A pus Bunul Dumnezeu în noi suflet din suflarea Sa ...și ne-a înzestrat cu toate Darurile Divine ... ca să fim asemenea Lui ... să ne ridicăm la gradul de sfințenie al sufletului ce ne-a fost oferit cu atâta DRAGOSTE DE BUNATATEA LUI DUMNEZEU ...

OMUL prin suflet se poate sfinți, se poate transforma și trăi prin Har la cel mai înalt grad de IUBIRE ...

CE ZICEȚI FRAȚILOR ȘI SURORILOR ÎNTRU HRISTOS: NU AR FI BINE SĂ TRĂIM ȘI NOI CA ȘI SFINȚII IUBIREA NESFÂRȘITĂ A LUI DUMNEZEU??

Ce frumos ar fi pe Pământ nu??

De ce oare noi oamenii creați din iubire, să nu trăim iubirea Sfânta chiar aici pe Pământ??

Schitul Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, împreună cu obștea sa ... se roagă pentru pace în lume, pentru libertatea noastră, pentru iubirea dintre noi, pentru ocrotirea noastră de cei care ne voiesc răul, de a ne tine în palma iubirii nemărginite a Bunului nostru Dumnezeu, de tot ce aparține diavolului și slugilor lui, și să ne trimită Duhul Său cel Sfânt să ne binecuvinteze cu sănătate, cu dragoste și iubire ... ca să fim mai buni, mai înțelepți, mai răbdători, mai toleranți cu semenii noștri ... și să fim copii Lui Dumnezeu aici și în veșnicie. Amin!

Sursa: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid021gxViBNjXwrA5FpLrTtN9vcB9ijpGM63VzweDj6LwyfJVzysjqCppDK3kivC7hBLl&id=100002106648960&sfnsn=mo

Foto: ziarullumina.ro

Să fii pregătit să primeşti tot felul de dispreţuiri şi jigniri, osândiri şi ocări din partea tuturor, chiar şi de la cei de la care nu te aştepţi. Să te consideri pe tine însuţi vrednic de ele şi să le primeşti pe toate cu mulţumire şi cu bucurie. Să rabzi orice osteneală şi mâhnire şi primejdie ce vine din partea demonilor, ca unul ce ai împlinit voia lor. Şi să rabzi cu bărbăţie lipsirea celor de trebuinţă, întâmplările neplăcute şi amărăciunile vieţii. Să rabzi, având încredere în Dumnezeu, chiar şi lipsa hranei tale zilnice, care în câteva ceasuri devine gunoi. Iar toate acestea să le rabzi de bunăvoie, punându-ţi nădejdea în Dumnezeu şi neaşteptând de la altcineva izbăvirea sau mângâierea.

Căci orice ajutor venit din partea oamenilor se dă în urma luminării şi povăţuirii celei de la Dumnezeu. Lasă, aşadar, toată grija ta la Dumnezeu şi în toate greutăţile tale osândeşte-te pe tine însuţi, spunându-ţi că tu eşti pricina tuturor relelor, ca unul ce ai mâncat din rodul oprit al pomului şi ai căpătat astfel felurite patimi. Primeşte, aşadar, acum cu mulţumire amărăciunile, care te vor scoate din moleşeala ta şi care te vor face să te îndulceşti de harul lui Dumnezeu.

Sfântul Isaac Sirul, cel de Dumnezeu-insuflat, Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2007, pp. 47-48

Întrebare: Ce îi place lui Dumnezeu?

Răspuns: Lui Dumnezeu îi place purtarea blândă faţă de oameni, alinarea celui supărat, apărarea celui asuprit, întoarcerea ochilor de la lucrurile rele, împotrivirea faţă de gândurile rele, silirea spre rugăciune. - Arhimandritul Teofan Novoezerski

Haideţi să vă povestesc una că doar toţi sunteţi ca şi copii mei.

Am la picior o rană grea, o am de vreo cincisprezece ani. Am încercat tot soiul de medicamente, cred că n-a rămas nici unul singur pe care să nu-l fi luat. Degeaba. Acum, că deja sunt înaintat în vârstă, lucrurile s-au înrăutăţit şi mai mult, chinul meu a devenit şi mai mare.

Dar nu mă pot urni din pat. Şi-i tare greu, că te tot învârţi când la dreapta, când la stânga. Rana mă doare, ustură, oasele îţi amorţesc…Dar eu rabd, rabd, rabd…Deşi în trecut mă mai cuprindea şi deznădejdea, care-i gustul iadului, gustul gheenei.

Cu toată durerea şi deznădejdea în căre mă găseam, nu m-am plâns nicidată celor din jur. Într-o zi am auzit de nu ştiu unde un glas suav, care mi-a spus: Aşa te vrea Dumnezeu. Am răsuflat adânc, uşurat, şi mi-am spus şi eu: Minunat! dacă aşa mă vrea Dumnezeu, Slavă Lui; dar să-mi dea şi puţină răbdare, că simt că mă sfârşesc…

Într-o zi mă ridic mâhnit până la candela pe care o ţin aprinsă sub icoana Maicii Domnului. Chiar şi candela Maicii Domnului e făcătoare de minuni…Iau o bucată de vată, îmi ung rana. Atâta bine mi-a făcut, cât nici nu pot spune…Acoperământul Maicii Domnului e nespus de puternic, chiar dacă noi nu-l putem vedea cu ochii trupeşti. Nu numai că mi-a pierit toată durerea, dar şi m-a cuprins o bucurie negrăită, pentru faptul că Dumnzeu, în marea lui milostivire, binevoise să-mi dea această rană la picior. Nu încetam să dau Slavă lui Dumnezeu pentru această rană: De unde atâta milostivire faţă de mine, nevrednicul, Doamne? Ce ai văzut la un păcătos ca mine, de mi-ai dăruit atâta iubire? spuneam neîncetat…

Asta-i singura cale – răbdrea în suferinţă. Nu pricepem cât de bune sunt durerile, mâhnirile, suferinţele, chinurile că ştie Dumnezeu de ce ni le dă. De fapt, ni le dă ca să ne apropiem mai mult de El.

De aceea, să nu deznădăjduiască nimeni, niciodată, oricât de mare ar fi necazul pe care-l pătimim. Căci nu cunoaşte voia lui Dumnezeu. Voia lui nu e întotdeauna dulce, e şi amară câteodată. Amară, cum a fost şi crucea. Şi totuşi, prin cruce ne-a venit şi Învierea.