O reprezentare a scenei Nașterii Domnului, realizată din cârpe și expusă în Piața Mare din Bruxelles, a stârnit un val de reacții negative, consternare și chiar o petiție inițiată de un partid de dreapta.

De la inaugurarea sa de vineri, în centrul turistic al Bruxelles-ului, reprezentarea scenei biblice a stârnit un val de critici virulente, preluate inclusiv în Franța și care vizează în special absența chipurilor, interpretată drept o "desfigurare" a religiei creștine, dar și a culturii occidentale.

Comentariul Ortodoxia.RO: Acestă reprezentare blasfemiatoare a Nașterii Domnului face parte din categoria "artei triviale cu dinadinsul" și nu are nimic de-a face cu tradiția și adevărul istoric, religios și cultural:

• 💥 Blasfemie: Zelenski i-a dăruit pontifului o "icoană" cu vid în locul Pruncului Iisus →
  

• 🏴 Blasfemie în postul Paștelui pe scena Teatrului Național din București: Regizorul Botond Nagy pune în scenă o piesă ofensatoare la adresa sentimentelor religioase și simbolurilor creștine ale românilor / VIDE⭕ / ACTUALIZARE →
  

Arta, în esență — și în mod special arta religioasă — trebuie să înalțe, să transmită sens, să pună în valoare ceea ce reprezintă — nu să reducă totul la o imagine improvizată, lipsită de reverență și fără chip. În acest context, aducem aminte poezia "O OM, CE MARI RĂSPUNDERI AI" scrisă de poetul Traian Dorz — care practic, spune și explică tot:

O OM, CE MARI RĂSPUNDERI AI Traian Dorz

O om, ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii-o dai,
căci ea mereu spre iad sau rai
pe mulţi o să-i îndrume!

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta, în toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus… şi-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odată.

Ai spus o vorbă! Vorba ta,
mergând din gură în gură,
va veseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va-ntina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt! Cuvântul scris
e-un leac sau o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare! Viersul tău
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrău,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine.

Arăţi o cale! Calea ta
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea,
va prăbuşi sau va-nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă! Viaţa ta
e una, numai una,
oricum ţi-ar fi, tu nu uita:
cum ţi-o trăieşti, vei câştiga
ori fericire-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!…

O om, ce mari răspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.

O, nu uita!… Fii credincios,
cu grijă şi cu teamă!
Să laşi în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos!
Căci pentru toate, ne-ndoios,
odată vei da seamă!…

Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. III, Cernerea