ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

📢 Andi-Mihai Anton: Condens lung 🛩💨 →

- Posted in Lupta cea bună by

Lumea e preocupată de ceea ce le dau ăștia la semnat, ca urmare a inițiativei inteligente din primăvară a doamnei Firea. Părinții sunt îngrijorați că "Observatorul" (dacă mai țineți minte, era o emisiune pe vremuri la Antena 1 cu numele ăsta), o să vină să le agreseze copiii. Am prieteni profesori, care mi-au povestit ce scrie în chestionarele respective: dacă te supără părinții, dacă nu te ajută la lecții, dacă te apostrofează când greșești, cică să-i dai în gât.

CONDNS LUNG

Dar se mai întâmplă și alte lucruri dacă te uiți în sus. Ieri, pe tot teritoriul României, avioanele au umplut cerul cu condens. N-a mai fost condens din primăvară, atunci când încă vorbeau ăștia despre ultimele "cazuri". După ce a dispărut condensul, au dispărut și "cazurile". Noi, medievalii, adepți ai teoriilor conspirației, suspectăm că ar fi o legătură între condensul lung (și lat), care acoperă cerul și "numărul de «infe[t@ri»". Ele, "autoritățile", tac în legătură cu treaba asta. Nu zic nici că da, nici că nu.

Un singur politician a avut curajul să ridice problema condensului suspectat de noi că ar fi aducător de molimă patentată: Diana Iovanovici Șoșoacă. Nu-i fac reclamă și ăsta nu e un articol politic, dar a fost singura care a zis direct, în parlament, despre asta. Pentru curaj și pentru consecvență, țin cu ea. N-am alternativă. Ăialanții tac și ei, ca și "autoritățile". Probabil dacă i-am vota și ar ajunge să ne conducă, ar tăcea în mod identic și în legătură cu alte lucruri.

Și totuși, ar fi suficiente lucruri de întrebat, dacă politicienii ar avea gură și buze de vorbit, nu doar pentru pupat: ale cui sunt avioanele respective, de ce au umplut România (la comandă) cu "condens lung", ce conține "condensul" respectiv. Termenul de "condens lung" l-am preluat dintr-o glumă de-ale lui Lucian Cos, care spunea că avioanele lasă condens scurt și condens lung, în funcție de ordine. De câteva săptămâni, condensul e lung. Ieri a fost foarte lung (și lat), prin zona unde mă aflu. Practic, a acoperit cerul.

Avioanele alea decolează de undeva și aterizează undeva. Ale cui sunt? Cine le dă voie să meargă cu "condens lung" și din ce motiv apar "cazuri" după ce brăzdează cerul? Tac toți? E destul de grav, că e posibil să le vină oamenilor ideea să-i facă să tacă pentru totdeauna. Dacă tot le place, apăi să tacă de tot! Ăia care merg cu "condens lung" n-au copii? Ei trăiesc pe Lună? Nu-și iau merdenele de la colț și salată din piață? Ei nu fac boala lui Ovidiu?

Mă gândesc la două chestii: la tăcearea dubioasă a tuturor politicienilor, mai puțin Diana Șoșoacă. Și apoi, mă gândesc la ce v-am scris ieri, că globaliștii și cu conservatorii au bătut palma la ceva. Treaba e să vedem la ce s-au înțeles, că dacă s-au înțeles la istovitu n-o să fie bine deloc. Și tot așa, nu pot să uit G20-ul din 2020 (pare-mi-se), când taica Putin le-a bătut obrazul globaliștilor că ei câștigă prea mult de pe urma istovitului, iar rușii nu-s trecuți și ei pe listă la feliile de cașcaval. Pe vremea aia, Rusia juca Jerusalema împreună cu Europa și SUA. China a jucat piesa asta sinistră până mai târziu. De înțeles, s-au înțeles. Varianta optimistă e că s-au înțeles să facă împreună un ghiveci, sau pur și simplu s-au înțeles la cașcaval. Poate că asta era de fapt problema.

Până aflăm, noi stăm și ne uităm ca proștii în sus. Numărăm dârele și ne întrebăm "cu ce mai dă ăștia pe noi". Ultima dată când m-au prins sub condens, nu m-am putut ridica din pat o lună și jumătate și am avut saturație de oxigen ușor sub 80%. Maică-mea se uita la mine cum mă sufoc și eu nu eram în stare să-mi concep propria rețetă de plante medicinale antiistovitu, fiindcă nu apucasem s-o fac. Am făcut-o imediat după ce am scăpat cu viață.

De data asta, dacă mai pun în practică prosteala, am să fac ceea ce trebuie să facă de când lumea un bărbat când are de făcut lucruri pe care în mod normal nu dorește să le facă. M-ați înțeles, de data asta nu mai aștept să ne salveze careva. Să aștepte ei să fie salvați, că vor avea nevoie de salvatori. Scârbele care vor sprijini din nou guvernul care reprezintă interesele psihopaților, să se țină bine, că vor avea parte de surprize.

Sursa: https://www.facebook.com/andimihai.anton/posts/pfbid02y2Pv8TzRXRS6TbjAmQjPfACP18Y2bMSKoeS7BUhNnom6CxXjms1UtKnYMm2RfPRl

✝️ Avva Ghelasie Gheorghe: Cea mai veche rugăciune creștină este rugăciunea închinării

- Posted in Gânduri și Cugetări Ortodoxe by

Avva Ghelasie Gheorghe

Cea mai veche rugăciune creștină este rugăciunea închinării: ‘În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin’, adică: ‘Așa să fie, precum binevoiește Dumnezeu, Cel închinat și preaslăvit în Tatăl, în Fiul și în Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin!’” — Avva Ghelasie Gheorghe

✳️✳️✳️

Zicea Avva Ghelasie unui ucenic: "Măi tăticule, să te nevoieşti să te-apropii de Dumnezeu, că după ce se-apropie El de tine, nu te mai lasă din mână".

✳️✳️✳️

Spunea Avva Ghelasie: La copii, la bătrâni şi bolnavi, trebuie să ai grijă să le duci mereu câte un mic dar. Este un gest fundamental. Şi în căsnicie, să duci femeii, care poartă chipul Maicii Domnului, de fiecare dată un cât de mic dar.

✳️✳️✳️

Măi tăticule, să ai grijă, să umbli cu atenţie, să te fereşti de prilejurile pentru păcat, să nu zici că eşti tare, că birui tu ispita, că odată te dă peste cap! Fii cu băgare de seamă în viaţă, îndemna Avva Ghelasie.

✳️✳️✳️

Nu te poţi despărţi de patimă cu adevărat dacă nu vrei din toată inima, dacă mai laşi în tine un gând că undeva, cândva, ai mai putea face păcatul, spunea Avva şi îndemna:

Umblă uşor, mă tăticule, ai grijă cum calci, cum umbli cu lucrurile, cum vorbeşti şi cum primeşti gândurile, fii cu atenţie să nu strici sau să distrugi ceva, să nu răneşti pe careva. Să nu cauţi în urmă la amintirea căderii, ca să nu te îndulceşti iar cu ispita şi să orbeşti cu sufletul, nici la stânga ori la dreapta, cu disperare sau îndrăzneală, ci cu răbdare şi nădejde, tot înainte la Hristos.

„Nu pot, Avva!”

Bă, dacă vrei, până la urmă, poţi, mă tăticule, că te ajută Dumnezeu!".

✳️✳️✳️

Spunea Părintele Ghelasie: Păcatul, după mărturisire şi dezlegarea preotului, este iertat de Dumnezeu. Cicatricea, urma sa rămâne însă. Rămâne ca semn de hotaroprire şi sensibilizare a conştiinţei spre a nu mai păcătui. Ca motiv de atenţie-trezvie. În plus, din acel loc sensibil izvorăşte recunoştinţa faţă de Domnul, care nu a îngăduit să se piardă sufletul tău. Urma păcatului devine în acelaşi timp semnul iertării şi milostivirii dumnezeieşti.

Sursa: https://www.chipuliconic.ro/wp-content/uploads/2017/08/File-de-Pateric.pdf

☦️ Starețul Nectarie de la Optina: Neputinţa şi pocăinţa pot să alterneze până la moarte.

- Posted in Sfinți și învățături by

enter image description here

"Neputinţa şi pocăinţa pot să alterneze până la moarte. Şi în Proloage scrie: «Dacă cel ce greşeşte spune: Doamne, am greşit, iartă-mă, îi va fi lui mai mult decât o coroană împărătească»". — Starețul Nectarie de la Optina

✝️ Sfântul Paisie Aghioritul: “Dacă omul nu începe de acum să facă vreo jertfă, să-şi jertfească o dorinţă, un egoism, cum va ajunge să-şi jertfească viata sa într-o clipă grea?”

- Posted in Sfinți și învățături by

Sfântul Paisie Aghioritul

“Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viaţa cea simplă, firească şi înaintează spre lux, cu atât creşte şi neliniştea din ei. Şi cu cât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, este firesc să nu afle nicăieri odihna. De aceea umblă neliniştiţi chiar şi împrejurul lumii – precum cureaua maşinii împrejurul roţii nebune – pentru că în toată planeta noastră nu încape multa lor linişte. Din traiul cel bun lumesc, din fericirea lumească iese stresul lumesc. Educaţia exterioară cu stres duce în fiecare zi sute de oameni (chiar şi copii mici) la psihanalize şi la psihiatri şi construieşte mereu spitale de boli psihice şi instruieşte psihiatrii, dintre care mulţi nici în Dumnezeu nu cred, nici existenţa sufletului nu o primesc. Prin urmare, cum este cu putinţă ca aceşti oameni să ajute suflete, când ei înşişi sunt plini de nelinişte? Cum este cu putinţă ca omul să mângâie cu adevărat, dacă nu crede în Dumnezeu şi în viaţa cea adevărată, cea de după moarte, cea veşnică? Când omul prinde sensul cel mai adânc al vieţii celei adevărate, i se îndepărtează toată neliniştea şi-i vine mângâierea dumnezeiască, şi astfel se vindecă. Dacă ar fi mers cineva la spitalul sau cabinetul de boli psihice şi le-ar fi citit bolnavilor pe Avva Isaac, s-ar fi făcut bine toţi cei ce ar fi crezut în Dumnezeu, pentru că ar fi cunoscut sensul cel mai adânc al vieţii.

Oamenii încearcă să se liniştească cu calmante sau cu teorii yoga, şi nu vor adevărata linişte, care vine atunci când se smereşte omul şi care aduce mângâierea dumnezeiască înlăuntrul lor. Şi turiştii care vin din ţări străine şi umblă pe drumuri, prin soare, căldură, praf, prin atâta zăpuşeală, gândeşte-te cât suferă! Ce silă, ce apăsare sufletească au, de ajung să socoată destindere această chinuială exterioară! Cât sunt de izgoniţi de ei înşişi, de ajung să socoată această chinuială drept odihnă!

Când vedem un om cu o nelinişte mare, cu mâhnire şi supărare, deşi le are pe toate – nu-i lipseşte nimic – atunci să ştim că-i lipseşte Dumnezeu. În cele din urmă, oamenii sunt chinuiţi şi de bogăţie, pentru că bunurile lumeşti nu-i împlinesc sufleteşte; suferă de un chin îndoit. Cunosc oameni bogaţi care au de toate şi nu au copii, şi tot se chinuiesc. Se plictisesc de somn, se plictisesc de plimbări, sunt chinuiţi de toate. “În regulă”, îi zic unuia, “dacă ai timp liber, fă-ţi cele duhovniceşti. Citeşte un Ceas, citeşte puţin din Evanghelie”. “Nu pot”, îmi spune. “Fă un bine, du-te la un spital şi mângâie un bolnav”. “Cum să merg până acolo?, îmi răspunde. “Şi de ce să fac aceasta?”. “Du-te şi ajută vreun sărac de prin vecini”. “Nu, nu mă mulţumeşte nici aceasta”, spune. Să aibă timp liber, să aibă o grămada de case, să aibă toate bunătăţile şi să se chinuiască! Ştiţi câţi astfel de oameni există? Şi se chinuiesc până ce li se strâmbă mintea? Înfricoşător! Şi dacă nici nu lucrează, ci îşi trag veniturile numai din averile lor, atunci sunt cei mai chinuiţi oameni. Dacă ar avea cel puţin un serviciu, ar fi mai bine.

Viaţa de astăzi e alergătură, este un iad

Oamenii se grăbesc şi aleargă mereu. La ora cutare trebuie să se afle aici, la cealaltă acolo, şi aşa mai departe. Şi ca să nu uite ce au de făcut, şi le notează pe toate. Cu atâta alergătura, tot este bine ca îşi mai amintesc cum îi cheamă… Nici pe ei înşişi nu se cunosc. Dar cum să se cunoască? Se poate să te oglindeşti în apă tulbure? Dumnezeu să mă ierte, dar lumea a ajuns un adevărat spital de nebuni. Oamenii nu se gândesc la cealaltă viaţă, ci cer numai aici mai multe bunuri materiale. De aceea nu află linişte şi aleargă mereu.

Bine că există viaţa de dincolo. Dacă oamenii ar fi trăit veşnic în viaţa aceasta, nu ar fi existat un iad mai mare, dat fiind felul în care şi-au făcut ei viaţa. Cu neliniştea asta de acum, dacă ar fi trăit 800-900 de ani, ca în vremea lui Noe, ar fi trăit un mare iad. “Zilele anilor noştri şaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, optzeci de ani; şi ce este mai mult decât aceştia, osteneala şi durere.” (Ps.89, 10-11). Şaptezeci de ani sunt de ajuns ca oamenii să-şi căpătuiască copiii.

Într-o zi a trecut pe la coliba mea un medic care trăieşte în America şi mi-a spus despre viaţa de acolo. Lucrează toată ziua. Fiecare membru al familiei trebuie să aibă maşina sa. Apoi acasă, pentru ca fiecare să se mişte liber, trebuie să aibă patru televizoare. Lucrează şi se ostenesc ca să scoată bani mulţi, ca sa spună că sunt aranjaţi şi fericiţi. Dar ce legătură au toate astea cu fericirea? O astfel de viaţă plină de nelinişte şi într-o neîncetată alergătură (după bani) nu înseamnă fericirea, ci este un iad. Ce să faci cu viaţa într-un astfel de stres? Dacă ar fi trebuit ca întreaga lume să trăiască o astfel de viaţă, eu nu aş fi voit-o. Dacă Dumnezeu le-ar fi zis acestor oameni: “Nu vă pedepsesc pentru viaţa ce o trăiţi, însă vă voi lăsa să trăiţi veşnic în acest fel”, asta pentru mine ar fi fost un mare iad.

De aceea, mulţi oameni nu pot răbda să trăiască în astfel de condiţii şi ies afară în aer liber, fără direcţie şi scop. Se adună în grupuri şi merg în afara oraşelor, în mijlocul naturii, unii ca să facă gimnastică, iar alţii pentru altceva. Mi s-a spus despre unii că ies în aer liber şi aleargă, ori se suie pe munţi până la înălţimea de 6000 de metri. Îşi ţin răsuflarea, apoi o lasă, şi iarăşi inspiră adânc… Lucruri de nimic. Aceasta arată că inima lor este strivită de nelinişte şi caută o ieşire. Am spus unuia dintre aceştia: “Voi săpaţi o groapă, o măriţi, vă minunaţi de groapa ce aţi făcut-o şi… săriţi în ea, prăvălindu-vă în jos, în timp ce noi [creştinii] săpăm groapa, dar aflăm metale preţioase. Nevoinţa noastră are rost, fiindcă se face pentru ceva mai înalt.“

Simplificaţi-vă viaţa!

Mirenii spun: “Fericiţi sunt cei care trăiesc în palate şi au toate înlesnirile”. Dar însă fericiţi sunt cei care au izbutit să-şi simplifice viaţa şi s-au eliberat din laţul acestui progres lumesc al multelor înlesniri, sau mai degrabă al multelor greutăţi, şi au scăpat de acest stres înfricoşător al vremii noastre de azi. Dacă omul nu îşi simplifică viaţa, se chinuieşte, în timp ce simplificând-o nu va avea acest stres.

Odată, la Sinai un german i-a spus unui copil de beduin, care era foarte deştept: “Tu eşti deştept, poţi învăţa carte”. “Şi după aceea?”, îl întrebă copilul. “După aceea o să devii mecanic”. “Şi după aceea?”. “După aceea iţi vei deschide un atelier de reparat maşini”. “Şi după aceea?”. “După aceea o să-l măreşti”. “Si după aceea?”. “După aceea vei lua şi pe alţii să lucreze şi vei avea mult personal”. “Adică, ii spune, să am eu durere de cap, apoi să dau şi altuia durere de cap, şi după aceea altuia? Nu este mai bine acum, când nu am nicio durere de cap?” Cea mai mare durere de cap vine din gândurile acestea: “Să facem aceasta, să facem cealaltă”. Dacă gândurile ar fi duhovniceşti, cel ce le are ar simţi mângâiere duhovnicească şi nu ar avea durere de cap.

Încă şi la mireni insist mult asupra simplităţii, pentru ca multe din cele ce se fac nu sunt de trebuinţă şi îi mănâncă stresul. Le vorbesc de cumpătare şi nevoinţă. Strig mereu: “Simplificaţi-vă viaţa, şi stresul va fugi“. Cele mai multe divorţuri de aici pornesc. Oamenii au de făcut multe treburi, multe lucruri şi astfel se ameţesc. Lucrează amândoi, tata şi mama, şi îşi lasă copiii de izbelişte. Osteneală, nervi – din probleme mici, scandaluri mari – apoi, divorţ fără justificare. Acolo ajung. Dar dacă şi-ar simplifica puţin viata, ar fi şi odihniţi, şi veseli. Acest stres este o catastrofă.

Odată mă aflam într-o casă foarte luxoasă. Discutând cu stăpânii ei, aceştia mi-au zis: „Noi trăim în rai, în timp ce alţi oameni duc lipsă”. “Trăiţi în iad”, le spun. “Nebune, în noaptea aceasta…”, a spus Dumnezeu bogatului. Dacă Hristos m-ar întreba: “Unde vrei să trăieşti, într-o puşcărie sau într-o casă ca aceasta?”, eu aş răspunde: “Într-o puşcărie întunecată”, pentru că puşcăria m-ar ajuta. Mi-ar aminti de Hristos, de sfinţii mucenici, mi-ar aminti de pustnicii care au stat în crăpăturile pământului, mi-ar aminti de călugărie. Puşcăria ar semăna puţin şi cu chilia mea, şi m-aş bucura. Dar casa voastră de ce mi-ar aduce aminte şi la ce m-ar ajuta? De aceea puşcăriile mă odihnesc mai mult decât un salon lumesc, dar şi decât o chilie frumoasă a unui monah. De mii de ori aş prefera să stau în puşcărie, decât într-o astfel de casă.

Odată, fiind găzduit în casa unui prieten din Atena, gazda m-a rugat să primesc un creştin înainte de a se lumina de ziuă, deoarece în altă vreme a zilei acela nu putea. Aşadar, acel om a venit bucuros şi slăvind neîncetat pe Dumnezeu. Avea multă smerenie şi simplitate şi-mi cerea să mă rog pentru familia lui. Fratele acesta era cam pe la 38 de ani şi avea şapte copii. Împreună cu familia lui mai stăteau şi cei doi părinţi ai săi; în total unsprezece suflete, care locuiau împreună într-o singură cameră. Îmi spunea cu toată simplitatea pe care o avea: “Camera ne încape numai atunci când stăm în picioare, dar când trebuie să ne culcăm nu ne mai încape, este puţin strâmtă. Dar, slavă lui Dumnezeu, acum am făcut un adăpost pentru bucătărie şi am rezolvat-o. Părinte, noi cel puţin avem un acoperiş deasupra capului, în timp ce alţii stau sub cerul liber”. Lucra ca tocilar. Locuia în Atena şi plecă înainte de a se lumina de ziuă ca să ajungă la Pireu, unde lucra. Din pricina statului în picioare şi a multelor drumuri avea varice, care îl deranjau, însă multa lui dragoste pentru familie îl făcea să uite durerile şi suferinţele. Mai ales se prihănea pe sine mereu şi spunea ca nu are dragoste, pentru că nu face fapte bune cum se cuvine unui creştin şi lăuda pe femeia sa că face fapte bune, pentru că pe lângă copiii şi socrii săi, de care avea grijă, mergea şi lua lucrurile bătrânilor din vecinătate, pe care le spăla; le punea acestora casele în rânduială şi le făcea şi câte o supă. Pe faţa acestui bun creştin se putea vedea zugrăvit harul dumnezeiesc. Avea înlăuntrul său pe Hristos şi era plin de bucurie, iar camera sa era plină de bucurie paradisiacă. În timp ce aceia care nu au înlăuntrul lor pe Hristos sunt plini de nelinişte. Chiar şi numai doi oameni dintre aceştia să fie, nu încap nici în unsprezece camere. Pe când acei unsprezece oameni, care aveau pe Hristos în ei, încăpeau într-o singură cameră.

Chiar şi pe unii oameni duhovniceşti îi vezi că nu încap, oricât loc ar avea, fiindcă înlăuntrul lor n-a intrat în întregime Hristos. Dacă femeile ce au trăit în Farasa ar fi văzut luxul care exista azi, chiar şi în mănăstiri, ar fi zis: “Va arunca Dumnezeu foc să ne ardă! Ne va părăsi Dumnezeu”. Acelea îşi făceau treburile taca-taca. Dis-de-dimineaţă trebuia să scoată caprele la păscut, apoi să deretice casa. După aceea, mergeau la bisericuţele din împrejurimi ori se adunau prin peşteri, unde vreuna, care ştia puţină carte, citea Sinaxarul cu Sfântul zilei. Pe urmă dă-i la metanii; rosteau apoi şi rugăciunea: “Doamne Iisuse…”. Şi lucrau, şi se osteneau. Femeia trebuia să ştie să coasă toate hainele casei. Şi pe atunci le cosea cu mâna. Maşini de cusut erau puţine, şi acelea numai în oraşe; în sate nu existau. În Farasa exista numai o singură maşină de cusut. Coseau încă şi hainele bărbaţilor lor, care erau mai comode decât cele de astăzi; iar ciorapii ii împleteau cu mâna. Aveau gust, tragere de inimă, şi le mai rămânea şi timp, fiindcă ele pe toate le făceau simple. Femeile din Farasa nu se uitau la amănunte. Trăiau bucuria călugăriei. Şi dacă, de pildă, pătura nu era bine întinsă şi atârna puţin într-o parte, şi i-ai fi spus: “Îndreaptă pătura!”, ea ţi-ar fi răspuns: “Te împiedică la rugăciune?”. Oamenii de astăzi nu cunosc această bucurie a călugăriei. Ei cred că nu trebuie să trăieşti în lipsă, ca să nu te chinuieşti. Dacă oamenii ar gândi puţin mai călugăreşte, dacă ar trăi mai simplu, ar fi liniştiţi. Acum se chinuiesc, pentru că au în sufletul lor nelinişte şi deznădejde. “Cutare a reuşit în viaţă fiindcă şi-a făcut două blocuri de locuinţe sau pentru că a învăţat cinci limbi etc. Iar eu nu am nici un apartament şi nu ştiu nicio limba străină. Oh, sunt pierdut!”. Unul are o maşină şi începe: “Cutare are una mai bună. Să-mi iau şi eu”. Ia una mai bună, însă tot nu se bucură de ea, pentru că altul are una încă şi mai bună. Şi ia pe cea încă şi mai bună, dar după aceasta află că unii au avioane personale şi iar se chinuieşte. Nu se mai opresc. În timp ce unul nu are maşină slăveşte pe Dumnezeu şi se bucură. “Slava lui Dumnezeu, spune, nu-i nimic ca n-am maşină. Am în schimb picioare sănătoase şi pot merge. Câţi oameni nu sunt cu picioarele tăiate şi nu se pot sluji pe sine, nu pot ieşi la plimbare, ci le trebuie un om să-i slujească, în timp ce eu am picioarele mele!”. Şi un şchiop se bucura când spune: “Alţii sunt lipsiţi de amândouă picioarele!”.

Nemulţumirea şi nesaţiul sunt un rău mare. Cel robit bunurilor materiale este stăpânit mereu de mâhnire şi de nelinişte, pentru că pe de o parte tremură ca să nu piardă cele materiale, iar pe de alta parte ca să nu i se ia sufletul. Într-o zi a venit un bogat din Atena şi mi-a spus: “Părinte, am pierdut legătura cu fiii mei; mi-am pierdut copiii!”. “Câţi copii ai?”, îl întreb. “Doi”, îmi răspunde. “I-am crescut cu lapte de pasăre. Tot ce au vrut au avut! Chiar şi maşină le-am luat.” Din discuţie reieşea că şi el avea maşina lui, şi femeia sa pe a ei, şi copiii lui pe a lor. “Binecuvântatu-le, i-am spus, tu în loc să-ţi micşorezi problemele, le-ai mărit. Acum ai nevoie de un garaj mare pentru maşini, de un mecanic pe care să-l plăteşti de patru ori mai mult ca să le repare, ca să nu mai vorbim de faptul că vă primejduiţi toţi patru în fiecare clipă să muriţi. În timp ce dacă ţi-ai fi simplificat viaţa, familia ţi-ar fi fost unită, v-aţi fi înţeles unul pe altul şi nu ai fi avut aceste probleme. Nu sunt vinovaţi copiii tăi, tu eşti vinovat că nu te-ai îngrijit să le dai altă educaţie”. O familie, patru maşini, un garaj, un mecanic etc.! Ce are dacă merge unul mai târziu? Toate aceste înlesniri nasc greutăţi.

Altă dată a venit un alt familist la coliba mea – familia lui era alcătuită din cinci persoane – şi mi-a zis: “Părinte, avem o maşină şi mă gândesc să-mi iau alte două. Ne vor ajuta”. “Dar te-ai gândit cât vă vor îngreuia? l-am întrebat. Pe aceea pe care o ai o pui acolo, într-o gaură, pe toate trei unde le vei pune? Îţi va trebui un garaj şi o magazie pentru carburanţi. Veţi trece prin trei primejdii. Mai bine sa aveţi una şi să vă limitaţi ieşirile. Veţi avea atunci timp să vă vedeţi şi de copii. Veţi avea şi linişte. Simplificarea este totul”. “Nu m-am gândit la aceasta”, îmi zice.

Când eram mici făceam dintr-un mosor o jucărie minunată, şi ne bucuram de ea. Copiii mici se bucură de o maşinuţă mai mult decât oricare din părinţii lor, atunci când îşi cumpără un Mercedes. Dacă întrebi o fetiţă: “Ce vrei, o păpuşă sau un bloc de locuinţe?”, vei vedea ca îţi răspunde: “O păpuşă”. Aşadar, copiii mici cunosc deşertăciunea lumii. – Părinte, ce ajuta mai mult pentru ca cineva să cunoască această bucurie a cumpătării? – Să prindă sensul cel mai adânc al vieţii. “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu…”. De aici porneşte simplitatea şi orice înfruntare corectă a lucrurilor”.


Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, 2003

📢 Video: Medicină bazată pe dovezi sau dictatură cu față medicală? →

- Posted in Viață, Sănătate și Educație by

🛑Intervenția Dr. Ovidius-Dragoș Dinulescu în cadrul conferinței: „Medicină bazată pe dovezi sau dictatură cu față medicală?” din 10.02.2023.

📢 O discuție despre:

  • 📌 politizarea medicinei;
  • 📌 corupția din sistem;
  • 📌 eficiența măsurilor aberante și a "leacurilor" experimentale;
  • 📌 trădarea României;

🛑DECIDENȚII VOR RĂSPUNDE DOAR ATUNCI CÂND NE VOM LUA SUVERANITATEA ÎNAPOI!‼

📛În cadrul conferinței a fost și o sectiune unde pacienti schiloditi de vaccin, sau rudele celor care au decedat, au putut sa isi prezinte cazul.

Sursa: https://www.facebook.com/Sorin.Titus.Muncaciu.AUR/videos/252024790594295

📢 Olivia Steer: Și eu mi-am pus problema că dîrele albe din urma avioanelor ✈️ ar fi fum de motor. Poate că am și crezut, pînă am filmat o astfel de aeronavă, aflată în zbor, care brusc n-a mai emis “fum” de “motor”, ba chiar și-a continuat drumul drept, cam jumătate de cer, pînă cînd, ca la un semn, a început iar să împroaște o dîră groasă și lătăreață, ca o pîclă. 🛩💨 →

- Posted in Lupta cea bună by

Olivia Steer

Și eu mi-am pus problema că dîrele albe din urma avioanelor ar fi fum de motor. Poate că am și crezut, pînă am filmat o astfel de aeronavă, aflată în zbor, care brusc n-a mai emis “fum” de “motor”, ba chiar și-a continuat drumul drept, cam jumătate de cer, pînă cînd, ca la un semn, a început iar să împroaște o dîră groasă și lătăreață, ca o pîclă. (nn: vezi aici un caz similar)

Deci nu era “fum de motor”, ci cu totul altceva. Ce? Nu știu.

Apoi, am observat că astfel de dîre apar NUMAI deasupra aglomerărilor urbane, deasupra pîrtiilor de ski sau deasupra litoralului, niciodata între două stațiuni montane sau în largul mării. Și am presupus, iar, că ar fi fost o risipă nejustificată de substanțe, care au un scop precis, și care nu își îndeplinesc misiunea decît sprayate deasupra locațiilor populate de oameni, dinainte știute si targetate.

Apoi, am observat că dintre toți prietenii mei, care au ieșit, într-o iarnă, mai demult, pe pîrtie, la ski, și au inspirat “aer curat de munte”, intr-o zi cu brazde nesfîrșite pe cer, numai eu, care am rămas în camera de hotel, să citesc, nu m-am îmbolnăvit de “enteroviroză”, cu stări febrile, de greață, cu vomă, dureri de cap și de stomac. Si nici n-am “luat” de la ei, in ciuda nedistantarii sociale pe care mi-am asumat-o, ca să ajut. De atunci, am mai surprins de multe ori aceeași situație stranie, filmînd de fiecare dată jeturile cu substanțe albicioase persistente și comparîndu-le cu dîrele mici, subțiri, ce dispar aproape pe loc, lăsate de avioane tot cu motor, în alte zile, cînd cerul, în ciuda tuturor aparatelor de zbor, care îl brăzdează, rămîne clar, albastru și senin.

Nu exclud să mă înșel, însă. Ba chiar aștept opinii pertinente și argumente lămuritoare, care să mă contrazică și să îmi demonstreze, negru pe alb, că mi se pare, doar. Dacă sînt …

Sursa: https://www.facebook.com/oliviasteer/posts/pfbid02WPEKj1hmd6D8RsJeE6V3W95ZAeGcpwEocouG4ZQrH45vgasEAfRoxZ9eqfiLR9xKl


ACTUALIZARE 1

Ultima postare a adus nesperat de multe reacții pozitive, de la oameni preocupați si ei, de aceleași probleme. Mi-a venit inima la loc: nu sint singura vinovata de “conspiraționism”, pe lume! Caci înțeleg ca așa se numește acum gîndirea critica si tupeul monumental de a o exprima, în spații publice. Printre cei care contestă (putini, fata se majoritatea celor care au comentat si share-uit postarea mea) pînă și dreptul nostru constituțional de a ne pune întrebări si a le formula cu voce tare sau în scris, fără a da sentințe, cu privire la un fenomen straniu, pe care îl vedem cu ochii noștri si pe care nu reușim sa îl explicam cu argumentele oficiale, am remarcat cîteva eterne abordări, menite sa ne intimideze si sa ne închidă gura, si pe care as vrea sa vi le prezint, mai jos.

  1. Dacă nu știam, dîrele albe nu sînt fum, caci prin arderea kerosenului (aka benzina avio), nu se degaja fum, ci aburi. Iar, dacă nu știam atîta lucru, înseamnă ca am făcut școala degeaba, ne lipsește discernamintul si sîntem incapabili de raționament științific.

  2. Dacă nu știam, “aburii” iau, in anumite condiții, formă “condensată”, de aia se văd albi, lătăreți, brăzdînd cerul, de la un capăt la altul, ceea ce m-a nedumerit, caci nu cunosteam termenul compus de “abur condensat”, ci doar pe cele simple si clasice, corespunzătoare stărilor apei, în natură: lichidă (după condensare), gazoasă (după evaporare) și solida (după îngheț).

  3. Dacă nu știam, “aburii condensați” înseamnă particule de apa care îngheață, la temperaturi foarte mici, specifice înălțimilor mari, la care zboară aeronavele. Ceea ce mărturisesc ca m-a tulburat: brusc, vorbim si de aburi, si de condens, si de gheata plutitoare, cînd ne referim la dîre, indiferent de diferențele de altitudine ale aeronavelor aflate in zbor si, deci, de temperatura aerului. Aceste formațiuni, ce sint in același timp si gazoase si lichide si solide, după cum a reieșit din definiția științifică data “aburilor condensați”, ramîn practic înghețate si, mai ales, suspendate, sub forma urmelor albe, pe care le vedem noi, de la sol. Ceea ce m-a mirat iar peste măsura, caci știam ca, doar in forma sa gazoasă, apa din natură poate pluti (sub formă de nori, la altitudini între 2000 si 12.000 de metri, pe care le atinge un cumulonimbus, de multe ori), iar cînd ajunge in stare lichida sau solida, trecind dincolo de ceea ce se numește “punctul de rouă”, cade pe pămînt, supunîndu-se eternei forțe gravitaționale, ca ploaie, ninsoare sau un amestec al celor două, numit lapoviță. Daca nu s-au schimbat cumva legile fizicii, între timp….

  4. Dacă nu știam, “aburii condensați” există de la începutul aviației! Ceea ce m-a făcut sa rememorez cerul din vremea copilăriei si adolescentei noastre, acum 20-30 de ani, si sa constat ca pe atunci dîrele lătărețe nu se vedeau si ca nu s-au vazut deloc, pina acum vreo 10 ani. Sau ca urmele lăsate de aeronave pe vremuri erau scurte, subțiri si disipabile, aproape instantaneu, pe cind cele din prezent, sînt late, lungi de la un capat la celălalt al cerului si, mai ales, persistente.

  5. Dacă nu știam, anumite întrebări nu se pun, din principiu, atunci cînd știința a dat cu “debunked” demult in “core”-ul nedumeririle noastre. Ca nu orice subiect are nevoie de dezbatere pro si contra, cînd unele lucruri au fost deja stabilite. Ca “nu avem nevoie de o <>, care are deja toate răspunsurile si ne interzice sa (ne) punem întrebări, fix ca o secta religioasă, ce le cere adepților sa o urmeze orbește”, este un argument tipic “conspiraționist” si ar trebui sa ma rușinez de el. Si ca muștruluiala primită in comments, de la adultul care nu își (mai) pune întrebări, ar trebui sa ma facă sa uit, ca un copil timorat si impresionabil ce nu sint, ca nu mi s-a răspuns nici a treia oară, la re-re-formulata întrebare “de ce nu se vedeau <> de la nivelul solului, acum 20 de ani?”.

  6. Dacă nu știam, “aburii condensați” se vedeau de la nivelul solului, si acum 20 de ani, dar nu mai țin eu minte, că nu mă ajută memoria. Si ca ma fac datoare sa respect principiul “burden of proof”, adica sa imi sustin afirmațiile contrare, cu probe. Sau, dacă nu, să tac din gură. Prin urmare, la propunerea mea de a aduce FIECARE, drept dovezi materiale, imagini video din filme vechi, în care apar aeronave în zbor, ca sa le comparam cu cele de azi si sa vedem care e diferenta și dacă URMELE DE ACUM SINT SAU NU IDENTICE CU CELE DE ATUNCI, mi s-a răspuns cu o tăcere tare “demnă”, da’ prelunga…

  7. Dacă nu știam, cunoscuții mei s-au îmbolnăvit toți, pentru ca au stat, pe pîrtie, în frig, explicație ce m-a contrariat iar peste măsura, pentru ca toți amicii de care vorbesc sint oameni de munte, ce se dau, an de an, cu skiurile si placa, si care nu s-au mai îmbolnăvit in nici o iarna anterioară, in bloc, prezentind fără excepții simptome nasoale de enteroviroza. In plus, chiar si după narativa oficială, virusurile mor la frig, nu prospera.

  8. Dacă nu știam, chiar dacă ar fi sa se sprayeze, de la o altitudine de 10.000 de metri, cu metale grele sau alte chimicale, substanțele ar avea șanse zero sa ajungă fix in aglomerațiile umane țintite, datorită vintului de altitudine, care sufla si cu 50 de kilometri la ora. Ceea ce m-a nedumerit iar, caci, dacă ar fi sa fie adevărat, ar face praf conceptul de “ploi locale” si ar însemna ca norii de deasupra Bucureștiului nu udă niciodata Bucureștiul, ci eventual Dedulestiul sau Piteștiul, ca într-un joc etern de-a-v-ați-ascunselea, ba cu ploaia, ba cu oaia.

Gata. Atît pentru azi. Mai rîdem și mîine.

Sursa: https://www.facebook.com/oliviasteer/posts/pfbid0PntPzhGxqDDsbicagj1QVtiRBJ857Yq5rTWaUocmLbgZ99xjoQrADiDHY4Z4Wi61l


ACTUALIZARE 2

Există un studiu din 2010, publicat pe Advancing Earth and Space Science, intitulat “Efficient formation of stratospheric aerosol for climate engineering by emission of condensible vapor from aircraft” in care se vorbește despre manipulare climatica cu ajurorul unor substanțe pulverizate din a v i o a n e.
Intii, s-a experimentat prin injectarea in aer de vapori non-condensabili de dioxid de sulf (ce au efecte secundare nasoale, pe care va invit sa le descoperiți singuri), care s-au dovedit ineficienti pentru schimbările climatice dorite, pentru ca, ulterior, sa fie folosit direct acidul sulfuric*, sub forma de “vapori condensați”, pulverizați din a v i o n, metodă preferată de autorii studiului pentru că oferă un “control mai mare”.
Nu spun ca asta se si intimpla chiar acum, deasupra Bucureștiului, brăzdat încă de la primele ore ale dimineții de dîre albe, ca nu am probe. Spun doar ca studiul exista din 2010 si ar putea constitui un punct de pornire al unei anchete jurnalistice independente, privind un fenomen, care îi intrigă pe atîția, nu numai pe mine.

Screenshots, in comments! (vezi mai jos)

PS: Acum, dacă încercați sa aflați si care sint efectele acidului sulfuric asupra sănătății si care ar fi urmările inhalarii lui sau care ar fi posibilele (!) legături cu un eventual nou val, o faceți pe cont propriu, cu riscul sa ii supărați pe guvernanții noștri iubiți si sa le auziți răcnetele de indignare, pe social-media, prin influencerii știuți, si in mass-media - da, aia cumpărată cu bani de la buget, ai noștri, adica, ai tuturor, in mod oficial, în pandemie, să spună numai ce vor autoritățile să se spună.

Sursa: https://www.facebook.com/oliviasteer/posts/pfbid02gNoshoipKX21gdGmjDbkt8NBd7A9bG4GbuTp5DuK44aJx8mMF4oyJMPH5wrkTx35l

✝️ Părintele Iustin Pârvu: Când ai să vezi că iau, din același potir, și ereticii și ortodocșii, atunci să nu mai intri!

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Părintele Iustin Pârvu

"Le-am spus credincioșilor să meargă la Biserică, să participe la rugăciune, până se va ajunge, ferească Dumnezeu, la împărtășirea comună cu ereticii. Când ai să vezi că iau, din același potir, și ereticii și ortodocșii, atunci să nu mai intri!" — Arhimandritul Iustin Pârvu (1919-2013)

✳️ ✳️ ✳️

În vreme de prigoană creştinii să se adune în jurul preoţilor. Acolo e biserica unde este un antimis şi un preot ORTODOX care să slujească Sfânta Liturghie. Avem pildă în prigoana din secolul trecut cum plecau preoţii prin sate şi prin munţi cu câte un antimis în spate şi vase de slujit. Liturghia şi Sfintele Taine vor da putere creştinilor să înfrunte foamea şi să fie păziţi de orice vătămare sub acoperământul Maicii Domnului. Apoi să zică rugăciunea lui Iisus şi a Născătoarei de Dumnezeu sau Apărătoare Doamnă. În închisoare aceste scurte rugăciuni ne-au izbăvit şi am putut supravieţui regimului comunist fără să cedăm în faţa fiarei roşii.

Însă acestea sunt pentru creştinii mai căldicei, pentru că cei râvnitori pururea sunt pregătiţi; nu aşteaptă vreme de prigoană sau război ca să se îngrijească de sufletele lor. Pentru creştinul adevărat nu contează când vine războiul sau prigoana. Creştinul adevărat este mereu gata şi pregătit să Îl întâmpine pe Mirele cel ceresc cu candela sufletului aprinsă. Creştinul adevărat nu stă să pândească cu frică când vine războiul sau când va pica bomba deasupra capului lui. Ci el caută cum să jertfească mai mult aproapelui şi lui Dumnezeu. Adevăratul creştin caută Împărăţia cerurilor înlăuntrul său şi nu se teme de nimic în lumea aceasta trecătoare. Pentru el necazul este bucurie şi crucea Înviere.

Dar viaţa noastră este doar în mâna lui Dumnezeu şi numai El ştie sfârşitul omului. De aceea să nu ne înspăimânte când auzim de războaie şi urgii, că toate acestea trebuie să vină, după cum spune Mântuitorul. Să ne înspăimânte că sufletele noastre nu sunt pregătite să Îl întâmpine pe Hristos. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu care se roagă pentru neamul românesc şi pentru sângele martirilor vărsat în temniţele comuniste, Dumnezeu să ne întărească să putem răbda vremurile care vin şi să ne zidim sufletele noastre şi neamul nostru românesc.

Fragment preluat din Învățăturile și minunile Părintelui Justin

✝️ Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa: Sunt împotriva ecumenismului, o socot ce-a mai mare erezie a secolului nostru!

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Am sperat că România va fi următoarea Țară care va ieşi din ecumenism ... din CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor). Sunt împotriva ecumenismului, o socot ce-a mai mare erezie a secolului nostru!" — Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa


☦️ Acatistul Sfântului Siluan Atonitul

- Posted in Rugăciuni, Acatiste, Paraclise by

enter image description here

Condac 1:

Ție, alesule nevoitor al Domnului și îngere pământesc, Preacuvioase Părinte Siluane, acum cu bucurie cântare de laudă îți aducem! În veghe neîncetată, în postire și în smerenie fiindu-le părinților athoniți prea-ales urmaș, prin însetarea după Dumnezeu și dragostea cea arzătoare către El, har îmbelșugat ai agonisit sufletului tău și următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit, pentru toți oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru cei vii și pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de această dragoste a ta, căci în groapa greșalelor aflându-ne, cerem solirea ta înaintea lui Dumnezeu și cu străpungere strigăm: Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Icos 1:

Făcătorul îngerilor și Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a ales pe tine și după cuvântul Psalmistului: „inima adâncă” ți-a dăruit, Părinte Siluane, pentru a încăpea în ea ca într-o cămară prea-aleasă, neîncăputul nume al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, ca prin puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu să urmezi vieții îngerești. Pentru acestea, lăudând minunatele tale fapte și ostenelile pământești, cu sfială te chemăm:

  • Bucură-te, rod al curăției din părinți binecinstitori de Dumnezeu;
  • Bucură-te, că ai iubit a părinților tăi cucernicie din tot sufletul tău;
  • Bucură-te, că prin înfrânare și iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit;
  • Bucură-te, că din pruncie căutându-ți bucuria în Dumnezeu, minunat te-ai înțelepțit;
  • Bucură-te, că inima ta să cunoască și să se supună voii lui Dumnezeu mereu a căutat;
  • Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;
  • Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ți-ai îndulcit din tinerețe;
  • Bucură-te, floare înmiresmată cu fapte de credință de o nepieritoare frumusețe;
  • Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

☦️ Mitropolitul Longhin de la Bănceni: Să nu vă fie frică de nimic, decât de a-L pierde pe Dumnezeu!

- Posted in Mitropolitul Longhin de la Bănceni by

Să nu vă fie frică de nimic, decât de a-L pierde pe Dumnezeu - Mitropolitul Longhin 24.09.2023

Video: https://www.youtube.com/watch?v=a2K9SMPm9Y0

⏰A început: nu se vor mai face încasări în numerar fizic mai mari de 2000 de lei 💵💴💶💷 în magazinele cash & carry. 🛒 →

- Posted in Politică și Guvernare by

Avocat Gheorghe Piperea

Aceasta e cea mai nouă și cea mai secretă (până azi) măsură de austeritate fiscală din legea pe care Ciolacu își va asuma răspunderea în Parlament.

Dacă nu se depune moțiune de cenzură/se respinge o moțiune de cenzură, regula intră în vigoare în trei zile de la adoptarea legii în Parlament.

Noi, oamenii normali, vom fi și mai controlați și spionați, și mai suspectați.

Cică e pentru prevenția evaziunii fiscale și a spălării banilor, ca și când noi am face asta, iar nu corporațiile, traficanții și platformele digitale de jocuri și plăceri.

Reamintesc, totuși, că CJUE a interzis plățile exclusiv prin bănci, card sau online, considerând că plata în numerar fizic este un drept fundamental al cetățeanului european, prevăzut de Tratate - ianuarie 2021, speța Johannes Dietrich și Norbert Häring/Hessischer Rundfunk.

Dacă se va trece Rubiconul cu plafonul maxim de 2000 de lei încasări în numerar fizic, calea către bancarizarea și digitalizarea totală a banilor va fi devenit o autostradă cu 5 benzi pe fiecare sens. Nimic nu le va mai opri.

După aceea, libertatea economică și proprietate pot fi puse pe modul “adio și n-am cuvinte”.

PS Dacă nu v-ați dat seama încă: și aceasta e o teorie a conspirației care nu trebuia emisă, căci trage enervant de mânecă somnambulii🤦🏻‍♂️.

Sursa: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid02hhoRiDXj9ASnDqJmk4K7GVWhxjYFRgXaBqMS7UQGyhsCWfwk9oLmS8rJ6zgnWaKnl&id=100000119722747

🅰️ Aurelian.RO: Bill Gates s-a sucit — Apocalipsa Climatică NU mai vine! →

- Posted in Politică și Guvernare by

Bill Gates
Foto: zerohedge.com

Omul implicat în salvarea Planetei de toate dezastrele imaginabile - boli, foamete, război, rasism, climă etc. - schimbă placa. Atenție: Marea Resetare își modifică strategia!

Un comentariu publicat de ZeroHedge pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

✳️

Fondatorul Microsoft, filantropul și alarmistul climatic Bill Gates și-a retractat profețiile privind o „catastrofă climatică”.

Elitele politice și financiare care avertizează de multă vreme iminența unei apocalipse climatice, încep să realizeze că opinia publică le-a mirosit minciunile.

În 2021, Gates trăgea semnalul de alarmă că vor exista consecințe catastrofale dacă lumea nu atinge Cota Zero la emisiile de carbon până în anul 2050.

El a lansat și o carte: „Cum să evităm un dezastru climatic” (frica vinde bine).

Joia aceasta, însă, Gates a efectuat o piruetă spectaculoasă în discursul său climatic, declarând că se așteaptă că „nici o țară cu climă temperată nu va deveni de nelocuit”.

Gates a vorbit la un eveniment organizat la The Times Center din New York și a explicat: Dacă încerci să combați schimbarea climatică cu brutalitate, atunci oamenii vor spune: „Sunt de acord cu lupta împotriva schimbării climatice, dar nu doresc să suport acest cost și să îmi reduc standardul de viață”.

Gates a respins și ideea că plantarea de pomi salvează planeta: „Suntem oameni de știință sau suntem idioți? Care din două vrem să fim?”

Ultimele comentarii ale lui Gates contrastează frapant cu ce afirma cu doar doi ani în urmă, când, la emisiunea „Fox News Sunday” realizată de Chris Wallace, avertiza: „Migrația pe care am văzut-o din Siria, ca urmare a războiului civil, care era cumva dependentă de climă, o vom vedea amplificată de zece ori, deoarece zonele ecuatoriale vor deveni nelocuibile.”

Răsucirea spectaculoasă a lui Gates are loc aproape în același timp cu renunțarea de către CEO-ul BlackRock, Larry Fink, la principiul ESG (Environment-Social-Governance).

Iar „bula verde” face implozie.

Evident, Bill Gates este șmecher.

El a priceput că propaganda nu mai funcționează și că trebuie să vorbească aceeași limbă cu majoritatea înainte de a avea soarta berii „Bud Light”.

Sursa: https://t.me/wwwAurelianRO/14623


Comentariul Ortodoxia.RO: Bill Gates — bătrân degeaba și îmbătrânit în rele — face parte din categoria pionilor negri pe care sistemul ocult al NOM îi scot la înaintare pentru ași implementa planurile satanice / la fel cum sunt și Soroș, Klaus Schwab, Ursula von der Leyen etc. Acești pioni vor fi sacrificați la un moment dat pentru a face loc pionilor albi - din care va face parte și antihristul. Citiți articolul SACCSIV: Comentariul zilei despre pionii albi – pionii negri

☦️ Harul trăiește în cei mai mici iar nu în cei mai mari

- Posted in Gânduri și Cugetări Ortodoxe by

Arhimandritul Sofronie Saharov

"A se micșora (pe sine) — este un măreț act duhovnicesc înaintea lui Dumnezeu. Însuși Domnul S-a micșorat pe Sine. Sfântul Siluan spune: "Harul trăiește în cei mai mici iar nu în cei mai mari". Cu cât mai mult se smerește omul, cu atât mai înalt se va afla înaintea lui Dumnezeu, și cu atât mai mare putinţa lui de a primi marele har."Arhimandritul Sofronie Saharov

✝️ Apostolul și Evanghelia zilei: Pescuirea Minunată

- Posted in Sfânta Scriptură by

Epistola a II-a către Corinteni
a Sfântului Apostol Pavel,
Cap. 9, Vers. 6-11

Fraților, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera. Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de rău, sau din silă, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună. Și Dumnezeu poate să înmulțească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiți spre tot lucrul bun, precum este scris: «Împărțit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac». Iar Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine spre mâncare vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre, ca întru toate să vă îmbogățiți, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu.

Evanghelia zilei: Pescuirea Minunată

Evanghelia după Sfântul Apostol Luca - Cap. 5, Vers. 1-11

În vremea aceea Iisus ședea lângă lacul Ghenizaret și a văzut două corăbii oprite lângă țărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la uscat și, șezând în corabie, învăța din ea mulțimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc și lăsați în jos mrejele voastre ca să pescuiți. Și, răspunzând, Simon a zis: Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Și, făcând ei aceasta, au prins mulțime mare de pește, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el și pe toți cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor pești. Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Și a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Și, trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul și au mers după El.


Tâlcuirea evangheliei

Sfântul Nicolae Velimirovici

Evanghelia de astazi ne vorbeste despre cat de zadarnice sunt toate stradaniile omenesti fara ajutorul lui Dumnezeu. Pe cand apostolii lui Hristos pescuiau ca oameni, nu au prins nimic; dar cand le-a poruncit Hristos sa-si arunce inca o data navoadele in mare, au pescuit atata multime de peste incat li se rupeau plasele. Iata: In vremea aceea Iisus sedea langa lacul Ghenizaret; a vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, spalau mrejele. Si urcandu-se intr-una din corabii care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la uscat. Si, sezand in corabie, invata, din ea, multimile.

✝️ Va rândui Domnul ca astfel să se întoarcă mulţi dintre păgâni la Ortodoxie.

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

Neamul nostru nu a dus niciodată războaie de cotropire, noi doar am fost siliţi să folosim arma împotriva celuilalt, ca să ne apărăm pământul şi valorile date nouă de Dumnezeu. Noi nu am avut cutezanța să atacăm şi să deranjăm alte popoare. Acum doar la comanda marilor puteri, suntem puşi în situaţia de a lupta ca aliaţi în alte state, dar nu din iniţiativa noastră, ci tot la porunca stăpânitorilor lumii.

enter image description here

Sigur că şi noi vom fi implicaţi, pentru că statele acestea mari își protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puţin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici.

Ei fac acest război în numele păcii, ca tot ei să pară salvatorii lumii şi ca după război tot ei să îşi culeagă roadele şi laurii, să îşi împartă teritoriile cum vor ei. Dar să ştiţi că şi pe aceste mari puteri le va smeri Dumnezeu. Le va da o palmă când nu se vor aştepta şi vor pierde. Ce a ajuns Italia cu Mussolini? Ce a ajuns Germania cu Hitler? Pe toți i-a dezmembrat Dumnezeu şi i-a lăsat smeriţi. Dumnezeu vrea să îi aducă şi pe aceştia la pocăinţă, nu doar popoarele creştine… Va rândui Domnul ca astfel să se întoarcă mulţi dintre păgâni la Ortodoxie.

Forţa satanică a stăpânilor lumii va fi învinsă de blândeţea şi smerenia creştinilor. Tehnica lor se va risipi ca fumul, dar principiile morale creştineşti nu vor putea fi distruse niciodată. Nu există o forţă materială care să doboare credinţa creştinilor.

fragment din cartea „Ne vorbește Părintele Justin, vol. IV”

☦️ Părintele Savatie Baștovoi: Grija de a da bine înafară a făcut ca biserica de pe internet, de la TV și Radio, să fie mai importantă decît cea reală și adevărată. →

- Posted in Ortodoxie și Actualitate by

Grija de a da bine înafară a făcut ca biserica de pe internet, de la TV și Radio, să fie mai importantă decît cea reală și adevărată. Sute de milioane de euro s-au investit în ultimele decenii în știri, fotografii, festivaluri, așezăminte pentru care lumea ar fi trebuit să laude Biserica.

Grija de a convinge lumea că nu sîntem retardați, nici hoți sau paraziți, a umplut cerul de fotografii cu preoți care donează sînge sau descarcă pungi cu orez, zahăr și hîrtie igienică pentru săraci. Săracii sînt și ei în poze.

Toate aceste eforturi nu au mai lăsat prea mult loc pentru predica duhovnicească de care au nevoie cei care merg duminică de duminică la biserică. Ba, dimpotrivă, raportarea faptelor caritabile, expunerea exaltărilor și trimeterile la propriul exemplu de virtute, de tip protestant, au devenit un nou model "duhovnicesc".

În acest context, nu ne mai plac mustrările sfinților, nici îndemnurile la lacrimi și pocăință, nici iadul cel pregătit pentru păcătoși, ci totul e o continuă nevoie de reformă și adaptare la "noua realitate".

Dar noi nu am fost chemați în Biserică pentru a o schimba după felul și asemănarea noastră, ci ca să ne schimbăm noi după chipul Bisericii.

Pentru aceasta avem modele pe sfinți ce ni se descoperă prin rugăciune și prin scrierile lor sfinte.

Duhul Sfânt care a insuflat pe sfinți este neschimbat și viu. El ne învață că doar ceea ce agonisim în taina inimii este valoros, nu ceea ce arătăm înafară. Căci cei ce își arată lucrarea înafară și-au luat plata lor, spune Hristos, și doar cei ce lucrează milostenia în taină vor fi răsplătiți de Tatăl ceresc, Cel ce vede întru ascuns.

Sura: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid0koTB2Mgx4YbvJuAGdsv4vMafA234KRLY5rTxWkH4o6SKFfAN5fniuEopgjfjmJhFl/

📊 Rezultate definitive ale Recensământului: căsătoria generează cea mai mare parte din natalitate →

- Posted in Cultura Vieții by

enter image description here

Datele definitive ale celui mai recent recensământ confirmă: căsătoria generează cea mai mare parte din natalitate. Dincolo de logica acestui aspect, judecând după cifrele totale, căsătoria contribuie la decizia de a avea copii – pentru că este asociată în general cu stabilitatea, siguranța, starea materială și împlinirea personală.

Conform datelor finale despre recensământ, 84% dintre femeile căsătorite (și 86% dintre cele văduve, la data culegerii datelor) au măcar un copil, față de doar 29% dintre cele necăsătorite.

„Și aici există nuanțe, în sensul că în mod evident o parte din femeile necăsătorite se vor căsători la un moment dat și vor deveni mame, dar graficul nu face decât să confirme faptul că mariajul este cheia deciziei de a procrea”, susţine Asociaţia Pro Vita într-o analiză efectuată pornind de la datele obţinute la recensământ.

„(…) putem spune că la Recensământul 2021 din cele 11,8 milioane de copii aduși pe lume (…), 90 la sută au fost aduși pe lume de mame căsătorite la data nașterii copiilor. Instituția căsătoriei legale a continuat să aibă rolul major în natalitatea țării,” confirmă profesorul Vasile Ghețău, într-o analiză studiată de Asociaţia Pro Vita.

Căsătorie vs concubinaj

În ce privește căsătoria versus concubinajul, recensământul din 2021 arată că în România erau înregistrate, la data recenzării, 4.163.000 căsătorii și doar 358.500 uniuni consensuale, adică numărul persoanelor căsătorite îl depășește pe cel al concubinilor de aproape 12 ori.

În ce privește trăinicia acestor relații, mai mult de jumătate dintre căsătorii durează cel puțin 25 de ani, în timp ce 40% dintre concubinaje se desfac în maxim 5 ani (o mare parte se încheie prin căsătorii).

Evident, nu toate relațiile consensuale au fost declarate la recensământ, dar numărul de 358.500 este MULT sub numărul de „800.000 de cupluri” care ar trăi în concubinaj, afirmat în mod repetat de persoane și grupuri de interese, inclusiv în expunerile de motive pentru inițiativele legislative, în sprijinul „necesității” de a reglementa juridic situația cuplurilor necăsătorite în general.

„Este deci întru totul conform interesului legiuitorului – nu e nevoie să mai spunem de ce, subiectul „natalitate” arde – de a încuraja și stimula căsătoria și de a descuraja formele alternative de conviețuire, inclusiv prin refuzul reglementării uniunilor sau parteneriatelor civile, care prin natura lor sunt volatile” susţine Asociaţia Pro Vita care-şi susţine afirmaţia pe datele şi statisticile analizate la recensământ.

Sursa: https://r3media.ro/rezultate-definitive-ale-recensamantului-casatoria-genereaza-cea-mai-mare-parte-din-natalitate-familia-esentiala-pentru-iesirea-din-dezastrul-demografic/

✝️ Părintele Paisie Olaru: Aveţi grijă de suflet, că mare răspundere are fiecare pentru el.

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

Părintele Paisie Olaru

"Vai, vai, să nu vă treceţi timpul fără folos, că nu-l mai întâlniţi. Luaţi seama că tare este scump Raiul şi tare este greu de ajuns la Rai. Aveţi grijă de suflet, că mare răspundere are fiecare pentru el. Că nu anii ne ajută, ci faptele, dragii mei!” - Părintele Paisie Olaru

 


 

Page 1 of 45

Mărturisirea Ortodoxă

SACCSIV - Blog Ortodox

Ortodoxia Catholica

OrtodoxINFO - pentru o DREAPTĂ informare