ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Taine și Minuni

Taine și Minuni

🩸În Biserica Sfântului Duh a Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Luga, Transcarpatia, pe care activiștii schismatici și greco-catolicii au încercat să o captureze, din icoana Maicii Domnului "Potirul nesecat" a curs mir

- Posted in Taine și Minuni by

enter image description here

În Biserica Sfântului Duh a Bisericii Ortodoxe Ucrainene din satul Luh, regiunea Transcarpatia, după o încercare nereușită de a pune mâna pe altar, din icoana Maicii Domnului "Potirul inepuizabil" a început să curgă mir. Acest lucru a fost raportat la UJO de către rectorul bisericii, protopopul Vladimir Legach.

Preotul a spus că pe icoana de tip frescă pictată pe peretele Bisericii a apărut mir roșu.

El a menționat, de asemenea, că enoriașii și clerul Bisericii Ortodoxe Ucrainene au observat primele picături pe icoană pe 2 septembrie 2023, în timpul unei încercări de a ocupa biserica.

Fotografiile arată că mirul a apărut pe fețele Maicii Domnului și ale Pruncului Iisus Hristos.

Potrivit Părintelui Vladimir, pelerinii din satele învecinate au început deja să vină la biserică pentru a se ruga în fața imaginii izvorâtoare de mir.

După cum s-a raportat, enoriașii Bisericii Ortodoxe Ucrainene și-au apărat biserica de jefuitorii din Luga.

enter image description here

✝️ Această minune s-a petrecut pe 21.06.2020 în Biserica Sfinților Isidor de pe dealul Lycabett lângă Atena.

- Posted in Taine și Minuni by

Prin rugăciunile părintelui Dimitris, după ce a aplicat Sfânta Cruce unei fete cu handicap care nu putea să meargă, aceasta s-a ridicat și a mers așa cum se vede în filmuleț. Potrivit mărturiilor a sute de credincioși în această zi mulți au primit vindecări, inclusiv cei cu boli grave. Slavă Lui DUMNEZEU pentru toate!

☦️ Acestă filmare a fost făcută de o femeie, Linda, care a ajuns recent în Spitalul Militar Vishnevsky din Rusia, în secția de terapie intensivă. →

- Posted in Taine și Minuni by

Acestă filmare a fost făcută de o femeie, Linda, care a ajuns recent în Spitalul Militar Vishnevsky din Rusia, în secția de terapie intensivă.

☦️ Acestă filmare a fost făcută de o femeie, Linda, care a ajuns recent în Spitalul Militar Vishnevsky din Rusia, în secția de terapie intensivă.

În acest spital sunt o mulțime de tineri, răniți, sunt aduși din locurile de operațiuni militare.

În urmă cu o lună, medicii au luptat pentru viața unui astfel de tânăr pentru o perioadă foarte lungă de timp, dar de data aceasta nu a existat niciun miracol. A murit pe masa de operație. La momentul morții sale, Maica Domnului era imprimată pe toate ușile de sticlă care duceau de la etajul I până la etajul al șaselea către sala de terapie intensivă.

Este imposibil să ștergi imaginea, este în interiorul sticlei. Ea este diferită peste tot, dar peste tot Maica Domnului este imediat identificată.

Atât Patriarhul, cât și Starețul Ilie au venit la spital pentru a-l privi. Starețul Ilie a spus:

— Da, a venit, l-a luat ca să nu sufere ... Și acești băieți răniți merg pe coridoarele spitalului sub supravegherea Maicii Domnului. ☦

Sursa: https://www.facebook.com/100004310973990/videos/3580359422250005/

✝️ Sfântul Atanasie din Paros: Papistașii să vină la Ortodoxie prin Botezul Ortodox, nu prin Mirungere!

- Posted in Taine și Minuni by

PAPISTAȘII SĂ VINĂ LA ORTODOXIE PRIN BOTEZUL ORTODOX, NU PRIN MIRUNGERE!

Botez Ortodox

"Vai de papistașii iubitori de inovații împotriva adevărului! În ce stare de rătăcire au ajuns, încălcând Botezul cel dumnezeiesc cu adevărat, sfânt și apostolic, și născocind vărsarea puținei ape doar pe creștet sau stropirea pe frunte cu peri de porc, încât negreșit sunt nebotezați, precum se și mărturisește despre ei. Deci cine ar putea spune că nu trebuie să se boteze cei nicidecum botezați, cei care vin din "Biserica catolică"? Fără îndoială, nimeni care nu și-a pierdut mintea și judecata. Iată de ce trebuie să se boteze negreșit, chiar dacă unii, mișcați mai curând de patimă decât de neștiință, voiesc încă și acum să se împotrivească, punând înainte rânduiala potrivit căreia cei care se întorc (la Ortodoxie) dintre latini pot fi primiți doar prin mirungere." - Sfântul Atanasie din Paros, Străjerii Ortodoxiei.

❤️ Studentul sârb Petru Restovich din Belgrad, ateu și nebotezat până la vârsta de 19 ani, a ajuns să creadă în Dumnezeu și și-a dorit să fie botezat în mănăstirea sârbă Hilandar din muntele Athos.

- Posted in Taine și Minuni by

Studentul sârb Petru Restovich din Belgrad, ateu și nebotezat până la vârsta de 19 ani, a ajuns să creadă în Dumnezeu și și-a dorit să fie botezat în mănăstirea sârbă Hilandar din muntele Athos.

În timp ce se săvârșea Taina Sfântului Botez, un prieten la fotografiat. În acel moment, Dumnezeu a îngăduit să vadă ceva din Harul invizibil al Tainei Sfântului Botez.

Acest lucru a fost evident când fotografiile au fost tipărite.

Toată lumea a observat cu surprindere și înfricoșare sfântă că pe capul neofitului stă un porumbel alb (vezi imaginea de mai sus).

Emoțiile lui Petru când a văzut fotografia au fost de nedescris. Acest eveniment a avut loc în anul 1980 în Mănăstirea Hilandar de pe Muntele Athos.

👀 În fiecare an la data de 13 iulie locuitorii insulei Corfu sărbătoresc prima minune săvârșită de către Sfântul Ierarh Spiridon în Corfu.

- Posted in Taine și Minuni by

În 1456, la 3 ani de la căderea Constantinopolului, sfintele moaște ale Sf. Spiridon au fost aduse pe insula Corfu.

3-iulie-prima-minune-savarsita-de-Sf-Ier-Spiridon-in-Corfu

Un băiat orb, cu o credință mare, pe nume Thedoros, a mers pe jos pentru a se închina la Sfântul Spiridon.

În momentul în care s-a atins de sfintele moaște a început să vadă.

Aceasta și este esența minunilor, să crezi cu toată ființa, fără îndoială și minunea cu siguranță din Mila lui Dumnezeu se va produce.

Sfinte Ierarh Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

✝️ Sfânta din Basarabia - Viața și minunile Sfintei Fericite Agafia de la Cușelăuca

- Posted in Taine și Minuni by

Moaştele Fericitei Agafia (Maranciuc), trecută la cele veşnice în anul 1873, se află la Mănăstirea Cuşelăuca, într-o raclă frumos împodobită. După mai mulți ani de cercetări a vieții acestei sfinte bineplăcute Domnului, în 2016, în ziua pomenirii Sf. Binecredincios Ștefan cel Mare, maicile de la Cuşelăuca, au primit o veste bună din partea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir – canonizarea Fericitei Maicii noastre Agafia.

Sfânta Agafia

În cadrul ședinței Sfântului Sinod din 15.07.2016, în urma raportului PS Pancratie, Episcop de Troițk, Președintele Comisiei Sinodale pentru Canonizarea Sfinților, la cererea ÎPS Mitropolit Vladimir și a Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, au fost luate în unanimitate următoarele decizii: Extras din Condica № 68 – Canonizarea ascultătoarei Agafia Maranciuc (1819-1843) de la mănăstirea Cușelăuca. Ziua de pomenire a ascultătoarei Agafia Maranciuc a fost stabilită ziua trecerei sale la cele veșnice 9 (22) iunie.

Cuvioasa Agafia, cum îi spun surorile de la Cușelăuca, s-a născut în 1819 în satul Păsățel, în Moldova dintre Bug și Nistru, în familia creștinilor Ioan și Eudochia Maranciuc. Soții Maranciuc duceau o viață creștinească deosebită și mergeau des la locurile sfinte, având o evlavie aparte pentru sfinții din Lavra Peșterilor din Kiev. Micuța Agafia își ruga părinții cu lacrimi în ochi să o ia cu ei la locurile sfinte din Kiev, dar părinții, cunoscând greutățile drumurilor, lăsau copila acasă în grija celor apropiați. Trebuie să ținem cont că, pe acele timpuri, cea mai mare parte a pelerinajului se făcea pe jos și un copil mic era o povară pentru drumeți.

Odată soții Maranciuc au pornit spre Lavra Peșterilor lăsând-o pe micuța Agafia în supravegherea rudelor. Nu puteau ști de ce fapte minunate în ochii lui Dumnezeu este în stare un copil, inima căruia s-a aprins de dorul de a se apropia de moaștele sfinților de la Kiev. La câteva zile după plecarea părinților, micuța Agafia se pornește în pelerinaj spre Kiev, gândind că poate ajunge și singură acolo. Însă Domnul i-a pregătit altă cale. Fiind în drum spre Lavra, în întunericul nopții, copila cade într-o fântână pustie și adâncă, traumatându-și grav ambele picioare. Acest accident i-a pecetluit viața de mai departe pentru că ea, chiar după ce a fost găsită, a fost nevoită să stea la pat. În această fântână copila a petrecut trei ani, fiind mângâiată și întărită de Dumnezeu și de îngeri, care au hrănit-o cu mană cerească, potrivit unor mărturii.

La întoarcerea lor din Kiev, părinții au suferit mult prin pierderea fiicei dragi și au plâns-o ca pe o decedată. Iar milostivul Dumnezeu, căutand la suferințele micuței Agafia și la neliniștea părinților ei, s-a îndurat de ei și le-a pregătit o mare bucurie și binecuvântare.

În locurile acelea pământul era foarte roditor, iar pașunile erau acoperite cu o iarbă mustoasă. Nu departe de fântână părăsită, în care petrecea în chip minunat micuța Agafia, își păștea turmele un baci pe nume Dimitriu, care se deosebea de alții prin bunătatea sufletească. Odată, pe când își ducea turma în câmpie, fetița a început a canta psalmi. Baciul a auzit o melodie îngerească ce venea din fântână. Astfel a fost descoperită Agafia. Baciul a scos-o din fântână și a dat de veste părinților. Suferinda Agafia mărturisea mai târziu că, în tot acest timp, cât a stat în fântână, veneau la ea doi porumbei care o hrăneau și o încălzeau. Părinții, văzând că ea nu poate să meargă, au pus-o într-un cărucior și au dus-o acasă.

Binecuvântarea Sfântului Munte

Așa a ajuns Agafia în casa părintească unde s-a bucurat de purtarea de grijă și dragostea apropiaților săi. Însă în viața fetiței au survenit schimbări: copila vorbăreață și prietenoasă de odinioară s-a scufundat într-o tăcere profundă, petrecând tot timpul în rugăciuni. În această tăcere neînțeleasă a petrecut Agafia câțiva ani, suferind dureri și boli. Dar prin această tăcere, suferință și răbdare, a învrednicit-o Dumnezeu de darul facerii de minuni. La patul ei de boală se adunau mulți nenorociți și sărmani, iar Agafia, cu sfatul și rugăciunile sale curate, le ușura tuturor suferințele. La patul ei din casa părintească a fost vizitată și de către doi călugări atoniți. După mai multe discuții, călugării i-au dăruit Agafiei, ca semn de binecuvântare a Muntelui Sfânt, o Evanghelie, de care ea nu s-a despărțit niciodată.

“Destăinuiți Domnului jalea voastră și El vă va hrăni!”

În satul Păsățel, unde locuia Agafia, trăiau și credincioșii Vasile și Xenia, care creșteau și educau în dreaptă credință ortodoxă 12 copii. Aveau o gospodărie nu prea mare, o bucată de pământ și o văcuță cu laptele căreia se hrănea toată familia. Însă dușmanul neamului omenesc, necuratul, i-a suflat unui om pe nume Artenie să le fure văcuța. Pierderea și scârba care s-a abătut asupra familiei lui Vasile și Xenia i-a dus la casa Agafiei, care i-a liniștit cu cuvintele: “Destăinuiți Domnului jalea voastră și el vă va hrăni!” Astfel povatuindu-i si incredintindu-i despre mila fara de margini a lui Dumnezeu, Cuvioasa Agafia i-a trimis acasa, iar ei au inceput sa se roage inflacarat. In acea noapte raufacatorul Artenie a visat un vis infricosator: parca el cazuse intr-o groapa adanca, intunecoasa, de unde in zadar incerca sa iasa. Dupa multe si zadarnice staruinte Artenie a observat la marginea gropii pe Agafia, care intinzandu-i mana il ajuta sa iasa spunandu-i: “Intoarce ce ai furat!”. Dupa aceasta ea a disparut. Artenie s-a trezit plin de sudoare rece si tremurand de frica. In acea dimineata el a intors vacuta furata si, regretand cele facute,si-a petrecut restul vietii in rugaciuni si posturi.

Casa parintilor unde locuia Agafia era pentru multi loc de mangaiere si intarire in credinta. Multi aduceau cadouri bogate in semn de recunostinta si multumire pentru rugaciunile ei, prin care Domnul cel multmilostiv ii vindeca pe cei bolnavi, le dadea grai celor muti, intorcea vederea orbilor, intorcea auzul surzilor, ii linistea pe toti care erau pomeniti de cuvioasa in rugaciunile sale. Insa n-a fost in pronia dumnezeiasca ca acea casa in care locuia Agafia impreuna cu parintii sai sa ramana un adapost pentru cei ce cautau liniște sufletească: Maica Domnului i-a poruncit în vis să se instaleze în cea mai săraca mănăstire din Basarabia – Mănăstirea Cușelăuca.

42 de ani in manastire la pat

Venind la Cuselauca, Agafia a continuat sa faca fapte vrednice de credinta, ajutand oamenii, indrumandu-i si rugandu-se pentru ei. Vestea despre binefacerile ei s-a raspindit si la manastire au inceput a veni oameni nu doar din localitatile apropiate, dar si din locuri mai indepartate. Crestinii care veneau din toate partile la Agafia aduceau diferite daruri si contribuiau la dezvoltarea manastirii. Au aparut noi constructii, s-a marit numarul personalului, s-a intarit o pravila mai aspra la manastire. Chilia saraca a Agafiei adapostea si acum oameni cu diferite nevoi si suferinte. Intre cei care ii paseau adeseori pragul cu fel de fel de trebuinte se numara si o diaconita, careia Agafia i-a prevestit ca, dupa trecerea ei din viata va deveni stareta in aceasta manastire. Dupa acea discutie Agafia i-a daruit sotiei diaconului metanii calugaresti ceea ce era si un semn de schimbare a vietii si de conformare nevointelor monahale.

Agafia a trait in manastire 42 de ani, timp in care nu s-a ridicat nicodata din pat din cauza bolii, n-a schimbat legea calugareasca si a servit drept exemplu tuturor maicilor din manastire. Ea a suferit si boli si amarul vietii, si alte greutati, pentru care a fost inzestrata de Dumnezeu cu darul inaintevederii. Ea a prevăzut înflorirea și apoi decăderea vieții mănăstirii, ceea ce s-a și întâmplat în anii prigoanei comuniste, când miliția sovietică a închis bisericile, a naționalizat pamânturile mănăstirești, iar pe maicuțe le-au pus să lucreze în colhoz.

În ultimele luni ale vietii sale, Cuvioasa Agafia discuta mult cu egumena si cu surorile manastirii, indemnindu-i pe toti sa-si duca crucea vietii cu liniste si pocainta. Pe unii crestini îi certa rău, apoi îi linistea si le promitea rugaciunile ei. La 9 iunie 1873 Agafia s-a impartasit cu Sfintele Taine si si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului. Martorii istorisesc ca dupa ce a primit Sfanta Impartasanie fata Agafiei lumina cu o lumina neobisnuita.

Putin dupa adormirea ei, sotia diaconului careia i-a vorbit suferinda, s-a calugarit in manastirea Cuselauca, unde a construit o bisericuta si a sapat o fantana care au ajuns pina in zilele noastre. Surorile manastirii folosesc apa din aceasta fantana pentru pregatirea hranii. Se spune ca, pe langa gustul deosebit de placut apa are si calitatea de a vindeca durerile de cap si alte boli. Potrivit traditiei, Agafia inainte de trecerea sa din viata a promis ca nu va parasi manastirea si va da ajutor celor care se roaga ei, ceea ce se confirma prin multele minuni care se intampla la mormintul ei.

Mare apărătoare a mănăstirii

Monahia Elpidea Grosu spune că în anul 1940, cînd au plecat autorităţile româneşti din Basarabia, o mare parte din basarabeni au trecut odată cu ei Prutul. De această tulburare nu a fost ferită nici Mănăstirea Cuşelăuca. „Cînd am văzut ce se făcea, m-am dus să mă închin la mormîntul Fericitei Agafia. Rugîndu-mă ca să-mi arate printr-un semn oarecare ce să fac şi eu”, spune măicuţa. „În noaptea aceea m-am visat la mormîntul Fericitei Agafia şi cu lacrimi mă închinam, apoi aplecandu-mă să iau puţină ţărînă mi s-a părut că am atins mîinile Fericitei Agafia.

Speriindu-mă, am tras mîna înapoi, am zăbovit puţin la mormînt şi ridicînd capul, am văzut cum un sobor de preoţi ducea racla cu moaştele Fericitei Agafia de la cimitir în Biserica Mănăstirii şi era atît de multă lume cu lumînări aprinse că abia se mai vedeau preoţii care duceau racla. A doua zi, am spus această vedenie tuturor maicilor, iar stareţa a zis că nici o maică sau soră să nu părăsească mănăstirea, nădăjduind că Maica Domnului şi Fericita Agafia ne vor ocroti. Toate maicile şi surorile au ascultat cuvîntul stareţei şi nu au plecat. O minune a fost că s-a mărit personalul mănăstirii”, povesteşte monahia Elpidea Grosu.

Monahia Melitina Boico mărturiseşte că pe timpul celui de-al doilea război mondial, prin 1944, s-au dat lupte în preajma mănăstirii. Într-o parte de mănăstire era armata rusească, iar în cealaltă – nemţească. „Erau mari bătăliile între ei şi noi am intrat de frică în biserică şi nu am ieşit trei zile, rugîndu-ne cu post şi rugăciune ca să ne păzească Mantuitorul Hristos şi Maica sa de gloanţele ce zburau dintr-o parte în cealaltă. Cînd am ieşit din biserică, împreună cu toate maicile ne-am dus să ne rugăm la mormîntul Fericitei Agafia, apoi fiecare a plecat pe la chilia sa. Şi în noaptea aceea am avut un vis cum la mormîntul Agafiei era o femeie îmbrăcată în haine călugăreşti, avînd un toiag în mînă şi lîngă picioarele ei un lanţ de fier. Văzand-o, am întrebat-o: ,,-Cine eşti?”, ea mi-a răspuns că este Fericita Agafia, apoi am mai întrebat-o ,,-De ce ai toiag în mînă?”, că doar nu a fost stareţă, şi lanţul de fier lîngă picioarele ei. Atunci ea mi-a răspuns că: ,,-Toiagul este arma cu care ne păzeşte de vrăjmaşii care vor să intre în mănăstire, iar cu lanţul de fier le leagă picioarele ca să nu poată merge”. Şi după ce mi-a spus toate acestea a dispărut. A doua zi am plecat la Biserică mai de dimineaţă ca să reuşesc să spun maicilor toate cîte am văzut noaptea trecută în somn. La auzul vorbelor mele maicile s-au bucurat foarte mult că Fericita Agafia cu atîta dragoste păzeşte această mănăstire. Şi e adevărat că tot timpul războiului sfîntul lăcaş nu a fost atins de vre-un atac sau altceva ce ar fi putut să vătămeze mănăstirea”, mărturiseşte monahia Melitina Boico.

Fericita Agafia - izbăvitoare de cancer

O femeie cu numele Maria din satul Găuzeni, jud. Orhei, spune că în iarna anului 2001 s-a îmbolnăvit şi nu mai putea merge din cauza durerilor pe care le avea la piciorul drept. Văzînd că starea sănătăţii se agrava, a plecat la medici pentru a se consulta. I s-a pus diagnosticul de cancer, iar pentru soluţionarea problemei era necesară o intervenţie chirurgicală la Institutul Oncologic de la Chişinău. Auzind de rezultatul pe care i l-au pus medicii s-a întristat foarte mult, crezand că în timpul apropiat va muri. Atunci rudele acestei bolnave au zis că numai cu ajutorul lui Dumnezeu se va izbăvi de această boală grea şi au hotărat să vină la Mănăstirea Cuşelăuca, auzind de minunile care se fac cu ţărîna, apa şi uleiul din candela Fericitei Agafia. Aici, au spus marele necaz al rudei lor, stareţei şi duhovnicului şi au dat 40 proscomidii pentru bolnava Maria, luînd totodată şi ţărână, apă şi ulei din candelele Fericitei Agafia. Maria a luat cu mare dragoste toate cele aduse de la mănăstire şi a pus ţărîna la picior, a băut apă şi şi-a miruit fruntea, mîinile şi picioarele. După aceasta a chemat preotul din sat, s-a mărturisit, apoi a plecat la Chişinău ca să i se facă operaţie. Medicii şi-au făcut lucrul, iar rezultatul trebuia să vină peste zece zile. Rudele s-au rugat şi mai departe la Fericita Agafia s-o ajute pe Maria. Aceasta folosea în fiecare zi apă adusă de la mănăstire, ţărînă de la mormînt şi ulei din candelă. Într-o noapte, Maria a visat că la patul ei a venit o femeie îmbrăcată în haine strălucitoare şi a întrebat-o care picior o doare şi i-a arătat dreptul, atunci acea femeie s-a atins de piciorul ei, i-a scos un vierme şi l-a aruncat jos. Apoi i-a zis să meargă mai des la Cuşelăuca.

Maria a povestit totul surorii care veghea la patul ei. Atunci, aceasta i-a spus că femeia în haine strălucitoare era Fericita Agafia. După ce au trecut zece zile, medicul a venit în salonul bolnavei şi foarte mirat i-a spus că rezultatele sunt pozitive, tumoarea nu a mai fost depistată şi aceasta este o minune divină.

Părintele Gheorghe de la o biserică din regiunea Cernăuţi, venind în vizită la mănăstire, a spus că are o boală foarte grea, cancer la gît, stareţa i-a zis să se ducă la mormant şi să se închine, să ceară ajutorul Fericitei Agafia. După ce s-a închinat, a luat un pic de rouă de pe lespedea mormîntului şi s-a spălat pe gît şi a plecat. După un timp, a venit la Mănăstire şi a spus stareţei că s-a tămăduit de boala sa.

Maica ce vindecă mîinile şi picioarele

O femeie din oraşul Cimişlia avea un copil foarte bolnav, paralizat, care nu vorbea. Auzind de faptul că la mormîntul suferindei Agafia de la Mănăstirea Cuşelăuca se fac o mulţime de minuni, a venit aici şi cîteva zile, seara şi dimineaţa, a mers la mormîntul Fericitei Agafia. Ea ungea copilul cu ulei din candelă şi îl spăla cu apă făcătoare de minuni. Astfel, copilul a început să vorbească. Mama, văzand această minune care s-a săvîrşit, se ruga mai mult, petrecea foarte mult timp la mormînt şi copilul, simţindu-se mai bine, a început să meargă singur. După aceasta au plecat acasă şi copilul s-a făcut sănătos.

Igor de la Rîşcani spune că într-un accident auto din 7 ianuarie 2001 şi-a fracturat piciorul stîng, osul fărîmiţandu-se. El ne-a mărturisit: „Fiind internat în spitalul din oraşul Bălţi, mi s-a făcut prima intervenţie chirurgicală, dar situaţia nu s-a schimbat spre bine, dimpotrivă s-a agravat şi mai tare. După cinci intervenţii chirurgicale, starea sănătăţii lăsa şi mai mult de dorit. Consiliul medicilor de la acel spital a hotărat amputarea piciorului, mai sus de genunchi. Decizia lor m-a întristat foarte mult. Despre hotărîrea medicilor i-am spus şi surorii mele, iar ea mi-a adus ţărînă de la mormîntul Fericitei Agafia. Am pus-o la picior şi cu lacrimi în ochi mă rugam bunului Dumnezeu ca prin ajutorul Fericitei Agafia să rămîn cu piciorul netăiat. A doua zi dimineaţa, înainte de a veni controlul medical, mi-am dezlegat piciorul şi am văzut că nu era umflat şi nu mă durea aşa de tare. Medicii, investingandu-mă, s-au mirat, neînţelegînd ce s-a petrecut cu mine, şi m-au întrebat ce am făcut? Le-am spus că am pus ţărînă de la mormîntul făcător de minuni de la Mănăstirea Cuşelăuca. Nu mi-au dat crezare şi am făcut un examen Roentgen. S-a constatat că osul este absolut întreg, iar medicii au anulat cea de-a şasea operaţie”. De atunci acest om vine foarte des la Mănăstire şi se închină la mormîntul suferindei Agafia.

O altă minune săvîrşită de Fericita Agafia prin ţărîna de la mormîntul ei a fost în vara anului 2000. O femeie din raionul Soroca povesteşte următoarele: „De la o vreme a început să mă doară mîna dreaptă, dar nu mă îngrijoram deloc. Însă, durerile deveneau insuportabile şi m-am adresat la medic. După examenul Roentgen, medicul a constatat că totul e în regulă. Oricum, durerile se inteţeau şi mîna se umfla, apoi a început să crape pielea. M-am adresat din nou medicului şi el mi-a prescris un tratament, dar nu mi-a fost de folos. Atunci, am apelat la duhovnicul meu. Părintele mi-a spus că doar rugăciunea mă poate salva şi mi-a sugerat să merg să mă închin la mormîntul Fericitei Agafia. Stareţa a zis că ar fi bine să stau o săptămînă la mănăstire pentru a fi şi seară şi dimineaţă la mormîntul Fericitei Agafia şi să-mi spăl mîna cu apă din fîntîna ei şi cu ţărînă de la mormînt. După cîteva zile am simţit că durerea începe să mă lase şi mîna să se tămăduiască. Părintele mi-a dat ulei din candela Fericitei Agafia şi mi-a spus ca să mă ung pe mînă după ce mă voi spăla cu apă şi ţărînă. La sfîrşitul săptămînii mîna nu mă mai durea. Stareţa şi duhovnicul m-au sfătuit să vin mai des la mormîntul Fericitei Agafia.”

Patima narcomaniei tratată de Fericita Agafia

Vera Buza din Sîngerei mărturiseşte: „În anul 2005, în Postul Naşterii Domnului am fost de mai multe ori la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Cuşelăuca, împreună cu fiul Nicolae, care avea patima narcomaniei. Am mers la mărturisire la duhovnicul Agafanghel, spunîndu-i necazul pe care-l avem de o mulţime de ani. Părintele mi-a dat sfat să mergem şi să ne închinăm la racla şi la mormîntul Fericitei Agafia. După un canon de 40 de zile, am folosit ţărînă, ulei şi apă sfinţită, am observat că Nicolae a încetat a folosi substanţe narcotice. A revenit la un ritm firesc al vieţii, s-a căsătorit şi lucrează.”

Un băiat cu numele Oleg Colesnic din oraşul Chişinău s-a îmbolnăvit cumplit, nemaiputînd suporta durerile de spate anume în regiunea bazinului. Medicii l-au internat în spital pentru a i se face operaţie după operaţie, însă lucrurile nu sau schimbat, a rămas aceeaşi situaţie, după asta au urmat încă 8 operaţii, însă situaţia nu s-a schimbat, tot mai tare agravîndu-se, ultima şansă era la Dumnezeu, deci s-au hotărît să vină la mănăstirea Cuşilăuca, auzind de minunile care se săvîrşesc la mormîntul Fericitei. Venind la mănăstire, au dat rugăciuni şi luînd tărînă de la mormînt şi ulei de la candela Fericitei, au plecat acasă folosindu-le după rînduială şi cu credinţă, simţind uşurare de boala sa, Părinţii au venit la mănăstire şi au adus mulţumire pentru binefacerile primite.

O femeie din oraşul Bălţi avea grave probleme cu picioarele, încît nu putea să meargă, din această cauză se deplasa în căruciorul pentru handicap locomotoriu. Auzind ea de la creştinii care s-au vindecat la Cuşelăuca, a hotărît şi ea să plece la mormîntul Fericitei, fiind ajutată de soţul ei. Închinîndu-se la mormîntul Fericitei Agafia, a observat că au lăsat-o durerile pe care le avea, însă picioarele nu s-au desumflat. Atunci ea bucurîndu-se a lăsat un pomelnic pentru sănătate, la mănăstire, şi luînd ulei din candela Fericitei a plecat acasă, s-a miruit cu uleiul dat şi peste un timp foarte scurt s-a vindecat de boala sa.

Un copil din satul Samaşcani, r-nul Şoldăneşti, Chiril Tomşa era bolnav grav, nu se dezvolta corpul uniform, capul creştea iar mîinile şi picioarele nu creşteau, părinţii văzînd că medicii nu îi puteau face nimic, au venit la mănăstire, aici l-au uns cu ulei din candela Fericitei, au luat ulei cu ei acasa si ungîndu-l timp de o săptămînă, părinţii au observat că copilul se dezvolta normal. În timpul de faţă părinţii şi copilul frecventează des mănăstirea.

O femeie din or. Bălţi cu numele Raisa, avea o durere insuportabilă la coloana vertebrală, neputînd să facă vre-o mişcare. Durerea aceasta ea a suportat-o timp de un an. Auzind că se organizează rute cu pelerini la mănăstirile din Moldova inclusiv şi la mănăstirea Cuşelăuca, rugînd-o pe sora ei ca să o însoţească la drumul acesta lung şi nesuportabil pentru dînsa,au ajuns cu greu au ajuns la mănăstire. După ce au asistat la oficierea slujbei divine, împreună cu sora ei au plecat la mormîntul Fericitei. Cu mare greu s-a închinat de doua ori fiind ajutată, dar a treia oară a rugat ca să nu fie ajutată de nimeni, închinîndu-se ea singură, şi atunci a simţit o uşurare foarte mare, iar după un scurt timp şi vindecare, fără nici un fel de tratament. De atunci vine des la mănăstirea Cuşilăuca mulţumind pentru vindecare de la Fericita Agafia.

Beschieru Iacob ne povesteşte că la un moment neaşteptat i-a apărut pe gît o bubă rea, şi adresîndu-se la medici, toţi îl încurajau spunîndu-i că totul o să fie bine, dar nemaiputînd suferi durerea s-a adresat la părintele stareţ Damian de la mănăstirea Dobruşa, şi totodată mărturisindu-se, acesta l-a sfătuit să vină la mănăstirea Cuşilăuca ca să mă închin la racla Fericitei Agafiei, şi să se ungă cu ulei din candela. Ajungînd la Cuşilăuca, a cerut să i se dea ulei din candelă şi se ungea necontenit, într-un timp scurt durerea l-a lăsat şi buba s-a tămăduit, rămînînd doar numai cicatrice. Un caz similar s-a petrecut cu o creştină Maria din satul Cobîlea, r-nul Şoldăneşti.

O familie a vizitat mănăstirea Cuşelăuca împreună cu fiul lor, care era mut din naştere, s-au adresat maicilor, dînd rugăciuni la mănăstire, au fost sfătuiţi să meargă împreună cu copilul la mormîntul Fericitei. Aceştia au ascultat sfatul maicilor şi au plecat la cimitir, s-au închinat si au uns copilul cu ulei din candelă, şi îndată copilul a început a vorbi, cu toate că nu vorbea clar. Părinţii, fiind bucuroşi de această minune, au început a vizita mănăstirea foarte des, pînă cînd copilul lor vorbea perfect. În timpul de faţă copilul îşi face studiile în Chisinau.

În anul 1945 o familie din s. Tîrnova, raionul Donduseni, a venit la mănăstire la maica Aglaida Ionesii cu o fetiţă aproximativ de vre-o 9 ani grav bolnavă, aceasta avea mari probleme cu coloana vertebrală, şi avea dureri extrem de mari. Maica a mers cu ei la mormîntul Fericitei Agafia, şi au rostogolit-o pe mormînt, au uns-o cu mir din candelă au luat şi acasă şi ungînd-o şi aşa a aflat vindecare.


Aceşti creştini şi mulţi alţii adeveresc mulţimea minunilor care s-au săvîrşit şi se săvîrşesc şi în timpul de faţă la racla şi mormîntul Fericitei Agafia. Apa, uleiul şi ţărîna sunt baza de la care au primit uşurare şi vindecare de felurite neputinţe, confirmînd aceste minuni care s-au petrecut cu ei şi mulţumesc lui Dumnezeu şi Fericitei Agafia pentru ajutorul primit.


Să o cinstim pe această sfântă, dăruită nouă spre întărirea credinţei noastre, spre exemplul mărturisirii credinţei noastre şi spre mântuirea neamului nostru, căci un neam e slăvit prin numărul de sfinţi pe care i-a născut.

Sfântă Fericită Agafia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

☑ Agheazmă păstrată perfect și nestricată, cu o vechime de 1300 de ani, descoperită în Georgia

- Posted in Taine și Minuni by

Într-un recipient închis ermetic, pastrat timp de 1300 de ani pe sit-ul unei biserici ortodoxe, arheologii au descoperit apa sfintita cu o puritate incredibila.

Vasul are aproximativ 1 tona.

Agheazmă păstrată perfect și nestricată, cu o vechime de 1300 de ani, descoperită în Georgia

Sfințita în secolul al VIII-lea si poate chiar mai devreme, apa din vas a fost descoperita pe sit-ul bisericii distruse din orașul Kvareli (Kakheti).

Săpăturile de pe sit-ul acestei biserici au fost efectuate pe malul drept al râului Duruji, în așezarea numită de localnici Dolociopi, din perioada medievală timpurie târzie a istoriei Georgiei.

Apa sfințită, a cărei vechime are câteva secole, este prima descoperire de acest gen, conform publicatiei georgiene Kvirispalitra.

Agheazmă păstrată perfect și nestricată, cu o vechime de 1300 de ani, descoperită în Georgia

Conform profesorului sef de expediție, din cadrul Muzeului Național al Georgiei, Nodar Bakhtadze, vasul a fost descoperit în partea centrală a bazilicii. În sol uscat, acesta a fost găsit complet protejat de influențele externe din sol.

Zidurile bisericii sunt astazi conservate, dupa distrugerea sfantului lacas ortodox, din timpul invaziei arabilor, din secolul al VIII-lea.

Aghiazma din rezervor și-a păstrat toate proprietățile sale originale, acest lucru fiind confirmat prin analizele de laborator.


Sursa: http://www.ganduridinierusalim.com/agheazma-pastrata-perfect-si-nestricata-cu-o-vechime-de-1300-de-ani-descoperita-in-georgia/

Moaștele Sfântului Nicolae refuză să reverse mir la slujba catolicilor eretici. Revarsă mir numai la Liturghia Ortodocșilor

- Posted in Taine și Minuni by

Minunea revărsării mirului s-a petrecut multe sute de ani, până când romanii-catolicii au venit şi l-au furat pe sfânt şi l-au dus la Bari, unde ortodocşii au un altar.

De ce li s-a făcut ortodocşilor altar la Bari? Deoarece au văzut că la Bari moaştele Sf. Nicolae nu mai izvorau mir.

Dar când au lăsat pe un preot ortodox să slujească au văzut că moaştele izvorăsc din nou mir.

Apoi a slujit iarăşi un preot catolic, iar moaştele au încetat din nou să mai izvorască mir.

Sf. Nicolae se arată împotriva ereziei catolice, iar ortodoxia o arată ca fiind dreapta-credință şi singura mântuitoare.


Moaștele Sfântului Ierarh Nicolae Arhiepiscopul Mirelor Lichiei

Cu trupul la Bari, în sudul Italiei, cu un braț în nord-estul Franței și cu moaște ale brațului drept în România, Sfântul Nicolae pare răstignit pe harta Europei contemporane, pentru unitatea creștinilor și refacerea Bisericii primare.

Sfântul Nicolae făcătorul de minuni a adormit întru Domnul la începutul secolului al IV-lea și a fost înhumat în Mira Lichiei, de unde era originar și unde a păstorit ca ierarh. Prin anul 1087, niște negustori italieni i-au deschis mormântul, au luat moaștele și le-au dus la Bari, în Italia. Mai târziu (sec. XVI), un călător valah a obținut mâna dreaptă a sfântului, pe care a adus-o la bordul unei corăbii la Constanța. A dăruit mâna Sfântului Nicolae Mitropoliei din București. Voievodul Mihai Viteazu a ferecat sfintele moaște cu aur, argint și nestemate și le-a dăruit Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București. Moaștele mâinii Sfântului Nicolae erau așezate într-o casetă de aur de 24 de carate. În 1993, doi hoți au pătruns în toiul nopții în biserică și au furat sipetul cu moaștele, cât și epitaful brodat cu fir de aur de la mormântul voievodului martir Constantin Brâncoveanul, din interiorul lăcașului, cu intenția să le comercializeze. Cei doi hoți au tăiat caseta de aur, dar au fost prinși, judecați și condamnați pentru fapta lor. Mâna Sfântului Nicolae a fost reașezată într-o lădiță de argint, unde se odihnește întru Domnul și azi și poate fi venerată de pelerini. Epitaful a fost și el recuperat și așezat la locul lui în biserică. La câtva timp de la cele întâmplate, unul din hoții care au furat sfintele moaște a murit în închisoare, chiar în ziua de 6 decembrie, de Sfântul Nicolae.

Tot în Biserica Sfântul Gheorghe Nou se păstrează icoana făcătoare de minuni a Cuvioasei Parascheva, care a aparținut lăcașului Sfânta Vineri din Capitală. După ce acest altar a fost dărâmat din ordinul dictatorului Nicolae Ceaușescu, icoana a fost păstrată la Mănăstirea Cernica, de unde a fost adusă aici.

Minune la Hangu-Neamț: a curs mir din Icoana Maicii Domnului de la biserica din Buhalnița

- Posted in Taine și Minuni by

Pe 19 martie, din icoana Maicii Domnului de la biserica din satul Buhalnița, comuna Hangu, judetul Neamt, a început să curgă mir. Era spre lăsarea serii și cu tot cu preotul paroh, Cristian Dăscălescu, erau 9 oameni care au văzut fenomenul destul de des întâlnit în ultima vreme, dar rămas deocamdată inexplicabil din punct de vedere științific.

Minune la Hangu-Neamț: a curs mir din Icoana Maicii Domnului de la biserica din Buhalnița

Conform preotului, mireasma putea fi simțită puternic și în afara bisericii, timp de câteva zile, deși icoana a rămas la interior. ”S-a întâmplat pe 19 și pe 20 martie. Este adevărat, dar asta s-a întâmplat și a încetat pe 20 martie, la pomenirea unor sfinți. Am anunțat atunci la Mitropolie, chiar s-a întâmplat asta. Cam 24 de ore a durat. Pe data de 19, noi am văzut undeva pe vremea vecerniei, spre seară. Un copil a observat și a anunțat. Mirosea foarte puternic. Foarte puternic și un miros deosebit. Mireasma aceea de mir a ținut câteva zile și s-a simțit și în afara bisericii. În incintă, în parcare, peste tot. Exact ca atunci când sunt copacii înfloriți și când adie vântul, vine mireasma aceea.

A fost un fenomen deosebit. A curs mir și din partea de lemn a icoanei, dar și prin ferecătura de argint, adică prin mâinile Maicii Domnului. Era o substanță care părea uleioasă, dar nu era uleioasă. Curgea și din metal, dar în special din ochi. Cu tot cu copilul care a văzut, eram în total nouă oameni când a îneput să izvorască mir. De la Mitropolie ni s-a spus să facem de îndată slujba Maicii Domnului și după ce am început, atunci a început să izvorască și mai mult. Pe de o parte a fost înfricoșător, dar pe de altă parte a fost minunat. Biserica este monument istoric, icoana este foarte veche, dar din câte știu eu, așa ceva nu s-a mai întâmplat aici la noi. Nu se știe exact cât de veche este icoana, dar cred că e de prin anul 1700, cam așa. S-a păstrat mirosul și acum. Miroase și rama de stejar. A curs forte mult și din ramă”, a declarat pentru tvmneamt, preotul Cristian Dăscălescu, parohul de la Buhalnița.

A doua zi, pe 20 martie, pentru că prin intermediul internetului au început să circule imaginile de la Buhalnița, la biserica din sat au ajuns peste 200 de oameni, pentru a vedea minunea cu ochii lor.


Sursa: https://tvmneamt.ro/minune-la-hangu-neamt-video-a-curs-mir-din-icoana-maicii-domnului-de-la-biserica-din-buhalnita/

Sfânta Lumină iese din placa Sfântului Mormânt ca și cum ar ieși dintr-un lac

- Posted in Taine și Minuni by

Din miezul pietrei pe care a stat Trupul lui Hristos o Lumină nedefinită iese înspre afară. De obi­cei, are o nuanţă albastru-deschis, dar culoarea se poate schimba şi să ia multe nuanțe diferite. Nu se poate descrie în cuvinte omeneşti. Lumina iese din piatră, ca şi cum ar ieşi dintr-un lac.

Patriarhul Diodor I a fost hirotonit diacon la Ierusalim, în anul 1944 şi a deţinut vredni­cia de patriarh între anii 1981-2000. La Paştile anului 1998, cu puţine zile înainte de Sâmbăta Mare, a dat un interviu profesorului danez, Niels Christian Hvidt, referitor la ceremonia Sfintei Lumini. Interviul a fost publicat în ziarul danez Berlingske Tidende, precum şi în cartea lui Hvidt cu titlul: Miracles – Encoun­ters Between Heaven And Earth (Minuni – În­tâlniri între Cer şi Pământ).

Patriarhul Diodor, până la adormirea sa din septembrie 2000, a deţinut rangul de patriarh vreme de 19 ani şi a fost prezent la ceremonia Sfintei Lumini 63 de ani neîntrerupţi. În inter­viul său acordat profesorului danez, patriarhul menţionează următoarele:

lumina de la Ierusalim

„După ce se sting toate luminile, mă plec şi intru în prima încăpere a Mormântului. De acolo merg încet prin întuneric spre cealaltă încăpere a Mormântului, unde a fost pus Trupul lui Iisus. Acolo îngenunchez cu frică sfântă şi rostesc rugăciunile consacrate, care ni s-au transmis de-a lungul veacurilor; iar după ce le rostesc, aştept. Uneori, e posibil să aştept câteva minute, dar, de obicei, minunea se săvârşeşte îndată ce rostesc rugăciunile.

Din miezul pietrei pe care a stat Trupul lui Hristos o Lumină nedefinită iese înspre afară. De obi­cei, are o nuanţă albastru-deschis, dar culoarea se poate schimba şi să ia multe nuanțe diferite. Nu se poate descrie în cuvinte omeneşti. Lumina iese din piatră ca şi cum ar ieşi dintr-un lac. Placa Mormântului arată ca şi cum ar fi acoperită cu un nor umed, dar este Lumină.

Această Lumină se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă numai placa de pe Mormânt, în timp ce alte ori umple de lumină tot baldachinul, încât oamenii care stau în afara Mormântului şi privesc înăuntru văd cum este plin de Lumină. Această Lumină nu arde. Niciodată nu mi-a ars barba în cei 16 ani de când sunt patriarh în Ierusalim şi am primit Sfânta Lumină. Lumina are o compoziţie diferită de cea a unei lumini obişnuite care arde într-o candelă. Într-un anumit loc, Lumina se ridică în sus şi formează un stâlp, a cărui flacără are o natură diferită, astfel încât îmi este cu putinţă să aprind lumânările mele de la ea. În felul acesta, după ce iau flacăra în lumânările mele, ies şi dau Lumina mai întâi patriarhului armean şi apoi celui copt. După aceasta, împart Lumina tuturor celor care se află în Biserică...

Trăim multe minuni în bisericile noastre şi minunile nu sunt ceva străin pentru noi, însă nici una din aceste minuni nu are puterea şi simbolismul pe care le are minunea Sfintei Lumini. Minunea este ceva ca o taină dumnezeiască. Preschimbă Învierea lui Hristos în ceva atât de viu pen­tru noi, ca şi cum ea [Învierea] s-ar fi petrecut cu câţiva ani în urmă... Mă aflu în Ierusalim din 1939 şi am venit aici la vârsta de 15 ani. Am urmărit ceremonia Sfintei Lumini în toţi aceşti ani şi astfel am fost martor ocular al minunii de 61 de ori. Pentru mine nu se pune întrebarea dacă eu cred în minune sau nu. Ştiu că ea este adevărată.”

Aceasta este mărturia pe care a depus-o Patriarhul Diodor I la Paştile anului 1998. Descrierea ei este atât de analitică şi revelatoare, încât nu suportă niciun comentariu.


Haralambie K. Skarlakidis, Sfânta Lumină. Minunea din Sâmbăta Mare de la Mormântul lui Hristos, traducere din limba greacă de Ierom. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Atena, 2011, pp. 259-261)


Rezultatele analizei fizicienilor: Lumina Sfântă din Ierusalim este un miracol

Un fizician rus a prezentat primele masuratori pe care le-a înregistrat asupra descărcărilor electrice pe timpul coborîrii Sfîntului Foc (Lumina Sfanta a Invierii).

Secţiunea „Creştinism şi ştiinţa” din cadrul întîlnirii desfăşurate marţi, la Moscova, a lăsat să se audă prima voce care prezintă rezultatele ştiinţifice ale experimentului oamenilor de ştiinţă ruşi, intreprins în Duminica Mare din 2008, în Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim.

Şeful ramurii Institutului pentru Energie Atomică Kurchatov, doctor în fizică şi matematică, Andrey Volkov, a vorbit despre propria încercare de a măsura undele lungi de joasă frecvenţă ale semnalelor radio, în Biserica din Ierusalim, atunci cînd se coboară Lumina Sfîntă a Invierii (Lumina de Paşti).

Cercetătorul ştiinţific a folosit echipamente speciale pentru a face măsurători în biserică, timp de 6 ore jumătate, cît s-a aşteptat Focul Sfînt, salvînd aceste măsurători, pentru ca în lunile următoare să încerce descifrarea acestora.

Volkov consideră „miracol absolut” diferenţa dintre parametrii (indicii) înregistraţi în ziua anterioară coborîrii Luminii Sfinte şi cei din ziua respectivă. În plus, conform acestuia, analiza fisurii din coloana aflată la intrarea în Biserică îl face să fie convins că această fisură nu putea apărea cu adevărat decît în urma unei descărcări electrice”.

Potrivit lui Volkov, omologul său, expert în fizica dezintegrării, Evgehnii Morozov, suţine şi el aceleaşi poziţii.

Deşi acesta consideră că „măsurătorile făcute doar o singură dată, nu pot fi destul de evidente strict din punct de vedere ştiinţific”, Volkov îşi susţine rezultatele cu întreaga responsabilitate şi este gata să le prezinte.

„Cu toate acestea, daca mă întrebati strict ca om de ştiinţă, dacă aici se întîmplă ceva (un miracol) sau nu, voi răspunde că eu nu pot şti”, a spus el.

Vice-Preşedintele Comisiei ce se ocupă de evenimentele miraculoase din viaţa Bisericii, de pe lîngă Patriarhia de la Moscova, lector la Universitatea Ortodoxă Sfîntul Ioan Rusul, Alexandru Moscovschii i-a spus lui Volkov „că a realizat o activitate de cercetare ştiinţifică, pentru întîia dată în istorie, la modul serios, demnă de încredere şi responsabilă, la adresa Sfintei Lumini”.

Lumina Sfîntă de la Ierusalim apare la Mormîntul Domnului, de multe secole, cu puţin înainte de Paştele Ortodox. Creştinii răsăriteni sunt convinşi că miracolul Sfintei Lumini, a Învierii, dovedeşte adevărul de credinţă ortodoxă, întrucît la fiecare sărbătoare a Paştelui, Sfînta Lumină apare la Mormîntul Domnului. Credincioşii cred în coborîrea acestui foc şi dezaprobă orice opinie ateistă.

Minuni ale Sfintei Cuvioase Parascheva, consemnate de Sfântul Nicolae Velimirovici

- Posted in Taine și Minuni by

Sfânta Cuvioasă Parascheva

Astăzi a venit fotograful Erić să ne rоаgе pentru fratele său Marko, ca să fie primit în Şcoala monahală.

„Deşi Marko al meu – ne spuse – a fost totdeauna evlavios, anul acesta a păcătuit în Vinerea Mare şi s-a apucat să repare un drum. Imediat după aceea i s-a anchilozat mâna stângă, de nu a mai putut s-o mişte. Asta a durat timp de trei luni. A mers la medic şi medicul i-a spus că în ştiinţa medicinei nu există nici un leac şi nici o modalitate să fie ajutat ca mâna să i se îndrepte. Marko era în mare necaz. A început să se roage fără încetare lui Dumnezeu. În somn i s-a arătat un om, i-a spus de unde i se trage aceasta, şi i-a spus că la oameni nu poate afla leac. Tocmai în ziua Sfântului Petru am mers eu cu Marko la biserica Ružica, iar după Liturghie – la apa Sfintei Parascheva. A băut Marko din apa aceea şi şi-a stropit mâna anchilozată. Imediat anchilozarea a cedat, iar a doua zi a putut să mişte mâna liber. Iată-l, acum este teafăr de tot. A făgăduit că nu va mai lucra niciodată în zi de sărbătoare.”

Relatarea despre tămăduire la apa Sfintei Parascheva a Ohridei.

În Ohrida este bine cunoscută casa familiei Fortomanović. Răposata Efimija Fortomanović a născut mai mulţi copii, băieţi şi fete. Ea a murit în anul 1927. Fiicele sale ne-au povestit cum mama lor, Efimija, fusese odată grav bolnavă cu nervii. S-au străduit s-o ajute toţi din jurul ei, şi fiii, şi ginerii. Au cheltuit, au tratat-o, dar nu era de folos. Odată, când s-a vorbit în prezenţa ei de locurile sfinte de la Ohrida, s-a hotărât Efimija să meargă până la Sfânta Parascheva de lângă Ohrida. Acolo există Apa sfântă (aghiasmă), de la care mulţi au dobândit ajutor ceresc. Cum Efimija nu putea merge pe picioare, au pus-o pe cal. Şi pentru că o apuca des ameţeala, au legat-o la ochi, şi aşa, sprijinită de băieţi de ambele părţi, a venit călare până la Apa sfântă de sub Mănăstirea Sfintei Parascheva. Acolo a băut apă şi s-a spălat pe faţă. A stat până spre seară, a băut de câteva ori apă şi s-a spălat pe faţă. Spre seară a călărit pe cal fără să se lege la ochi. Ameţeala i-a trecut, iar apoi şi nervozitatea a dispărut de tot. Acestea ni le-a relatat, în prezenţa şi a altora, doamna Hrizija Ćirković, fiica răposatei Efimii, care – după cum spunea – o însoţise pe mama bolnavă la Sfânta Parascheva şi la întoarcere.

Minunea Sfintei Parascheva în Cetatea Belgradului. Cele ce urmează ni le-a relatat renumitul medic doctor Kolesnikov (a absolvit Medicina şi a fost medic la Belgrad):

Într-o zi a venit la consultație o femeie şi mi-a arătat ambele mâini acoperite de negi de mărimea bobului de fasole. Îngrozitor, niciodată nu văzusem boala aceea într-un asemenea hal. Cugetam ce să-i propun ca leac. Iar ea m-a întrebat: cred, oare, că ar fi bine să meargă la aghiasma Sfintei Parascheva din cetate? I-am răspuns că este bine, dacă are credinţă puternică. Ea s-a dus. După numai cinci zile, a venit din nou şi mi-a arătat ambele mâini complet curate, fără nici un neg; mai mult, fără cea mai mică cicatrice sau urmă de negi. După aceea, a venit un coleg de-al meu mai tânăr şi mi s-a plâns cum l-au năpădit negii. I-am relatat, în treacăt, cazul femeii aceleia. El zise că ar vrea şi el să încerce. I-am spus că pentru aceasta este nevoie de credinţă. El nu a zis nimic şi a plecat. Când ne-am revăzut, mi-a relatat că a fost în Cetate, dar că nu i-a fost de nici un folos. Desigur, neavând credinţă, a rămas nevindecat.

Din scrisoarea către Cercul Surorilor Sârboaice din Duluth (Minnesota). S-au scris cărţi despre minunile Sfintei Parascheva şi nimeni dintre muritori nu le-ar putea enumera şi reda în scris. Dar eu voi menţiona aici două sau trei minuni care s-au petrecut în vremea noastră.

În Cetatea Belgradului există biserica Sfintei Parascheva (Sfânta Vineri), în care cândva s-a aflat chivotul cu trupul ei. Trupul a fost strămutat în România, dar a rămas biserica şi izvorul Apei sfinte în biserică. În fiecare vineri, acolo se adună belgrădenii şi se aduc bolnavii pentru vindecarea cu ajutorul acelei Ape sfinte. Într-o vineri am văzut acolo în faţa bisericii o evreică din Panciova. Multe femei stăteau în juru-i şi o întrebau. Şi ea povestea cum orbise de tot, cum medicii nu au putut-o ajuta de fel; şi la sfatul unei creştine din vecini, a fost adusă la biserica Sfintei Parascheva. De îndată ce s-a spălat cu Apă sfântă, a început să zărească puţin. După trei vineri, a redobândit vederea complet. Când am văzut-o eu, ochii îi erau deschişi, doar la marginea albului din ochi se vedeau rotocoale roşii subţiri. Atunci a spus ea de faţă cu toţi: „Eu am făgăduit Sfintei Parascheva că mă voi boteza imediat ce mă voi însănătoşi de tot, şi am s-o fac zilele acestea”.

Un colonel de aviaţie din Kraljevo m-a invitat de ziua Sfântului, ocrotitor al casei, ziua Sfintei Parascheva, şi mi-a relatat cazul său:

În Primul Război Mondial fusesem încercuit de trupele austriece. M-am apărat până am putut. La urmă am căzut la pământ, şi zăceam pe spate, rănit. Un ofiţer austriac s-a apropiat furios ca o fiară, ridică cuţitul şi mă prinse de grumaz ca să mă înjunghie. Eu strigai doar: „Sfântă Paraschevo, scapă-mă!”. Şi în momentul acela mi-am pierdut cunoştiinţa. Când mi-am revenit, eram la spital. Am aflat că acel ofiţer care vroia să mă înjunghie s-a speriat deodată de vocea cuiva care a zis: „Zurück!“ (Înapoi!). Şi astfel, el a fugit, iar pe mine m-a lăsat în viață. De atunci eu serbez ca sfânt ocrotitor al casei pe Sfânta Parascheva, mult mai festiv şi mai bucuros, decât o făcusem vreodată până atunci.

Toate popoarele ortodoxe serbează pe Sfânta Parascheva ca pe o mare sfântă. Iar pentru sârbi ea este şi slavă, şi fală, şi mândrie, căci este din sângele şi din neamul lor. Şi este mai ales pentru femeile sârboaice, căci Sfânta Parascheva este cea mai mare povăţuitoare a poporului sârb dinaintea Sfântului Sava. De aceea este foarte de înţeles că sârboaicele din Duluth au luat ca patron al Cercului lor pe Sfânta Parascheva. Fie-le de ajutor tuturor, şi lor şi musafirilor lor. Amin.

În Sinaxarul grecesc este consemnat şi cazul ajutorului miraculos al Sfintei Parascheva dat insulei Hios în anul 1442.

Un călugăr pe nume Amvrosie oficia slujba vecerniei în biserica Sfintei Parascheva. În biserică nu era nimeni. Spre sfârşit se puse o ploaie straşnică, cu vuiet mare, şi a plouat toată noaptea. Amvrosie nu putea să iasă din biserică. Gândind că insula toată se va prăpădi de potop, el începu să se roage Sfintei Parascheva să salveze ţara lui şi să mijlocească milostivirea lui Dumnezeu cel mâniat cu dreptate. Spre dimineaţă îl apucă somnul şi văzu acoperişul de pe biserică parcă dispărut, iar în înaltul cerului un nor luminos şi în nor o femeie frumoasă la chip stătea la rugăciune către Dumnezeu. După isprăvirea rugăciunii, ea îi spuse ieromonahului: „Amvrosie, nu te înfrica, îţi este salvată ţara”. Şi ploaia imediat conteni. De atunci, pe insula Hios se prăznuieşte foarte festiv ziua Sfintei Parascheva.

(texte preluate din ediţia de Opere, vol. VII, Belgrad, 1961, pp. 818-819; vol. X, Himestier, 1983, p. 496; vol. XIII, Himestier, 1986, p. 152)

Așa s-a arătat Maica Domnului, acum un an și jumătate la Biserica din Boian în timpul sărbătorii Maicii Domnului

- Posted in Taine și Minuni by

Maica Domnului, Mănăstirea Boian

Acesta este locul unde slujește Ips Longhin, un foarte mare mărturisitor care a fost otrăvit de 6 ori până acum, deoarece vorbește deschis oamenilor despre schisma din Ucraina, despre pecetluire, Antihrist și s-a declarat împotriva așa numitului Sinod din Creta.

Fie ca cei necredincioși să revină la dreapta credință ortodoxă. Amin!

Minuni

- Posted in Taine și Minuni by

minune

minune

ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI DE LA MĂNĂSTIREA BISERICANI - JUD. NEAMȚ: VINDECĂTOARE DE DUHURI NECURATE ȘI BOLI PULMONARE (TUBERCULOZĂ)

- Posted in Taine și Minuni by

enter image description here

ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI DE LA MĂNĂSTIREA BISERICANI - JUD. NEAMȚ: VINDECĂTOARE DE DUHURI NECURATE ȘI BOLI PULMONARE (TUBERCULOZĂ)

Salvare miraculoasă în Turcia, un copil găsit în viață în moloz după 128 de ore.

- Posted in Taine și Minuni by

Hatay: 28.000 de morți, 6.000 de clădiri prăbușite, sute de replici - Cutremurul cu magnitudinea 7,8 care a lovit luni Turcia. În mijlocul distrugerii și disperării, continuă să apară povești miraculoase despre supraviețuire.

Un copil de două luni a fost salvat ieri de sub dărâmături din Hatay din Turcia, în timp ce mulțimea aplauda. Copilul a fost găsit în viață la aproape 128 de ore după cutremur, informează NDTV.

Mărturisirea Ortodoxă

SACCSIV - Blog Ortodox

Ortodoxia Catholica

OrtodoxINFO - pentru o DREAPTĂ informare