Încă din primele veacuri creștine, martiriul a reprezentat culmea mărturisirii lui Hristos. Creștinii care nu s-au lepădat de Domnul în fața tiraniei păgâne au fost cinstiți ca mucenici și pomeniți în slujbele Bisericii. Totuși, istoria a ridicat o problemă delicată: ce se întâmplă cu ereticii sau schismaticii care au suferit moarte pentru numele lui Hristos? Pot fi și ei socotiți martiri?
Biserica a răspuns limpede prin Sfintele Canoane și prin glasul Sfinților Părinți că nu există martiriu adevărat în afara comuniunii Bisericii. Martiriul este nu doar o moarte pentru Hristos, ci o unire în Adevăr cu El, în sânul Trupului Său, care este Biserica (Efeseni 1, 22-23).
Sfântul Apostol Pavel lămurește această problemă în chip profetic: „de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte” (1 Corinteni 13, 3). Aici, „dragostea” la care se referă Apostolul nu este doar un sentiment omenesc, ci participarea la viața lui Hristos în Adevăr și în Biserică. Cine nu are această dragoste – adică nu se află în unitatea credinței și a Duhului – chiar dacă ar muri pentru credință, moartea lui rămâne fără rod mântuitor.
Canonul 46 Apostolic spune: „Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit botez sau jertfă de la eretici; căci ce înțelegere este între Hristos și Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” Acest canon arată că nici măcar "Sfintele Taine" ale ereticilor nu sunt valide; cu atât mai mult nu poate fi validă moartea lor. Dacă Biserica nu primește nici "botezul" lor, nici jertfa lor liturgică, este de neconceput să primească „jertfa sângelui” ca mucenicie. Legătura dintre Hristos și eretic este ruptă, așa cum între Hristos și Veliar nu există comuniune.
%Deasemnea, Canonul 34 al Sinodului de la Laodiceea spune cu claritate că „nu se cuvine creștinilor să părăsească pe martirii lui Hristos și să meargă să se închine la cei eretici, care se numesc martiri.” Canonul răspunde unei situații practice, anume faptul că unii creștini erau tentați să cinstescă „eroi religioși” din afara Bisericii. Sinodul interzice categoric această confuzie, arătând că numai cei care au murit în sânul Bisericii sunt martiri. Ceilalți sunt doar „cei care se numesc martiri”, dar nu sunt.
Deasemenea, Canonul 9 al Sfântului Timotei al Alexandriei stipulează că „dacă vreun eretic ar fi fost ucis pentru numele lui Hristos, acesta să nu se socotească mucenic". Canonul precizează explicit cazul în discuție: moartea unui eretic în numele lui Hristos nu constituie mucenicie. Motivul este simplu: mărturia lui despre Hristos nu este cea a Bisericii, ci una denaturată de rătăcire.
Prin urmare, toate aceste canoane amintite transmit un adevăr fundamental, anume că martiriul este inseparabil de Dreapta credință și de comuniunea cu Biserica.
Totodată, glasul Sfinților Părinți urmează Sfintelor Canoane. Astfel, Sfântul Ciprian al Cartaginei spune cu părută asprime că „niciun eretic nu poate fi mucenic, chiar de ar fi ucis pentru mărturisirea numelui lui Hristos; căci nu moare pentru Hristos, ci pentru diavolul.” (Epistola 73, către Iubaian).
Sfântul Ciprian arată limpede că, lipsind comuniunea cu Biserica, ereticul se află de fapt în slujba diavolului, chiar dacă numele lui Hristos este pe buzele sale.
La fel, Sfântul Ioan Hrisostom subliniază gravitatea despărțirii de Biserică, arătând că nici sângele vărsat nu poate acoperi acest păcat: „nu este cu putință să se mântuiască cel ce nu este în Biserică… și chiar dacă ar vărsa sângele său pentru Hristos, păcatul ruperii de Biserică nu i se iartă.” (Omilia 11 la Efeseni).
Și Fericitul Augustin exprimă adevărul Bisericii, spunând că „poți să mori pentru numele lui Hristos, dar dacă nu ai adevărata credință și dragoste, moartea ta nu este cunună, ci pierzare.” (Contra epistulam Parmeniani). Astfel, martiriul este încununare doar pentru cei care au credința adevărată, nu pentru cei care stăruie în rătăcire
În afara Bisericii, moartea pentru credință poate părea eroică, dar nu este martiriu. Martiriul este moartea pentru Hristos Cel adevărat, în unitatea Bisericii. Eroismul religios este moartea pentru un ideal omenesc, pentru o credință deformată sau pentru o identitate cultural-religioasă. Această distincție este esențială pentru a nu confunda pe martirii adevărați cu pseudo-martirii.
Astăzi, în spațiul protestant american, anumite figuri publice, precum Charlie Kirk, sunt prezentate drept „mărturisitori ai lui Hristos”. Acesta a fost un promotor activ al valorilor tradiționale, s-a opus secularismului agresiv și a primit adesea cu stoicism amenințări pentru pozițiile sale. În mediile neoprotestante, exista chiar tendința de a-l ridica la rangul de „martir modern”, încă din timpul vieții sale.
Moartea năprasnică a lui Charlie Kirk, deși cutremurătoare și privită de mulți ca o „jertfă” pentru Hristos și pentru valorile creștine, rămâne din perspectivă ortodoxă o pseudo-mucenicie. El a fost ucis în context politic și ideologic, în afara comuniunii cu Biserica Ortodoxă și fără a mărturisi credința deplină a Apostolilor și a Părinților. Canoanele și Sfinții Părinți ne învață că nu există mucenicie adevărată în afara Trupului lui Hristos, care este Biserica. Așadar, chiar dacă moartea sa poate inspira curajul civic și fidelitate față de anumite valori, ea nu aduce cununa muceniciei, ci rămâne o tragedie istorică și un avertisment despre confuzia dintre eroismul cultural-religios și martiriul autentic. Pentru Biserică, singurii martiri adevărați sunt cei ce mor în dreapta credință și în comuniunea euharistică a Bisericii, iar moartea lui Charlie Kirk confirmă încă o dată actualitatea canoanelor: nu orice moarte „pentru Hristos” este mucenicie, ci numai aceea a celor ce mărturisesc pe Hristos în Adevărul neschimbat al Ortodoxiei.
Iar de câțiva ani va tot bat la cap cu un citat al masonului de grad 33 Albert Pike (1809 – 1891) despre finalul pregătit de multa vreme de către aceștia:
“Vom dezlănțui nihiliștii și ateii și vom provoca un formidabil cataclism social, care în toată grozăvia sa va arăta în mod clar națiunilor efectul ateismului absolut, originea sălbăticiei și a turbulențelor celor mai sângeroase.
Apoi peste tot, cetățenii, obligați să se apere de minoritatea mondială a revoluționarilor, îi vor extermina pe acei distrugători ai civilizației și mulțimea, dezamăgită de creștinism, ale cărei spirite deiste vor fi din acel moment, fără busolă sau direcție, nerăbdătoare pentru un ideal, dar fără să știe spre ce să-şi manifeste adoraţia, va primi adevărata lumină, prin manifestarea universală a doctrinei pure a lui Lucifer, adusă în cele din urmă în faţa ochilor publicului.
Această manifestare va rezulta din mișcarea generală reacționară care va urma distrugerii creștinismului și ateismului, ambele cucerite și exterminate în același timp.”
Acestea plus razboiul mondial plus tot soiul de alte crize, tot de ei inventate, vor crea un haos cum n-a mai fost de cand umbla oameni pe Pamant. Si de disperare oamenii vor cere un salvator:
"Lumea toată este o scenă", iar regizorii sunt cei din oculta mondială. Simbolistica masonică îi dă de gol. Asasinarea lui Charlie (conservator creștin care vorbește de Hristos, însă se trage în poze cu stânga Israelului) este planificată pentru mulțimi și vine la pachet cu schimbări juridice majore și doar așa poate fi justificată limitarea drepturilor și libertăților. Prea puțini înțeleg acest teatru grotesc!
Așa cum Ucraina afirmă că Bucovina de Nord a fost sub "ocupație română", la fel declară acum două zile despre Basarabia, Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei. Din recentul comunicat al Ambasadei Federației Ruse, aflăm că românii au ocupat samavolnic Basarabia în perioada interbelică, că Ion Antonescu a fost criminal de război și că limba moldovenească nu este limba română. Se continuă linia unor alte comunicate mai vechi ale Ambasadei Federației Ruse, care mențin această retorică si în plus, citează, susțin Institutul Ellie Wiesel în privința interzicerii memoriei lui Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, considerați criminali de război, dar și atenție, a lui Octavian Goga, care este perceput ca nazist. Toate aceste luări de poziție sunt făcute în numele luptei împotriva antisemitismului, fascismului, chestiuni prezentate ca fiind de o acută actualitate, fapt împărtășit după cum știți și de forțele globaliste din Europa, implicit din România. Ambasada Federației Ruse are însă opinia că statul român nu întreprinde însă toate măsurile pentru eradicarea manifestărilor antisemite, fasciste, naziste, prin tolerarea nepermisă a unor statuii, denumiri de străzi și atenție, a ,,unor portrete ale lui Ion Antonescu în picturile murale ale unor biserici din București, în special în Biserica Sfinții Împărați Constantin si Elena". Dau în continuare câteva citate din recentul comunicat al Ministerului de Externe al Federației Ruse, dar si din cele date în anii trecuți. In comentarii găsiți linku-rile complete.
...perioadele sângeroase de ocupație română a teritoriilor moldovenești din 1918-1940 și 1941-1944. Ocupanții români au revenit la politica de teroare și jaf în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La indicația directă a lui Ion Antonescu, pe teritoriul ocupat au început epurările etnice. În țară au fost create lagăre de concentrare și ghetouri. Cruzimea călăilor români i-a șocat chiar și pe naziștii germani. În doar trei ani de ocupație română a Basarabiei, au fost exterminați, potrivit diverselor estimări, peste 350 de mii de evrei (aproximativ 90% din întreaga populație evreiască a republicii). <…>...Limba moldovenească a fost redenumită limba română.”
“...din același Sector 2 al Bucureștiului, unde la un loc de onoare și acum se vede bustul lui Mircea Vulcănescu, care a fost condamnat la 9 octombrie 1946 pentru complicitate cu Germania nazistă și care a coordonat, în calitate de subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe din guvernul lui Ion Antonescu, confiscarea proprietăților evreiești. În abordarea problemei demontării acestui obiect, dedicat memoriei unui colaboraționist hitlerist, autoritățile capitalei României dau dovadă de o pasivitate uimitoare, în pofida multor ani de solicitări persistente din partea publicului, a apelului Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” / Biroul de presă al Ambasadei Rusiei în România". / https://www.facebook.com/AmbasadaRusa/posts/pfbid025z3tFJL5jYKmudbnjVHpeFEvM45BufqFhqCYzi9T7Bw28YCtPp4Pyyqm4v7kVc82l
“Din raportul MAE rus „Privind situația cu glorificarea nazismului, răspândirea neo-nazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie în România. În pofida intensificării în 2021 a eforturilor depuse de autoritățile în vederea redenumirii unor obiectele geografice și administrative care poartă numele persoanelor condamnate pentru crime de război împotriva populației rome și evreiești, această problemă rămâne relevantă pentru România. Există portrete ale lui Ion Antonescu în picturile murale ale unor biserici din București, în special în Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, unde complicele Führerului este înfățișat într-o imagine pozitivă a ctitorului. Imaginea lui se află și în biserica Mănăstirii Mihai Vodă, printre cei mai venerați regi și ierarhi bisericești ai României. / https://www.facebook.com/AmbasadaRusa/posts/pfbid025z3tFJL5jYKmudbnjVHpeFEvM45BufqFhqCYzi9T7Bw28YCtPp4Pyyqm4v7kVc82l
În repetate rânduri, încercările de schimbare a denumirii străzii din Cluj-Napoca, care poartă numele comandantului uneia dintre unitățile mișcării legionare, Radu Gyr, eșuează. Memoria ministrului propagandei al guvernului, I. Antonescu Nichifor Crainic, se păstrează în numele uneia dintre străzile din Pitești. Numele lui Mircea Vulcănescu, subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe al guvernului lui I. Antonescu îl poartă străzi din București și Aiud, precum și un liceu tehnologic din capitala României. Rezolvarea problemei demontării bustului lui M. Vulcănescu din una din piețele sectorului 2 București tergiversează!" / https://www.facebook.com/AmbasadaRusa/posts/pfbid025z3tFJL5jYKmudbnjVHpeFEvM45BufqFhqCYzi9T7Bw28YCtPp4Pyyqm4v7kVc82l
Las la aprecierea voastră cât de mult seamănă textele Ministerului de Externe al Federației Ruse cu cele ale Institutului Ellie Wiesel, Legii Vexler (nepromulgate) sau ale documentelor UE.
L-au ucis pe Eminescu, l-au ucis pe Căpitan L-au trădat pe Mihai-vodă, l-au vândut pe Brâncovean Ne-au pus litere mârșave în istorii și în cronici Ne-au reinventat trecutul așa ziși lor istorici.
Dar noi ținem adevărul viu în inimi și-n cuvinte, Ștergem colbul din istorii și din cronicile sfinte Din cenușă o rescriem, unde-au ars în chin martirii Și din sângele ce-a curs în potirele jertfirii.
Niciodată nu vor smulge rădăcina ǎstui Neam Căci în noi mai e sămânța de bandit și Brâncovean Vom păstra cuvântul lor drept luminǎ care arde Întunericul din cuget și din cronici inventate.
Azi prin noi revin străbunii, curg în noi cum curge valul Iar Hristos, cu al lor sânge, încă n-a umplut pocalul. Căci tribut vom da și noi, cei din urmă prigoniți, Pentru Neam și pentru Țara vom fi și noi răstigniți.
Însă tronuri vor cădea, flacăra va fi aprinsă Căci scânteia e în vatră și-n istoria nescrisă E-n Credință, e în sânge, e în osul din mormânt E în toate și în tot ce mai este în noi sfânt.
Ne vom așeza la masă cu istoria trecută Vom cinsti acele nume ce s-au ridicat la luptă Până o sclipi pe boltă carul mare cu lumini Nu o să plecăm grumazul nici genunchiul la străini.
Au trecut două săptămâni de când mă aflu la Giurgiu, „închisoarea închisorilor” din România. Trăiesc într-o cameră de 5 pe 1,5 metri, unde abia rămân doi metri pătrați liberi. WC-ul este lângă pat și nu funcționează. Zi și noapte, aici e ca într-o saună. De la ora 7 dimineața până la 7 seara nu există apă rece la robinet, iar dușurile comune nu pot fi folosite. Aerul zilnic înseamnă două ore într-o cușcă de metal, pe acoperișul închisorii. Iar orice ieșire din celulă se face cu mâinile încătușate la spate.
Și totuși, în mijlocul acestor încercări, găsesc și lucruri de care să mă bucur: am primit o saltea nouă, mi-au zugrăvit și deratizat camera. Am reușit să-mi cumpăr un lighean pentru a spăla hainele și miere pentru nucile trimise de acasă. Citesc acum Faptele Apostolilor și mă uimește puterea Apostolului Pavel.
Mă gândesc la părinții mei, la sănătatea lor și sper să îi pot vedea și sprijini cât de curând. Mă rog pentru voi toți și vă mulțumesc pentru solidaritate. Viața e frumoasă chiar și aici, dacă gândul nostru rămâne la Dumnezeu.
"Un scriitor american — Don Heddesheimer — a scris o carte pe nume "Holocaustul prezis" - adică timp de 60 de ani sioniștii au prezis că vă fi un Holocaust, și fix după război propaganda iudaică a zis că au fost omorați 6 milioane!"
📕 Colonel (rtg) Vasile Zărnescu: Poate te întrebai de ce sunt obligați toți elevii din România să studieze istoria evreilor, în clasa a 11-a. Și poate te întrebai și ce învață la ora respectivă. / E simplu: învață să le fie rușine cu marile personalități ale acestui neam. Iar răspunsul la întrebarea de ce învață asta e pentru ca în final să se simtă vinovați. Vinovați că sunt români. Față de "Mihai Eminescu" presa foarte liberă și independentă lipește eticheta: Eminescu - antisemit, xenofob și anti-european. Românii sunt anunțați că "Eminescu nu e un reper moral". De unde a aflat presa foarte liberă asta? De la un profesor de la SNSPA, evident. Îl cheamă Rotman. Evident. Etichete similare au fost lipite si peste alte nume. Octavian Goga, Mircea Vulcănescu, Tuțea, Cioran și mulți alții. Întâi sunt etichetați, apoi anulați. Și la urmă interziși. Cu Eminescu e mai greu, dar tot asta se urmărește. Operațiunea se numește "Colonialism cultural". Reperele identitare ale unui neam sunt distruse și apoi înlocuite cu alte repere. Să vă zic un secret: istoria nu e scrisa de învingători, istoria e mereu scrisă de stăpâni... Colonel (rtg) Vasile Zarnescu
În satele românești din teritoriile răpite de Ucraina nu există familie care să nu jelească, acum, un mort pe front. Unele publicații din Rusia au afirmat că România ar fi trimis români să lupte pentru Ucraina. Nu, domnule președinte Vladimir Putin, sunt românii din Ucraina trimiși de Volodimir Zevzenski în linia întîi! Ar fi posibil – deși nu cred! – ca unii români din România să fi fost trimiși să lupte pentru Ucraina, dar nu sunt români voluntari, ci probabil români mercenari – așa cum sunt și cei trimiși în Irak, Afganistan etc. – dar nu sunt trimiși de „România“, ci de conducerea trădătoare a României!
Cine știe cu cine este Ion Iliescu în foto, cred că nu mai trebuie să citească postarea.
Aici nu este vorba despre a judeca un om mort, el fiind acum la Judecata lui Dumnezeu; este vorba despre cum va intra în istorie/memoria colectivă politicianul Ion Iliescu, iar aceste zile contribuie la acest fapt, inclusiv prin organizarea de către Guvernul Bolojan a funeraliilor naționale de stat.
Expun către zona suveranistă (unde observ unele tendințe) un aspect mai puțin cunoscut din activitatea prezidențială a lui Ion Iliescu, mandatul final: înființarea Institutului Ellie Wiesel.
În octombrie 2003, președintele Iliescu a anunțat oficial numirea Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de profesorul Elie Wiesel. La 11 noiembrie 2004, Comisia a prezentat președintelui Iliescu „Raportul final al Comisiei pentru Studierea Holocaustului în România” (Raportul Ellie Wiesel) care a fost omologat în totalitate și declarat „document de stat”. În 2005, la propunerea președintelui Iliescu, guvernul României a înființat apoi Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Directorul institului, Alexandru Florian, într-un interviu acordat G4 Media a declarat: ,,Subliniez că până în noiembrie 2004, când Elie Wiesel, într-un gest simbolic, a oferit președintelui Ion Iliescu Raportul final, țara noastră nu recunoscuse Holocaustul din România. Atunci practic s-a făcut gestul politic prin care România ca stat și-a asumat responsabilitatea pentru cei peste 300 mii de evrei și 11 mii de romi victime ale guvernării Ion Antonescu." Prefața acestui act s-a scris atunci când Ion Iliescu l-a invitat pe Elie Wiesel în România, justificându-si gestul astfel:
"L-am însoțit, în 2002, la Sighet, unde s-a născut și unde se află casa familiei sale. A fost alături de noi în efortul de a închide una dintre marile răni ale trecutului, Holocaustul evreilor români. Era un lucru pe care trebuia să-l facem, eram datori evreilor români, dar și cetățenilor acestei țări. Am înțeles poate mai bine eșecul democratic din anii interbelici, care a dus la persecutarea evreilor și apoi la deportarea lor, la progromul de la Iași. Institutul care-i poartă numele este parte a acestui efort de recuperare a memoriei și de vindecare a rănilor trecutului."
Tot în 2002, sub mandatul lui Ion Iliescu s-a adoptat prima legislație referitoare la combaterea antisemitismului, organizațiilor si simbolurilor fasciste, rasiste ( OUG 31/2002) practic nucleul Legii din 2015 si a vestitei legi Vexler, iar în 2004, spre finalul mandatului, s-a instituit la propunerea lui Ion Iliescu, Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului.
Concluzia mea este: faptul că statul din România îi face lui Ion Iliescu funeralii naționale, nu mă uimește, intră în logică. Nu înțeleg însă unele aspecte: există oameni care s-au manifestat în timp pentru memoria Sfinților închisorilor, a luptătorilor anticomunisti din munți, dar care acum au tendința să-i ridice un soclu sau chiar o statuie lui Ion Iliescu, părintele corectitudinii politice institutionale. Există oameni care îl admiră pe Ceaușescu, dar în același timp îl stimează pe Iliescu, cel care l-a trădat si executat pe Ceaușescu.
Există de asemenea oameni care se declară de acord cu fenomenul Piața Universității și condamnă mineriada din 1990, dar în același timp acum încearcă să-l scuze, să-l spele pe omul politic Iliescu, autorul execuțiilor din Piața Universității.
Nu spun că acum la înmormântare, el trebuie înjurat, spun însă că nu trebuie să-i ridicăm monument.
Între "Dumnezeu să-l ierte" și ridicarea de Statuie este mare diferență. În comentarii voi da câteva link-uri prin care susțin afirmațiile de mai sus, precum si ultimul interviu acordat de Ion Iliescu unui fost consilier, în iunie 2025, înainte de internare. Dacă tot este astăzi înmormântarea, dau si un citat din acest podcast, în care Ion Iliescu spune așa:
"Dacă te și pricepi cât de cât la istorie sau ai un minimum de bun simț în judecățile sociale, vei vedea repede că discursul extremei drepte este performativ contradictoriu. Nu poți să fii de extremă dreaptă și pro-rus. Sunt niște deviații ideologice amestecate și atât de ridicole încât vreau să vă spun că cei cu adevărat de extremă dreapta, sunt puțini."
În fotografie este Ion Iliescu împreună cu Ellie Wiesel. Par a sărbători ceva.
📜 Același stat care i-a interzis lui Călin Georgescu, pe motiv de "ingerințe rusești", să ajungă prin alegeri președintele României, îi organizează funeralii naționale unui fost președinte adus la putere de Moscova printr-o lovitură de stat care a confiscat o masivă revoltă populară.
⚰️ Ion Iliescu a murit. Fostul președinte al României avea 95 de ani. / Ion Iliescu a încetat din viață pe 5 august 2025. Fostul președinte suferea de cancer pulmonar. Starea generală a fostului președinte Ion Iliescu s-a deteriorat sâmbătă dimineață, cu instalarea progresivă a disfuncțiilor multiple de organe.
Iată o situație aparent paradoxală. Șeful comunității evreiești din România, membru al Parlamentului, inițiator de acte normative, declanșează, probabil fără să vrea, reacții antisemite care, în timp, pot să crească în intensitate și să lezeze comunitatea evreilor din România.
El a inițiat așa-numita lege îndreptată împotriva extremismului, pe care președintele numit Nicușor Dan a denunțat-o la CCR, după care CCR a constatat că legea este constituțională, astfel încât intră în vigoare.
Și tot Vexler este autorul unor modificări extrem de discutabile aduse legii retrocedărilor. Ambele acte normative sunt extrem de discutabile.
În ceea ce privește primul act normativ, cel îndreptat împotriva extremismului, pe bună dreptate, consilierii lui Nicușor Dan l-au atacat la Curtea Constituțională, demonstrând că lipsa de precizie a multor formulări va genera cu certitudine abuzuri foarte grave, în condițiile în care vor exista procurori și magistrați care, din cauza precarității pregătirii sau chiar a relelor intenții, vor cădea în capcana utilizării abuzive a literei și spiritului legii. Asupra acestui subiect m-am mai referit și mă voi mai referi, în funcție de abuzurile care vor fi comise. Fără doar și poate însă, dacă astăzi ar trăi Mihai Eminescu, în baza acestui act normativ el ar putea fi aruncat după gratii. Și așa, opera lui poate fi oricând, în baza acestei legi, anatemizată. Iar cei care îl recită sau îl citează ar putea fi și ei trimiși după gratii. În situația marelui poet-filozof și analist Mihai Eminescu sunt numeroși alți oameni de cultură din istoria României. Nu poți să dai cu o întreagă istorie de pământ pentru grave greșeli și abuzuri săvârșite în România, în conjuncturi care țin exclusiv de trecut.
Al doilea act normativ este, din aceeași perspectivă, și mai interesant de dezbătut. Modificările propuse de Vexler privind legea retrocedărilor. Conform acestor modificări, în viitor, evreii pot revendica toate proprietățile pe care le-au deținut moșii și strămoșii lor în trecut, nu în baza unor documente clare, lipsite de echivoc, ci în baza unor indicii, a unor descrieri, a prezentării unor elemente conform cărora ei ar fi deținut cu adevărat respectivele proprietăți. Să încercăm să analizăm consecințele acestui act normativ, consemnând câteva fapte care țin de trecut și previzionând ceea ce se poate întâmpla în viitor.
Probabil că sunt analistul din presa română care s-a pronunțat cel mai frecvent asupra unui abuz greu de explicat logic, de o mare amplitudine, săvârșit din inițiativa lui Klaus Iohannis, atunci când acesta era președinte al comunității nemților din România și, în același timp, primar al Sibiului. Rădăcinile acestui abuz, care a vizat proprietăți imobiliare în valoare de zeci de milioane de euro, pot fi localizate în perioada de tristă amintire în care, sub regimul Ion Antonescu, România s-a plasat la remorca Germaniei hitleriste. Atunci, numărul sașilor din România era mult mai mare, iar 80 de mii dintre aceștia s-au înscris fără ezitare în rândul trupelor SS. Profitând de o înțelegere tacită cu mareșalul Ion Antonescu, grupul etnic german, care la finele războiului a fost declarat organizație criminală de toate marile puteri și scos în afara legii prin decret semnat de regele Mihai, cu confiscarea tuturor proprietăților în beneficiul statului român, a dobândit în mod ilegal un mare număr de proprietăți, o bună parte dintre ele fiind confiscate de la evreii din România. Oricât de dureros ar fi, trebuie să recunoaștem că și în România a existat holocaust, chiar dacă în proporții mai reduse decât în alte state din sfera de influență germană. Pe bună dreptate, supraviețuitorii primesc din partea statului român, cât timp vor mai trăi, compensații financiare. Și tot pe bună dreptate, proprietățile care le-au fost confiscate în mod abuziv trebuie retrocedate. După instaurarea regimului comunist și ceva mai târziu, odată cu crearea statului Israel, un număr important de evrei din România au părăsit țara, astfel încât, până nu cu multă vreme în urmă, cea de-a doua limbă vorbită în Israel era limba română. Regimul Ceaușescu i-a obligat pe acești evrei să-și cedeze, în beneficiul statului român, înainte de plecare, toate proprietățile, în schimbul unor compensații bănești destul de modice.
Ei bine, legea Vexler se referă la ambele tipuri de proprietăți confiscate. În prima situație, ele au trecut, în cea mai mare parte, în mod abuziv, în proprietatea comunității, cât a mai rămas ea, a sașilor din România, printr-un truc ordinar, de-a dreptul cinic, utilizat de președintele Klaus Iohannis, care a reușit să influențeze în mod decisiv în acest sens o instanță din Sibiu. El a solicitat și a obținut, nici mai mult, nici mai puțin, decât recunoașterea succesiunii patrimoniale asupra grupului etnic german. Și astfel a pus mâna pe un uriaș patrimoniu, din care doar o mică parte a aparținut în mod tradițional și legal sașilor din România, înaintea alianței dintre Antonescu și Hitler. Ce se va întâmpla acum cu toate aceste proprietăți care, până la intervenția lui Klaus Iohannis, au aparținut statului român — școli, licee, maternități, case de cultură, muzee, inclusiv Muzeul Brukenthal — și care acum au intrat în patrimoniul celor circa 20 de mii de sași care mai trăiesc în România? Cum le va extrage Vexler din patrimoniul deținut ilegal de organizația sașilor? Prin ce mecanisme va fi promovată retrocedarea acestora către urmașii proprietarilor de drept evrei, dintre care cei mai mulți trăiesc peste hotare? Și, în același timp, ce se va întâmpla cu alte proprietăți care nici ele nu au aparținut comunității germane și care, tot abuziv, le-au fost confiscate unor români? Cu certitudine, răspunsul la această întrebare va genera sute de mii de procese care vor reprezenta o provocare majoră pentru sistemul juridic din România.
Și mai departe, ce se va întâmpla cu zecile de mii de proprietăți, în special imobiliare, care au fost cedate, sub presiune, statului român atunci când evreii au solicitat dreptul de a părăsi România? Din nou, vor avea loc sute și sute de mii de procese.
În concluzie, ceea ce declanșează, pretinzând că apără comunitatea evreilor, parlamentarul Silviu Vexler, în mare măsură pe bună dreptate, prin exagerările pe care însă le promovează, va declanșa — și, de altfel, a și început să declanșeze — un puternic val antisemit. Pentru că, în cel de-al doilea caz, de respectivele proprietăți, într-o formă sau alta, beneficiază astăzi cetățeni români care au plătit contravaloarea acestora statului român și care, în definitiv, nu au nicio vină pentru situația care s-a creat. La fel cum nicio vină nu au nici evreii care urmează să fie despăgubiți. Ei bine, „vinovații fără vină vor cere să se facă lumină”!
Mihai Tîrnoveanu: 🚩Jos PLx 168 (legea Wechsler) cea mai anticonstituțională și liberticidă lege post 1989! Românii au dreptul la exprimare liberă! → / ''Când un guvern își conduce poporul către ruină prin toate mijloacele, răzvrătirea fiecărui membru al acestui popor devine nu un drept, ci o datorie. Cum orice guvern se consideră în mod firesc obligat să-și mențină în avantajul lui autoritatea puterii de stat chiar dacă este cel mai prost și a trădat de mii de ori interesele naționale, instinctul de conservare națională va trebuii să folosească în lupta împotriva unei astfel de puteri, pentru a-și cucerii libertatea și independența, armele de care se servește adversarul său spre a se menține. Ca urmare, lupta trebuie purtată cu mijloacele''legale''câtă vreme puterea în declin se servește de ele; dar nu trebuie să ezite să recurgă la mijloace ilegale, dacă asupritorul le folosește și el. Dar, în general, nu trebuie uitat că țelul suprem al existenței oamenilor nu este conservarea unui stat; este conservarea rasei lor. Când NEAMUL e în primejdia de a fi oprimat sau chiar eliminat, problema legalității nu mai joacă decât un rol secundar. În acest caz, faptul că puterea existentă aplică mijloace absolut legale, prezintă puțină importanță; instinctul de conservare al celor oprimați va constitui întotdeauna cea mai înaltă justificare a luptei lor prin toate mijloacele. Toate luptele pentru eliberarea de aservire internă cât și de cea externă de pe acest pământ, despre care istoria ne arată exemple uimitoare, au fost purtate în virtutea acestui principiu. Dreptul oamenilor primează asupra dreptului statului. Cine nu e gata să lupte pentru existența sa, ori nu e capabil s-o facă, este sortit pieirii de Providență, în veci dreaptă.''
🔯 Din ciclul trădătorilor de Neam și Țară / Un deputat de etnie evreiască a inițiat legea care bagă pumnul în gură poporului român: până la 3 ani de închisoare pentru ce gândești, spui sau distribui online / Un deputat de etnie evreiască a inițiat legea care bagă pumnul în gură poporului român: până la 3 ani de închisoare pentru ce gândești, spui sau distribui online. Silviu Vexler, ajuns în Parlament la doar 28 de ani și aflat deja la al treilea mandat, a inițiat o lege prin care se bagă pumnul în gura poporului român. Sub pretextul luptei împotriva „extremismului”, acest proiect legislativ pedepsește cu până la 3 ani de închisoare orice susținere sau apartenență – chiar și declarativă – față de organizații etichetate ca „fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe”. Mai mult, distribuirea de mesaje sau materiale în online, dar și negarea, aprobarea sau minimalizarea în mod evident a Holocaustului, devin infracțiuni pedepsite cu ani grei de detenție. Opiniile, interpretările sau simpla exprimare devin riscuri penale într-un stat care se mai pretinde democratic. Și poate cel mai revoltător lucru: Senatul României a votat această lege cu unanimitatea voturilor din partea PSD, PNL, USR și UDMR. Toate aceste partide au ridicat mâna în aceeași direcție, fără să scoată un cuvânt. Nicio întrebare, nicio obiecție, nicio urmă de dezbatere. Doar supunere oarbă, ca într-un sistem în care ordinele nu se discută, ci se execută. Românii sunt puși în fața unei realități tulburătoare: cine vorbește altfel decât vrea legiuitorul, riscă închisoarea. Cuvintele devin arme, istoria devine tabu, iar gura celor care nu se conformează este închisă cu forța legii. Acesta nu este un pas spre civilizație. Este un pas spre dictatură.
Cum este posibil ca un film cu Anthony Quinn în rol principal, având ca subiect românii și Holocaustul din România, coproducție internațională și bazat pe un bestseller, să nu fie cunoscut în România și să nu fie promovat de Institutul pentru Studierea Holocaustului ”Elie Wiesel”?
Adică, Antony Quinn care avea deja două Oscaruri alege să joace într-un film despre România și mai face și un rol excepțional, dar totuși nu se vrea să se știe despre acest film, nici în România și nici oriunde!
Mai interesant decât atât, Hollywood-ul a făcut un film cu un nume similar, dar cu un subiect total diferit, care apare primul pe motoarele de căutare când tastezi ”The 25th hour”, pentru că despre acest film este vorba.
Ca o curiozitate, câte filme cunoașteți ca li s-a conceput o dublură pentru nume, adică un alt film cu același nume dar despre cu totul altceva?
Credeți că așa ceva ar fi posibil la alte filme despre suferințele evreilor? Adică un nou film cu numele ”Lista lui Schindler”, în care să fie vorba, de exemplu, despre femeile din viața unui gigolo cu numele Schindler, sau un nou film ”Pianistul” despre un mafiot mexican poreclit Pianistul, sau un ”Jurnalul Anei Frank” despre o comerciantă sângeroasă de sclavi negri în secolul 17?
Totuși, așa ceva a fost posibil pentru ”A 25-a oră”: acest film a deranjat teribil și chiar și acum, după 60 de ani, există o presiune internațională pentru eclipsarea lui, prin cele mai mizere metode.
Evident, întrebarea este DE CE? Una dintre explicații ar fi că filmul prezintă o imagine a evreului incorectă politic: egoiști, lipsiți de simțul onoarei și inumani până la nivelul de jigodie de om.
Să fi fost Anthony Quinn antisemit, sau regizorul francez, sau producătorul italian, sau Iugoslavia în care au fost făcute filmările? Nu, nimeni nu a avut încă obrăznicia să afirme asta, ci a fost doar o perioadă în care nu începuse psihoza antisemitismului și oamenii încă se puteau exprima liber cu privire la evrei.
Amintirile despre război erau încă vii și evreii încă nu îndrăzneau să conteste ceea ce oamenii trăiseră pe pielea lor, sau știau la prima mână.
Subiectul filmului este despre un etnic sas din România (jucat de Antony Quinn), locuitor într-un sat de români, vorbitor de română, convertit la ortodoxie și căsătorit cu o româncă. Tipul e puțin retardat în sensul în care era puțin prostuț, ceea ce îl făcea simpatic în comunitate. Șeful jandarmilor din sat a pus ochii pe soția lui și, în momentul în care a primit ordinul să-i aresteze pe evrei și să-i trimită la reședința de județ, l-a pus și pe sas pe lista evreilor, care de fapt era unul singur: avocatul Marcu.
Și așa, dintr-o dată, sasul și cu evreul Marcu s-au trezit luați pe sus și duși într-un lagăr de evrei. Trebuie remarcat faptul că șeful jandarmilor l-a declarat pe sas ca fiind evreu nu din antisemitism, ci cu scopul de a-l îndepărta din sat în speranța că astfel obține acces la nevasta lui. Individul l-ar fi declarat pe sas orice ca să-și atingă scopul...
Ajuns în lagăr împreună cu evreii, sasul îl întâlnește pe consăteanul său, evreul Marcu, și, așa cum ar fi făcut oricine, îl roagă să certifice conducerii lagărului că el nu este evreu și a ajuns acolo dintr-o eroare.
”Marcu, te rog, spune-le că nu sunt evreu!”
Avea Marcu ceva de pierdut dacă îl ajuta pe sas să scape? Suferea vreun alt evreu dacă făcea asta? Era o sarcină grea să confirme că era consătean cu sasul și că acesta nu era evreu? Ei, ce credeți că face Marcu? Refuză pur și simplu, cu explicația filozofică că ”Azi oricine poate deveni evreu în orice moment”, adică nedreptatea urmează să îi atingă pe toți și oamenii trebuie să fie solidari cu evreii, să trăiască și ei abuzurile care se fac împotriva evreilor ca și cum ar fi evrei.
Așadar, evreul Marcu a avut ocazia să scape un neevreu de la supliciul la care erau supuși evreii și nu a vrut să o facă! Dacă sasul era un evreu care putea trece ca neevreu, și astfel scăpa din lagăr, credeți că Marcu tot la fel ar fi procedat?
Dar să nu generalizăm! Marcu era un evreu oarecare și nu putem incrimina întreaga comunitate evreiască pentru comportamentul său. Chiar dacă Marcu era avocat, adică un intelectual, un umanist, un apărător al dreptății, ca om s-a dovedit a fi josnic, de un egoism patologic. Totuși, el nu avea nicio reprezentativitate pentru a caracteriza alți evrei în același fel.
Dar soarta îi surâde din nou sasului și într-un alt lagăr de muncă are șansa să susțină că nu e evreu chiar în fața comandantului lagărului. Spre deosebire de imaginea care se promovează azi, acel comandant de lagăr, român, îi dă posibilitatea să-i vorbească și să-și dovedească neevreitatea prin testul suprem: cheamă pe șefii evreilor din lagăr să verifice dacă a fost botezat cu briciul sau nu.
Ce credeți că îi spune Ștrul comandantului? Că nu certifică că omul nu este evreu! Din nou, ce credeți că ar fi spus dacă sasul era un evreu care putea trece ca neevreu? Cumva ”Domnule Comandant, nu e evident că e tăiat împrejur, dar eu, Ștrul, știu că este evreu și, prin urmare, nu-l eliberați din lagăr”???
Mai mult, înainte sasul îi ajutase din umanitate pe șefii evreilor când acestora le-a fost greu să-și care valizele și la alte munci și intrase în vorbă cu aceștia, deci ei îi știau povestea și că nu era evreu. Prin urmare, când au fost solicitați de comandantul lagărului, nu s-a pus problema să verifice dacă era sau nu evreu deoarece cu toții știau că nu era. Și totuși, au refuzat să certifice că nu era.
De ce? Pentru că l-au văzut mai prostuț și din cauza asta puteau să-l slugărească. Ce mai conta adevărul, ce mai conta șansa dumnezeiască de a elibera pe cineva din infern fără niciun efort sau risc, dacă ei puteau trage folosul exploatării unui om datorită retardului său? Oare l-au considerat om sau doar un animal uman?
Spre deosebire de avocatul Marcu, un evreu oarecare, aceștia s-au dovedit mai târziu a fi șmecheri printre evrei, cu bani și cu relații internaționale. De data aceasta, jigodismul uman s-a manifestat la nivel de lideri ai evreilor.
Și pentru ca filmul să pună paie pe foc, comandantul lagărului a fost portretizat ca un om normal, empatic și profesionist, care îi oferă din proprie inițiativă sasului posibilitatea să scrie o declarație pe care să o trimită șefilor spre analiză!
Partea culminantă a filmului este când șefii evreilor din lagăr îl iau pe sas cu ei când evadează, ca să le care bagajele, sub pretextul că îi vor procura și lui un bilet pentru America. Ajunși în Budapesta, Comitetul de Ajutorare a Evreilor refuză să-i dea un bilet pe motiv că... nu este evreu.
Așadar, filosofia avocatului Marcu, care a refuzat să certifice că sasul nu era evreu pe motiv că ”Azi oricine poate deveni evreu în orice moment” nu s-a mai aplicat, adică așteptarea ca toată lumea să-i ajute pe evrei când sunt în pericol este umană și măreață, dar nu și reciprocă!
Evident, sasul a pus întrebarea cheie când a fost anunțat de refuz: ”Cum e posibil că un an și jumătate, cât am fost împreună în lagăr, m-ați considerat evreu, iar acum nu mai e posibil?”
Răspunsul șmecherului evreilor este emblematic: ”Cât ne-a fost greu și ne-ai fost de folos te-am considerat și pe tine evreu, dar nu poți să fii evreu între evrei!”.
Șmecherul, ca să pară echitabil, îi oferă sasului în compensație o bijuterie supervaloroasă din aur. Așadar, refuzul Comitetului Evreiesc nu a fost din lipsă de bani, pentru că aurul pe care îl avea șmecherul putea să cumpere zece bilete. Comitetul Evreiesc, adică cei care reprezintă evreii și interesele evreiești, pur și simplu nu a vrut să salveze un neevreu.
S-ar putea obiecta că refuzul nu a fost justificat de lipsa banilor, ci de limitarea la niște cote de evrei care puteau primi pașaport spre America. Adică au trebuit să refuze un neevreu doar pentru a oferi acea șansă unui evreu. Oare?
Dacă acel neevreu era acum acolo, cerșetor pentru un bilet spre libertate, nu cumva asta se datora exclusiv deciziei luate de Ștrul? Deci, cine era vinovat că sasul era în lagăr cu identitate de evreu și a trebuit să-și riște viața ca să evadeze: jandarmul care l-a declarat evreu sau Ștrul care i-a refuzat eliberarea?
Așadar, unde este onoarea de om: dacă ai decis să nu eliberezi un om din lagăr doar pentru că îți este de folos și crezi că îi vei lua un bilet pentru America, atunci când primești un singur bilet, de ce nu i-l dai lui? De ce Ștrul nu a spus Comitetului Evreiesc că dacă nu-i dă bilet sasului, nu ia nici el unul?
Unii vor spune, cârcotași: Cine ar face asta? Răspunsul este simplu: orice om care are onoare și demnitate, adică mulți, chiar foarte mulți... dar nu Ștrul!
În concluzie, filmul îi doare pe unii pentru că prezintă o față hâdă a evreilor, pe care nu o pot nega. În mod gradual, începând de la evreul izolat într-un sat din România și până la conducătorii oficiali ai evreilor din Statele Unite, cu toții au refuzat să salveze un om de la Holocaust pentru singurul motiv că... nu era evreu!
Și, bomboană pe colivă, când în film Armata Roșie eliberează România de fasciști, pe cine arată că vine pe tancul sovietic și preia puterea în satul sasului, în care era un singur evreu, Marcu?
🚩 Noua Ordine - implementare pas cu pas / Dumitru Coarnă: Lungulețu, România. Anul 2025. Fermierii sunt vânați ca hoții. Nu pentru că fură, ci pentru că IRIGĂ!
> "Lungulețu, România. Anul 2025. Fermierii sunt vânați ca hoții. Nu pentru că fură, ci pentru că IRIGĂ!
După ce au impus măsurile de austeritate, acum Statul condus de Ilie Bolojan trece la nivelul următor: razii, cătușe și amenzi pentru fermierii…români.
Sub privirea lui Cătălin Predoiu, ministrul de interne, fermierii din Lungulețu sunt amendați cu zeci de mii de lei pentru că udă varza cu apă din Dâmbovița. Autorităție au interzis să se irige culturile de varză din râu și chiar din fântânile și din puțurile forate.
În același timp Guvernul pompează milioane de euro în sprijinul fermierilor ucraineni, iar fermierii români sunt hăituiți. Și atunci când agricultorii noștri cer apă pentru culturi, li se trimite Poliția.
Acest demers cinic are un singur scop: falimentarea fermierilor români. În lipsa irigării, recolta este compromisă, fermierii fiind în imposibilitatea de a-și plăti creditele la bănci.
Întrebare de bun-simț: În ce țară europeană mai are agricultorul dosar penal pentru că încearcă să-și salveze recolta?
Răspuns: în România lui Cătălin Predoiu, unde Guvernul Bolojan aplică măsuri de austeritate doar la cetățeni, în timp ce ei – partidele politice – își păstrează beneficiile."
Scandalul de la Lungulețu ia amploare, cu toate eforturile ministrului Agriculturii, Florin Barbu, de a calma spiritele la fața locului. Revolta fermierilor față de interdicția de a folosi apa din Dîmbovița pentru udarea culturilor se extinde, ieșind la lumină inclusiv un apel al acestora, lansat ieri pe rețelele sociale, către români, pentru a se solidariza cu ei, cu avertismentul că ”azi e Lungulețu, mîine poate fi oriunde!”.
> Bazinul Legumicol Comuna Lunguletu
„OPRIȚI-VĂ DIN CE FACEȚI !!!!
Un abuz incredibil a avut loc în Lungulețu! Un om al locului, care își uda varza din Dâmbovița, a fost luat cu mașina politiei la directiva Apelor Române! Nu putem tolera așa ceva! Azi, miercuri, la ora 11:00, ne strângem TOȚI în fața primăriei. Să le arătăm că Lungulețu nu tace!
Români, apa e viață! Este sângele care pulsează în venele pământului nostru strămoșesc, un dar divin, izvorât din inima României. Nu e proprietatea nimănui, ci a noastră, a tuturor! Căci fără apa ce dă rodire și suflare, nici pământul nu rodește, nici omul nu trăiește. Apa care ne-a hrănit strămoșii e un bun comun, nu al statului!
Acum e ceasul să ne trezim! Dacă lăsăm semințele fricii să ne încolțească în tăcere, lanurile drepturilor noastre vor ajunge pradă. Fiecare dintre noi e o picătură în râu; dacă picăturile nu se unesc, albia seacă, iar puterea ne este luată.
Haideți, frați români, din toate colțurile țării! Lăsați-vă pentru o clipă grijile și veniți să apărăm împreună ceea ce ne aparține de drept! Să le arătăm că rădăcinile noastre sunt adânci și că vocea unită a poporului nu poate fi îngenuncheată! Astăzi e Lungulețu, mâine poate fi oriunde. Luptăm pentru dreptul la apă, luptăm pentru România!”.
Televiziunile sistemului au primit semnalul: ținta e țăranul român. Digi24 a sărit prima la atac și titrează fără rușine că „fermierii au încălcat legea” pentru că au îndrăznit să irige culturile cu apă din Dâmbovița. De parcă ar fi furat dintr-un rezervor privat al vreunui ministru, nu dintr-un râu care curge prin pământul românesc de secole.
Cazul de la Lungulețu este revoltător. Un om simplu, care muncește pământul, a fost ridicat de poliție pentru că a vrut să ude varza. N-a cerut voie, n-a completat hârtii, n-a plătit șpagă – și pentru asta trebuie pedepsit. Așa spune noua logică a statului român, care pare mai preocupat să apere interesele Apelor Române și ale firmelor de apă, decât ale celor care pun mâncare pe masa noastră.
Digi24 nu anchetează hoțiile din ministere, nu deranjează baronii care sifonează fonduri europene, dar sare la gâtul unui agricultor care trage o pompă în râu. Ăsta e jurnalismul de serviciu: nu pentru adevăr, ci pentru stăpâni.
România a ajuns o țară în care munca cinstită este suspectă, iar pământul românesc nu mai poate fi udat decât cu aprobare de la birocrație. Iar Digi24 e vocea care latră în numele celor care ne vor ținuți în genunchi.
A izbucnit și era normal să izbucnească! Putem spune că am asistat la prima interacțiune dintre lumea normală,a oamenilor care-și văd de treaba lor, și lumea cretinizat-progresistă adusă la putere de mucușori. Oamenii din Lungulețu s-au trezit brusc că nu mai au voie să facă ceea ce fac de când lumea, adică să ia apă din râu ca să-și ude legumele. De ce? Pentru că s-au trezit progresiștii că la București, o firmă venită din Franța și care a monopolizat apa, s-a făcut stăpână pe râul Dâmbovița. Cum s-a petrecut asta? A cumpărat Apa Nova Dâmbovița? Există un certificat de proprietate conform căruia francezii s-au făcut stăpâni peste apa noastră? Nu și nici n-ar fi normal așa ceva. Ceea ce însă este cert - dincolo de operațiunea de PR a ministrului Agriculturii - este că, treptat, se înființează o poliție a apei. În cazul în care nu știți, locuitorilor din Lungulețu li s-a interzis nu doar irigarea cu apă din Dâmbovița, ci inclusiv utilizarea propriilor puțuri. De ce? Pentru că așa e la progresiști! „Nimic nu-ți aparține și este bine!”
Suntem învățați încă de mici că există două tipuri de proprietate: privată și de stat. Tipul privat de proprietate e cât se poate de logic. Extrem de vagă însă este „proprietatea de stat”. Eu unul n-o înțeleg și, dacă vom încerca să o definim, vom observa că avem de-a face cu o șmecherie. Statul comunist ne-a învățat că proprietatea de stat este „a întregului popor”. Adică, din acea proprietate, am și eu o bucățică. Așadar, spus cu alte cuvinte, asta înseamnă că proprietatea de stat e tot a mea, la fel cum e și a vecinului, a dumneavoastră sau a altuia care e român. Omul își imaginează proprietatea de stat ca pe o grămadă din care fiecare cetățean are câte o firimiturică. Așa e?
Hai să înțelegem. Dacă am ceva în proprietate, atunci acel ceva trebuie să îmi producă ceva: ori un profit, ori o pagubă. În cazul proprietății de stat, constatăm că, din punctul de vedere al cetățeanului, proprietatea respectivă e cumva neutră. Adică nu vine nimeni să-ți dea un dividend și, aparent, nimeni nu-ți bate la ușă să-ți ceară bani pentru că „investiția ta” nu funcționează. Atenție, am spus aparent!
Și-abia acum e cazul să înțelegem ce e cu acea proprietate. A cui e? A statului? Dar cine e statul? Din nou ni se spune că statul e al nostru. Ca definiție statul înseamnă populația, teritoriul, suveranitatea și instituțiile sale. Ideea e că, în afara populației, toate celelalte elemente sunt neînsuflețite, deci nu au cum să-și revendice ceva. Așa ajungem, din nou la definiție, anume că statul înseamnă, în primul rând, populația. Doar că statul, așa cum îl cunoaștem noi, ajunge să exercite presiuni asupra populației. Mai mult, statul ajunge să aibă el însuși dețineri care nu aparțin populației. Practic, tot ceea ce este proprietate de stat nu-mi aparține. Nu pot să mă duc la stat și să-i spun: vreau acum 10 barili de petrol deoarece aceștia sunt cota mea, la fel cum nu-i pot spune că vreau să-mi dea cota mea parte de teren din terenul pe care-l are. Mai mult, constatăm că statul își poate face propriile legi prin intermediul cărora să confiște banii și bunurile cetățeanului. Și, din nou vine întrebarea obsedantă: ce-i cu acest stat? Cine-i dă dreptul să mă jefuiască?
Teoretic, ți se va spune că ești jefuit pentru că așa ai votat, că statul este condus de reprezentanții tăi. Oare? Pe cine trimiți să te reprezinte undeva fără ca cale cineva să aibă o răspundere? Dar nici măcar asta nu mai e o poveste de actualitate întrucât, înainte de dilema exprimată, ar trebui să înțelegem de ce naiba s-au anulat alegerile de anul trecut? Cumva pentru că nu ieșea „cine trebuie”? Dar cine decide „cine trebuie”? Vedeți, dacă stăm să analizăm și să despărțim firul în patru, constatăm că ceva e putred. Nu prea se leagă treburile.
Aș putea intra mai adânc în problematică și, cu siguranță, discuția ar fi extrem de interesantă. Dar prefer să o curm aici pentru a nu ne pierde. Ceea ce trebuie să constatăm până în acest moment este că statul e o construcție menită a te păcăli și care, surpriză, te păcălește! Pretinde că ceea ce are e al tău, dar, pe de altă parte, nu-ți dă nimic. În plus, te pune pe tine să plătești prostiile pe care le face. Avem acum povestea cu deficitul. Care, dacă stai să o judeci logic, nu e deloc gravă. Doar că un grup de retardați a decis că trebuie rezolvată după metoda lor cretină, adică să ne pună pe noi la plată. Tot același grup de retardați a decis că apa din Dâmbovița nu mai e celor care trăiesc pe malurile sale, ci a unei companii franceze.
Păi, stai puțin: în ritmul ăsta, tu stat o să vii să-mi spui că nici aerul nu mai e al meu, ci al unei firme căreia trebuie să-i plătesc pe respirație. Cum vine asta? Fără apă omul moare. Fără aer la fel. Apa cade din cer, noi suntem alcătuiți din apă într-o proporție de 80%. Cum poți să vii să-mi spui că nu am voie să ud grădina? Cum poți să spui că nu am voie să scot apa din fântâna mea, făcută pe terenul meu?
Cu toate că multora nu le vine să creadă, chestiunea chiar așa stă din punct de vedere legal, adică din punctul de vedere al legilor pe care statul le-a impus. Cu toate că ești proprietar pe terenul tău, dacă mâine se găsește petrol sub casa ta, vine OMV-ul - ca proprietar al subsolului pus de „statul tău” - și te dă afară din casă deoarece el trebuie să exploateze acel petrol. Iar pentru asta îți aruncă niște firfirei. Dacă nu mă credeți, întrebați oameni pe al căror teren sunt sonde.
Uite-așa, treptat, înțelegem că statul, în esență, este ori un grup infracțional organizat, ori un prostovan care ne bagă pe noi în belele, ori ambele. Spun asumat ceea ce spun întrucât vedem limpede că datorii care nu sunt ale noastre sunt plătite de noi, prostii pe care nu le-am făcut noi ne sunt, de asemenea, impuse nouă. Niciunul dintre cei din proximitatea mea nu a furat de la Bancorex și, cu toate acestea, fiecare dintre noi a plătit și încă mai plătește paguba de acolo. De ce?
Chestiunea și mai flagrantă este aceea că statul are prostul obicei să cadă pe mâna celor mai degenerați dintre noi. O poză a ceea ce reprezintă statul român vă demonstrează cu prisos ceea ce am spus. Doar te uiți la cuplul Mucușor&Bolovan și nu mai e nevoie de nicio demonstrație. Astfel încât e cazul să înțelegem exact că, dincolo de personaje, este imperios necesar să redefinim ceea ce înseamnă statul și, mai ales, ceea ce are și ce n-are voie să facă.
Să începem cu apa. Are voie statul să-și asigure monopol pe apă? Sigur că nu! Apa e esențială vieții, astfel încât toată lumea trebuie să aibă acces liber și neîngrădit la apă. Prin înființarea „Apelor Române” statul și-a asigurat un monopol la care nu are dreptul deoarece e vorba de o resursă vitală. La fel ca și aerul. Nu are nimeni voie să-ți pună monopol pe aer. E o aberație! Dar hrana - veți întreba? Hrana de ce trebuie să coste? Ei bine, aici e o altă discuție, dar ca și în cazul apei și aerului, statul nu e îndreptățit să pună monopol pe hrană. În ceea ce privește costurile, având în vedere că mâncarea se obține în urma unui proces de producție, e normal să aibă costuri. Însă, în ceea ce privește apa și hrana statul nu are dreptul să introducă niciun cost și nicio autoritate. Iată de ce cei de la Lungulețu sunt cât se poate de îndreptățiți să-și revendice apa din râu! Apa aceea e a lor și a tuturor celor pe lângă care trece, motiv pentru care nu are dreptul niciun francez și niciun român sau alt om de pe lumea asta să pună monopol pe ea.
Revenind la stat, așa cum am mai spus, statul trebuie definit strict și imperativ, astfel încât orice om să înțeleagă exact ce e și cu se mănâncă. Actualul stat nu e stat, ci o mafie. Pentru a fi stat ar trebui să aibă un buget strict, pe care să nu aibă voie să-l depășească. Tot aud noțiunea cretină de „investiție a statului”. N-am înțeles de ce trebuie statul să facă investiții. Pe de-o parte se bagă bani în tot felul de aberații(nu știu exact dacă spectacolele Deliei sau ale lui Chirilă intră la capitolul investiții) și de partea cealaltă se vorbește despre „importanța mediului privat”. Păi atunci la ce faci tu, stat, investiții? Lasă mediul privat să le facă și-o să vezi că e mai bine. Tu, stat, nu ai decât un singur rol: să-ți optimizezi sistemele și să nu mai cheltuiești. În rest, investițiile și restul chestiilor le poate face fără probleme mediul privat. Nu nevoie de tine acolo!
Și uite-așa, într-un stat care doar redistribuie pe baza unui algoritm transparent, întinzându-se strict în limitele plapumei, pun pariu că n-ar mai fi atâta înghesuială politică. De ce? Pentru că n-ar avea de ce să fie. Dar pentru un asemenea proiect e nevoie ca totul să fie rescris din temelie. Și cum poți face așa ceva în condițiile în care majoritatea covârșitoare e compusă din oameni incapabili să raționeze?
Veolia, patroana Apa Nova care susține că fermierii din Lungulețu, mari cultivatori de cartofi și varză, iau ilegal din apa ei, se pricepe la declanșat revolte sociale pe motiv de apă. Va deveni comuna dîmbovițeană o Cochabamba a României?
Faptele, pe scurt: revoltă azi în comuna Lungulețu de lîngă București, după ce un cultivator a fost dus la poliție pentru că iriga varza cu apă din Dîmbovița. Amenzi de 35.000 lei! În comuna Lungulețu situația este explozivă! Azi dimineață, în jurul orei 11,00, zeci de legumicultori s-au revoltat cînd un cultivator a fost ridicat de poliție pentru că iriga cultura de varză cu apă din Dîmbovița. Autorităție au interzis să se irige culturile de varză din rîu și chiar din fîntînile și din puțurile forate. Împreună cu jandarmii, au scos motopompele fermierilor din ape, spun localnicii. Apele Române susține că fermierii iau din apa gestionată în București de Apa Nova.
Să reamintim ce scandal a produs Veolia, patroana Apa Nova, în Bolivia: în 1999, sub presiunea Băncii Mondiale și a FMI, care condiționau acordarea de împrumuturi de privatizarea serviciilor publice, Bolivia a privatizat sistemul de apă al orașului Cochabamba. Contractul a fost atribuit companiei Aguas del Tunari, un consorțiu condus de Bechtel (SUA) și implicînd indirect Veolia (prin legături cu alte companii din consorțiu). Contractul, în valoare de 2,5 miliarde USD, pe 40 de ani, includea gestionarea apei potabile, canalizării, generarea de energie electrică și irigații agricole.
În ianuarie 2000, Aguas del Tunari a dublat tarifele la apă pentru mulți locuitori, afectînd în special comunitățile sărace, care nu aveau acces la rețeaua de apă potabilă. De asemenea, compania a preluat controlul asupra sistemelor autonome de apă construite de comunități, cerînd taxe pentru utilizarea acestora. Legea 2029, adoptată de guvernul bolivian pentru a facilita privatizarea, a fost percepută ca o încălcare a drepturilor comunităților indigene și ale fermierilor la accesul la apă.
Protestele au început pașnic în ianuarie 2000, organizate de Coordinadora pentru Apă și Viață, condusă de Óscar Olivera. Nemulțumirile s-au intensificat din cauza inegalității accesului la apă (cartierele bogate erau conectate, cele sărace nu) și a creșterii drastice a prețurilor. În februarie 2000, protestele au devenit violente, cu ciocniri între manifestanți (fermieri, muncitori, studenți) și poliția militară. S-a declarat stare de asediu. Un moment critic a fost uciderea lui Víctor Hugo Daza, un student de 17 ani, împușcat de armată, imaginile devenind virale și amplificînd furia publică.
În aprilie 2000, sub presiunea protestelor masive (zeci de mii de oameni în stradă), guvernul bolivian a anulat contractul cu Aguas del Tunari și a revocat Legea 2029. Sistemul de apă al orașului a fost renationalizat, fiind returnat companiei publice SEMAPA. Tarifele au revenit la nivelurile anterioare privatizării. „Războiul Apei” a rezultat în cel puțin 7 morți, sute de răniți și peste 200 de arestări. A atras atenția internațională, devenind un simbol al luptei împotriva privatizării resurselor esențiale
Duminică, 3 august, în fața Parlamentului Ungariei, cinstim intrarea Armatei Române în Budapesta din 3-4 august 1919 și eliberarea Ungariei de regimul bolșevic Bela Kuhn.
Contextul istoric:
Campania Armatei Române din 1919 a avut misiunea de a apăra în cadrul unei strategii complexe, prin operații militare exemplar desfășurate tactic, actul istoric al Marii Uniri de la 1918.
Lupta pentru acest deziderat național s-a suprapus cu lupta împotriva bolșevismului, deoarece contestarea politică și ofensiva militară împotriva României Mari a fost o operațiune sovietică desfășurată din trei direcții, dinspre Nord-Est (Ucraina), Est (Rusia), Vest (Ungaria), cu obiectivul ruperii Bucovinei, Basarabiei și Transilvaniei de România, nerecunoscându-se hotărârilor adunărilor naționale de la Cernăuți, Chișinău și Alba Iulia.
Practic în 1919 am fost nevoiți să purtăm războiul de după război, pentru consfintirea victoriei din Primul Război Mondial.
Începând cu primăvara anului 1919, Armata Română a contracarat și anihilat trupele maghiare din Transilvania reorganizate de Bela Kuhn, care atacau atât populația civilă cât si avanposturile militare românești de pe liniile de demarcație urmărindu-se forțarea mutării acestora cât mai adânc în teritoriul românesc.
Trecând de la operațiile defensive la cele de contraofensivă, peste Tisa, cu obiectiv final intrarea în Budapesta, Armata României și-a securizat astfel granița de Vest prin neutralizarea trupelor armate bolșevice și eliminarea de la putere a regimului Bela Kuhn.
Puterea comunistă instalată în Ungaria s-a vrut a fi un cap de pod pentru Rusia sovietică, un factor de propagare a ideologiei comuniste, reprezentând un pericol real atât pentru poporul maghiar terorizat și înfometat de bolșevici cât si pentru celelalte state naționale rezultate în urma prăbușirii imperiului austro-maghiar.
Anihilarea de către Armata Română a acestui cap de pod sovietic din centrul Europei a reprezentat stoparea expansiunii comunismului în Europa Centrală și de Est.
Contextul actual:
Pe fondul expansiunii actuale, cu agresivitate crescândă, a neomarxismului, care atacă însăși esența statelor naționale, considerăm că evocarea la Budapesta a luptei împotriva marxismului din 1919 este un eveniment menit să apropie și nu să despartă/ostilizeze cele două popoare, român si maghiar, ținând seama și de faptul că populația Budapestei a primit la acea vreme cu recunoștință Armata Română, deoarece în doar câteva luni de guvernare, regimul bolșevic Bela Kuhn a reușit să-și ostilizeze, prin măsuri speficice comunismului, o parte covârșitoare a poporului maghiar.
Comportamentul exemplar al militarilor români față de populația civilă, inclusiv dăruirea unei părți din propriile rații de hrană celor aflați în nevoie și copiilor, a fost o lecție de omenie și civilizație.
Retragerea trupelor românești din Ungaria s-a făcut câteva luni mai târziu, de bună voie, după ce a fost înlăturat definitiv pericolul comunist.
Iată așadar un eveniment istoric ce ne-ar putea apropia.
Având în vedere declarațiile constante ale guvernului de la Budapesta împotriva politicilor actuale marxiste și neomarxiste, așteptăm cu interes reacția oficialităților statului ungar față de evenimentul planificat la Budapesta de către Asociația Calea Neamului, organizație care militează pentru afirmarea identității naționale românești, pronunțandu-se și acționând in același timp de asemenea împotriva politicilor neomarxiste referitoare la ideologia de gen, imigrație, corectitudinea politică etc.
Pentru organizarea evenimentului din fața Parlamentului de la Budapesta din data de 3 august 2025, vom întreprinde toate demersurile legale către autoritățile Ungariei.
Luna august este cea mai dureroasă pentru unguri. Pentru că atunci le sunt readuse în minte cele mai mari înfrângeri din istoria lor, petrecute la 400 de ani distanță una de cealaltă. Aceste două înfrângeri au transformat puternicul și întinsul regat medieval maghiar într-un jucător de plan secund sau chiar terțiar, remarcat astăzi doar printr-un lider excentric.
Data de 4 august 1919 a rămas în istorie drept momentul cuceririi Budapestei de către Armata Română. La această situație s-a ajuns după încheierea Primului Război Mondial și după făurirea României Mari, atunci când guvernul de la Budapesta va refuza să recunoască unirea Transilvaniei cu România, membrii cabinetului ungar frustrați fiind de faptul că maghiarii, ce avuseseră un statut de națiune dominantă în cadrul Monarhiei Austro-Ungare, erau nevoiți acum să accepte pierderea unor întinse teritorii. În martie 1919 guvernul maghiar refuză iarăși să accepte noua linie de demarcație dintre România și Ungaria fixată de Conferința de Pace de la Paris și demisionează în bloc.
4 AUGUST 1919: OCUPAREA BUDAPESTEI DE CĂTRE ARMATA ROMÂNĂ
Capitala Ungariei, Budapesta, a fost ocupată de trupele române fără niciun ajutor militar aliat. A fost singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta în cursul primului război mondial, considerând războiul româno-ungar din 1919 ca parte a acestuia, sau consecință imediată a lui.
La putere vin bolșevicii conduși de Bela-Kun, care instaurează un guvern comunist ce va începe să reorganizeze armata maghiară pentru a recâștiga teritoriile pierdute, inclusiv Transilvania.
În aprilie 1919, armata bolșevică maghiară va ataca armata română din Transilvania, Bela-Kun având în plan ocuparea Ardealului și joncțiunea pe teritoriul românesc a forțelor bolșevice din Ungaria, cu cele din Rusia sovietică. Atacuri ale armatei bolșevice maghiare s-au desfășurat constant timp de două luni, conform indicațiilor directe ale lui Lenin care intenționa de asemenea, să declanșeze și niște mari demonstrații muncitorești care să consolideze și mai mult comunismul în Ungaria.
La sfârșitul lunii iulie, armata ungară va ataca iarăși armata română, însă de data aceasta contraofensiva va fi deosebit de puternică și se va finaliza cu ocuparea Budapestei, la data de 4 august 1919, de către unități ale Armatei Române din Transilvania, conduse de generalul Gheorghe Mărdărescu. Acest lucru îl va face pe Bela-Kun să fugă în Austria și apoi în Rusia, prin această fugă năruindu-se marele său vis, acela de a uni Ungaria cu Rusia bolșevică.
Victoria românilor și ocuparea Budapestei în august 1919 a fost cu atât mai dureroasa pentru naționaliștii unguri, care astfel, pierdeau orice șansa de a vedea Transilvania încorporată Ungariei. Iar umilința a fost completă atunci când „disprețuiții valahi”, cum erau numiți românii de către unguri, au înălțat pe clădirea parlamentului maghiar, o opincă, ce simboliza preeminența românilor din Transilvania, în mare parte țărani, asupra ungurilor, după atâtea secole de asuprire.
Armata română a contribuit la stingerea focarului de război din centrul Europei și limitarea exportului de revoluție al sovietelor. Pentru împlinirea acestor obiective, autoritățile române de ocupație nu s-au amestecat în problemele interne ale statului ungar, dimpotrivă, ele au acordat libertate deplină presei, vieții politice și activității guvernamentale, cu singura condiție să nu se atingă interesele României și siguranța armatei sale.
Tăcerea noastră, ca neam, nu e liniște. Nu e pace. E uitare. E renunțare. E semnul că ne stingem încet, pe dinăuntru, în timp ce lumea trece pe lângă noi fără să ne mai audă, fără să ne mai vadă.
Suntem un popor cu rădăcini adânci în istorie, cu sânge vărsat pe câmpuri de luptă, cu cuvinte sculptate în piatră și lacrimi scrise în cartea veacurilor. Și totuși, astăzi, ne mulțumim să tăcem. Să înghițim nedreptăți, să ne plecăm capul, să așteptăm „să se schimbe ceva” fără ca noi să rostim măcar adevărul.
Dar ce e un neam care nu mai vorbește? Ce e o nație care nu-și strigă durerile, care nu-și apără valorile, care nu-și educă pruncii în limba străbunilor? E un trup fără suflet. E un popor în pragul uitării.
Tăcerea noastră nu e înțelepciune, când răul se face în tăcere. Nu e demnitate, când nedreptatea crește sub ochii noștri. E complicitate. Și complicitatea naște pieirea.
Azi nu mai e vremea să tăcem. Azi trebuie să ne ridicăm cuvântul ca pe o sabie de lumină. Să ne apărăm credința, limba, istoria, părinții și copiii. Să vorbim, să scriem, să strigăm, nu din ură, ci din dragoste. Dragoste de neam, dragoste de țară, dragoste de adevăr.
Pentru că tăcerea noastră de azi poate fi moartea nației noastre de mâine.
DESTUL CU TĂCEREA!
Române, cât mai taci?
Ți-au vândut pământul, pădurile, apele și sufletul. Ți-au scuipat pe istorie, ți-au batjocorit eroii, ți-au îngropat demnitatea în vorbe frumoase și minciuni ieftine. Și tu? Taci.
Ți-ai văzut bătrânii umiliți, copii plecați din țară cu lacrimi în ochi, școlile prăbușite și spitalele închise. Ți-ai văzut tricolorul folosit ca decor în teatrul unei clase politice corupte, incompetente și trădătoare. Și tu? Taci.
Au făcut din România o colonie, iar din tine un sclav cu pașaport. Ești plătit să supraviețuiești, nu să trăiești. Ești învățat să stai în genunchi, nu să mergi drept. Ți-au furat tot ce e sfânt, dar mai grav, ți-au furat curajul. Și taci.
Tăcerea ta e trădare. Tăcerea ta e complice. Tăcerea ta ucide!
Uită-te în jur: Țara arde, iar tu comentezi pe Facebook. Fii bărbat, fii femeie, fii OM! Ridică-te, vorbește, strigă, urlă! Nu pentru politicieni, nu pentru „like-uri”, ci pentru tine, pentru copiii tăi, pentru pământul pe care calci!
Istoria nu iartă neamurile care tac când trebuie să vorbească. Pieirea noastră nu va veni de la străini, ci de la indiferența noastră.
Acum e momentul! Nu mâine, nu la alegeri, nu „când o să fie mai rău”. Acum!
Ieși în stradă! Ridică-te, române! Fii strigătul care sparge zidul nepăsării! Fii focul care aprinde inima acestui neam!
''Când un guvern își conduce poporul către ruină prin toate mijloacele, răzvrătirea fiecărui membru al acestui popor devine nu un drept, ci o datorie.
Cum orice guvern se consideră în mod firesc obligat să-și mențină în avantajul lui autoritatea puterii de stat chiar dacă este cel mai prost și a trădat de mii de ori interesele naționale, instinctul de conservare națională va trebuii să folosească în lupta împotriva unei astfel de puteri, pentru a-și cucerii libertatea și independența, armele de care se servește adversarul său spre a se menține.
Ca urmare, lupta trebuie purtată cu mijloacele''legale''câtă vreme puterea în declin se servește de ele; dar nu trebuie să ezite să recurgă la mijloace ilegale, dacă asupritorul le folosește și el. Dar, în general, nu trebuie uitat că țelul suprem al existenței oamenilor nu este conservarea unui stat; este conservarea rasei lor.
Când NEAMUL e în primejdia de a fi oprimat sau chiar eliminat, problema legalității nu mai joacă decât un rol secundar.
În acest caz, faptul că puterea existentă aplică mijloace absolut legale, prezintă puțină importanță; instinctul de conservare al celor oprimați va constitui întotdeauna cea mai înaltă justificare a luptei lor prin toate mijloacele.
Toate luptele pentru eliberarea de aservire internă cât și de cea externă de pe acest pământ, despre care istoria ne arată exemple uimitoare, au fost purtate în virtutea acestui principiu.
Dreptul oamenilor primează asupra dreptului statului.
Cine nu e gata să lupte pentru existența sa, ori nu e capabil s-o facă, este sortit pieirii de Providență, în veci dreaptă.''
Românii spun că vor un lider. Că vor un om drept, curajos, care să iasă în față, să spună adevărul, să lupte pentru țară. Dar când un om ca ăsta apare, îl lasă singur. Îl privesc de la distanță. Îl ignoră. Îl uită.
Cezar Avrămuță – Stegarul Dac, e acum la închisoare. Pentru ce? Pentru că a îndrăznit să ridice steagul României în propria țară. Atât. A stat cu cătușă electronică, apoi în arest la secția 19, urmează să fie încarcerat la Rahova, penitenciar de maximă siguranță. Pentru un steag. Pentru curaj. Pentru că voi n-ați avut.
Unde sunt toți cei care aplaudau când flutura tricolorul? Unde sunt cei care îi scriau mesaje, îl numeau erou, îi făceau poze? Unde sunt toți patrioții de Facebook? Nimeni nu-l mai vizitează. Nimeni nu mai scrie despre el. Nimeni nu-i bate la ușă. A dispărut din știri, din postări, din conștiința voastră. A rămas singur, ca toți cei care au avut vreodată curaj în țara asta blestemată de frică și indiferență.
Voi vreți un lider? Nu. Voi vreți un miel de sacrificiu. Un fraier care să vă spele rușinea. Vreți pe cineva care să lupte în locul vostru, dar să nu vă complice viețile. Când iese în față, vă uitați la el ca la un nebun. Iar când cade, îi întoarceți spatele. Ați făcut-o cu toți. O faceți din nou.
România n-are nevoie de lideri. Are nevoie de caractere. Dar asta doare. Așa că mai bine nu.
Nu Cezar ar trebui să fie la închisoare. Ci lașitatea noastră. Complicitatea noastră. Frica noastră tăcută. Și lipsa noastră de coloană.
Până nu o să învățăm să stăm lângă cei care ies în față, România nu va avea niciodată un lider. Pentru că atunci când apare unul, îl băgăm la pușcărie.
Nu mă cheamă Vexler, ci Mihai, Marin, Corneliu, Ion, Vasile, Radu, Valeriu, Mircea.
Tovarăși, din Cartea mea de Identitate, groasă cât zidul unei cetăți de voievod, nu puteți scoate prin "lege" numele de români.
Suntem pietrele tari, așezate de Dumnezeu în neam, unele peste altele.
Suntem peretele de la Sarmizegetusa ce răsare din adâncurile pământului, suntem Sfinții Închisorilor, biruitori în frângerea lanțurilor.
Între aceste coperți este scris manualul nostru de Istorie a Românilor. Si doar pe acesta îl urmez.
Nu mă legitimez ca o marfă scanată printr-un vot dintr-un parlament de tip supemarket, nu mă legitimez prin corectitudinea politică și nici prin capul plecat, mă legitimez prin Voievozi, Eroi și Martiri, prin moaștele Sfinților Români.
Identitatea mea personală nu poate fi scoasă din Identitatea Națională și de aceea, oricine din lumea asta, dacă mă întreabă cine sunt, îi răspund: ,,Sunt român și punctum!”, mă legitimez prin Mihai Eminescu.
Fiecare condamnare prin legea Vexler va genera un "antisemitism" artificial, căci Vexler, precum și Institutul Ellie Wiesel nu atacă antisemitismul, ci atacă în mod direct o identitatea națională manifestată de-a lungul diferitelor etape istorice prin personalități definitorii pentru neamul nostru.
Legea/ fărădelegea este în fapt cel mai util instrument politic pentru cenzură, pentru consolidarea unei dictaturi străine și producerea unor noi tribunale ale poporului din anii instaurării comunismului în România.
Argumentele logice, apărarea în fața acestora sunt o iluzie, judecata nefiind pe caz, ci pe ocupație, bazată pe ocupație, pentru a fi mai în clar.
Soluția, mărturisirea, nu sunt eu în măsură să vă o spun, o găsiți însă chiar în jurnalul unui evreu, se cheamă chiar așa, ,,Jurnalul fericirii". A fost scris de Nicolae Steinhardt, botezat ortodox în temniţă, tocmai de legionarii condamnați astăzi, din nou și din nou, necontenit de aproape 100 de ani încoace, de patru dictaturi, carlistă, antonesciană, comunistă, neomarxistă.
Nu știu dacă este "cult" sau "promovare" ce am scris, cu siguranță știu însă că este istorie, o istorie pe care eu, ca român, mi-o asum.
ActiveNEWS: 📰 Legea 168/2025 – o acțiune împotriva memoriei identitare și istoriografiei românești / Așa numita Lege Vexler, care a fost aprobată în plenul Camerei Deputaților, miercuri 11 iunie 2025, ca o restaurare a naționalizării din fatidicul an 1948, are ca scop nu lupta împotriva antisemitismului, negaționismului și incitării la ură, ci, de fapt, urmărește adiacent ocultarea unei memorii identitare și culturale românești. Legile anterioare, ca Ordonanța nr. 31/2002, Legea nr. 217/2015 și Legea nr. 157/2018 erau arhisuficiente pentru a combate rasismul, antisemitismul sau negaționismul Holocaustului, conform standardelor Uniunii Europene.
"Statul" este al lor, strada este a noastră, lupta-i a Neamului împotriva asasinilor economici, Țara este a viitorimii Neamului Român. "
”Viitorul NU va fi a imperiilor mari ci a Neamurilor care-și păstrează: Unitatea, Principiile de Fundamentare, toate Proprietățile de Rang Național și integritatea Teritoriilor Străbune!”
"Tot ce aparține solului, subsolului și văzduhului României, aparțin DE DREPT, Neamului Român Suveran!"
Distribuiți materialele și abonați-vă la canalul nostru de Telegram:
500 de români pașnici, cu icoane în mâini, la Biserica Sfintei Cruci (Sfântul Vasile cel Mare) de la începutul Căii Victoriei pot anula parada l@bt din ajunul Rusaliilor.
500 prezenți, nu înainte de paradă, nici după, ci chiar în timpul ei, în calea ei, ora 16, sâmbătă. 500 atunci înseamnă cu mult mai mult decât chiar 10 000 înainte sau după.
500 atunci înseamnă un NU care chiar contează împotriva parteneriatelor civile și căsătoriilor între persoanele de același se@x, implicit împotriva adopțiilor de copii de către acestea.
A nu se înțelege că fac o critică celor care organizează marșuri, procesiuni, înainte sau după paradă, ideea este că în pofida acestui fapt paradele au continuat nestingherite de zeci de ani încoace, ba chiar au luat amploare, mai ales in preajma marilor sărbători creștine.
Niciodată nu am fost cu toții împreună. 500 într-un loc, chiar când se întâmplă blasfemia din ajunul Rusaliilor este prea mult? Este prea greu?
Altfel, la anul din nou se va întâmpla, nimeni nu o va interzice fără o reactie directă. Din nou și din nou, ne vom plânge dispersati, organizați înainte sau după, nu și în timpul desfășurării "paradei mândriei" de a fi în păcat iar până atunci, "parada" își va vota în parlament și propriile legi, mai ales că a prins curaj după "alegeri". Reacția noastră trebuie fie acum. Acum să "punem pumnul în pieptul furtunii", nu după!
Actualizare #1 / 7 Iunie 2025 5:00PM / Mihai Tîrnoveanu: Crezul — Mărturisirea de Credinţă.
Actualizare #1 / 8 Iunie 2025 3:00AM / Mihai Tîrnoveanu: Cu ajutorul lui Dumnezeu am putut să mărturisim credința ortodoxă, apartenența la valorile tradiționale chiar în timpul paradei lgbt.
Am fost 50 de creștini. Locul din fața Bisericii Sfintei Cruci (Sfântul Vasile cel Mare) era considerat perimetru interzis pentru noi, intrând în aria de grupare a participanților la paradă, înainte de a porni marșul.
Pentru a evita urcarea în dube a creștinilor de către jandarmi, am preferat să ne mutăm câțiva metri mai încolo, rămânând însă pe Calea Victoriei, traseul paradei. Am putut astfel să ne manifestăm pașnic, fără scandal, rostind rugăciuni si cântece religioase, îmbrățișând sau ridicând sfintele icoane direct în fața desfășurării "Bucharest Pride".
Dumnezeu să mă ierte dacă am greșit. Am făcut asta nu pentru că mie personal mi-ar fi fost frică de secția de poliție sau amenzi, nu am nicio problemă cu aceste "lucruri", ci pentru a evita să-i supun la așa ceva pe oamenii care m-au însoțit.
Am făcut asta și pentru a transmite tuturor creștinilor că se poate să avem o reacție de afirmare a valorilor noastre fără scene penibile, fără scandal, ci una demnă, nu înainte, nici după, ci chiar în locul și în timpul desfășurării acestor parade ale "mândriei" păcatului.
Faceți vă rog un exercițiu de imaginație, cum ar fi fost dacă măcar un sfert dintre participanții de ieri ai Marșului Normalității petrecut înaintea paradei lgbt și tot măcar un sfert din cei care vor participa astăzi la procesiunea de pe Calea Victoriei, ar fi fost cu noi, ÎN TIMPUL și ÎN ACELAȘI LOC cu parada lgbt!
Oameni buni, am fi fost 1000 de creștini la un loc, împreună, acolo și atunci când "arde", nu înainte și nici după ce arde! Și fiți convinși, că am fi putut opri focul.
Românii au rezistat și biruit în Istorie fiind în timpul neamului, fiind prezenți în fiecare secundă a acelui ceas. De ceva vreme suntem mai mereu într-un contra-timp, tot pe lângă, mai nicicând acolo, de parcă ar fi un blestem, de parcă sfidăm anapoda oricare logică și oricare firesc al lucrurilor.
Exact atunci când trebuie să facem ceva, nu facem și tot așa o ținem până când ultima generație care ar mai putea face ceva se va duce, murind natural, cu tot cu orgolii, minciună, lehamite, mândrie, trădare, deznădejde, prostie, control-sistem, ce tinde să devină sistemic.
Am certitudinea însă, adică Nădejdea, că după moartea noastră ca generație, cumva, Dumnezeu va rândui să răsară din nou instinctul național într-o altă generație. Nu știu cât timp va trece până atunci si cum va mai arăta România.
Poate totuși, prin marea milă a Domnului, nu vom muri, nu vom muri până când nu vom reuși noi, să transmitem firul neamului celor care vor veni. Să nu fim noi, cei care-l rup.
Cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!
După ce au validat Președintele FAKE care nu se pricepe la nimic, rânjind în hohote de fiecare dată când vrei să scoți de la el niște răspunsuri ( Oare de ce se comportă așa?), se aude tot mai des că nemernicii ăstia de sus insistă pentru ELIMINAREA ORELOR DE RELIGIE din școli, în scopul înlocuirii acestei discipline cu EDUCAȚIA SEXUALĂ ȘI CU PROPAGANDA LGBT.
PÂNĂ AICI! NU VOR AVEA ACORDUL NOSTRU PENTRU A NE DISTRUGE COPIII, AȘA CĂ NU-I LĂSĂM SĂ ÎȘI DUCĂ PLANUL PÂNĂ LA CAPĂT. 🏳️🌈❌️
Cum planul lor diavolicesc continuă, NOI (românii creștini care NU își doresc nebunia și anormalitatea din Vest în viețile copiilor lor) vom lua atitudine și ne vom prezenta în număr masiv în data de 7 iunie în Piața Victoriei începând cu ora 11.30.
PUTEM RENAȘTE CA POPOR DACĂ LE ARĂTĂM ACESTOR DERBEDEI CINE SUNTEM NOI!
Tot în aceeași zi, dar după ora 17.00, va avea loc PROTESTUL ANORMALITĂȚII și la câte sute de mii de Euro au băgat ambasadele lgbt-iste în acest manifest deochiat, fiți siguri că ăstia vor scoate în stradă peste 10000 de amețiți plătiți cu 100 lei/1 participant doar ca să fluture cu mândrie steagul curcubeului.
DAR TREBUIE SĂ LE ARĂTĂM TUTUROR ANORMALILOR CĂ NU POT FACE CEEA CE VOR CU COPIII NOȘTRI!
Iar dacă nu înțelegeți că LENEA, COMODITATEA și INDIFERENȚA se vor plăti cu vârf și îndesat dacă alegeți să stați acasă în astfel de momente când se dă o luptă pe viață și pe moarte pentru copiii români, atunci vă meritați soarta.
După ce vor introduce propaganda sexuală în scoli, urmează aprobarea căsătoriilor între persoanele de același sex și introducerea identității de gen în grădinițe și în școli, iar în final legalizarea PEDOFILIEI.
EU NU DORESC SĂ ÎMI LAS COPILUL SĂ TRĂIASCĂ ÎNTR-O SOCIETATE DEMENTĂ, AȘA CĂ ALEG SĂ LUPT PENTRU DREPTUL LUI DE A AVEA O VIAȚĂ NORMALĂ. NU VA FI SUFICIENT, AȘA CĂ E NEVOIE ȘI DE REACȚIA VOASTRĂ DIN LUMEA REALĂ DACĂ VREȚI SĂ LUPTĂM DE LA EGAL LA EGAL CU TOȚI PRĂDĂTORII SEXUALI CARE DORESC SĂ NE SUPUNĂ VOINȚA.
EU NU VREAU TRANSGENDERI, THERIANI ȘI PEDOFILI PE STRĂZI SAU ÎN ȘCOLI ȘI DE ACEEA AVEM OBLIGAȚIA SĂ IEȘIM CU MIILE ÎN ACEASTĂ SÂMBĂTĂ CA SĂ STRIGĂM ÎNTR-O SINGURĂ VOCE:
FAMILIA CREȘTINĂ,
E SOLUȚIA DIVINĂ!
NE VEDEM PE 7 IUNIE LA ORA 11.30 ÎN PIAȚA VICTORIEI!
Vă vor smulge din case, cu bocancii pe uși și hârtii mincinoase. Nimeni nu va veni să vă apere, căci frica a înlocuit curajul, iar lașitatea s-a făcut normă. Veți privi cum vă calcă-n picioare și nu veți scoate un cuvânt. Când va veni timpul, va fi prea târziu să mai strigați „Doamne ajută!”, dacă astăzi L-ați vândut pentru confort, tăcere și telecomandă.
Gunoaiele politice care batjocoresc Țara nu sunt altceva decât slugi spurcate ale întunericului. Sunt torționarii de altădată, îmbrăcați în costume scumpe, cu nume noi, dar suflet de fiară. Predoiu, urmașul (prin fapte, părerea mea) ticălosului Vișinescu, vine cu „legea în mână” să sugrume libertatea. Ei nu apără dreptatea, ei apără lanțurile, pregătesc din umbră cătușele pentru libertatea fiecăruia dintre noi.
România nu mai este o țară liberă. Este o închisoare cu garduri invizibile, în care poliția politică, mascată sub uniforme și legi strâmbe, îți supraveghează fiecare pas. Ți-au îngrădit dreptul la viață liberă, la cuvânt, la demnitate, până când te vor vedea târându-te în genunchi, fără vlagă, fără speranță.
Și voi? Ce faceți? Dați sfaturi de pe canapea? Ne-am transformat într-un neam de „filozofi” și „strategi” de weekend, care îndeamnă la nimic și nu face nimic. Vorbim, comentăm, criticăm, dar nu mișcăm un deget. În timp ce noi dormim, forțele de represiune se organizează. Ne-au înconjurat. Ne monitorizează. Ne notează. Ne pun etichete.
Poliția politică a renașterii roșii vă monitorizează ca niște hiene flămânde. Sunteți deja în dosare, în fișiere, în algoritmi. Vi se numără pașii, cuvintele, gândurile. Orice suflare creștină, orice gest românesc, e considerat pericol. Să nu credeți că veți fi cruțați. Vă vor înjosi, până vă vor vedea în genunchi, nu în fața lui Hristos, ci în fața idolilor lor: bani, putere, control.
Vă dați rotunzi la mese pline de nimic, trântiți „strategii” din fotolii, în timp ce neamul e pe cruce. Sunteți înțelepți în vorbe și orbi în fapte. Un popor de „specialiști” în nimic, care îndeamnă la tăcere, la acceptare, la așteptare. Ce să mai așteptăm? Să ne ia pe toți?
Turnătorii de ieri sunt eroii lor de azi.Se vor turna frate pe frate, copil pe părinte, bunic pe nepot, pentru o iluzie de libertate. Pentru o promisiune goală. Pentru o firimitură de la masa stăpânilor lumii.
Suntem sclavii unei conduceri PRĂDĂTOARE, care servește interese străine sub masca „statului român”. O clică masonică, ascunsă în spatele instituțiilor noastre, care controlează totul cu acordul tăcut al fiecăruia dintre noi. Tăcerea voastră este crima lor. Liniștea voastră este victoria lor.
Și tot ce ne-a mai rămas este blestemata iluzie că „merge și așa”, că „nu e treaba mea”, că „știu eu cum se salvează România”.
Am ajuns sclavi pe pământul strămoșilor noștri. Prin vânzarea conducătorilor și tăcerea noastră, ne-am predat singuri. Ne-au furat pământul, aurul, pădurile, copiii, credința, istoria. Ne-au îmbrăcat în zdrențe europene și ne-au făcut să uităm că suntem fiii României și ai lui Hristos.
Nu vă lepădați de Hristos, căci fără El vom fi pierduți. Luați exemplul celor care au murit în tranșee, în temnițe, pe baricade. Înaintașii noștri n-au așteptat ordine, n-au cerut voie să fie demni.
Nu vă lepădați de Hristos! Nu vă rușinați de tricolor! Țineți-vă drept, căci sfinții și eroii noștri nu s-au târât niciodată! Au murit cu capul sus, în temnițe, în munți, în tranșee, cu rugăciunea în inimă și sabia în mână.
Acest „stat român” nu e al nostru. Este o creatură masonică(tot părerea mea), o organizație a răului cu mască legală. Ei conduc nu prin sabie, ci prin manipulare, prin minciună, prin frică. Un război nedeclarat, dar cumplit, e în desfășurare, nu doar împotriva noastră, ci împotriva sufletului românesc, împotriva lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Suntem într-un război nedeclarat. Războiul sufletului, al adevărului, al ființei noastre. Nu cu tancuri și gloanțe, ci cu minciuni, control, dezbinare și frică.
Trezirea nu vine din like-uri și comentarii. Vine din curaj. Vine din verticalitate. Vine din acțiune.
Când un guvern își conduce poporul către ruină prin toate mijloacele, răzvrătirea fiecărui membru al acestui popor devine nu un drept, ci o datorie. Dreptul oamenilor primează asupra dreptului statului.
Actualizare #2 / 2 Iunie 2025: Contul de FB. al Danielei Ciută din Carei a fost șters. La fel și contul Ilie Ciută. Ei sunt simbolul rezistenței românești de pe granița de vest cu Ungaria.
Mai întâi au fost luați „cu frumosul”, li s-au promis avantaje, nu au cedat. Apoi au fost târâți în procese si-au fost amenințați în repetate rânduri cu moartea. Nu au cedat. S-a încercat izolarea lor. Nu au cedat. Au continuat să vorbească, să scrie și mai ales au continuat organizarea evenimentelor românești din zona Carei, a sentimentului național din toate satele românești din jur. Lucru foarte grav! De aceea vocea lor trebuie stinsă, interzisă! Pentru ca rezistența să cedeze. Dar nu va ceda, ci se va întări, căli și multiplica, pentru că alte voci vor prelua mesajul lor:
„Libertatea de exprimare garantată de Constituția României nu este respectată în România după instalarea noii conduceri, fapt ce le dovedește intențiile. Gruparea de la Cluj a primit întăriri. Am primit amenințări cu moartea în direct pe pagina de Facebook, mi s-a furat pagina de ziar Buletin de Carei dar pentru că sunt român nu a intervenit nici justiția și nici alte organe. Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă un maghiar sau alt minoritar din echipa de conducere a țării ar fi primit amenințări cu moartea. Sau dacă i s-ar fi șters contul de Facebook…pornea o victimizare mai ceva ca cea iscată la bătaia dintre doi băieți de la Cluj. Când e vorba de români se acceptă discriminarea, amenințarea cu moartea sau ștergerea conturilor și suprimarea libertății de exprimare. — Daniela Ciută, nativ careian, urmaș de român persecutat etnic și expulzat în 1940”.
Actualizare #1 / 1 Iunie 2025: Steagurile triumfătoare ale românilor la Valea Uzului!
Articolul inițial / 31 Mai 2025: Hristos S-a înălțat! Printre ape învolburate am ajuns la Valea Uzului. Am pus cruci de stejar în locul celor rupte. Mulțumim lui Dumnezeu! →:
📜 Am mușcat cu toții din țărâna frângerilor, dar, să nu ne îndoim, căci Hristos s-a înălțat! Pe 1 iunie, la Valea Uzului!
Nu am în mâini nici furcă nici topor, dar am ceva mai tare: o lopată ce sapă în pământ să ridic o cruce pentru un erou.
Dar până unde "am voie" să mă duc în adânc, să nu se mai dărâme o statuie, un cimitir sau să nu fac 10 ani pușcărie? Până unde am dreptul la Istorie, la câte milenii, secole, ani? Nu ai voie să sapi nicăieri române, nu-ți este permis dreptul la timpul neamului tău, ni se spune, căci nu se știe de unde și ce ideal periculos poți scoate la suprafață dintr-un pământ! Acest ideal din adâncuri contează! Acest ideal trebuie să înfrângă starea actuală de deziluzie generală din zona noastră. Mi s-a spus că duminică la Valea Uzului nu va veni lumea, că oamenii sunt dezamăgiți, că frica și sistemul au învins. Că nu se mai poate face nimic, că totul este degeaba. Să ții o flacără vie nu este în zadar. Să ții în picioare o cruce nu este în zadar, căci te vei mântui. Să nu trădezi nu este în zadar, căci te vei putea uita fără să clipești în oglinda dimineții tale. Atunci când lumea se predă în fața vremurilor, dar tu personal urci până-n creierii munților pentru un cimitir de eroi, înseamnă că ai învins deznădejdea, că ești biruitor. Înseamnă că ti-ai privit inamicul în față fără să clipești, înseamnă că nu te poate îndoi.
De 1 iunie trecem munții spre Valea Uzului.
Întreaga acțiune pentru cinstirea eroilor poate fi sprijinită prin fondurile în contul RO62BRDE080SV52855930800, Asociația Calea Neamului. Sunt costuri inevitabile, sunt eforturi financiare și de timp pe care nu le putem suporta singuri. Suntem oameni simpli care în așa zisul timp liber dintre locul de muncă si familie se străduiesc să fie prezenți într-un ideal. Singuri, am putea eventual vorbi de unii singuri; împreună cu voi, cei care credeți în faptele și cuvintele noastre suntem pagină de istorie românească, așa cum am mai dat dovadă până acum.
✝️ Cu Dumnezeu înainte - pentru biruința Neamului Românesc❗
❤️ Mihai Tîrnoveanu: Hristos a înviat, dragi prieteni! Sărbători cu bine, pace și Nădejde❗ → Avem rădăcini tari ca pietrele și vii ca apa în acest pământ. Avem Sfinți, Eroi, Martiri, Voievozi și Luptători care ne-au dăruit cărțile noastre de identitate, altele nici nu dorim. Avem nume si prenume de români si creștini. Avem în ochi demnitate și libertate în inimi un steag tricolor și-un gând: să fii român este uneori greu, dar întotdeauna atât de frumos!
Omul este ființă creată după chipul lui Dumnezeu.
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ