O fotografie rară care surprinde un cuplu de țărani români din Basarabia, realizată în jurul anului 1860.
Într-un decor simplu de atelier, aceștia stau nemișcați în fața obiectivului, purtând cu ei întreaga greutate a unui trai aspru.
Bărbatul, cu o căciulă și un cojoc uzat, pare rupt din pământul pe care l-a muncit întreaga viață. Femeia are o expresie serioasă și ține în brațe un prunc înfășat.
Fotografia a fost realizată la doar câteva decenii după anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist (1812), un moment de cotitură în istoria românilor din stânga Prutului.
În această perioadă, administrația rusă începe un proces treptat de deznaționalizare, în care limba română este restrânsă din școli, biserică și viața publică, iar elitele locale sunt marginalizate sau rusificate.
Cu toate acestea, țărănimea basarabeană – temelia rezistenței identitare – își păstrează cu încăpăținare limba, portul și datinile, asemenea copacilor seculari ale căror rădăcini se împletesc adânc în glia strămoșească.
💖 „Ţăranul basarabean, care şi-a păstrat mentalitatea sa naţională şi limba, a făcut primul pas temeinic pentru reîntregirea neamului românesc” - Ţărănimea şi biserica – piloni ai apărării identităţii româneşti în Basarabia — Ioan C. POPA: Una dintre întrebările care se pun frecvent la 200 de ani de la raptul Basarabiei din 1812 este aceasta: cum a reuşit totuşi populaţia majoritară din teritoriul dintre Prut şi Nistru să-şi păstreze identitatea românească, adică limba, obiceiurile, datinile şi tradiţiile specifice şi, poate mai presus de toate, conştiinţa unităţii de neam, sentimentul profund al apartenenţei la spaţiul spiritualităţii româneşti? Răspunsul nu este simplu. Urmărind meandrele istoriei, doi factori ne apar astăzi ca având un rol determinant: ţărănimea şi biserica strămoşească.
📜 Se urcă Basarabia pe cruce – Portrete -Mama Blondina → / Mama Blondina a fost o femeie cu o sensibilitate deosebită. Numele ei vine de la Sfânta Muceniță Blandina. În însemnările ei nu se sfiește să spună de câte ori a plâns, de câte ori s-a temut, de câte ori a încercat-o deznădejdea. Dar, de fiecare dată, a biruit credința că Dumnezeu o va ajuta, ceea ce s-a și întâmplat. Și astfel, înfricoșătorul cuptor al suferințelor nu i-a știrbit nimic din bunătatea, jertfelnicia, credința, dragostea de oameni, de neam, de Dumnezeu, ci, din contră, i-a fost prilej de întărire în tot ce este bun și sfânt. În Siberia i s-a dat la un moment dat un post de răspundere pe motiv că ea nu va fura, deoarece e româncă și creștină.
🗺️ Invazia RUSĂ în Țările Române din 1853 și contrareacția: Unirea Principatelor sub Cuza, în 1859. / Istoria ne arată că încă de pe vremea impetuoasei țarine Ecaterina cea Mare a Rusiei (1729 -1796), dar chiar și înaintea ei, teritoriile locuite de români au fost grav afectate de poftele expansioniste rusești. Începănd cu anul 1739 și până azi, țările române au suferit nu mai puțin de 12 invazii rusești. Iar aceste invazii au însemnat de fiecare dată jaf, distrugeri, crime și violuri. În Războiul Crimeii 1853 – 1856, Rusia a invadat pentru a 9-a oară teritoriile românești, dar, ca urmare a înfrângerii sale în fața Marii Britanie, a celui de-al doilea Imperiu Francez, al Regatului Sardiniei și Imperiulului Otoman, rușii s-au văzut nevoiți să restituie principatului Moldova sudul Basarabiei. De asemenea, nu greșim când afirmăm că înfrângerea Rusiei în războiul Crimeei a creat după numai câțiva ani condiții favorabile pentru unificarea Principatelor Române sub Cuza, în 1859.
😢 Povesta unui deporat din Basarabia
✝️ Sfânta din Basarabia - Viața și minunile Sfintei Fericite Agafia de la Cușelăuca
