ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Taine și Minuni

Taine și Minuni

☦️ Sfântul Sofronie de la Essex: Prin războaie, întreg Pământul se învăluie în întunericul dușmăniei iadului

- Posted in Taine și Minuni by

Sfântul Sofronie de la Essex

Istoria omenirii este plină de felurite crime, dar nu este păcat mai mare decât războaiele, în special ale timpurilor noastre, „războaiele mondiale”, când, într-un fel sau altul, toți oamenii sunt antrenați la fratricid: unii se bucură astăzi că sunt uciși sute de mii, chiar milioane de o singură parte; mâine, cei ce au avut de suferit se bucură că au fost răzbunați cei uciși.

Și astfel întreg Pământul se învăluie în întunericul dușmăniei iadului.

Duhul Sfânt părăsește sufletele oamenilor și deznădejdea sălășluiește în sufletele lor.

Au trecut 30 de ani, pacea încă nu s-a dobândit, întunericul nu s-a risipit și lumina iubirii încă nu luminează clar Pământul.

În acei ani de coșmar, eu m-am rugat îndelung, mai ales noaptea. Plângeam în hohote ore întregi și mă rugam „pentru pacea a toată lumea.


— Sfântul Sofronie de la Essex

Am auzit odată de la un stareț următorul cuvânt: Cel mai mare dar al lui Dumnezeu către om este moartea și nimeni nu i-l poate lua.

Cât de adevărat este acest cuvânt! Cu toții vom muri și fiecare se poate folosi de acest sfârșit inevitabil moștenit în urma căderii lui Adam ca de unul din cele mai de preț daruri ale lui Dumnezeu.

Se cuvine să înfruntăm moartea cu bărbăție, urmând pilda mucenicilor care mărturiseau: De vreme ce cu toții vom muri, cel puțin să murim cum se cuvine!.

Părintele Sofronie povestea că, în timpul războiului cu Germania, poporul rus a trecut prin suferințe de neînchipuit: milioane de oameni și-au pierdut viața, fie pe câmpul de luptă, fie din pricina foametei. În ciuda vremurilor deosebit de grele, un preot din Moscova le-a propus credincioșilor săi:

‒ Vrând-nevrând, cu toții postim acum. Să slujim, așadar, zilnic Sfânta Liturghie și să ne împărtășim cu Sfintele Taine.

Nici un deces nu s-a înregistrat în acea parohie.

Preotul le-a insuflat o asemenea râvnă enoriașilor săi, încât ei au primit de bunăvoie foametea care era fără de voie, preschimbând moartea în izvor de viață.

Oamenii au folosit această încercare ca pe un prilej de a se înfățișa înaintea lui Dumnezeu, Cel ce a spus: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4; Luca 4, 4).

Iar Dumnezeu le-a dăruit, în schimb, putere și viață în Hristos, Care este Pâinea Vieții ce s-a coborât din Cer” (Ioan 6, 41) și Cuvântul Vieții” (Ioan 1, 1) și i-a izbăvit pe toți de la moarte.

(Arhimandritul Zaharia Zaharou, Adu-ți aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa 2, 4-5) – Cele trei perioade ale vieții duhovnicești în teologia Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iași, 2015, pp. 171-172)

💖 Într-o mănăstire din Belarus, pe perete, a apărut chipul Domnului nostru Iisus Hristos

- Posted in Taine și Minuni by

Într-o mănăstire din Belarus, pe perete, a apărut chipul Domnului nostru Iisus Hristos

Minunea s-a petrecut în Mănăstirea Sfânta Adormire, la granița dintre Belarus și Rusia.

Călugării sunt uimiți - cum a aparut chipul lui Hristos în mănăstire?

Acesta este o mare minune, spune ieromonahul Hilarion.

Vechea mănăstire este în ruină de aproape nouăzeci de ani. Localnicii au amintit că prima dată când Chipul Mântuitorului, nefăcut de mână omenească, a fost văzut în mănăstire în 1942 de către elevii internatului pentru copii, situat pe teritoriul mănăstirii în clădirea fostei biserici.

Imaginea a apărut pe peretele alb de var al sălii de clasă, unde înainte de revoluție atârna o tablă neagră (o gaură încă mărturisește acest lucru), iar pe pereți nu s-a văzut niciodată altă vopsea în afară de var.

Pelerinajul a început. Autoritățile de ocupație au reacționat imediat la acest lucru, ordonând distrugerea chipului de pe pereți. Zidul a fost răzuit până la cărămizi, apoi tencuit și văruit din nou...

Chipul Mântuitorului a apărut de această dată în același loc, de asemenea, peste noapte. Constructorii care au venit la clădire au rămas uimiți: chipul Domnului nostru Iisus Hristos i-a privit de pe zid!

Călugării nu au găsit urme de vopsele pe perete, considerând că imaginea nu este făcută de mână omenească.

Pelerinii ortodocși surprinși și încântați sunt nenumărați.

Dovada minunii create de Dumnezeu a fost revărsarea de smirnă a unei mici fotografii, unde a fost surprins un fragment de zid cu chipul Mântuitorului.

Această fotografie a venit în satul Lokot, regiunea Bryansk.

Profeția bătrânilor s-a împlinit.

☀️ O întâmplare minunată❗ / O barză i-a însoțit pe credincioși pe tot parcursul procesiunii și a ascultat cu smerenie în picioare, în mijlocul credincioșilor, rugăciunile și cântările pascale. Apoi s-a dus în fața icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului și s-a înclinat dinainte.

🐬 Minuni din zilele noastre: Un grup de delfini a scos la țărmul mării o icoană a Maicii Domnului. / Un eveniment minunat și neobișnuit, care ne amintește de cele scrise în Viețile Sfinților, s-a întâmplat în Rusia, la Soci. Un grup de 12 delfini au scos la țărmul mării o icoană a Maicii Domnului, în fața privirii uimite a oamenilor care se aflau pe plajă. Remarcabil faptul că nu au fost 2 sau 5 delfini, ci 12, exact numărul Apostolilor Domnului nostru Iisus Hristos. Delfinii s-au apropiat de ţărm, au împins un obiect, apoi au înotat înapoi către mare.

☦️ Acestă filmare a fost făcută de o femeie, Linda, care a ajuns recent în Spitalul Militar Vishnevsky din Rusia, în secția de terapie intensivă. → / În urmă cu o lună, medicii au luptat pentru viața unui astfel de tânăr pentru o perioadă foarte lungă de timp, dar de data aceasta nu a existat niciun miracol. A murit pe masa de operație. La momentul morții sale, Maica Domnului era imprimată pe toate ușile de sticlă care duceau de la etajul I până la etajul al șaselea către sala de terapie intensivă.

☀️ Așa s-a arătat Maica Domnului, acum un an și jumătate la Biserica din Boian în timpul sărbătorii Maicii Domnului / Acesta este locul unde slujește IPS Longhin - Părintele Mihail Jar, un foarte mare mărturisitor care a fost otrăvit de 6 ori până acum, deoarece vorbește deschis oamenilor despre schisma din Ucraina, despre pecetluire, despre antihrist și s-a declarat împotriva așa numitului Sinod din Creta. Fie ca cei necredincioși să revină la dreapta credință Ortodoxă. Amin!

☦️ Minunea prin care Sfântul Gavriil Georgianul a demonstrat unitatea Sfântei Treimi

- Posted in Taine și Minuni by

Odată, părintele a fost întrebat de către hindușii care l-au vizitat: "Părinte Gavriil, ce spuneți că voi, creștinii, greșiți. Voi, ortodocșii, ați împrumutat de la noi ideea Treimii dar ați înțeles greșit doctrina lui Brahma, Vishnu și Shiva, pentru că Trimurti, în ciuda relației armonioase, nu este una, iar voi considerați că Treimea ca fiind una, ceea ce este o eroare elementară".

Părintele Gavriil a răspuns: "Vă înșelați! Doctrina noastră este Dumnezeiască, cerească, totul este de la Domnul. Cum poate exista vreo eroare aici? Dar, din moment ce nu credeți și sunteți atât de sigur de dreptatea voastră, vă voi răspunde cu un exemplu viu."

Părintele Gavriil a scos pâinea din tigaie a pus-o pe o tavă și a spus: "Vedeți, pâinea este una și nedespărțită!". Apoi a făcut semnul Crucii pe pâine în numele Sfintei Treimi - și în loc au apărut apa, focul și grâul! Părintele Gavriil s-a întors către reprezentanții hinduismului, care au fost surprinși de această minune: "Uitați-vă bine, a apărut apă, foc și grâu în loc de pâine. În același fel, Sfânta Treime este împărțită în trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt". Apoi, în numele Sfintei Treimi, a făcut semnul Crucii pe foc, apă și grâu, iar acestea au redevenit pâine. După care părintele a spus: "Așa cum această pâine este una și nedespărțită, așa este și Sfânta Treime Una și nedespărțită!".

📜 Trei zile de bunătate

- Posted in Taine și Minuni by

O bătrână se duce la doctor, cu ceva dureri. O vede doctorul și-i zice, cu părere de rău:

– Bunică, mai ai vreo două luni și gata. Du-te acasă la mata...!

S-a dus bătrâna acasă, supărată. O vede vecinul și o întreabă:

– Ce ai de ești necăjită?!

– M-am dus la doctor, mi-a spus că-s bolnavă tare... și că nu mai trăiesc mult...

– Știi ce? zise vecinul. Du-te la preotul cela bătrân din pădure, colo, sub munte... (Era un pustnic acolo, retras.) Du-te la el, că el ce spune, se-împlinește. El știe dacă te vindeci sau nu...

Femeia se duce la pustnic.

– Părinte, uite...

Și și-a spus ea necazul acolo.

Îi zice părintele:

– Da, te vei putea vindeca.

– E vindecare pentru mine?!!

– Este, numai să vrei!

– Și ce trebuie să fac? întreabă ea.

– TREI ZILE DE BUNĂTATE!

– Cum adică, părinte?!

– Trei zile faci NUMAI BINE. Dar nu numai să faci, nici să nu vorbești, nici să nu gândești rău. Să fie continuu BINE. Dacă ai gândit cumva ceva rău, trebuie s-o iei de la început. Trei zile continuu de bunatate și se vindecă orice boală!

S-a dus bătrâna acasă și a început a se gândi și a-și zice în mintea ei:

– Ei, asta-i destul de ușor... trei zile trec repede...

Normal că după doar câteva ore și-a amintit că nu știu ce vecină i-a zis odată o vorbă grea, și imediat a gândit şi ea de rău...

– Ah, ia-o de la-nceput! Trebuie să pornesc iar și să nu mai gândesc nimic de rău.

Avea bătrâna o vecină apropiată, care știa toată istoria şi zbuciumul femeii. Și între timp, vecina plecă la fiica ei, în străinătate.

S-a întors după un an. Și o vede pe bătrână dereticând prin curte, pe-acolo, după găini. Și-i zice, mirată:

– Bunică, ai reușit! Ai ținut trei zile de bunătate?!

– N-am reușit, măi maică... Numa' pân' la două zile, dar încă mă lupt... și-acu' mă mai lupt...

– Dar cu boala cum e? Te-ai vindecat?

– Nu știu dacă m-am vindecat, dar știu că toată viața mi s-a schimbat în bine. Luptând întotdeauna să facă numai BINE, să vorbească numai BINE, să gândească doar de BINE, uitase de boala ei...

– Măi, măi... iar am căzut în păcat, iar o iau de la-nceput, că trebuie să țin trei zile numai de bine...

Și atât de mult s-a concentrat pe asta, încât a ajuns să facă numai binele de atunci, să trăiască și să gândească numai de bine.

Se ruga tot timpul și ajunsese într-o stare de-i strălucea fața și i se schimbase întreaga viață. Era ca o Lumină vie, oriunde mergea, fiindcă, pur și simplu, boala n-o mai interesa...

Așa că, dacă vreți... și care vreți, eu v-am zis și vouă... CU TREI ZILE DE BUNĂTATE se rezolvă orice problemă! – Luați-o in serios căci pare o poveste dar nu este doar atât ... Bunătatea este puntea de legătură dintre sufletul tău și Dumnezeu.

✝️Un călugăr din mănăstirea Varlaam prezintă o fotografie a Domnului nostru Iisus Hristos făcută în Sâmbăta Mare în Hramul Sfântului Mormânt din Ierusalim în momentul în care se aprinde Sfântul Foc

- Posted in Taine și Minuni by

enter image description here

În momentul coborârii focului Sfânt, Hristos însuși coboară pe pământ și rămâne aici cu 40 de zile înainte de Înălțarea Sa.

Dacă focul Sfânt nu coboară, mare jale așteaptă neamul omenesc deoarece este unul din semnele sfârșitului:

  1. când focul binecuvântat nu va mai coborî la Mormântul Domnului din Ierusalim;

  2. când icoana Maici Domnului de la Mânăstirea Iviron - Portărița - părăsește Sfântul Munte Athos iar Athosul va fi sub apă;

  3. când stejarul din Mamvri din ținutul Hebron, sub ramurile căruia dreptul Avraam l-a primit pe Domnul Însuși în chipul a trei străini, se veștejește;

  4. când apa Iordanului nu se va mai întoarce de Bobotează.

✝️ Părintele Ioan Istrati — Ce înseamnă Crăciunul →

- Posted in Taine și Minuni by

Crăciun înseamnă Nașterea lui Dumnezeu în istorie, în Altar și în inima ta.

enter image description here

Crăciun înseamnă să te unești cu Pruncul scump în Euharistie.

Crăciun înseamnă să simți izvorul de lacrimi din inima Fecioarei.

Crăciun înseamnă să asculți înfiorat corurile de îngeri la streașina cerului.

Crăciun înseamnă să dăruiești lumină în casele celor sărmani.

Crăciun înseamnă să iubești lumea din ochii înlăcrimați ai unui bătrân singur.

Crăciun înseamnă nemurire.

Sursa: https://www.facebook.com/photo?fbid=10161165904506101&set=a.10152410492686101

✝️ Stareța Macrina Vassopoulos: despre Dumnezeiasca Liturghie - în momentul cântării Axionului, să luăm aminte la gândurile noastre și să însemnăm tot trupul cu semnul Crucii

- Posted in Taine și Minuni by

enter image description here

Vreau să menționez încă ceva despre Dumnezeiasca Liturghie, despre momentul cântării Axionului...

În acea vreme să luăm aminte la gândurile noastre și să însemnăm tot trupul cu semnul Crucii, căci este prezent Dumnezeu.

În acea vreme Dumnezeu descoperă multe lucruri și mult ne întărește.

În acea vreme umbrește Harul Preasfântului Duh iar Maica Domnului pe toate cele rele le izgonește, fie ispită, fie boală.

La ''Mai ales pentru Preasfânta, Curata...'', să ne facem semnul Crucii pe partea trupului unde ne doare și să pomenim nume de bolnavi, păcătoși, întemnițați și pe toți cei care au nevoie.

În vreme ce preotul se roagă și spune: ''Adu-ți aminte, Doamne ...'', pomenind pe cei vii și pe cei adormiți, să îngenunchem, dacă putem - și paraclisierele - și să ne rugăm pentru toți oamenii.

Odată a venit aici creștinul care dăruise Mănăstirii cărțile Sfântului Ioan Gură de Aur. Avea o durere de cap persistentă și cheltuise mulți bani la medici, însă fără să se vindece. Odată, la o Dumnezeiască Liturghie a auzit un glas care i-a spus:

''Atunci când preotul va spune: <<Mai ales pentru Preasfânta ...>>, tu să-ți faci semnul Crucii peste durerea ta".

Așa a și făcut. S-a însemnat cu semnul Crucii și i-a trecut.

— Stareța Macrina Vassopoulos (1921 - 1995) – "Cuvinte din inimă" Editura Evanghelismos, București, 2015


Viața Stareţei Macrina Vassopoulos

Ucenică a starețului Iosif Isishastul, stareța Macrina a fost „Maică a întregii Biserici”, după cum o numea Cuviosul Iacov Ţalikis. Tot despre ea, Stareţul Efrem Katunakiotul spunea, uimit: „Această Maică e numai mireasmă”.

Stareța s-a născut în 1921 din părinţi evlavioşi, în satul Hatzileri, în partea vestică a Asiei Mici, în regiunea vechii Eolide. La botez a primit numele de Maria. Odată cu strămutarea din Asia Mică a populaţiei greceşti, pe când Maria avea doar şase luni, familia ei a fost nevoită să părăsească pământul părintesc şi să se stabilească în cartierul de refugiaţi din Nea Ionia, Volos.

❤️ Trupul Sfântului Spiridon are o temperatură constantă de 36,6 grade.

- Posted in Taine și Minuni by

Trupul Sfântului Spiridon are o temperatură constantă de 36,6 grade.

  • Îi crește părul și unghiile. Și cel mai ciudat este că hainele pe care le poartă se schimbă la șase luni, pentru că se uzează, de parca ar fi date pe râu.

  • Deținătorul raclei a spus că au existat cazuri când cheia pur și simplu nu a putut deschide încuietoarea raclei. Și atunci preoții știu că sfântul pur și simplu nu este în raclă, el se plimbă pe insulă.

  • Oamenii de știință din întreaga lume au încercat să investigheze fenomenul moaștelor incoruptibile ale Sfântului Spiridon, iar biserica nu le-a împiedicat. Cu toate acestea, biofizicienii și biochimiții, după ce au studiat moaștele sfântului, au aruncat doar mâinile în sus.

  • Nu există altă explicație, cu excepția minunilor, care sunt foarte des văzute de vizitatorii de pe insula Corfu.


Citește:

🔴 Moaștele Sfântului Nicolae refuză să reverse mir la slujba catolicilor eretici - revarsă mir numai la Liturghia Ortodocșilor

- Posted in Taine și Minuni by

enter image description here

Minunea revărsării mirului s-a petrecut multe sute de ani, până când romanii-catolicii au venit şi l-au furat pe sfânt şi l-au dus la Bari, unde ortodocşii au un altar.

De ce li s-a făcut ortodocşilor altar la Bari? Deoarece au văzut că la Bari moaştele Sf. Nicolae nu mai izvorau mir.

Dar când au lăsat pe un preot ortodox să slujească au văzut că moaştele izvorăsc din nou mir.

Apoi a slujit iarăşi un preot catolic, iar moaştele au încetat din nou să mai izvorască mir.

Sf. Nicolae se arată împotriva ereziei catolice, iar ortodoxia o arată ca fiind dreapta-credință şi singura mântuitoare.

✝️ Minunea Sfântului Nicolae de la Mărășești în Primul Război Mondial

- Posted in Taine și Minuni by

Sfântul Ierarh Nicolae

Cu adevărat putem spune noi românii: „Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de-ajuns spre lauda minunilor Tale”. Dacă Bunul Dumnezeu nu ne-ar fi salvat de fiecare dată de-a lungul istoriei din ghearele duşmanilor noştri, apoi de multe ori ne-am fi stins ca neam şi ca Biserică Ortodoxă.

Cine nu ştie despre atâtea războaie pe care le-au avut conducătorii români cu turcii şi tătarii şi de atâtea ori i-au biruit, ca prin minune, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Despre o mare minune care s-a petrecut în timpul primului război mondial, am auzit-o prima dată de la tatăl meu, care o povestea cu lacrimi în ochi, atunci când eram copil în casa părinţilor mei, după care am mai auzit-o şi de la părintele Nicodim Măndiţă, care au luat parte, şi unul şi altul, la primul război mondial. Iar a treia persoană de la care am mai auzit despre această mare minune, este părintele arhimandrit Ilie Cleopa de la mănăstirea Sihăstria, jududeţul Neamţ. Părintele Ilie Cleopa, este adevărat că nu a luat parte la primul război mondial, dar ne-a povestit că a auzit de la tatăl său. Şi iată cum s-a întâmplat:

Când nemţii au cucerit aproape toată ţara noastră, de au mai rămas doar cinci judeţe neocupate, fiecare din noi îşi poate da seama ce jale mare era în ţara noastră şi cum se simţeau cei ce erau sub ocupaţie străină. Chiar şi în armată între soldaţi pătrunsese o jalnică descurajare şi nimeni nu mai putea crede că vor mai putea pune pe fugă pe barbari ca altă dată. Absolut în toate Bisericile din ţara noastră se făceau slujbe cu privegheri de toată noaptea. Pe obrajii fiecărui locuitor al ţării erau lacrimi şi iar lacrimi. Preasfinţiţi Arhierei au dat dispoziţie credincioşilor creştini în afară de bolnavi, femei lăuze şi pruncii mici, să ţină post până seara; iar seara să mănânce fără ulei şi vin, petrecerile cu muzică şi jocuri să fie interzise cu desăvârşire.

Dar, în dimineaţa unei zile binecuvântate de Dumnezeu, un general, comandantul suprem al armatei germane, căutând să-şi încurajeze trupele, a zis către ei: - Astăzi după masă vom servi cafeaua în Iaşi (adică vom ajunge la biruinţa finală).

Bunul Dumnezeu întotdeauna stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har. În acest timp, armata germană la Mărăşeşti a dat un atac, puţin mai având să-i scoată pe ostaşii români de pe poziţie. Deodată a apărut deasupra frontului Sfântul Nicolae înconjurat de un nor luminos cu un omofor în mâini. Din acel moment toate focurile de armă şi proectilele care erau îndreptate de nemţi spre ostaşii români, se întorceau spre ei şi-i nimiceau cumplit. Paralel cu această situaţie, armata germană, care din primele clipe a văzut pe Sfântul Nicolae, s-a umplut de groază şi de panică totodată şi a dat bir cu fugiţii. Iar îndureraţii ostaşi români, privind cu multă evlavie spre Sfântul Nicolae cum îi ocroteşte, au sunat alarma şi au sculat din somn şi pe ostaşii români care nu de mult au fost scoşi de pe poziţie pentru a se reface. Iar ei, aşa cum se aflau, în cămaşă şi izmană, au pus baioneta la armă, fugind ca nişte disperaţi să alunge de pe pământul sfânt al ţării noastre pe barbarii de altădată... şi i-au biruit.

Acestea sunt isprăvile credinţei noastre strămoşeşti care, de fiecare dată, atunci când ne-a fost viaţa mai amară, nu ne-a lăsat fără răspuns la rugăciunile şi strigătul nostru, nu ne-a părăsit şi, când ni se părea că suntem pe ultima treaptă, o mână nevăzută ne-a salvat, ne-a izbăvit în chip minunat. De aceea suntem datori ca să mulţumim lui Dumnezeu întotdeauna şi pentru toate.

  • din „Viața părintelui Nicodim Măndiță” - volumul 2

💍 Inelul Sfintei Ecaterina - 25 Noiembrie

- Posted in Taine și Minuni by

Am cunoscut o tânără care avea mare evlavie la Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina.

Ea mi-a povestit că, odată, stând de vorbă cu soacra doamnei la care lucra, i-a zis că ar dori să meargă şi ea la Sinai, la moaştele Sfintei Ecaterina.

Atunci acea doamnă a început să râdă şi i-a zis:

– Cum poţi să mergi tu acolo, deoarece nu ai nici bani, nici acte. Asta ar fi imposibil !

– Dacă vrea Maica Domnului şi Sfânta Ecaterina, mă ia pe sus şi ajung acolo fără bani şi fără acte.

Cine merge acolo primeşte ca binecuvântare un inel şi dacă o să vrea sfânta, o să mă ajute şi pe mine, a zis ea.

În ziua următoare era 25 noiembrie, ziua Sfintei Ecaterina.

Tânăra s-a dus la biserică împreună cu soacra doamnei.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, vede că se apropie de ea o femeie tânără, îmbrăcată simplu şi modest, dar cu un chip luminos și curat, o priveşte cu blândeţe şi-i zice:

– Ştiu dorinţa ta şi ştiu că doreşti să ai acest inel; şi Dumnezeu vrea …

Nu a mai continuat, ci i-a pus pe deget un inel şi a dispărut fără urmă, deoarece venise şi doamna respectivă să vadă ce se întâmplă.

Fata, luând inelul, simţea că pluteşte de bucurie. Apoi ridicându-şi privirea şi vrând să-i mulţumească femeii necunoscute, nu a mai văzut-o; dispăruse.

A căutat-o prin toată biserica, dar nu a găsit-o. Atunci şi-a dat seama că a fost Sfânta Ecaterina.

Soacra doamnei, văzând aceasta, a rămas fără grai, nemaiîndrăznind să zică ceva.

Pe inel scria: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”.

enter image description here

Bucura- te Sfânta Ecaterina Mare Mucenita a lui Hristos!

Pacea Sfinților în inimi!

🔴 Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi belşug! Începând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin …

- Posted in Taine și Minuni by

enter image description here

„Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi belşug! Începând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin…

Într-o noapte, am visat o mulţime de nou-născuţi care parcă înotau într-un acvariu uriaş, aflat chiar în faţa mea, şi păreau că se sufocă, fiindcă pipăiau cu disperare peretele de sticlă, căutând o ieşire. N-am să le mai pot uita niciodată ochii aceia mari şi disperaţi ce priveau spre mine!

De a doua zi, au explodat în existenţa mea câteva necazuri, care m-au adus până în pragul disperării. Soţiei i-a fost diagnosticat un cancer la sân şi a suferit o operaţie ce a mutilat-o. În scurt timp, fiul meu – licean pe atunci – mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva şi că viaţa i-ar putea fi în pericol dacă nu îşi achită datoria. Foarte repede am aflat că devenise dependent de heroină şi se împrumuta tot mai des, pentru că nu-i mai ajungeau banii ca să-şi plătească dozele. După nici o săptămână, mi-a fost furată maşina – un Volkswagen Passat nou-nouţ – pe care nu apucasem să o asigur împotriva furturilor. Şi pentru ca tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spaţioase a fost parţial distrus de un incendiu…

Eram pur şi simplu copleşit!

Deşi eram un om relativ credincios, fără să frecventez prea des bisericile, mi-a venit deodată gândul să urc în dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, când se făcea pelerinaj la moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov. În orele cât am aşteptat la coadă, m-am rugat pe tăcute, întrebându-l pe sfânt, unde greşisem de se abătuseră atâtea nenorociri, dintr-o dată, pe capul meu, şi ce era de făcut. Când am ajuns în faţa moaştelor, nici n-am mai putut gândi ceva… Am izbucnit doar în plâns şi nu m-am putut opri decât târziu, după ce coborâsem dealul.

Ei bine, vă rog să mă credeţi că in noaptea următoare l-am visat pe Sfântul Dimitrie cel Nou, care mi-a vorbit cu multă blândeţe, dezvăluindu-mi adevărul pe care eu îl ignorasem cu desăvârşire, ca un nelegiuit ce eram!

Mi-a spus că acei nou-născuţi pe care îi văzusem în vis erau cei 187 de copii ce nu mai apucaseră să ajungă pe lumea asta, pentru că eu le făcusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora, şi primisem o mulţime de bani necuveniţi, în schimbul acestor crime.

Sfântul a continuat să mă lumineze cu aceeaşi blândeţe, lămurindu-mă că dacă voi continua să comit asemenea pruncucideri, nenorocirile ce se vor abate asupra mea vor fi şi mai mari. Mai mult decât atât, mi-a cerut să botez un număr de copii egal cu cel al pruncilor pe care îi omorâsem cu mâinile mele, avertizându-mă: „Vei vedea ce se va întâmpla, pe măsura ce vei duce la capăt o asemenea faptă bună! Şi nu mai păcătui…”.

De a doua zi, n-am mai făcut nici un chiuretaj şi mi-am câştigat existenţa din consultaţii, naşteri sau intervenţii chirurgicale care ajutau venirea pe lume a unor copii. La foarte scurt timp, am pornit cu soţia mea prin orfelinate, însoţiţi de preotul de la noi din parohie, botezând cel puţin un copil în fiecare lună!

Vreau să vă spun că lucrurile au luat o cu totul altă întorsătura în viaţa mea… Astăzi, după cinci ani, soţia se simte bine, chiar dacă şi-a pierdut un sân, iar fiul meu, după terminarea liceului, m-a rugat să-l ajut să se interneze într-o clinică de dezintoxicare. Acum este pe deplin vindecat.

Analizele medicale ale soţiei dovedesc că pericolul de cancer a fost îndepărtat. Ne-am refăcut casa, cu greu, dar temeinic şi – surprinzător, pentru un păcătos ca mine – câştigurile noastre băneşti nu s-au diminuat foarte tare, în absenţa chiuretajelor!

Eu am devenit un om cu adevărat credincios, care a înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viată, după măsura faptelor rele, dar deopotrivă, totul se răsplăteşte în viaţă, după măsura faptelor bune.

Vedeţi cum lucrează Dumnezeu prin sfinţii Săi?! Cuviosul Dimitrie Basarabov nu a făcut cu mine o minune „obişnuită”, nu mi-a salvat viaţa la modul spectaculos, dintr-un accident de maşină, să zicem, ci mi-a deschis mintea şi m-a ajutat să mă salvez, prin propriile mele fapte.”

ALEXE I. - medic specialist chirurg obstetrică si ginecologie – Bucureşti

📝 O istorioară: Undeva, într- un sat slujea un preot care obișnuia să rămână în Biserică câteva ceasuri să pomenească pomelnice după Liturghie.

- Posted in Taine și Minuni by

Un tânăr care lucra la poliție îl oprea de fiecare dată și îl punea să sufle în fiolă.

— Oprește, părinte! Iar ați băut azi? Suflă aici!!

— Domnule Ofițer, m-ați oprit de câteva zile încontinuu... Puteți să-mi spuneți, ce aveți cu mine?

— Da. Cred că stai în Biserică și bei, nu te rogi. Ești un mincinos, ca toți popii! Tot te prind eu! Prostiți oamenii.

— Bine, spuse preotul. Ține minte, tinere! Dacă eu mai suflu astazi, mâine nu vei mai sufla tu!

— Mă ameninți? Suflă, popă suflă!

După ce a suflat părintele și, iar nu a ieșit nimic la fiolă, nervii tânărului erau la maxim.

A doua zi dimineață o femeie a intrat în Biserică și spuse:

— Părinte, Părinte!Vreau să vorbesc ceva cu dumneavoastră.

— Da. Spuneți?!!

— Părinte, soțul meu, agentul de poliție, care vă punea fiola nu mai poate respira și dorește să veniți la el.

Zis si făcut. Preotul merse la casa bolnavului și constata că tânărul polițist nu mai putea respira deloc...

Atunci preotul îl întrebă ce a făcut de a ajuns așa?

Însă el privea speriat pe preot. Nu putea inspira și expira bine. Scrise pe o foaie un cuvânt: "Iartă- mă, părinte."

În acel moment preotul luă epitrahilul și citi rugăciuni pentru sănătate, apoi îl mărturisi, făcând și rugăciunea de dezlegare. Îl împartăși cu Sfintele Taine și îi lasă o carte de rugăciuni.

Însă pacientul dădea afirmativ din capul său, căci în rest nu putea vorbi absolut deloc.

Preotul ceru o lumânare și-i spuse:

— Vezi această lumânare? Vă rog să faceți această rugăciune: "Doamne, Iisuse Hristoase, iartă- mă." Apoi să stingeți lumânarea suflând.

LUMÂNARE

Încet și cu răbdare, bolnavul a început să spună rugăciunea, apoi aprindea lumânarea, se ruga și sufla din nou.

Făcea zilnic acest efort. De multe, multe ori... A durat mai bine de 3 luni, apoi a reușit să sufle din nou foarte tare și a resimțit în suflet o mare bucurie. A strigat pe soția lui și a rugat-o să cheme preotul la el.

— Părinte, Părinte am început din nou să am putere și să răsuflu, spuse tânărul. Am vindecat plămânii.

— Nu, nu ai vindecat plămânii, ci sufletul. Te rog când te faci bine să vii la biserică să vorbim. După câteva zile tânărul intră în biserică smerit și spuse: DOAMNE, IISUSE, IARTĂ- MĂ!

Iară și iară rostea această rugăciune. Se vindecă de această neputință și luă calea Bisericii. Devenise paraclisier în Biserica satului și după el veniră și familia și mulți prieteni care înainte râdeau de preot prin glumele pe care le spunea tânărul agent.

Dacă stăteai lângă el, îl auzea-i rar și constant respirând și șoptind: Iisuse, iartă-mă. Iisuse, iartă-mă.

Nu a mai durat mult timp și fostul agent a avut un mare necaz. Soția lui a murit într-un accident rutier. Așa tânărul căsătorit, dar fără copii a luat blagoslovenie de la duhovnicul său și a plecat pentru totdeauna în Muntele Athos la liniște.

✝️ Mărturie: Sfânta Parascheva m-a chemat la Iași.

- Posted in Taine și Minuni by

"Bună seara.

Sf Parascheva m-a chemat la Iași. Fiica mea avea o tumoare sub piele după cap foarte dureroasă. În urmă cu 9 ani m-am decis cu medicul de familie să merg la Suceava pentru un control la ambulatoriul spitalului județean. Stând la rând m-am dus la baie, bineînțeles că și la baie era rând, vine înspre mine o femeie îmbrăcată în negru și mă întreabă ce caut eu la ambulatoriu, i-am explicat situația și urma să intru eu la baie la rând și acea femeie mi-a spus, dute la Iași și-ți operează copilul. Atât am vorbit, când am ieșit nu mai era nimeni, o întreb pe fiica mea unde este femeia cu care am stat de vorbă, iar ea îmi spune, mama dar nu ai vorbit cu nimeni. Și îi spun că era o femeie îmbrăcată în negru, din nou ea îmi zice, mama dar nu fost nici o femeie în negru aici, o altă doamnă îmi zice că nu a mai fost nimeni acolo. Voiam s-o întreb unde să mă duc la Iași și la ce spital mai ales că eu nu fusesem la Iași de când aveam 6 ani. Am intrat la rând la doctor și mi-a spus că fiica mea trebuie operată. S-a făcut internarea și mai apoi operația, totul în 3 zile. Azi a internat-o, mâine a operat-o și poimâine i-a dat drumul acasă fără nici un tratament, fără să ne cheme la vreun control doar să revin după rezultatul biopsiei peste 2 săptămâni și ce credeți mi-au spus? Ce rezultate, că doar nu a fost nevoie de așa ceva nu au mai făcut investigații. Mai rău că tumoarea a recidivat, la nici un an era la loc. Era în luna Martie și fiica mea urma să termine clasa a 8, deci avea examen și mult stres. Gândul meu era la acea femeie care mi-a zis să merg la Iași. Cineva, ceva mă ghida și am căutat pe internet un nr de telefon al spitalului, am sunat și m-au programat după 2 zile. Am acceptat mi-am luat copilul și am plecat la Iași cu microbuzul fără nici un bagaj, nici nu știam unde mergem, culmea a fost că în microbuz mai era o doamnă cu un copil care mergeau la control și când i-am spus unde mergem, ea a zis, lasă doamnă că vă duc eu. Nu-mi venea să cred parcă toate ușile se deschideau pentru noi. Doamna doctor părea că ne aștepta. A internat-o tot în acea zi, a fost nevoie de mai multe investigații unde a găsit și alte probleme iar doamna doctor mi-a zis așa. O să rezolvăm totul, dar începem de la mic la mare. Seara am plecat la o mătușa unde am stat 2 săptămâni. Dar înainte de a merge la mătușa mea am mers la Sf. Paraschiva, când am văzut-o în icoane am început să plâng, căci mi-am dat seama că ea era acea femeie care mă chema la Iași.

În 2 săptămâni cât am stat acolo mergem în fiecare seara la Sfânta și apoi la mătușa, dimineața din nou la spital. În ziua operației trebuia să fiu la ora 6 dimineața la spital, nu i se făcea nimic copilului meu, nimic, nici o injecție, nici o pastilă fără acordul meu. Doamna doctor mă aștepta atât de calmă și mi-a zis ca totul o să fie bine. După o operație ce a durat vreo 3 ore m-au chemat în reanimare să stau cu fiica mea și să încerc să o trezesc, iar ea parcă nu voia să se trezească, au încercat și asistentele, a venit din nou doamna doctor, a încercat și ea s-o trezească, nimic, țin minte că am început să plâng și am zis Sf. Paraschiva, tu ai fost cea care mai chemat la Iași, ajută-mi fiica să se trezească și să fie bine, iar după ce ieșim din spital, vin cu ia la tine la biserică. Parcă o văd și acum pe fiica mea că a deschis puțin ochii și am întrebat-o, draga mea trezește-te, știi cine sunt? Iar ea cu ochii pe jumătate deschiși îmi zice: Tu ești mama mea, de ce nu mă lași să dorm căci nu mai știu de când nu am mai dormit așa de bine. Doamne ce bucurie a fost să o aud, eu eram pierdută abia mă puteam ține pe picioare. Si-a revenit, au dus-o în salon iar eu seara am plecat din nou la Sfânta Parascheva sa-i mulțumesc.

După vreo 3 zile i-a dat drumul acasă. Am plecat spre mătușa unde am lăsat bagajele, iar apoi am mers la Sf. Paraschiva așa cum i-am promis. După câteva zile am primit și rezultatul biopsiei care era de tumoare canceroasă. Acum fiica mea este bine, este tot în Iași sub protecția Sf. Paraschiva, a terminat facultatea și mai are 1 an de master. Mulțumesc Sf Paraschiva pentru tot ajutorul acordat și pentru toate rugăciunile adresate nouă bunului Dumnezeu și Măicuța Domnului.

Țin să menționez că sfinții fac minuni în orice clipă, nu doar în preajma sărbătorilor lor trebuie doar să avem credință.

Doamne ajută!
"

📕 Marea putere a Psaltirii - caz real

- Posted in Taine și Minuni by

PSALTIREA

Într-o zi, domnul Pandelis mergea cu trenul spre Salonic și, pentru a înveseli călătoria lungă, a scos Psaltirea din geantă. Dar de îndată ce a început să citească, ceva ciudat a început să se întâmple în vagon. O fată care stătea la trei sau patru locuri depărtare de el a început să țipe sălbatic și să înjure obscen, privind în direcția lui.

La început nu i-a trecut prin cap că, comportamentul ei urât, ar putea avea ceva de-a face cu el. Cu toate acestea, după câteva minute l-a văzut pe conductor îndreptându-se spre el.

— Domnule! ai putea să nu mai citești această carte pentru că îi deranjează pe alții?

— Ascultă, dar o citesc pentru mine, nu cu voce tare! Cum poate deranja fata asta?

Toți pasagerii din vagon le-au ascultat conversația. Erau la fel de surprinși ca și domnul Pandelis și nu puteau înțelege de ce fata necunoscută striga furioasă la acest pasager aparent inofensiv.

Fata a sărit de pe scaun și s-a mutat într-un alt vagon, până la capătul trenului. Și atunci domnul Pandelis, întorcându-se către colegii săi de călătorie a spus:

— Până astăzi, eu  și cu voi nici nu bănuiam ce mare putere aveau psalmii profetului David. Și acum, după acest incident, mi-am amintit un lucru. Psaltirea poate fi comparată cu o „ Bâtă  ” care alungă toate duhurile rele (demonii) de la noi înșine și de la cei care sunt în apropiere.

 


 

Page 1 of 3