.
Este un exercițiu util, așa cum, înainte de 1989, buchisirea printre rânduri a Scânteii dezvăluia ce se mai pregătea întru fericirea noastră.
Eu mă grăbesc să trec însă la aspectul cel mai grav al interviului. O adevărată bombă cu ceas pusă în Biserica Ortodoxă Română.
Prin comparație cu care, problema Calendarului pare doar o pocnitoare expirată.
În interviu, cuvântul „fundamentalism” – cu varianta „fundamentalist” – apare de nu mai puțin de 7 (șapte) ori.
De șase ori folosit de ziaristă, o dată de Bănescu.
De fiecare dată, Melania Cincea îl folosește în sintagma „fundamentalism / fundamentalist ortodox”.
Bănescu se ferește să lege textual „fundamentalismul” de „ortodoxie”. Vorbește însă de „fundamentalismul” din Biserica Ortodoxă Română, care trebuie combătut împreună cu „radicalismul” și cu „filetismul”.
Bănescu este prea citit ca să nu știe că expresia „fundamentalism ortodox” este o aberație. Și o găselniță ideologică servind ca rampă de atac pentru Stânga.
Nu întâmplător, sintagma „fundamentalism ortodox” a apărut în media și politică doar de vreo două decenii. Cam de când s-a declanșat Războiul Internațional împotriva Terorismului.
Expresia „fundamentalism ortodox” a fost folosită intenționat în pandant denigrator cu cea de „fundamentalism islamic”.
Se sugerează astfel (sau se spune abrupt) că și în Biserica Ortodoxă există un potențial Bazin Terorist.
Foarte puțin voalat, o face și Melania Cincea în întrebările pe care i le adresează lui Vasile Bănescu.
Iar purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, nu doar că nu o contrazice niciodată, nu doar că nu pune lucrurile la punct, dar îi dă ziaristei frenetice apă la moară.
Mai mult, el atestă existența în interiorul BOR a două tabere: „fundamentaliștii”și „pro-europenii”.
„Taberele din Biserica Ortodoxă Română există”, afirmă răspicat Bănescu.
Tot el face și o descriere a „fundamentaliștilor” ortodocși:
„Oameni care au citit extrem de puțin, oameni neformați intelectual, săraci cultural și nefinisați moral.”
În urmă cu câteva luni, într-un alt text-elogiu dedicat lui Vasile Bănescu, Melania Cincea oferea și ea o descriere plastică a „taberei fundamentaliste” din BOR, descriere pe care nici Bănescu, nici vreun alt responsabil al Bisericii nu au contestat-o:
„Un cor care include și conspiraționiști, și antivacciniști, și talibani ultraortodocși, și ultranaționaliști, și anti-occidentali sau putinofili pe față, și «pacifiști», și susținători ai «neutralității» în raport cu războiul declanșat de Rusia în Ucraina.”
Bref, un întreg și terifiant Bestiariu. O gloată de lombrozieni periculoși.
În contrast total cu cei din tabăra „pro-europeană”, care - spune Bănescu - sunt „intelectuali creștini”, cu „operă, anvergură culturală și morală”, cu „bună și curată intenție”.
Și care - adăugăm noi - par croiți după chipul și asemănarea lui Vasile Bănescu însuși.
Încercăm să ne revenim: așadar, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române afirmă că în BOR există două tabere între care sunt deosebiri ca de la Cer la Pământ.
Din întregul interviu – care consonează cu toată propaganda ce se revarsă în ultimul timp în capetele noastre - rezultă că aceste două tabere nu au cum să (mai) conviețuiască.
În acest caz, înseamnă că există doar două soluții logice: Schisma sau Stârpirea uneia dintre tabere.
„Fundamentaliștii”, ne spune Bănescu, sunt cel mai mare pericol la adresa Bisericii („cei mai redutabili adversari sunt cei care o compromit și o subminează din interior”).
„Fundamentaliștii ortodocși” sunt „conspiraționiștii” și „anti-vacciniștii” de ieri, catalogați ca „TERORIȘTI” de premierul Florin Cîțu și încadrați penal în timpul Pandemiei, care zădărniceau combaterea.
Și sunt „putiniștii” de azi, care pun în pericol apartenența României la Europa.
Veri buni cu „fundamentaliștii islamici” care până alaltăieri terorizau Occidentul, dar au dispărut ca prin farmec, eradicați fără îndoială de Războiul împotriva Terorismului.
Și cumetri cu „trumpiștii MAGA” care au atacat Capitoliul, dar au fost puși cu botul pe labe de valul de prigoană lansat de administrația Biden în alianță cu presa și cu corporațiile.
De unde se vede că nimic nu combate „fundamentalismul” mai bine decât un regim de forță. Nimic mai bun decât o Sfântă Dictatură pentru a salva Libertatea și Democrația.
Și, iată, Biserica.
Rezultă în mod logic că, pentru a evita o schismă în interiorul BOR, dar și un accident istoric al României în drumul spre deplina integrare euro-atlantică, singura soluție posibilă este Stârpirea „fundamentaliștilor ortodocși”.
Eradicarea lor fără milă, ca pe niște dăunători periculoși ce sunt.
P.S. De când am citit interviul, un gând nu îmi dă pace:
Printre partizanii din Munții Argeșului, pe care bunicul lui Bănescu îi împărtășea și pentru care a făcut ani grei de pușcărie la Pitești, nu s-or fi strecurat și niscai „fundamentaliști ortodocși”?
Sursa: https://www.activenews.ro/opinii/Vasile-Banescu-pune-o-bomba-cu-ceas-in-Biserica-182500
