„Problema transplantului, în care toata lumea are imaginea asta… a cât de minunat este transplantul că salvează atâtea vieți, și vei spune: «Omul acela oricum a murit, nu mai ai ce face cu el, mai bine i-ai organele și folosește-le». Ideea e următoarea, nu există transplant de organe la un om mort, în momentul în care omul a murit, în secunda următoare organul lui nu mai poate fi transplantat. Transplantul se poate face numai de la un om viu, și ca să se poată totuși să se facă transplantul într-o societate democratică în așa fel încât «Domnule nu-l pot omorî pe acela să-i iau organul», au inventat conceptul de moarte cerebrală, conceptul de moarte cerebrală este un concept scos din mâna scamatorului, nu există moarte cerebrală, ce e aia moarte cerebrală ? Că nu mai are unde sau undele sunt slabe, sau e în comă. Au stat oamenii în comă zile, săptămâni, luni și ani, au revenit și au trăit ani buni.
„Eu sunt personal, vă spun sincer, împotriva transplantului, accept ca și părinții doar transplantul de organe pereche cum sunt rinichii, un rinichi, pentru că organul care este transplantat vine de la un om care a fost omorât. Știți când se face transplantul, mortului i se face anestezie generală. Păi dacă e mort de ce îi mai faci anestezie generală dacă îi iei organele ? Și mai e o chestie, plânge, când începe să fie tăiat îi curg lacrimile… și lucrul acesta e trecut cu vederea «Nu că e un efect care apare așa…»…”
„Deci eu cred personal că și aceasta este una din marile minciuni ale epocii moderne care va deveni o modă, în sensul că oamenii bogați să-și permită să-și cumpere organele stricate, iar ăia săracii vor fi… ca morți… vor fi executați și…”
Biofizician și doctor în bioetică,
Virgiliu Gheorghe