„În familie, dragii mei, nu există iubire adevărată fără răbdare. Mulți vin și spun:

«Părinte, nu mai pot, nu mai merge, nu ne mai înțelegem».

Dar iubirea nu e un sentiment trecător, ci o cruce. Și pe cruce nu e comoditate, e jertfă.

Când te căsătorești, nu cauți fericirea ta, ci fericirea celuilalt. De aceea, trebuie să știi să ierți, să taci, să rabzi, să te rogi. Așa se zidește iubirea adevărată — cu lacrimi și cu rugăciune, nu cu reproșuri și vorbe grele.

Când vezi că soțul sau soția greșește, nu te repezi cu judecată. Roagă-te pentru el. Adevărata luptă nu e cu cel de lângă tine, ci cu tine însuți. Să înveți să lași, să nu ai dreptate tot timpul, să pui pacea mai presus de orgoliu.

Și să nu uitați: Dumnezeu nu locuiește într-o casă unde e ceartă. Dar unde e pace, acolo vine El și binecuvintează totul.

Familia nu e o convenție omenească, ci o binecuvântare dumnezeiască. Când doi oameni se roagă împreună, se iartă și se iubesc în Hristos, atunci nimeni și nimic nu-i poate despărți.

Așa să trăiți: cu dragoste, cu blândețe, cu rugăciune. Că dacă păstrați pacea în familie, o păstrați și în suflet. Și de acolo începe raiul.”

~ Părintele Pimen Vlad

"În viaţă, inclusiv în viaţa de familie, oamenii pot fi împărţiţi în două categorii. Una dintre acestea seamănă cu musca.

Musca are însuşirea următoare: întotdeauna, zburând pe lângă florile parfumate, se aşază pe tot ce este murdar. Şi uite aşa, categoria oamenilor care seamănă cu muştele s-a învăţat să gândească şi să caute numai răul, fără să ştie şi fără să caute vreodată binele.

Cea de-a doua categorie seamănă cu albinele. Albina caută frumosul şi dulcele, evitând murdăriile. Aceşti oameni au gânduri bune, văd binele şi se gândesc doar la bine.

Eu le propun tuturor celor care obişnuiesc să dea vina pe alţii, inclusiv pe soţii lor, să aleagă singuri în ce categorie vor să se afle.”

~ Stareţul Paisie Aghioritul / Cum să întemeiem o familie ortodoxă, 250 de sfaturi înţelepte pentru soţ şi soţie de la sfinţi şi mari duhovnici, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011, p. 109

Comparația dintre cele două categorii de oameni — „muștele” și „albinele” — este o metaforă puternică pentru modul în care alegem să percepem lumea și să interacționăm cu ceilalți.

Musca, atrasă de murdărie și descompunere, reprezintă o mentalitate care se concentrează pe negativitate, pe defecte și pe ceea ce este greșit. Acest tip de persoană tinde să vadă răul în orice situație și în orice om, chiar și atunci când este înconjurată de bine. Este rapidă în a critica, a da vina pe alții (inclusiv pe partenerul de viață) și a se concentra pe probleme în loc de soluții. Această perspectivă poate duce la un ciclu de nefericire și conflict, deoarece caută în mod constant ceea ce este „murdar” sau imperfect.

Pe de altă parte, albina, care caută nectarul și frumosul, reprezintă o mentalitate de optimism și recunoștință. Această persoană caută în mod intenționat binele, frumosul și aspectele pozitive ale vieții. Are gânduri bune, vede ce este mai bun în ceilalți și se concentrează pe a crea bine.

Această abordare cultivă o viață mai liniștită și mai împlinită, favorizând relații mai puternice și mai sănătoase, bazate pe apreciere și respect.

Ultima frază a textului este o provocare directă și puternică: „Eu le propun tuturor celor care obișnuiesc să dea vina pe alții, inclusiv pe soții lor, să aleagă singuri în ce categorie vor să se afle.”

Este un îndemn la auto-cunoaștere și responsabilitate personală, amintindu-ne că perspectiva noastră este o alegere. Avem puterea de a decide dacă vom fi o „muscă” sau o „albină” în propriile noastre vieți, iar această alegere ne influențează profund nu doar fericirea, ci și sănătatea relațiilor noastre.

Într-o familie normală trebuie să fie dragoste și respect între soți. Să faci copii, să îi educi creștinește și să îi crești frumos.

În casă, în familie trebuie să fie ca într-o biserică, liniște, armonie, bună înțelegere, să naștem toți copiii pe care ni dă Dumnezeu, nu unu-doi și restul la gunoi (n.n. avort)!

Părinții care se feresc să dea naștere la copii, în jurul vârstei de 50 de ani o să aibă fie o boală grea, fie necazuri foarte mari.

La Carte scrie că viața omului este 70-80 de ani – Cine moare mai devreme, tânăr, ori din cauza păcatelor mari, ori din cauza vrăjilor. Ceva e necurat acolo.

Oamenii buni sunt foarte rari în ziua de azi, dar peste 10 ani aproape că nu o să mai găsești oameni normali! (părintele spunea asta mai înainte de 2015)

Oamenii s-au înrăit foarte mult, nu mai ascultă de Dumnezeu, fac păcate mari… De aceea o să vină peste noi timpuri grele, va fi un război mare, toate până în anul 2036.

De ce se nasc copii bolnavi? Ori părinții lor i-au conceput în posturi, ori miercurea sau vinerea. În familia unde nu se țin posturile, apar probleme. Păcatele părinților cad pe copii, întotdeauna.

Câte rele facem și totuși Dumnezeu ne ajută în viață – ar trebui omul să meargă în coate și în genunchi la Biserică, să Îi mulțumească!

Dacă vrem să ne meargă lucrurile bine în viață trebuie să ne învățăm să mâncăm de post miercurea și vinerea și cine poate și lunea.

Dumnezeu celor smeriți le dă har și celor mândri le stă împotrivă.

Dacă o mașină are lipsă o singură piesă, nu merge! Așa e și omul, dacă face mereu chiar și numai un pãcat, se pierde. Așa zice undeva "nimic necurat în Împărăție curată". Noi trebuie să fim linie, să mergem drept, să nu o luăm nici în stânga, nici în dreapta, să nu călcăm greșit!

Faceți Canonul cu 99 de Tatăl Nostru zilnic, timp de 1 an de zile şi vi se vor rezolva toate problemele!

Canonul este ca un scanner, ca un ecograf sufletesc. După o perioadă de făcut acest canon, oricine își dă seama de nivelul său spiritual, dacă are probleme și cât de mari sunt acestea. Să nu dați înapoi dacă veți avea anumite stări rele sau încercări, făcând acest canon.

Să te rogi de dimineața până seara! Să ai mereu mintea la Dumnezeu, indiferent de ce faci, tu să ai mereu în gând "Doamne Iisuse, miluiește-mă! Doamne, dă-mi sănătate! Doamne, ajută-mă! ș.a.m.d" Altfel îți va fi greu.

~ Părintele Daniil Horga (1929-2022)

✝️ Părintele Daniil Horga: „Eu am fost în multe case şi am văzut că în aproape toate era un drac care conducea în casă, dădea indicaţii la toţi ce să facă. Eu îl vedeam.” / „Mie mi-a dat Dumnezeu darul că nu a avut cui să il dea”

Părintele Daniil vedea cu duhul lucruri din lumea nevăzută. Când se uită la un om, vede ce patimiri are, ce duhuri necurate, ce păcate etc.

„Eu am fost în multe case şi am văzut că în aproape toate era un drac care conducea în casă, dădea indicaţii la toţi ce să facă. Eu îl vedeam.”

Ne spunea odată că dânsul vede cum părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc şi părintele Arsenie Boca sunt sfinţi.

În urmã cu câțiva ani, pãrintele Daniil a fost invitat la un parastas, într-un sat din Bucovina. Dupã slujbã, a ținut și o scurtã cuvântare în care a spus: Iubiți creștini, vã rog sã luați lucrurile foarte în serios și sã țineți de biserica noastrã creștin ortodoxã, pentru cã altfel va fi foarte greu.

Iatã, eu mã uit aici în cimitirul din satul vostru, și cu durere vã spun, vãd numai 5 oameni care s-au mântuit, din cei îngropați aici.

Noi ştim că sfinţenia sau harul oamenilor plăcuţi lui Dumnezeu se impregnează şi pe hainele acestora, de aceea ne şi închinăm la veşmintele sfintei Parascheva, spre exemplu, sau la papucii sfântului Spiridon.

Uneori părintele Daniil le mai dă în dar persoanelor cu probleme grave de sănătate, haine purtate de dânsul. Am fost odată în vizită la cineva care avea nişte încălţări de ale părintelui. Lângă mine era o persoană cu duhuri necurate. Dacă eu puneam pe mine acei papuci, simţeam o pace, ceva deosebit, iar în momentul în care persoana cu duhuri punea mâna pe papucii aceia, avea o stare de rău, de agitaţie.

Povestea părintele: ”Vine un drac mare la mine şi îmi zice: Moşule, la ora actuală, tu ne arzi cel mai tare cu răgăciunea. Noi avem un ţăruş mare la tine în curte (jud Suceava) şi un ţăruş în Bucureşti. După ce mori tu, toată partea asta o să fie a noastră, noi o să conducem aici!”.

Slujba sfântului Maslu de la Călugăreni, este cea mai puternică din ţara noastră, incomparabilă cu altele. Spre exemplu, îmi povestea o femeie care a mers ani de zile pe la biserici, la slujbe, dar tot se simţea rău, cum după numai 3 slujbe la părintele, parcă era alt om, mergea pe stradă şi se minuna de parcă era prima dată când vedea culorile, după mulţi ani de „întuneric”.

„Sunt unii oameni care încearcă de 20 de ani să ajungă la mine şi nu au mai reuşit, aşa de mari ispite le dă dracul. La mine ajunge numai cui îi îngăduie Maica Domnului.”

Uneori, la slujbele de dezlegare, parcă nu îţi vine a crede cum un preot bătrân şi micuţ, care a fost căsătorit, dintr-un sat uitat de lume, are atâta har, atâta putere împotriva diavolilor, să se teamă diavolii de el…

În timpul unei slujbe stăteam şi mă gândeam la acest lucru, iar diavolii (din persoanele bolnave) au început să strige: “Eheee, dacă aţi ştii voi cât a suferit Moşu?!”

Odată l-am şi întrebat pe părintele, cum de are aşa mare dar, oare toţi preoţii pot ajunge aşa? Părintele mi-a spus că trebuie să fii ales de Dumnezeu, iar apoi s-a smerit spunându-mi zâmbind că „mie mi-a dat Dumnezeu darul că nu a avut cui să il dea”.

✝️ Din învățăturile părintelui Daniil Horga / De când a fost hirotonit și până în prezent, părintele și-a dedicat viața sa oamenilor suferinzi și în special celor cu boli grele, farmece, celor care doctorii nu le găseau boala sau nu le mai dădeau nicio șansă. Erau zile când părintele făcea slujbe de dimineața până seara, pe unii creștini îi găzduia în casa sa dându-le o speranță de vindecare. Foarte mulți s-au făcut sănătoși acolo, unii total, alții parțial, iar la alții procesul de vindecare poate dura chiar și ani. De multe ori părintele făcea slujbele în casă punând perne la geamuri de teama comuniștilor. Părintele Daniil a fost dus și la poliție de multe ori, a semnat declarații peste declarații dar și-a continuat misiunea în taină. Acesta este principalul motiv pentru care a stat ascuns atâția ani. / Multe mii de suferinzi s-au vindecat la Călugăreni și foarte multe probleme și-au găsit rezolvarea cu sfatul cel bun al părintelui Daniil, dar mai ales făcând Canonul părintelui. Dacă se uită la un om, părintele nu îi vede doar înfățișarea , ci și păcatele, obiceiurile rele, bolile sufletești dar și curăția inimii. Unora le vede și viitorul, însă în măsura în care i-l arată Dumnezeu. / Părintele Daniil crede că 94% din populație suferă de boli trupești sau psihice, în mică sau în mare măsură din cauza problemelor sufletești: păcate personale mari, păcatele părinților, vrăji, duhuri necurate etc. – „ practica vrăjitoriei a luat amploare în ultimii zeci de ani în țara noastră (cel mai puternic, zice preotul, în Oltenia și în Sudul țării). / Cei mai mulți oameni care veneau la Călugăreni cu probleme mari sunt fie oameni cu păcate mari fie foarte bogați. / Câteva cuvinte ale Părintelui Daniil Horga: „Câte rele facem și totuși Dumnezeu ne ajută în viață – ar trebui omul să meargă în coate și în genunchi la Biserică, să Îi mulțumească!" / „La Carte scrie că viața omului este 70-80 de ani – Cine moare mai devreme, tânăr, ori din cauza păcatelor mari, ori din cauza vrăjilor. Ceva e necurat acolo." / „Oamenii buni sunt foarte rari în ziua de azi, Dar peste 10 ani aproape că nu o să mai găsești oameni normali !” / Părintele spunea asta mai înainte de 2015: „Oamenii s-au înrăit foarte mult, nu mai ascultă de Dumnezeu, fac păcate mari… De aceea o să vină peste noi timpuri grele, va fi un Război Mare, toate până în anul 2036". / „De ce se nasc copii bolnavi ? Ori părinții lor i-au conceput in Posturi, ori miercurea sau vinerea. În familia unde nu se țin Posturile, apar probleme. Păcatele părinţilor cad pe copii, întotdeauna” . / Părintele spunea mereu vorba aceasta: „Dumnezeu celor smeriți le dă har și celor mândri le stă împotrivă”. / „Dacă o mașină are lipsă o singură piesă, nu merge ! Așa e și omul, dacă face mereu chiar și numai un pãcat, se pierde. Așa zice undeva “nimic necurat în Împărăție curată”. Noi trebuie să fim linie, să mergem drept, să nu o luăm nici în stânga, nici în dreapta, să nu călcăm greșim!” / „În casă, în familie trebuie să fie ca într-o biserică, linişte, armonie, bună înţelegere, să naștem toți copiii pe care ni dă Dumnezeu, NU unu-doi și restul la gunoi!” / „Faceţi Canonul cu 99 de Tatăl Nostru zilnic, timp de 1 an de zile şi vi se vor rezolva toate problemele!” / Cel mai des am auzit la părintele așa: „Să te rogi de Dimineața până Seara! Să ai mereu mintea la Dumnezeu, indiferent de ce faci, tu să ai mereu în gând – Doamne Iisuse miluește-mă, Doamne dă-mi sănătate, Doamne ajută-mă etc. Altfel îți va fi greu”. / Canonul este ca un scanner, ca un Ecograf sufletesc. După o perioadă de făcut acest Canon, oricine își dă seama de nivelul său spiritual, dacă are probleme și cât de mari sunt acestea. Să nu dați înapoi dacă veți avea anumite stări rele sau încercări, făcând acest Canon.

🔴 Canonul de Rugăciune al Părintelui Daniil Horga din Călugăreni-Adâncata, Suceava: "Tatăl Nostru" de 99 de ori - 42 de zile. ✝️ / Se așează pe o masă icoana Maicii Domnului, iar în fața ei o candelă aprinsă. Se iau 99 de boabe de fasole (albe, mari) și se așează de asemenea, pe masă. Stând în genunchi se începe canonul astfel: Se ia o boabă de fasole și se rostește pe rând: - Rugăciunea ”Tatăl Nostru”; - Rugăciunea inimii ”Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Preacurate și ale tuturor Sfinților, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa”; - Rugăciunea personală (”Dă-ne Doamne sănătate, iertarea păcatelor, dezleagă-ne de farmece, izbăvește-ne de vrăjmași sau altă dorință spre Mântuire); - Se dă boaba de fasole deoparte; - Se ia o altă boabă de fasole și se procedează la fel, rostindu-se pe rând cele trei rugăciuni (”Tatăl Nostru”, Rugăciunea Inimii și Rugăciunea personală, adică dorința fiecăruia). - Se continuă astfel până la 99. / Important este să se numere boabele de fasole, de fiecare dată, atât la începutul canonului cât și la terminarea lui pentru a ne asigura că rostim rugăciunile de 99 de ori. / Însemnătatea cifrei 99: Aceasta reprezintă suma anilor Mântuitorului Iisus Hristos (33) și ai Maicii Domnului (66). / Dacă din binecuvântate pricini nu se poate face canonul într-o zi anume, ziua respectivă nu se ia în calcul, însă se continuă rugăciunea până la a 42-a zi.

❤️ Așa arată Sfinții — o mărturie despre Părintele Daniil Horga / Am fost la înmormântarea Preotului Daniil Horga, apoi m-am dus cu această poză la Părintele Ioan Ilarion Neagoe - Părintele Ioan de la Sihăstria Rarăului.

💾 Descarcă de aici documentul în format PDF cu cele 3️⃣trei canoane de rugăciune:

🖨️ Printeză, citește și dă mai departe❗

"Suferințele lumii sunt fără sfârșit.

Se vede peste tot o descompunere generală, in familii, mici si mari.

În fiecare zi inima mea se face tocătură.

Cele mai multe case sunt pline de supărări, de nelinişte, de stres.

Numai în casele care trăiesc după Dumnezeu oamenii sunt bine."

~ Sfântul Paisie Aghioritul, Cu durere si dragoste pentru omul contemporan

Viaţa lumii acesteia este plină de multe griji şi de suspinuri şi nici unui om nu-i este fără de necaz, ci plină este de înşelăciune şi de toată răutatea. Cei ce nu-s însoţiţi cu nunta, se luptă cu poftele cele spurcate, iar cei însoţiţi multă neînţelegere au pentru treburile caselor şi după naşterea de copii vine grija de a-i hrăni, grija de a păzi credinţa în căsnicie, sfadă cu vecinii, procese pe la judecătorii.

Şi fiecare zi venind îşi aduce a sa întunecare. Începând de la cel ce poartă porfiră şi coroană, până la cel ce poartă zdrenţe de pânză, socotim grijile ziua şi noaptea cu care şi în somn ne amăgesc dracii.

Că omeneştile treburi sunt asemenea cu marea cea tulbure, numai că întru aceasta te îneci pe uscat.

Unul are destul pământ ca să are, altul, căruia nu i s-a dat, vrea să ia, iar altul, pe cât a luat, se întăreşte să nu dea. Încă unii şi la camătă sunt nesăţioşi, iar alţii şi de avuţia cea adevărată se lipsesc. Iarăşi cei ce n-au nimic se supără pe ei înşişi, iar cei ce au mai mult decât nevoia lor se ceartă.

Săracul cel ce nu are este ocărât, iar celui ce are i se întind curse. Cei ce sunt în dregătorii se înalţă adeseori, se sfădesc şi se bat între ei cu nesăturare jefuiesc şi din greu se ostenesc. Minciuna s-a preaînălţat, dragostea a fugit, adevărul a părăsit pământul, făţarnicii şi clevetitorii sunt cinstiţi şi vameşii stăpânesc cetăţile.

Deci acestea toate adunându-se, Proorocul le zicea: „În deşert se tulbură tot cel ce vieţuieşte cu nedreptate.”

Drept aceea, fraţilor, să ne îngrijim de a noastră mântuire şi milostiv spre noi să facem pe Dumnezeu, prin fapte bune.

— Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, p. 258

Unei văduve i-a luat foc casă în care locuia. A reușit să își scoată copiii la timp, dar nu a apucat să își scoată și lucrurile. Totul a fost înghitit de foc. Femeia a petrecut noaptea în rugăciune, cerându-I Domnului să o ajute să facă rost de o altă casă. Noaptea, în vis, a auzit o voce care i-a spus:

— Dimineată să mergi la biserică și să îi spui părintelui ce ți s-a întâmplat. Să ceri ajutor pentru casă. Când s-a trezit din somn, femeia s-a dus să vorbească cu preotul. Acesta i-a spus:

— Azi o să vină la mine un om bogat. A avut mai de mult niște ispite, dar cu rugăciune a trecut cu bine prin ele. De atunci e foarte săritor. Când îi spun să ajute pe cineva, o face imediat. Să vedem dacă te poate ajută cu ceva.

Bogatul a venit și, auzind de necazul femeii, s-a hotărât să o ajute:

— Mama mea a murit acum o lună. A rămas un apartament gol, în care nu stă nimeni. O să puteți stă acolo. Facem actele cât de curând. Să fie pomană.

Când i-a spus soției sale că i-a dat apartamentul femeii văduve, ea s-a supărat.

— Nu, nu o să îi dai nimic. O să stea acolo cât vrea, nu îi luăm chirie, dar nu vreau să faci pomană un apartament. Cine știe când o să avem nevoie de el.

Dar bărbatul era hotărât:

— Nu, i-am spus că îl dau, pomană e făcută. Nu pot să o iau înapoi.

Noaptea, femeia să L-a visat pe Hristos care i-a spus:

— Lasă-l pe bărbatul tău să dea văduvei casă. La cât e de necăjită, ajutorul vostru ar însemna foarte mult pentru ea.

Când s-a sculat, femeia i-a spus soțului ei:

— Nu mă supăram dacă, înainte de a-i da casă femeii, îmi cereai și mie părerea. M-a supărat faptul că nu mi-ai spus mai înainte. Acum, ce să zic, după visul pe care l-am avut aseară, sunt convinsă că e bine să îi faci actele femeii. Și i-a povestit bărbatului ce visase.

— Mai mult, de acum o să îi dăm femeii niște bani în fiecare lună, ca să îi fie mai ușor să își crească copiii. S-au dus amândoi să vorbească cu văduva. Această le-a mulțumit pentru casă, dar bani nu a vrut să primească:

— Mie Hristos mi-a spus să cer ajutor pentru casă, nu pentru altceva. Mi-ați făcut o mare bucurie cu casa.

Dar bani nu îmi trebuie. Cât sunt în putere, dacă muncesc tot timpul, am destul ca să îmi cresc copiii.

Ajutați-i pe alții dacă vreți, sunt destui oameni și mai săraci decât noi, spuse femeia.

Soția bogatului s-a mirat auzind aceste cuvinte. Și-a dat seama că, pe cât erau de mari greutățile prin care trecea văduva, pe atât de mare era și credința ei. Și luând aminte la ințelepciunea văduvei, soția bogatului și-a vândut toate bijuteriile și i-a dat preotului banii că să îi împartă la săraci. Și-a dat seama că mai multă nevoie are un sărac de o bucată de pâine decât ea de o bijuterie.