Aflați o minune cutremurătoare, un dialog incredibil între Domnul nostru Iisus Hristos și pătimitorul din temnițe, Părintele Dimitrie Bejan.

Un cuvânt plin de putere ce ne dă curaj și nădejde în luptele noastre dinlăuntru și dinafară.

Somnul adânc și vederea lui Iisus

Târziu, când, unul după altul, oamenii au adormit, cu surâsul dulcei copilării pe față, am îngenunchiat între paturi și m-am prosternat la picioarele pruncului, culcat în ieslea Betleemului. Apoi am adormit. Și-n somn L-am văzut pe Iisus.

Se făcea că oblonul s-a ridicat. Pe boltă, aplecată spre apus, luna – galbenă – cobora spre asfințit. O tăcere adâncă, cum se lasă adâncile tăceri peste pustiurile cu nisipuri. Vedeam și nu mi se părea că e ceea ce se arăta. Aiuram; vedeam cum trece prin triplele zăbrele Iisus.

Aproape de patul meu se oprește. Plutește într-o lumină alb-violetă, ireală.

Deschid ochii mari, mă închin. Pe fruntea lui Iisus, cunună de măceșe și picături de sânge, vii. În mână și în picioare, semnele cuielor. Din coastă, prin haina aurie, picură picături pentru mântuire.

„Iată-mă! Tu m-ai chemat!”

– „Iată-mă! Tu m-ai chemat!”.

– „Doamne, iartă-mă!”.

– „Întru răbdarea voastră, veți dobândi sufletele voastre”.

– „Până când, Doamne, până când ne vei lepăda? Oare până la capătul anilor?”.

– „Până la al treilea seceriș. Anii și zilele care sunt în știința lui Dumnezeu rămân nedescoperite vouă. Dar Eu v-am arătat semnele ce vor premerge. Pentru ce sunteți zăbavnici la inimă? Voi Mă răstigniți în fiecare zi cu păcatele voastre. Și Eu ridic mereu Golgota. Pentru voi! Iar de vi s-au trimis încercări și pedepse, pentru ce vă răzvrătiți? Oare păcatele nu trebuiesc plătite? Oare omul nu se lămurește prin foc?”.

– „Doamne, Tu ne-ai învățat ca să avem o atitudine smerită în fața Ta. Și o atitudine dreaptă față de oameni”…

– „Acesta-i începutul mântuirii: să te recunoști păcătos. Pe urmă ia-ți crucea – accepți suferința – și urcă Golgota, mergând pe urmele Mele”…

– „Doamne, avem noi parte de înviere?”.

– „Golgota-i poarta cerului”.

– „Altfel nu se poate?”.

– „După al treilea seceriș. Când se vor liniști mările. Atunci se va putea astfel”.

– „Doamne, demonii pustiirii s-au ridicat pe scaunul Celui Preaînalt. Și popoarele, însemnate cu semnul fiarei i se închină”.

– „Tu, om de lut ce ești, încă n-ai înțeles?”.

– „N-am înțeles, Doamne!”.

– „Paharul mâniei lui Dumnezeu s-a umplut. Picătura care cade acum va arde pământul. La cel de-al treilea seceriș!”.

– „Doamne, ajută-mă!”.

– „Vino, după Mine!”.

Mântuitorul mi-a spus că vine al treilea seceriș

Mâna Domnului a trecut mângâietor peste fruntea mea. Zâmbetul lui Iisus a înflorit pe veșteda mea față. Aerian, plutind pe scări de fum, Mântuitorul a trecut dincolo de ziduri, urcând nevăzutele trepte, până la tronul măririi Sale. Corul luminaților îngeri psalmodiază diafan: „El va aduce pe pământ pacea și bună învoire între popoare!”.

Apoi somnul a mers pe făgașul lui obișnuit. Când la ora dimineții m-am ridicat din pat, după minutele de rugăciune, cineva m-a întrebat: „Cu cine vorbeai astă-noapte, părinte?”. „Cu Mântuitorul Hristos!”. Pe buzele tuturor stăruiau întrebări: „Da, Mântuitorul mi-a spus că vine al treilea seceriș. După aceea se vor liniști mările”.

(Extras din Pr. Dimitrie Bejan, Vifornița cea mare, Ed. Ileana, publicat și în Revista Atitudini Nr. 53)

„Într-o noapte, ne-a povestit Stareţul Paisie, stăteam în chilie pe un scăunel şi rosteam Rugăciunea. Dintr-odată am auzit afară, în curte, muzică de viori şi tobe, voci şi cântece. M-am sculat şi am privit pe fereastră să văd ce se întâmplă, dar nu se vedea nimic, era linişte desăvârşită. Atunci am înţeles că toate fuseseră de la diavolul. Nici nu am apucat bine să mă aşez pe scăunel pentru a-mi continua Rugăciunea, când dintr-o dată mi s-a umplut chilia de o Iumină puternică. Atunci a dispărut acoperişul, iar lumina se vedea ajungând până la cer. În vârful stâlpului de lumină se afla ceva ca un chip de tânăr blond, care semăna cu Hristos. Se vedea doar jumătate din chip, precum şi o inscripție luminoasă: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu.» Când m-am ridicat să privesc mai bine chipul, am auzit un glas spunându-mi: «Te-ai învrednicit să-L vezi pe Hristos.» Chiar în acea clipă am privit în jos ca să văd unde calc, vrând să-mi schimb poziţia pentru a vedea în întregime acel chip, dar în acelaşi timp am gândit: Şi cine sunt eu, nevrednicul, ca să-L văd pe Hristos?» Atunci într-o clipă a dispărut acea lumină şi părutul Hristos, iar tavanul se afla la locul lui."

Deoarece nu a reuşit să-l înşele cu acea falsă vedenie, diavolul, ca să se răzbune, I-a zgâriat pe picioare, iar din acele zgârieturi i-a curs mult sânge. Pornind de la această întâmplare, Stareţul spunea despre vedenii:

„Aşa începe înşelarea. Dacă nu m-ar fi ajutat Domnul să-mi dau seama că acea vedenie era diavolească, ar fi început după aceea vrăjmaşul să-mi arate la “televizor” pe Hristos, Maica Domnului, profeții etc. Şi astfel cade omul în înşelare. De aceea trebuie să nu primim uşor vedeniile, chiar de-ar fi de la Dumnezeu. lar el se bucură de aceasta, deoarece astfel arătăm srnerenie şi Iuare aminte, lucruri pe care El Ie cere de la noi. Știe Dumnezeu modul în care să ne arate şi să ne înveţe ceea ce vrea El.”

Mi-au fost arătați cei care au acceptat semnul fiarei (666) Erau cheli din cauza radiațiilor. Erau atât de mari schimbări globale în clima pământului, încât căldura era ca în deșertul Sahara. Nu era nici nor, nici vânt, nici ploaie. Cerul părea mai aproape de pământ, soarele era neînchipuit de fierbinte. Pământul era uscat!

Trei ani și jumătate nu era moarte pe pământ.

Acești oameni aveau pielea atârnând de oase; nu le venea să creadă că li se întâmplă așa ceva. Aveau remușcări de conștiință că au acceptat semnul fiarei (666) că nu l-au crezut pe Creatorul lor, și sau închinat lui antihrist.

Și din cauza aceasta, și din cauza păcatelor nespovedite, și nepocăinței, sufletele lor erau pe moarte. Noaptea pământul respira căldură. Dimineața oamenii visau că va veni noaptea, dar nu aducea nici o ușurare.

După al Treilea Război Mondial, au mai rămas doar câțiva oameni pe pământ: 1/3 sau mai puțin. Aceștia s-au adunat și au decis să aleagă conducătorul lumii pe antihrist. (Falsul Mesia) Aceasta este o groaznică amăgire a masonilor de a-l întrona pe Mashiach!(Mesia)

După cel de-al Treilea Război Mondial va avea loc un astfel de masacru al națiunilor, iar masonii vor muri și ei cu toții. Nu va fi așa cum plănuiesc masonii. SUA este o marionetă în mâinile Israelului. Ambele continente, America de Nord și America de Sud, se vor scufunda în ocean într-o clipeală de ochi.

Israelul nu va fi zguduit de cutremure mult timp, dar va fi zguduit de războaiele cu arabii. Înainte ca Moscheea lui Omar să fie aruncată în aer, atât de mult sânge va fi vărsat în Israel!

Proorocul Ilie se va arăta în Israel, dar ei nu vor crede. Și profetul Enoh, nici în el nu vor crede. Ei vor fi uciși. Dumnezeu îi va învia din nou. Ei nu vor fi în Rusia.

Conducătorul lumii, antihrist, va fi încoronat în maiestosul templu al lui Solomon din Ierusalim.

Când va fi încoronat antihrist pământul va crăpa, atât de mult încât vor fi crăpături foarte mari. Domnul nu va da nici o ploaie, acolo unde va fi încoronat, nu va fi nici măcar un fir de iarbă, pentru că prin binecuvântarea lui Dumnezeu crește iarba. Animalele vor muri din cauza păcatelor oamenilor, nu vor fi recolte. Oamenii vor domni, iar animalele vor muri. Când se vor termina proviziile, antihrist va râde în hohote în fața slujitorilor săi, spunând: "Ce pot să fac eu, dacă cerul nu dă ploaie, și pământul nu dă roadă?".

El (antihrist) singur pe sine nu se poate salva de focul gheenei!

El nu va face decât să profite de ceea ce a creat Dumnezeu!

El nu poate face altceva decât să înșele oamenii. Oamenii se vor închina unui nimic,(zero) unei palavre, deșertăciuni ...unei persoane patetice și nesemnificative.

În Rusia deja după cel de-al Treilea Război Mondial, oamenii vor începe să aibă mai multe înclinații față de păcat! Pentru aceasta va fi îngăduit de Dumnezeu uciderea Țarului ortodox.

Antihrist îl va ademeni pe Țarul ortodox să iasă din tabăra sa sub pretextul unor negocieri. El (Țarul) va ști despre aceasta.

Țarului i se va da clarviziune la ungere. El va fi monah și monarh în același timp, va repeta isprava Mântuitorului și va fi răstignit.

Țarul va avea niște iluzii proprii și le va răscumpăra. Va fi o victorie duhovnicească asupra lui antihrist! Țarul își va atârna coroana împărătească pe Cruce.

Doar după uciderea Țarului ortodox, antihristul va putea intra în Rusia. Vom avea atât de multe semne de avertizare! Când antihrist va fi încoronat la Ierusalim, o bucată din clopotul țarului va fi sudată într-un mod miraculos, mistic. Sunetul va răsuna în toată Rusia. Clopotul țarului va zbura până la Dideevo. Toată lumea va ști că antihristul este încoronat la Ierusalim!

Înainte ca antihristul să intre în Rusia, toate sulurile de pe icoane se vor derula.

Atât de milostiv este Domnul față de Rusia încât a arătat ce se va întâmpla înainte, ca antihrist să între în Rusia, toate sulurile care sunt înfățișate pe icoane (ale Sfântului Serghie din Radonej și ale multor sfinți) se vor desfășura mistic ca o foaie de hârtie în mâini și acolo se va scrie despre antihrist. Se pare că sulurile sunt scrise pe icoane dintr-un motiv. Aceasta este marea taină a lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare pronie despre Rusia. Și toată lumea din Rusia va ști că aceasta este Falsul Mesia (antihrist) În acest moment, toate credințele se vor uni într-una singură.

În Rusia, în acest moment sub domnia Țarului ortodox era curată, adevărată credință ortodoxă fără erezii şi fără secte. După ce oamenii se vor îndrepta spre râu, și vor deveni răi, tocmai din cauza răutății, Maica Domnului Iveron, portărița Moscovei (o icoană antică din Biserica din Sokolniki) va zbura în cer și va pleca, va zbura departe de Moscova. Și după aceasta vor începe cele mai groaznice vremuri pentru Rusia, pentru că după aceasta antihrist va putea intra în Rusia. Dar înainte de asta, va învia Sfântul Serghie din Radonej se va ridica în Lavra Sfintei Treimi-Sf Serghie.

Nu mai erau ierni. Într-o zi însorită, într-adevăr, în fața tuturor, s-a ridicat din raclă și a mers spre Catedrala Adormirea Maicii Domnului. Nu va ajunge de scări aproape trei metri. Chiar și călugării se vor îndepărta de la credință, pe nimeni nu a binecuvântat.

Se făcea că treceam prin mai multe încăperi, una după alta, fiind însoțită de un înger care îmi arăta calea și îmi lămurea cele ce vedeam.

Prima încăpere era în acelaşi timp şi maternitate şi clinică de avorturi. Am intrat acolo împreună cu prietenele şi rubedeniile mele (care vieţuiesc în lume şi cu care mă însoţeam înainte). Ele au rămas în continuare în această încăpere. Mie îngerul mi-a spus să merg mai departe.

Am intrat în cea de-a doua încăpere şi am văzut că acolo târguiala era în toi. Se vindeau şi se cumpărau cele mai felurite mărfuri. Era foarte multă lume şi toţi păreau absorbiţi de târguielile lor, îşi numărau banii, examinau mărfurile – ca la târg.

M-am uitat pe unul dintre pereţii acestei încăperi şi am văzut că avea un geam ce dădea spre o pajişte verde cu cer senin şi azuriu, cu soarele strălucind – era o privelişte foarte frumoasă.

Priveam desfătându-mă, însă oamenii, într-atât erau de ocupaţi cu vânzarea și cumpărarea lor, încât nu vedeau această frumuseţe dumnezeiască. Mă miram cum de ei nu observă această privelişte! Îngerul însă m-a îndemnat: „Mergi mai departe.”

Am intrat în a treia încăpere, pe pereţii căreia erau zugrăvite nişte chipuri de fiare (dragoni) de diferite mărimi. În jos, la temelia zidului, am văzut o broască ţestoasă uriaşă, înspăimântătoare la vedere, din a cărei gură larg căscată ieşeau doi dinţi ca două săbii ascuţite. Jos, pe podea, se zărea capul unui om al cărui trup se afla sub duşumea.

Îngerul mi-a zis: „Atinge-te de ei.” (Adică să mă ating de balaurii zugrăviţi pe perete). Mi-am întins mâna, deşi nu vroiam, pentru că îmi era tare frică. Şi iată că dragonul pe care l-am atins, dintr-o dată a început să se mişte. Mişcarea s-a transmis altui dragon, care se afla alături, şi mai departe, de la dragon la dragon, ca-n mecanismul unui ceas.

Astfel toate aceste fiare s-au pus în mişcare, ajungând până la broasca ţestoasă care a început şi ea să se mişte ameninţător. Deodată cele două săbii ascuţite s-au înfipt drept în capul omului aceluia, care a murit pe loc. Îngerul mi-a lămurit: „La cea mai mică atingere de acest sistem, omul este pierdut… Mergi mai departe.”

Am ieşit din acea clădire cu trei încăperi şi am văzut că mă aflam într-o pădure, printre copaci. În pădure era o căsuţă de bârne, afumată ca după incendiu, dar în care totuşi se putea locui. Îngerul mi-a zis: „Iată unde vei putea să te mântuieşti.”

Înţelegeam că sfârşitul acestei lumi este aproape (după căsuţa care era ca după incendiu) şi atunci l-am întrebat pe înger: „Înseamnă că sfârşitul este aproape, iar ei continuă să vândă şi să cumpere?” „Da, a răspuns îngerul, e sfârşitul, iar ei continuă să vândă şi să cumpere”.

Aici vedenia a luat sfârşit.

După un timp am ajuns la părintele Ieronim şi i-am povestit despre vedenie. I-am spus cum l-am întrebat pe înger: „Înseamnă că sfârşitul este aproape, iar ei continuă să vândă şi să cumpere?” Atunci, părintele, apucând-o înainte, a răspuns el însuşi cu cuvintele îngerului: „Da, e sfârşitul, iar ei vând şi cumpără. Acesta nu este doar un vis, a adăugat el, ci aşa va fi cu adevărat.”

Părintele Ieronim a repetat aceleaşi cuvinte care în visul meu au fost rostite de către înger! Am înţeles că stareţul ştia de vedenia mea, adică i-a fost descoperită şi lui.

Tâlcuirea pe scurt a acestei vedenii, potrivit Sfintei Scripturi:

1. Înainte de toate, cele două încăperi prin care a trecut roaba lui Dumnezeu Ana se potrivesc întocmai cu următoarele cuvinte din Evanghelie asupra vremurilor din urmă: „Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pre toţi.

Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau, iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi, la fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului” (Luca 17, 26-30). Dealtminteri Ana a trecut prin aceste încăperi după cum scrie în Evanghelie, unde cuvintele „cumpărau şi vindeau” se află după cuvintele „se însurau şi se măritau”.

2. Prin urmare, prima încăpere (maternitatea / clinica de avorturi) arată răspândirea între oamenii din zilele noastre a senzualităţii. Toată lumea aleargă după plăceri senzuale. Păcatul desfrânării este larg răspândit. (în prima încăpere au rămas toate rubedeniile şi prietenele Anei). Unii copii sunt lăsaţi să se nască (maternitatea), iar alţii sunt ucişi în pântecele matern (clinica de avorturi).

3. A doua încăpere, unde „toată lumea cumpără şi vinde”, ne arată că oamenii zilelor noastre sunt robiţi de societatea de consum, când întreaga viaţă este închinată unui singur scop: achiziţionarea bunurilor de larg consum şi dobândirea de bunuri (cultul banilor, al bogăţiilor). Pentru Sfinţii Părinţi târgul (piaţa) a fost întotdeauna simbolul „acestei lumi” depravate. Deci încăperea semnifică adâncirea lumii actuale în hăul deşertăciunilor. Drept urmare, în inimile lor nu mai există loc nici voinţă pentru a duce o viaţă duhovnicească.

Ca rezultat al deşertăciunii vieţii înconjurătoare, a întunecării minţilor, ei nu mai sunt în stare să observe minunăţiile lumii duhovniceşti, care sunt vizibile numai pentru cei ce, după cuvântul Sfântului Efrem Sirul, „nu sunt legaţi toată vremea de treburile vieţii”, ci „au lepădat orice grijă lumească” (din Cuvânt la Venirea Domnului, la sfârşitul lumii şi la ieşirea antihristului). Iată de ce toţi cei care târguiau în cea de-a doua încăpere nu observau minunata privelişte care se vedea dincolo de geam.

4. A treia încăpere arată că înainte de sfârşitul lumii se va edifica un sistem al fiarei, îndreptat spre căsăpirea oamenilor. Faptul că pe pereţii acestei încăperi erau reprezentaţi balauri (adică fiare, monştri) se află în corelaţie directă cu „fiarele” din Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul (vezi Apocalipsa 13, 1-11; 17, 8 ş.a.m.d.).

Toate aceste fiare (reprezentate pe pereţi), mai mici şi mai mari, în esenţă sunt componente ale sistemului unic totalitar al „fiarei”, al acestui angrenaj ucigaş de oameni - „Noua Ordine Mondială”. Atingerea de oricare din părţile componente (de pildă acceptarea din partea acestui sistem, adică de la „fiară”, a numărului de identificare [CNP] – numărul numelui fiarei din Apocalipsa 13, 17 sau a noilor documente electronice) înseamnă pentru om participarea la acest sistem, de fapt coparticiparea la moartea fizică şi spirituală a milioane şi miliarde de oameni.

5. Ce simbolizează broasca ţestoasă? Este o imagine ce semnifică instalarea treptată a sistemului care, tot aşa ca o ţestoasă uriaşă, se îndreaptă asupra locuitorilor planetei. Tot astfel în Apocalipsa vedem ieşind din mare „fiara” căreia i se vor închina toţi cei care locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în Cartea vieţii, a Mielului (Apoc. 13, 8 ). Numeroşi tâlcuitori ai Apocalipsei sub chipul „fiarei din mare” subînţeleg tocmai sistemul autorităţilor luptătoare împotriva lui Dumnezeu.

6. Acest sistem îl atacă pe om drept în cap, ceea ce arată că angrenajul distrugător este îndreptat înainte de toate spre anihilarea personalităţii umane, cu alte cuvinte este un sistem de depersonalizare a omului. La om personalitatea (duhul) este esenţială, este chipul lui Dumnezeu în el, în principiu este omul însuşi.

Dacă omul încetează de a vieţui ca o personalitate duhovnicească, asemănătoare lui Dumnezeu, atunci din punct de vedere duhovnicesc el se transformă într-un cadavru. Distrugerea a însăşi naturii umane zidite de Dumnezeu, adică a transformării omului într-o bestie, a sălbăticirii lui spirituale – iată scopul mistic primordial al acestui sistem antihristic.

7. Faptul că Ana a ieşit din edificiul cu cele trei încăperi se potriveşte cuvintelor Mântuitorului din Apocalipsa despre cum ar trebui creştinii vremurilor din urmă să se raporteze la ceea ce le propune cultura modernă ultimilor creştini care se află în noul Babilon desfrânat (societatea modernă civilizată) – „curva cea mare”, „şezând pre o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne” (Apoc. 17, 3).

Domnul le porunceşte: „Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei. Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nedreptăţile ei” (Apoc. 18, 4-5).

Şi Sfântul Apostol Pavel spune: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi veliar. Sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli?

Căci noi suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu a zis că: „Voi locui în ei şi voi umbla cu ei şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”. De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi; şi Eu vă voi primi pre voi. Şi voi fi vouă Tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”, zice Domnul Atotţiitorul (II Cor. 6, 14-18 ).

☦️ Vedenia acestei roabe a lui Dumnezeu seamănă cu una din vedeniile proorocului Iezechiel: „Şi mi-a zis Domnul: „Intră şi vezi urâciunile cele dezgustătoare pe care le fac aceştia aici”. Şi am intrat şi am privit şi iată erau acolo tot felul de chipuri de târâtoare, de animale necurate şi de tot felul de idoli de-ai casei lui Israel, zugrăviţi pe pereţi de jur împrejur” (Iez. 8, 9-10).

Din specia târâtoarelor (a reptilelor) fac parte şi animalele ca şerpii, şopârlele, varanii, ţestoasele, crocodilii, cât şi animalele antedeluviene [de dinainte de potop] ca dinozaurii, pterodactilii ş.a.

Iată cum tâlcuieşte Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul vedenia lui Iezechiel în una din predicile sale: „… pe când şedeam eu în casa mea şi bătrânii lui Iuda şedeau înaintea mea, s-a lăsat peste mine mâna Domnului Dumnezeu. Şi privind eu, am văzut un chip ca de om, de foc parcă; şi parcă de la brâul lui în jos era foc, iar de la brâul lui în sus era o strălucire, ca de metal în văpaie.

Şi a întins, parcă, acela un fel de mână, şi m-a apucat de părul capului meu şi m-a ridicat Duhul între pământ şi cer, şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la intrarea porţii dinăuntru, îndreptată spre miazănoapte, unde era aşezat idolul geloziei care stârneşte gelozia.

Şi iată acolo era slava Dumnezeului lui Israel asemenea aceleia pe care o văzusem eu în câmp. Atunci mi-a zis Domnul: „Fiul omului, ridică-ţi ochii spre miazănoapte!” Şi mi-am ridicat ochii spre miazănoapte şi iată acel idol al geloziei era la uşa dinspre miazănoapte a altarului, la intrare. Şi mi-a zis Domnul: „Fiul omului, vezi ce fac ei?

Vezi tu ce urâciuni mari face casa lui Israel aici, ca să Mă îndepărtez de locaşul Meu cel sfânt? Dar întoarce-te şi urâciuni şi mai mari vei vedea!” Apoi m-a dus pe poartă în curte şi privind, am văzut o spărtură în perete. Şi mi-a zis Domnul: „Fiul omului, sapă în perete!”

Şi am săpat în perete şi iată am dat de un fel de uşă. Şi mi-a zis Domnul: „Intră şi vezi urâciunile cele dezgustătoare pe care le fac aceştia aici”. Şi am intrat şi am privit şi iată erau acolo tot felul de chipuri de târâtoare, de animale necurate şi de tot felul de idoli de-ai casei lui Israel, zugrăviţi pe pereţi de jur împrejur.

Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi din bătrânii casei lui Israel, având în mijloc pe Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea în mâini câte o cădelniţă şi un nor gros de fum de tămâie se ridica în sus” (Iez. 8, 1-11).”

Ce înseamnă aceasta? Oare aşa s-a întâmplat în realitate? – întreabă Sfântul Ierarh Teofan şi tot el răspunde: „Nu. Prin acestea toate sunt preînchipuite gândurile fiecăruia pe paturile lor spunându-şi: nu vede Domnului. Prin fiare se preînchipuiau patimile de care erau pline inimile lor, iar prin tămâiere, robia lor faţă de aceste patimi.” (din cartea 'Viața lăuntrică. Cuvintele episcopului Teofan', ed. Mănăstirii Russikon, Muntele Athos, 1893) ☦️

Interesant că această vedenie i-a fost arătată proorocului Iezechiel înainte de cucerirea Ierusalimului de către hoardele haldeilor. Atunci au fost ucişi mulţi bătrâni, tineri, fecioare, copii, femei, dar nu s-au atins de nici un om, care avea pe frunte semnul crucii “+”! (Iez. 9, 6), tot astfel şi, în timpurile noaste dinaintea sfârşitului, „pecetea Dumnezeului Celui viu” va fi pusă pe fruntea acelor creştini care suferă şi se tânguiesc din pricina acestei lumi apostate, se întristează de lepădarea de credinţă din zilele noastre, fără să se atingă de „urâciunile cele dezgustătoare”, şi nici de semnul fiarei cel potrivnic (numărul numelui fiarei).

Tocmai pe aceşti creştini, potrivit Apocalipsei (7, 2-3; 9,4) Domnul îi va feri de grozavele încercări fizice şi duhovniceşti care se vor abate asupra omenirii.

Într-adevăr, ca să înţelegem esenţa acestui fenomen – a atribuirii codurilor numerice personale – trebuie să-1 cercetăm în contextul edificării în prezent a sistemului global – împărăţia „fiarei”. Tocmai în contextul construirii „Noii Ordini Mondiale”, multe dintre evenimentele şi fenomenele vieţii actuale care la prima vedere par haotice şi absurde, dintr-o dată capătă o „logică”.

Astfel de fenomene ca propagarea ideologiei societăţii de consum şi a „culturii de masă” primitive, a reclamei, a muzicii rock şi pop, a distrugerii familiei (prin planningul familial), a cultului plăcerilor şi distracţiilor dobitoceşti, a propagandei curviei, avorturilor, contracepţiei, sodomiei şi altor spurcăciuni, propaganda făţişă sau în ascuns a drogurilor şi a satanismului, programele de „educaţie” sexuală în şcoli, vaccinările în masă, medicamentele „miraculoase” cu efectele lor colaterale, alimentele modificate genetic, alimentele conţinând elemente cancerigene, E-urile chimice şi biologice, donarea, terapia fetală (întrebuinţarea organelor fetuşilor în producţia farmaceutică), tehnologia de însămânţare artificială, propagarea realităţii virtuale, a jocurilor pe calculator care distrug psihicul şi sănătatea, dereglarea conştiinţei socio-umane prin intermediul mass-mediei, inclusiv acţiunea psihotronică asupra omului, codificarea depersonalizată şi introducerea celor mai noi biotehnologii în scopul identificării omului (biocipul), înscenarea de conflicte armate, de crize şi războaie, inocularea în conştiinţa maselor a mitului „terorismului internaţional”, armele geofizice (cu plasmă) şi, în sfârşit, concentrarea puterii mondiale în mâinile unei elite paramasonice de aceeaşi etnie (evreiască).

din publicatia Usman Pravoslavnaya, nr 4, 2005

În numele Atotputernicului Dumnezeu, Celui în Treime slăvit și al Născătoarei de Dumnezeu, a cărei milă este nemăsurată asupra noastră, a mult greșiților ei robi și pe care o ascultă iubitul ei Fiu şi Dumnezeu, care știe toate, de la întemeierea lumii și până la sfârșit (și pe care ni le-au vestit nouă, prin Sfinții Săi Prooroci și prin Evanghelii) pentru nevoile ce le va pune pe pământ, ca semne ale apropierii zilei celei de-apoi, mi-au vestit și mie acestea prin îngerul Său.

Întâi m-am uitat la apus și a ieșit un nor și pe el era o baie mare, spre botez, celor ce au rămas neluminați până acum, în neamuri și în popoare.

Al 2-lea: Au ieșit șapte stele mari, de la apus, şi s-au dus tot bătându-se către răsărit, închipuind că va veni neam peste neam.

Aici zice despre Constantinopol, căci va veni de la apus Filip al șaselea, cu 18 nații și se vor bate atât de tare și atât de cumplit, încât va curge sângele ca pâraiele și apa Buhadului va fi ca sângele de roșie.

După această groaznică bătălie se va face al optulea sobor, pentru ca să se aleagă binele de rău, adică dreapta credință din eresuri și atunci vor veni toate neamurile la Sfântul Botez Ortodox.

Al 3-lea: Am văzut căruță de lemn, cu cai de lemn, fără alt material, mergând. Și mi s-a grăit că este sfârșitul la tot meșteșugul, după cum zice Proorocul Daniil: „Când se va înmulți mintea, atunci va fi și sfârșitul.” Căci vor ieși mașinării încât și prin văzduh vor zbura.

Al 4-lea: Am văzut cerul plin de păsări zburătoare, care îi vor mânca pe oameni de vii. Și vor fi acestea după cum zice Proorocul Iezechiel.

În vremea când vor veni din China, ca să ia toate țările creștine, vor fi atât de mulți, ca negura care acoperă pământul și, din cauza lipsei de hrană, vor mânca pe oameni de vii și sângele lor îl vor bea, pentru lipsa ce va fi pe pământ. Dar îi va pierde Domnul pe ei, cu fulgere și cu trăsnete și cu piatră, încât niciunul nu are să mai rămână.

Și atunci va porunci Domnul păsărilor cerului și fiarelor pământului ca să-i mănânce pe ei, pentru că, dacă i-ar lăsa așa, s-ar împuți tot pământul și văzduhul și ar muri toți oamenii.

Al 5-lea: Am văzut două păsări foarte mari: una, care era foarte grasă, a murit îndată pe pământ, iar pasărea cealaltă era foarte slabă.

Aici, se arată că vor fi doi împărați, și unul, care este al Turciei, va pierde în mod desăvârșit împărăția lui, iar al doilea, împăratul Austriei. Căci zice Agatanghel: „Vai ție, Austrie, că nu vei vedea lumina ta până când nu vei cânta: «Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului.»”

Să nu se mire nimeni de lucrurile ce se vor întâmpla, pentru că Dumnezeu nu-i nedrept, căci Austria a luat cu nedreptate alte țări mai mici și le-a asuprit pentru religie și pentru ca să își lărgească hotarele; după cum a luat din Serbia atâtea milioane de sârbi și i-a făcut papistași; după cum i-a luat pe leși. De la noi (de la români) a luat Bucovina și alte părți. Acestea înseamnă luarea a toată bunătatea de pe pământ și tot rodul cu care ne-am hrănit noi până acuma. Prin asta să înțelegem, nu numai hrana cea trupească, ci și cea duhovnicească. De aceea a lipsit hrana cea duhovnicească, căci învățăturile de astăzi sunt rătăcite, deoarece au adus profesori străini, eretici, care cu încetul au să-i îndepărteze (pe creștini) de la dreapta credință Ortodoxă. Cred însă că Dumnezeu nu va zăbovi arcul mâniei Sale asupra celor răi. Căci se spune în Psalmii lui David: „Pierde-va Domnul pe cel ce grăiește minciuna.”

„Și pasărea cealaltă era foarte slabă;” prin aceasta se arată că va fi moarte cumplită pe pământ, de foame, de sete și de alte morți năprasnice.

Al 6-lea: Mi s-a arătat Mântuitorul, dimpreună cu Prea Cinstita Sa Maică, și am privit la Prea Curata Maică și Fecioară și era numai cu lanțuri de aur înfășurată și împodobită. Am privit la Mântuitorul și avea în stânga Sa o carte și, fără a-mi spune ceva, S-au înălțat.

Al 7-lea: Mi s-a dat în mână cartea, ce am văzut-o la Mântuitorul, fiind peste tot pecetluită, dar pe aducătorul ei nu mi s-a slobozit a-l vedea cu ochii mei cei trupești. Și s-a desfăcut una din peceți și am citit acestea: „24 de ani mai sunt încă și toată pacea se va lua de pe pământ.” După aceea s-a închis vederea ochilor mei și n-am mai putut citi nici un cuvânt. Și mi-a luat din mână cartea, grăindu-mi: „Celelalte nu le poți vedea cu ochii cei trupești, că această carte este a Proorociei celei veșnice de la început.”

Al 8-lea: Dus fiind la un loc înalt am privit toate holdele și țarinile lumii cu totul coapte și uscate şi plecate spre cădere…

Creștinătatea din toată lumea este uscată și plecată spre cădere. Adică credința creștină fără de fapte este în mare primejdie de a cădea, în mod desăvârșit, de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu va înceta, certându-ne și pedepsindu-ne, doar ne vom întoarce la El.

„…Am privit și, pe neașteptate, am văzut venind mulțime de secerători străini.”

Aceștia mi se pare că au să fie cei din China, fiindcă zice „străin”, adică străin de Dumnezeu, adică închinători la idoli.

„Și, secerând toate bucatele, grâul, porumbul și toate semănăturile, le-au cărat din toate părțile la arie, spre treierat: și aveau în mână lopată mare, spre vânturat.”

Și, cu adevărat, cei ce vor veni dinspre China, când vor intra în lume, vor tăia pe creștini, eretici, evrei și turci, după cum se taie și se adună grâul de pe câmp la arie, spre a fi treierat. Așa vor face aceștia; vor aduna toate neamurile spre tăiere și îi vor vântura, cum se vântură pleava la arie, de către vânt, și o spulberă în toată lumea; așa vor face aceștia, căci șaptezeci și doi de împărați au să fie în fruntea lor.

Al 9-lea: Eram privind și s-a dat drumul la toate dobitoacele pământului, mari şi mărunte, curate și necurate, ca să pască toate țarinele. Și priveam și iată se îngrășaseră foarte.

Când se va lua Constantinopolul de la turci de către împăratul pe care au să-l pună îngerii, are să fie bine, căci va rodi pământul însutit și războaie nu vor fi, iar săracii au să fie ca împărații de bogați. Atunci vor fi zilele cele de aur, după cum zice Agatanghel.

„Și s-a spus: aproape este toamna, adică sfârșitul lumii, apoi s-au pregătit trei scaune.”

Adică trei căsăpii în care se vor aduna toate spre tăiere. De la anul 1871 va începe foamete, căci se va lua rodul de la toate cele cu care ne-am hrănit până astăzi, mergând așa, din rău tot mai spre rău. Acestea toate, câte le zice Grigorie, se vor împlini după luarea Constantinopolului de la turci. Căci, când va împărăți împăratul cel bun, care va fi pus de îngeri, va fi pace și dreptate, 32 de ani. Iar după acesta va fi împărat unul rău, și de la acesta vor începe anii durerilor, de care zice Grigorie; şi va urma așa tot mai rău până la sfârșit.

Al 10-lea: Eram privind. S-a sculat un casap de la apus, având în mâna lui un cuțit mare și cu dânsul alți casapi, mulți și tari, având toți cuțite în mâini. Și au venit la întâiul scaun, care este în Viena și, după cum eram și priveam cele ce grăiesc, au început să taie și să înjunghie și era un țipăt foarte mare; apoi răsturnară scaunul. Și ieșea un râu de sânge din căsăpie, ca de treizeci de stânjeni de lat și de trei de adânc, după cum am putut a-l aprecia cu ochii.

Acest casap se spune că a venit de la apus. Aici prin „apus” trebuie înțeles: cel căzut de la Dumnezeu, în necunoaștere de Dumnezeu și care nici nu crede în Dumnezeu. Mi se pare că are să fie Antihrist, pentru că se zice că: „stătea de-a dreapta împăratului rusesc un evreu foarte semeț.” Zic Sfinții Părinți, că va bate pe trei împărați mari și, negreșit, Antihrist trebuie să fie acesta, căci Constantinopolul are să fie cufundat în vremea lui Antihrist.

Al 11-lea: Și au trecut casapii la al doilea scaun, care este al Prusiei. Așa îmi arăta mie cel ce-mi arătă acestea: Era un țipăt foarte mare, de la dobitoacele care se junghiau (dobitoace sau eretici, care nu cinstesc pe Dumnezeu după adevăr). Apoi răsturnară scaunul. După ce sfârșise tăierea, ieșise alt râu de sânge tot așa de mare, de nu-l putea trece voinicul călare. Iar culoarea sângelui, ce ieșea din eretici, era foarte urâtă.

Al 12-lea: Trecură acea căsăpie către al treilea scaun, care este al Rusiei (căci așa mi se arătau, toate, pe rând). La această căsăpie, erau adunate numai dobitoace curate, dar foarte grase, adică în creștinătate. Se tăiau foarte, mari și mici, și erau trimiși casapii prin toți munții, ca să adune toți berbecii la căsăpie, pentru tăiere, zicând, că altă grijă n-au iubitorii de argint decât să mănânce și să bea, de la cei bătrâni până la cei tineri. Adică s-au abătut de la pașterea cea duhovnicească la iubirea de argint, la mâncări și la băuturi fără sațiu. Și îi aduceau în turme, turme, spre tăiere; și eram privind când răsturnară al treilea scaun! Apoi au pus foc casapii în palaturile împărătești și era fumul arderii ridicându-se până la norii cerului. Și eram umblând prin toată cetatea Petersburgului și, iată, nu erau locuitori, și, cetatea era pustie de tot, împreună cu alte părți creștinești.

Al 13-lea: Mi s-a zis: privește în fața împăratului. Și era până la 60 de ani, în ziua când fugea el la munți, în pustii, numai cu un soldat, de la fața vrăjmașilor săi. Și iarăși am văzut pe împăratul, șezând pe scaun, tânguindu-se că a pierdut toate moșiile pe care le-a avut. Iar un evreu stătea de-a dreapta lui cu sabia goală, foarte semeț.

Al 14-lea: Era ieșind un râu de sânge, de la a treia căsăpie mare, dar nu m-am putut apropia nicidecum de râul cel de sânge, nici de trupurile morților, fiind oprit și zicându-mi-se că toți sunt Preoți, Cuvioși, Mucenici, omorâți cu felurite munci pentru dreapta credință. Deci, fericit va fi și mucenic se va chema, tot cel ce va răbda să moară creștin: sau de sabie, sau de foc, sau înecat, sau de foame, sau de sete, sau de orice felurite munci, pentru dreapta credință. Și am privit la râul cel de sânge, ce ieșea din creștinătate și nu se putea compara nici cu 20 de părți la una, cu cel ce ieșea din ereticii păgâni. Era luminat ca niște pietre scumpe și spuma lui era albă ca zăpada. Și îmi arătă, în carte, nenumărata sumă a morților, dar nu am putut-o număra cu privirea, căci erau milioane de milioane!

Al 15-lea: Am fost dus la un munte înalt; și m-am uitat la cer și iată, a ieșit de la apus un nor mare care a acoperit toată fața cerului. După aceea a ieșit alt nor mare, foarte întunecat, și a acoperit toată fața pământului, plin cu foc și sânge, și mergea spre răsărit cu urgie foarte mare și era să cadă peste mine; dar m-am rugat Domnului și a venit un nor mic și m-a ridicat foarte sus și m-a pus pe spatele acelui nor purtător de foc și de sânge. Și nu am văzut soarele, nici luna, nici stelele, și nu știam cum mă ține la atâta înălțime. După aceea s-au dus la răsărit și pe mine m-au pus pe pământul cel de odihnă. Iar sus era Duh de rouă, ca roua lui Aron. Adică, toate relele, de la apus vor ieși și către răsărit vor merge. Și pentru fărădelegile noastre va pune Dumnezeu peste noi: foamete și secetă și ne va da în mâinile celor mai cumpliți păgâni care, jupuindu-ne de vii, ne vor arde și ne vor trece prin ascuțișul sabiei; dar nimenea dintre creștini să nu se abată de la Sfânta Credință Ortodoxă, căci mulți învățători s-au sculat, și se vor scula nenumărați, pe deasupra oi și înăuntru lupi răpitori, care se vor sili, în tot chipul, a răpi turma lui Hristos de la păzitorii ei duhovnicești. De la patriarhi până la diaconi, aveți grijă de turma lui Hristos, să nu piară vreun miel din ea, căci veți da seamă de toată turma, în ziua mâniei și a urgiei și a focului și a scrâșnirii dinților, înaintea Domnului; căci s-au apropiat zilele lupilor, ale tigrilor și ale celor mai cumplite fiare sălbatice, care se vor sili, în tot chipul, să sfâșie turma lui Hristos.

Al 16-lea: Am auzit pe Maica Domnului plângând foarte tare și grăind cuvinte mari și nu am putut înțelege pentru mulțimea plânsului. Și, iarăși, mi s-a zis: „Așa zice Domnul Dumnezeu, Sfânta Treime, Domnul a toată puterea de sus și de jos, Domnul a tot ce mișcă: vin zile în care nu ne vom odihni, nici ziua și nici noaptea, de urgia ce va să fie.”

Al 17-lea: Iarăși mi s-a zis: „Vezi, ce semn înfricoșat s-a arătat, până a nu se împlini cei 24 de ani arătați în cartea proorociei ce ți s-a dat?.

Privegheri și cu acatiste şi inimă curată și vă va arăta dacă Dumnezeu ne va ierta și va mai îndelunga aceasta de la noi și de la fiii noștri în alt neam.

Și te rog din suflet, prin cel prin care vei primi această scrisoare, să-mi trimiți și mie răspuns, din cele ce te va lumina Maica Domnului, citind acestea. Că așa am rugat pe închinătorii aceia, care mi-au făgăduit că iarăși se vor întoarce după câtăva vreme. Și vă rog a ne ruga unii pentru alții, că așa este plăcut Domnului, că de la Domnul m-am înștiințat a-ți trimite acestea, pe care le vei împărți pe la păstorii bisericești, căci multă plată vei primi pentru osteneală.

Scrisă cu mâna mea, în pustiul Iordanului, unde mă aflu, în mult-tristul locaș locuind.
Anul 1870, iulie 2, Pârvu Grigorie, Pustnicul.

Zosima Pascal Prodromit; Sfârșitul omului