Într-o noapte, în vis, Maica Domnului a învățat-o pe mama mea următoarea rugăciune: “Împărăteasa mea preabună ...”

Mama mea, Sofia, nu știa carte, și era necăjită cu nu putea să învețe rugăciuni mai lungi, precum cele din cărțile de rugăciune.

Părintele Arsenie i-a zis:

– “Roagă-te cum știi, că Dumnezeu îți primește rugăciunea.”

Avea Părintele și vorba aceasta de la Sfinții Părinți:

– “Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te rogi cum trebuie.”

Într-o noapte, în vis, Maica Domnului a învățat-o pe mama mea următoarea rugăciune:

“Împărăteasa mea preabună, și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor, ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi, ci-l dezleagă precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă ajuți, și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.”

Când s-a sculat din somn, mama știa deja rugăciunea pe de rost.

Ne-a învățat și pe noi, copiii ei, ca nu cumva s-o uite.

Dar n-a uitat-o niciodată.

I-a spus și Părintelui Arsenie această rugăciune, și el i-a zis:

– “No vezi, așa să te rogi, cum te-a învățat Maica Domnului!”

După un timp, am descoperit că această rugăciune este și în Ceaslov (la finalul Rugăciunii de Dimineață), exact așa cum a învățat-o Maica Domnului pe mama mea Sofia, ceea ce ne dă certitudinea că rugăciunile care ne-au rămas de la Sfinții Părinți ai Bisericii nu sunt inventate de aceștia, nu sunt din mintea lor, ci le-au fost insuflate de Duhul Sfânt.

~ Preotul Ioan Sofonea / Extras din “Am auzit un sfânt vorbind: Părintele Arsenie Boca”, Ed. Accent Print, Suceava,2013.

Am cunoscut o tânără care avea mare evlavie la Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina.

Ea mi-a povestit că, odată, stând de vorbă cu soacra doamnei la care lucra, i-a zis că ar dori să meargă şi ea la Sinai, la moaştele Sfintei Ecaterina.

Atunci acea doamnă a început să râdă şi i-a zis:

– Cum poţi să mergi tu acolo, deoarece nu ai nici bani, nici acte. Asta ar fi imposibil !

– Dacă vrea Maica Domnului şi Sfânta Ecaterina, mă ia pe sus şi ajung acolo fără bani şi fără acte.

Cine merge acolo primeşte ca binecuvântare un inel şi dacă o să vrea sfânta, o să mă ajute şi pe mine, a zis ea.

În ziua următoare era 25 noiembrie, ziua Sfintei Ecaterina.

Tânăra s-a dus la biserică împreună cu soacra doamnei.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, vede că se apropie de ea o femeie tânără, îmbrăcată simplu şi modest, dar cu un chip luminos și curat, o priveşte cu blândeţe şi-i zice:

– Ştiu dorinţa ta şi ştiu că doreşti să ai acest inel; şi Dumnezeu vrea …

Nu a mai continuat, ci i-a pus pe deget un inel şi a dispărut fără urmă, deoarece venise şi doamna respectivă să vadă ce se întâmplă.

Fata, luând inelul, simţea că pluteşte de bucurie. Apoi ridicându-şi privirea şi vrând să-i mulţumească femeii necunoscute, nu a mai văzut-o; dispăruse.

A căutat-o prin toată biserica, dar nu a găsit-o. Atunci şi-a dat seama că a fost Sfânta Ecaterina.

Soacra doamnei, văzând aceasta, a rămas fără grai, nemaiîndrăznind să zică ceva.

Pe inel scria: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”.

Bucura- te Sfânta Ecaterina Mare Mucenita a lui Hristos!

Pacea Sfinților în inimi!

„Amen” – și așa s-a născut Sfântul Mare Mucenic Mina!

Conform sinaxarului egiptean, se spune că Eufemia nu avea niciun copil. Într-o zi, aceasta s-a dus la biserica din Attrib, cu ocazia unei sărbători închinate Maicii Domnului. Acolo, văzând părinții și copiii lângă ei, frumos îmbrăcați de sărbătoare, ea s-a întristat.

A suspinat și a lăcrimat, îngenunchind în fața icoanei Sfintei Fecioare Maria. S-a rugat fierbinte să mijlocească în fața iubitului ei Fiu, ca să-i dăruiască și ei un copil. Atunci, o voce s-a auzit dinspre icoană, spunând „Amen”. S-a bucurat nespus, înțelegând că Domnul și Maica Sa îi auziseră rugăciunile. Întorcându-se acasă, i-a povestit soțului ei, Eudoxius, cele întâmplate, iar el a zis: „Fie voia Domnului”.

Domnul, Iubitorul de oameni, le-a dăruit un copilaș, un băiat pe care l-au numit Mena (Mina), după cuvântul „Amen” pe care îl auzise mama sa în fața icoanei. Mai târziu, fericiții părinți au mai avut un fiu și o fiică.

❤️ Sfântul Macarie Egipteanul către Sfântul Mina care s-a retras în deșert ducând o viață ascetică: "Ce cauți între cer și pământ, Mina, de unul singur? Locul tău este în mijlocul mulțimii, ca să ia aminte toți la cuvintele și la faptele tale. Ai schimbat o haina de ostaș cu alta, atunci sfârșește pe câmpul de lupta, ca să înviezi ca un învingător fără sabie".

✝️ 11 Noiembrie: Sfântul Mare Mucenic Mina: Sfinte Mare Mucenice Mina, râvna credinței în Hristos te-a împins, în zilele de demult ale împăratului Dioclețian, prigonitorul de creștini, să mărturisești cu prețul propriei tale vieți spre mântuirea multora și spre dobândirea cununii muceniciei. Pentru aceasta, cu bucurie te lăudăm și îți mulțumim, ca unul care ești grabnic ascultător al rugăciunilor celor aflați în tot felul de nevoi, strâmtorări și necazuri. Scut nevăzut care ocrotește pe cei slabi fiind, la tine alergăm cu nădejde, pentru a cere mijlocirea ta către Hristos. Rugămu-ne ție, Sfinte Mare Mucenice Mina, ia aminte la noi, păcătoșii, și la robii aceștia (N), care sunt păgubiți, nedreptățiți și primejduiți și scapă-i pe ei, așa cum ai scăpat nenumărați semeni din cumplite tâlhării, siluiri, ucideri sau năpaste. Căci știm că, așa cum te-ai zorit a-ți vărsa sângele pentru Hristos, așa te zorești să scoți din primejdie pe oricine se roagă cu credință ție. Și mai știm că nu treci cu vederea pe nimeni din cei care se închină la sfântă icoana ta și care cinstesc cu evlavie sfintele tale moaște. Așa, Sfinte Mare Mucenice Mina, primește această puțină rugăciune și cererile noastre le împlinește, spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov, Sfântul desculț...

Odată, pe când păştea vitele satului Basarabov, păstorul de atunci, Sfântul Dimitrie cel Nou a călcat cu piciorul într-un cuib de pasăre şi din greşeală a omorât puişorii. Mustrat de conştiinţă, şi-a pedepsit piciorul vinovat şi nu l-a mai încălţat trei ani de zile, umblând cu el desculţ vară şi iarnă, răbdând cu bărbăţie gerul iernii şi loviturile pietrelor.

Iată câteva din faptele minunate săvârşite la moaştele Sfântului Dimitrie, în satul Basarabov:

1. În anul 1815, o epidemie de ciumă lovea orașul București, aducând suferință și moarte. În fața acestei nenorociri, mitropolitul de atunci, autoritățile și credincioșii s-au adunat și au hotărât să scoată moaștele Sfântului Dimitrie din biserică și să le poarte în procesiune pe străzile orașului.
   
   Se spune că, după ce moaștele sfântului au fost purtate cu evlavie prin oraș, epidemia a început să se domolească. În urma rugăciunilor fierbinți și a procesiunii, ciuma a încetat treptat, iar orașul a fost eliberat de boală. Această minune a întărit mult credința oamenilor în puterea mijlocirii Sfântului Dimitrie și a sporit cinstirea lui în rândul credincioșilor.
   
   De atunci, Sfântul Dimitrie Basarabov este văzut ca un ocrotitor al Bucureștilor și al întregii țări.
   
   

   

2. Două surori, Aspra şi Ecaterina, din satul Cernavodă, închinându-se la moaştele cuviosului, au luat în taină o părticică din ele, cu scopul să o ducă în biserica lor. Dar, urcându-se în căruţă, caii n-au putut să pornească până când cele două surori n-au dus părticica la loc şi şi-au cerut iertare cu lacrimi de la Sfântul Dimitrie.

3. Altădată un monah cu numele de Lavrentie, închinându-se, a rupt o părticică din mâna sfântului şi a fost pedepsit pe loc, rămânând cu gura căscată şi pierzându-şi graiul. Numai după multe rugăciuni cu lacrimi a fost iertat şi vindecat. Un episcop evlavios, paralizat, numit Ioanichie, a fost adus la Basarabov şi aşezat lângă racla cuviosului. După săvârşirea Sfintei Liturghii şi a mai multor rugăciuni de sănătate, episcopul Ioanichie s-a sculat desăvârşit sănătos şi a dat laudă binefăcătorului său.

4. În timpul Războiului de Independenţă, din anul 1877, un colonel bătrân din Bucureşti avea şapte feciori care au fost duşi pe câmpul de luptă. Tatăl lor, fiind credincios, s-a rugat cu lacrimi la moaştele Sfântului Dimitrie să-i scape feciorii cu viaţă din război. Apoi a scris pe o hârtie numele lor şi a aşezat-o în taină sub capul sfântului. După terminarea războiului, cu rugăciunile făcătorului de minuni Dimitrie, toţi cei şapte feciori s-au întors sănătoşi la casele lor.

5. În timpul ocupaţiei germane din primul război mondial, câţiva bulgari cu o maşină au furat moaştele Sfântului Dimitrie din Catedrala Mitropoliei din Bucureşti, cu scopul să le ducă peste Dunăre, în ţara lor. Dar sfântul n-a voit să părăsească România. De aceea, toată noaptea bulgarii, prin minune, au înconjurat străzile capitalei, dar n-au nimerit şoseaua care duce la Giurgiu, ca să treacă Dunărea. Dimineaţă au fost prinşi, iar sfintele moaşte au fost aduse în catedrală.

6. În anul 1955, o femeie din jurul Bucureştilor avea soţul paralizat şi bolnav de nervi. Nemaiputând ea suferi, a venit la Sfântul Dimitrie şi a cerut sfatul unui preot. El i-a dat să citească acatistul cuviosului şi să se închine cu credinţă la sfânta raclă.
   
   Femeia s-a întors acasă. Pe la miezul nopţii a strigat-o soţul bolnav şi i-a zis:
   
   — Ai chemat vreun doctor din Bucureşti la mine?
   
   — Nu! i-a răspuns femeia.
   
   — Cum nu? a zis soţul. Acum câteva clipe a fost la mine doctorul şi m-a consultat. De ce n-ai venit să-i plăteşti? S-a urcat într-o trăsură cu cai albi şi a plecat spre Bucureşti.
   
   — Şi te-a consultat? întrebă femeia.
   
   — M-a uns cu untdelemn sfinţit pe mână şi pe piciorul paralizat şi mi-a poruncit să nu te mai ocărăsc, nici să mai înjur, că mă vindec. Te rog, iartă-mă, Mărie, că de acum înainte nu te mai supăr! Dar nu uita, du-te dimineaţă şi plăteşte-i doctorului, că tu l-ai chemat şi ştii unde locuieşte!
   
   Dimineaţă, bolnavul s-a sculat din pat complet sănătos, iar soţia a mers plângând la moaştele Sfântului Dimitrie şi cu multe lacrimi a mulţumit binefăcătorului ei.
   
   Să-l rugăm și noi pe Sfântul Dimitrie să ne ajute în necazuri, să ne izbăvească de boli și suferințe și să fie mijlocitor pentru fiecare dintre noi înaintea bunului Dumnezeu!
   
   
   
   

• 🔴 Consiliul General al Municipiului București a hotărât miercuri ca pe stema Capitalei să fie pusă icoana Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.

• 🔴 Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi belşug! Începând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin …

• ✝️ Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi — 27 Octombrie

Prin anii 1950-1954 comuniştii au vrut s-o îngroape pe Cuvioasa Parascheva ca să nu-i mai deranjeze mulţimea de credincioşi care veneau să se închine zilnic.

S-au sfătuit în secret. Într-o dimineaţă au trimis nişte oameni să sape o groapă în cimitir.

Când au început să sape, cerul, care până atunci era senin şi însorit, s-a întunecat cu nişte nori mari şi negri şi a început un vânt năprasnic, cu ploaie şi gheaţă cât oul de porumbel, cu tunete şi fulgere, de credeai că-i rade Domnul de pe faţa pământului.

Îngroziţi, oamenii au alergat cu mic cu mare la Mitropolie să se roage Cuvioasei Parascheva să mijlocească ea la Bunul Dumnezeu, ca să nu-i prăpădească.

Au chemat preoţii, au tras clopotele şi au făcut cu toţii Acatistul şi Paraclisul Cuvioasei şi alte rugăciuni către Domnul şi Maica Domnului, încât toată Biserica era numai lacrimi şi suspine.

S-au rugat până târziu. Furtuna s-a potolit.

Între timp au venit vreo 6 bărbaţi care au povestit mulţimii unde au fost şi ce au vrut să facă edilii oraşului fără ştirea preoţilor şi a mitropolitului, dar Cuvioasa Parascheva le-a arătat că nu ei conduc Iaşul.

~ Pr. Teodor Ciurariu

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivata din Tracia, nu departe de Constantinopol, şi a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea.

Părinţii ei erau oameni evlavioşi şi înstăriţi, care, în afară de Sfânta Parascheva, au mai avut un fiu, Eftimie, care avea să fie mai târziu episcop al Maditului şi Sfânt Ierarh izvorâtor de mir (pomenit la 5 mai). Tatăl lor, pe nume Nichita, a murit pe când copiii aveau doar câţiva ani, iar mama lor, al cărei nume nu s-a păstrat, s-a îngrijit să le dea o bună creştere, în frica de Dumnezeu şi în deprinderea faptelor bune creştineşti, dar mai ales în deprinderea rugăciunii, a postului şi a milosteniei.

Odată, pe când avea 10 ani, a auzit cuvintele Domnului spuse tânărului bogat: „Mergi, vinde averile tale, apoi vino de urmează Mie!" (cf. Matei 19, 21). Fericita a ascultat aceste cuvinte ca pe o chemare a lui Dumnezeu, sporindu-şi râvna pentru rugăciune, privegheri, milostenie şi nevoinţă. Nu o dată Sfânta a dat săracilor hainele sale cele bune, îmbrăcând hainele ponosite ale acelora, iar odată a dat ca milostenie chiar cruciuliţa de aur pe care o purta la piept, înlocuind-o cu una de lemn. Certată de mama sa, fericita a răspuns că sfânta cruce este semnul dragostei lui Hristos pentru oameni şi a socotit că o poate da milostenie din dragoste faţă de semeni, după porunca lui Hristos. La vârsta de 15 ani, după trecerea la Domnul a evlavioasei sale mame, ca una ce avea dorinţa de a se retrage din lume şi de a trăi în singurătate, aproape de Domnul, Sfânta a înţeles că, pentru ea, a venit vremea să lase toate şi să urmeze Mântuitorului.

Moştenind o mare avere de la părinţi, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva şi-a dăruit săracilor partea ei de moştenire şi a mers la Constantinopol, să se închine moaştelor Sfinţilor şi să caute povăţuire duhovnicească. De acolo a mers la o mănăstire închinată Născătoarei de Dumnezeu, în Heracleea Pontului, unde a rămas vreme de cinci ani, ducând o viaţă aspră, la anii tinereţii ei, după rânduiala monahiilor, apoi a plecat la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri. Deci, văzând, cu mare mulţumire sufletească, acele Sfinte Locuri binecuvântate de paşii Mântuitorului, a mers cu bucurie în pustia Iordanului şi, aflând o mănăstire de fecioare, a intrat acolo şi cânta necontenit laude lui Dumnezeu, vărsând râuri de lacrimi, că o stăpânea o nesfârşită dragoste de Mirele Hristos şi i se dăruise culmea virtuţilor pustniceşti, smerita cugetare. Deci, după o vreme, a venit îngerul Domnului şi i-a zis: „Să laşi pustiul şi să te întorci în patria ta, că acolo ţi se cuvine să-ţi dai trupul pământului". Şi, înţelegând Cuvioasa că porunca este de la Dumnezeu şi că viaţa ei este scurtă, a lăsat fără voie pustiul şi, venind în împărăteasca cetate, Constantinopolul, a intrat în biserica cea preafrumoasă a Sfintei Sofii, apoi în biserica Vlaherne a Născătoarei de Dumnezeu şi a dat laudă lui Dumnezeu, că i-a ajutat să-I slujească Lui cu dreaptă credinţă.

La biserica din comuna Joița, satul Bâcu de Giurgiu, de lângă București

Mare minune, dar și semne clare că în lume și la noi vor veni mari încercări.

Sursa: https://youtube.com/shorts/8FW24vJNOPk?feature=share

Psalmul 135

1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
2. Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
3. Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
4. Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
5. Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
6. Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
7. Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
8. Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
9. Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
10. Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
11. Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
12. Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
13. Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
14. Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
15. Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
16. Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
17. Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
18. Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
19. Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
20. Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
21. Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
22. Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
23. Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
24. Şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
25. Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
26. Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.

Icoana Maici Domnului dintr-o biserică gorjeană veche de 270 de ani a plâns marți cu lacrimi de mir. Miracolul a fost observat de credincioșii prezenți la sfânta liturghie oficiată în lăcașul cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” din Baia de Fier cu ocazia sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci.

Semnificațiile pot avea legăturile cu vremurile care vin asupra României.

Reporterul ActiveNews a filmat recent o minune asemănătoare la Mănăstirea Petru Vodă, când șiroaie de mir au izvorât abundent dintr-o icoană a Părintelui Justin Pârvu.

Preotul paroh, Puiu Popescu, a oferit amănunte:

„Curg lacrimi din ochii Maicii Domnului. Icoana lăcrimează și nu sunt picături de apă, sunt așa, uleioase și foarte frumos mirositoare. Este o minune și numai Dumnezeu știe ce înseamnă șiroaiele din ochii Maicii Domnului! Pot însemna lacrimi pentru păcătoșii care s-au îndepărtat de Biserică, dar pot fi și un izvor de mir... Eu nu am văzut niciodată o asemenea minune. Sunt preot de peste 26 de ani, dar nu mi-a fost dat să văd așa ceva”

Sub Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol se află o altă biserică.

Și când au luat turcii Constantinopolul, atunci, în vremea luării, slujeau preoții cu arhiereii Sfânta Liturghie, fiind adunat și popor.

Aceștia toți au adormit de atunci și până acum.

Iar în vremea când se va lua de la turci Constantinopolul, toți aceia câți sunt acolo adormiți vor învia, precum la Efes au înviat cei șapte mucenici. Și vor întreba: unde este împăratul Constantin? Deci în tulburare au adormit, în tulburare vor și învia. […]

La împăratul turc era un croitor creștin cu numele Hristea care făcea haine la toți pașii și la toți slujitorii împărătești.

Unul din pași iubea foarte mult pe Hristea.

Și s-a întâmplat de s-a îmbolnăvit cel care iubea pe Hristea.

Deci, auzind Hristea că este bolnav pașa, în toate zilele mergea la el ca să-l vadă, dar fiul pașei nu-l lăsa ca să intre la dânsul (pe vremea aceea documentele oricărui creștin care avea case mari ori moșii erau ținute la pașă).

Peste puțină vreme, făcându-se sănătos pașa, a venit la el Hristea și a zis pașa:

— Hristeo, pentru ce n-ai venit ca să mă vezi, că eram să mor?

Atunci el i-a spus pricina:

— Am venit, stăpâne, în toate zilele, dar nu m-a lăsat să intru la tine.

Și l-a Întrebat pașa, zicându-i:

— Cine nu te-a lăsat să vii la mine?

Și a zis Hristea:

— Fiul tău.

Atunci, a deschis o ladă și a dat lui Hristea toate documentele.

Apoi a chemat pașa pe fiul său și a zis:

— Pentru ce nu ai lăsat să vină Hristea la mine când eram bolnav?

Și i-a răspuns:

— Pentru documentele caselor nu l-am lăsat.

A zis tatăl:

— Fiule, nu mai este multă vreme și ne vom face și noi creștini, că împărăția noastră va sta numai până la anul 1881 când are să cadă.

Apoi a zis lui Hristea:

— Eu niciodată nu ți-am făcut vreun bine. Vino după mine!

Și am mers în Biserica Sfintei Sofia și a zis către mine:

— Ridică piatra aceasta (care era ca o ușă);

Și am apucat cu o mână să o ridic, iar el mi-a zis:

— Apuc-o cu amândouă mâinile că nu poți să o ridici cu una căci este grea.

Și apucând-o de un belciug, am ridicat-o.

Și, coborându-ne pe scări, eu tremuram de frică și mă gândeam că de acum aici mă lasă.

Și era acolo mulțime de popor și ostași care stăteau ca adormiți, în picioare. Și am zis:

— Stăpâne, pentru ce nu-i dați afară, de ce stau aici așa?

Și el mi-a zis:

— Nu poate nimeni ca să-i dea afară, căci câți s-au apucat ca să-i dea afară, unii au orbit, alții au rămas ciungi și alții au ologit, iar altora gura la ceafă li s-a întors și nici măcar a se atinge de ei nu se poate. Că cine poate a se împotrivi lui Dumnezeu?

Iar eu îl tot sileam ca să ieșim și el mi-a zis:

— Vino după mine!

Și ducându-ne mai înăuntru, am văzut arhierei, diaconi și preoți.

Și era împăratul în scaun și lângă el era un soldat bătrân cu sabia de amândouă părțile ascuțită, și avea mâna dreaptă pe sabie, iar sabia era pe jumătate scoasă din teacă.

Și a zis pașa către mine:

— Când va ieși sabia aceasta din teacă, atunci are să cadă împărăția noastră.

Și erau ostașii cu hainele din vremea când au adormit și poporul de asemenea.

Și am plecat ca să ieșim. Și a început pașa a se sui pe scară, iar eu mergeam după dânsul.

Și era un călugăr din cei adormiți, ca de treizececi de ani ca vârstă, cu o carte în mână.

Iar eu i-am luat cartea din mână și am băgat-o în sân, fără să știe pașa, și am mers acasă, Apoi am pus-o în casa de fier, ca a doua zi să o citesc; și căutând-o a doua zi. n-am mai găsit-o.

Am întrebat-o pe femeie și i-am zis:

— Numai tu umbli în casa de fier.

Iar ea mi-a răspuns:

— Eu niciodată nu am umblat.

Și i-am zis:

— Poate ai luat cheile din buzunar?

Apoi am rugat mult pe pașă, zicându-i:

— Stăpâne, te rog să mergem iarăși la Sfânta Sofia

Dar el mi-a zis că nu se poate, fiindcă trebuie să ia voie de la împărat.

Atunci eu l-am supărat mult pentru aceasta și de-abia s-a îndurat și am mers și a doua oară. Și ducându-ne am găsit cartea în mâinile călugărului. Și i-am spus pașei:

— Stăpâne, când am venit întâi, eu în urma ta fiind, am luat cartea din mâna călugărului acestuia fără să știi tu.

Și pașa mi-a zis:

— Cum ai putut-o lua? Că noi nici a ne atinge de el nu putem, pentru că rămânem sluți.

Și eu m-am dus la Patriarh și i-am spus toate pe rând.

~ Sursa: Sfârșitul omului - ediția originală 1937, Zosima Pascal Prodromit, Editura Mariam, Râmnicu Vâlcea, 2022, pag. 164-167

1. Hristos se jertfeste pentru tine. / Nu poţi sta nepăsător faţa de jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

2. Este poruncă divină / Hristos a zis: „Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea." (Luca XXII, 19)

3. Duhul Sfânt se pogoară peste Sfintele Daruri şi peste cei prezenţi la Sfânta Liturghie.

4. Primeşti Har Sfinţit, energia dumnezeiască necreată.

5. Trăiești comuniunea în Biserică și te rogi în comun / împreună cu ceilalți creștini ortodocși. / Hristos a zis: „Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor." (Matei XVIII, 20)

6. Vii pentru a ieşi din cotidian. / Părăseşti grija cea lumească, intrând in spaţiul sacru al Bisericii, în Împărăţia lui Dumnezeu.

7. Îngerii îi notează pe cei care vin la Sfânta Liturghie (Sf. Maxim Mărturisitorul)

✝️ Părintele Claudiu Buză: Lupta împotriva ecumenismului prin mărturisire publică sau nepomenire, NU este o luptă împotriva ierarhiei Bisericii, ci un protest lecuitor menit să limiteze întinderea ereziei și să vindece pe cei răniți de lepra ecumenismului! Îngrădirea de erezie nu se face faţă de episcop (să nu fie!), ci de pseudoepiscop (adică de cel care propovăduiește erezia).

🚩 Monahul Iachint - ucenicul de chilie al Părintelui Ilie Cleopa: Cei care lucrează apostazia cu vicleșug, împărtășindu-se cu ereticii cu mincinosul scop de a reface unitatea Bisericii, fac schismă.

"Cei care ați citit cele ce le-am scris mai înainte, în conștiința vieții de obște a Bisericii, știți dorința și nevoia mea, pe care le am prin harul lui Dumnezeu, de a mă smeri prin trăirea obștește a vieții Bisericii, întru Ortodoxie, viață liturgică – Dumnezeiasca Euharistie și viață de nevoință. În această dorință, de a asculta de cei al căror cuget este cugetul Bisericii, a rânduit Domnul nostru să ajung la Părintele Maxim Caravas, un duhovnic al Sfântului Paisie Aghioritul, la Gheronda Gavriil, apropiat nevoitor cu Sfântul Paisie și la Părintele Partenie, care mi-a fost stareț șapte ani în Mănăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte Athos.

Dorința mea a fost și este să petrec împreună cu ei, prin ascultarea de ei să mor în ascultarea de Hristos Domnul nostru. Dar toți mi-au spus că voia lui Dumnezeu este ca în aceste vremuri să mă nevoiesc duhovnicește unde m-a rânduit Dumnezeu și să trăiesc viața de obște a Bisericii împreună cu cei cu care m-a rânduit Dumnezeu. Căci cei care lucrează apostazia cu vicleșug, împărtășindu-se cu ereticii cu mincinosul scop de a reface unitatea Bisericii, fac schismă.

Acum Domnul nostru Iisus Hristos – Capul Bisericii face curățenie în Biserica – Trupul Său și cei care vor să rămână întru Ortodoxia Bisericii, prin trăirea vieții ei de obște, pentru împărtășirea cu Dumnezeieștile Taine sunt prigoniți. Cei care vor să rămână în Ortodoxia Bisericii nu pot rămâne în mănăstirile și bisericile stăpânite de duhul apostaziei prin sistemul antihristic.

Pentru că acum, cei care am întrerupt pomenirea – comuniunea cu cei care lucrează apostazia, suntem puțini și împrăștiați, avem nevoie să ne unim pe lângă preoții care au întrerupt pomenirea, pentru a primi putere prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. Întorcându-ne să trăim obștește, precum cerem prin Sfântul Duh în Sfintele Slujbe..."

— Monahul Iachint (ucenicul de chilie al Părintelui Ilie Cleopa)

✝️ Sfânta Liturghie - Taina Tainelor / Nu există viață fără Liturghie așa cum înțelepciunea fără Euharistie este ori vorbărie, ori drăcie. Și dracul e “citit”, dar nu se împărtășește. (din Pateric)

⛪️ Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: Să căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. Pentru ca se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Si se spune asa de preot: “Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi”. Și se pun toate de pe disc, în potirul cu Sfântul Sânge. Și vă dați seama , unde poți să fii, chiar daca ești mort, chiar daca ești viu ești salvat; se pomenește și pentru morți și pentru vii. Și cât te costă? Cautați sa fiți pomeniți la Liturghie. Fie că vă cunoaște un preot sau vă cunoaște duhovnicul, fie că frățiile voastre dați la Liturghie, dar sa fiți pomeniți. Asta e totul. Liturghia nu e o lucrare omenească, dragii mei. Nici îngerească. E direct divină! Pentru că nu poți tu să transformi acolo. El este Cel ce este. Și dacă ar fi cu putință să se deschidă cerurile și chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multă lumină și mai mult așezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, căci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugăciune, când facem Vohodul: “Și fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care Iți slujesc împreună cu noi!” Deci preotul are autoritate. Pentru că ei sunt acolo: o gloată de îngeri! E Hristos! Ce, te joci ?! Deci, căutați sa fiți pomeniți la Liturghie

✝️ Părintele Dumitru Stăniloae: Definiția cea mai cuprinzătoare a Sfintei Liturghii este că ea este continuarea principală a lucrării lui Hristos în orice timp. Ea ni-L face prezent și ni-L comunică real pe Hristos, în starea permanentă de jertfă și de înviere, ca să ne insușim și noi puterea de jertfă opusă egoismului și plăcerilor trecătoare, și să întărim în sufletul nostru puterea viitoarei învieri pentru veșnica fericire a unirii iubitoare cu Hristos și cu semenii.

Îndrăgostește-te de Dumnezeu și roagă-te. Lasă totul în mâinile Lui. "Facă-se voia Ta". Ăsta e cel mai bun sfat pe care vi-l pot da. Smerenia.

Azi mă pregătisem dimineață de Sfânta Liturghie.

La 7 primesc un telefon. Dascălului i-a fost cumplit de rău, amețeli, vărsături. Nu se poate ridica din pat.

Celălalt dascăl e în examene. Sun câțiva băieți. Nimeni nu poate veni în jumătate de oră. Sun preoții. Toți au program de împărtășit, Spovedanie, sfeștanii. Nimic.

M-a apucat disperarea. Nu pot face Liturghia. O să adun băbuțele la strană să lălăie. Nu e de ajuns. Sau fac doar un Acatist. Nu e bine.

Mi-am dat seama că eu sunt nevrednic de Jertfa lui Dumnezeu. Și m-am înverșunat. Am zis. Lumea asta să piară, și eu fac Liturghie. Mi-era așa dor de Hristos. O să cânt eu și ecteniile și răspunsurile. Eu centrez, eu dau cu capul. Asta e.

Și m-a apucat jalea. Și smerenia. Am zis: Doamne, facă-se voia Ta. Oricum azi facem Liturghia Ta. Ce, în catacombe aveau dascăl? Cântau cu durere moartea Fiului lui Dumnezeu, Jertfa Lui, Frângerea Lui, și la sfârșitul Liturghiei erau omorâți ei, se jertfeau împreună cu Mirele iubit al vieții lor. Am zis paraclisierului: adu prescurea, că facem Liturghie. Se va îngriji Dumnezeu.

Într-o clipă a intrat pe ușa Bisericii un băiat teolog, cu niște hârtii de semnat de la facultate. I-am zis: stai să cânți la Liturghie. Da, părinte, cu drag. A cântat așa de frumos.

Se va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale, a zis Avraam, cu inima sfărâmată, când a primit poruncă de la Dumnezeu să jertfească pe fiul lui. Copilul a întrebat nevinovat: tată, avem foc și lemne, dar unde e oaia pentru jertfă? Mielul era el. Și tatăl, sărmanul tată, a zis: fiule, se va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale. Urca și plângea.

Și Dumnezeu scoboară din cer iubirea Sa și aduce un berbec în tufiș. Și tatăl îl junghie plângând. Privește pe copilul lui iubit, promis din cer, izvorul neamului lui, singurul. Avraam își jertfește copilul în inimă, ascultând de Dumnezeu. E icoana supremă a durerii infinite a lui Dumnezeu, când își privește Fiul murind pe Cruce. Și toată această durere o schimbă minunat în iubire, pe sfintele Altare, unde jertfim nesângeros pe Hristos.

Ce Liturghie minunată a fost azi. Are grijă Dumnezeu de oaia jertfei Sale.

• Părintele Ioan Istrati

• Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid02Fso5PBuJPf1n7fVDznZYwjwztABphC3VsbhLnrqTi4bhMxm3QJGXPjmyLvShzTBBl

Odată, părintele a fost întrebat de către hindușii care l-au vizitat: "Părinte Gavriil, ce spuneți că voi, creștinii, greșiți. Voi, ortodocșii, ați împrumutat de la noi ideea Treimii dar ați înțeles greșit doctrina lui Brahma, Vishnu și Shiva, pentru că Trimurti, în ciuda relației armonioase, nu este una, iar voi considerați că Treimea ca fiind una, ceea ce este o eroare elementară".

Părintele Gavriil a răspuns: "Vă înșelați! Doctrina noastră este Dumnezeiască, cerească, totul este de la Domnul. Cum poate exista vreo eroare aici? Dar, din moment ce nu credeți și sunteți atât de sigur de dreptatea voastră, vă voi răspunde cu un exemplu viu."

Părintele Gavriil a scos pâinea din tigaie a pus-o pe o tavă și a spus: "Vedeți, pâinea este una și nedespărțită!". Apoi a făcut semnul Crucii pe pâine în numele Sfintei Treimi - și în loc au apărut apa, focul și grâul! Părintele Gavriil s-a întors către reprezentanții hinduismului, care au fost surprinși de această minune: "Uitați-vă bine, a apărut apă, foc și grâu în loc de pâine. În același fel, Sfânta Treime este împărțită în trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt". Apoi, în numele Sfintei Treimi, a făcut semnul Crucii pe foc, apă și grâu, iar acestea au redevenit pâine. După care părintele a spus: "Așa cum această pâine este una și nedespărțită, așa este și Sfânta Treime Una și nedespărțită!".

Odată am însoțit-o la Sfântul Stareț pe o doctoriță nemțoaică, care, în urma povestirilor mele despre sfințenia Părințelului nostru, dorea foarte tare să îl viziteze.

Nemțoaica nu cunoștea limba greacă.

Însă, în câteva minute începe un dialog între ei pe care, inițial, l-am socotit normal.

Cu trecerea timpului însă, am observat că se înțelegeau foarte bine unul cu altul fără să aibă nevoie de traducere.

Discutau chiar și pe teme medicale.

Doctorița nemțoaică, bucuroasă, a pleca din chilia lui.

Atunci eu, mirată, l-am întrebat: “Părinte, știți germană?

Haide, fiica mea, mi-a zis zâmbind, de unde să știu eu germană.

N-ai auzit, eu îi vorbeam în grecește, iar ea îmi vorbea în germană. Și amândoi înțelegeam în limba noastră!

Nu întreba.

Acestea le face Sfântul Duh!”

Am auzit că și în alte situații se întâmplase această minune prin darul tâlcuirii limbilor, cu o franțuzoaică, cu un irlandez, cu un sârb și cu un român.

Hristos a Înviat!

Prietenul meu mi-a arătat această fotografie acum aproximativ 30 de ani și a spus: uite - un înger.

Și mama lui religioasă i-a dat această fotografie. Pe atunci nu existau telefoane mobile sau fotocopiatoare.

Încă mai păstrez această fotografie originală. Recent, răsfoiam niște fotografii dintr-un album și am găsit-o.

Un băiat a fost botezat la începutul anilor '80 într-o Biserică ortodoxă moldovenească. La botez se vede un înger.

La acea vreme, au cerut să fie multiplicată fotografia și distribuită ca dovadă că există îngeri și puteri cerești, astfel încât Martorii lui Iehova și alții să poată vedea, că există îngeri și toate puterile cerești și că doar Ortodoxia este adevărata credință mântuitoare.

Dumnezeu să ne binecuvânteze!

Biserica Ortodoxă le-a rânduit atât de minunat pe toate, ca să ajute sufletele care au plecat.

Sfânta Liturghie, parastasele, rugăciunile, milosteniile, faptele bune, mătăniile, acel „Dumnezeu să-i ierte”, toate acestea duc spre cele de sus, găsesc sufletele şi le aduc folos.

Prin urmare, aceasta este cea mai mare milostenie pe care n-o știe nimeni.

Faci o Sfântă Liturghie și, prin darul tău și osteneala preotului, vei milui sute de suflete care se vor ușura și se vor odihni în lumea cealaltă.

Desigur, cu aceşti bani ai putea să ajuţi unul sau doi săraci, să-i îmbraci sau să le dai ceva să mănânce, să ai grijă de ei.

Şi această milostenie este bună, dar Sfânta Liturghie este mult mai folositoare pentru sufletele care se află dincolo, la greu, pentru că nu s-au apropiat de Dumnezeu aici pe pământ. Ele se află în cele de dedesubt şi se roagă să iasă şi din neamul lor un preot care să le pomenească.

Câte lucruri nu ne-a învăţat tradiţia părinţilor despre ajutorul acestor lucruri sfinte ale Bisericii noastre!

• Starețul Efrem Filotheitul - Ne vorbește Starețul Efrem Filotheitul. Meșteșugul mântuirii. Omilii Editura Egumenița, p. 232-233

🔥 “Ajutor! Ajutor! … preoţi ai Celui Prea înalt, creştini ortodocşi, ajutooor! … Liturghii, rugăciuni, parastase … creştini și preoți, ajutor!” / Extras din: Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieștii Liturghii, Editura Bizantină, 2005

☑️ Părintele Teofil Părăian: Sfânta Liturghie este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ! / “Să știți că eu pe aceia care nu merg la biserică, nici nu-i socotesc oameni credincioși. La păgâni îi număr! Cum poți să zici că ești om credincios dacă nu mergi la biserică, unde-i cerul cel de pe pământ? Că biserica-i cerul cel de pe pământ! Cum să zici că eşti om credincios dacă nu te duci în „Împărăţia lui Dumnezeu”? Pentru că Sfânta Liturghie este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ! Cum poţi să zici că eşti credincios dacă nu-i închipui pe Heruvimi cântând întreit sfântă cântare în biserică? Cum poţi să zici că eşti credincios dacă nu zici împreună cu îngerii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot?”

✝️ Părintele Dumitru Stăniloae: Definiția cea mai cuprinzătoare a Sfintei Liturghii este că ea este continuarea principală a lucrării lui Hristos în orice timp. Ea ni-L face prezent și ni-L comunică real pe Hristos, în starea permanentă de jertfă și de înviere, ca să ne insușim și noi puterea de jertfă opusă egoismului și plăcerilor trecătoare, și să întărim în sufletul nostru puterea viitoarei învieri pentru veșnica fericire a unirii iubitoare cu Hristos și cu semenii.

✝️ Părintele Ilarion Felea: Cine vrea să cunoască și să trăiască viața în Hristos, trebuie să se împărtășească din Jertfa Mântuitorului / "Viața duhovnicească în Hristos, în temeliile, în toată frumusețea și întregimea ei sacramentală este o sfințire continuă prin Sfintele Taine, o împărtășire cu Hristos Domnul, o trăire în Duhul Sfânt. Cine vrea să înțeleagă Creștinismul în tot ce are el mai dumnezeiesc și îndumnezeitor, cine vrea să cunoască și să trăiască viața în Hristos, cine vrea să se lase pătruns de lucrarea Duhului Sfânt, cine dorește și vrea cu adevărat să fie mădular viu în Trupul tainic al Bisericii lui Dumnezeu, cine dorește și vrea să-și curățească sufletul, să se lumineze și să se desăvârșească prin puterea Harului și astfel să se bucure de roadele mântuirii – trebuie să se împărtășească din Jertfa Mântuitorului".

🔥 Vrăjile se prind pentru că oamenii nu merg la Liturghie, nu se spovedesc și nu se împărtășesc / La un moment dat, la un mare avva în pustie a venit un om aducând o iapă. Părinții l-au luat puțin cam tare că de ce a venit cu iapa la pustnic, însă omul le-a răspuns că nu e iapă, ci e soția lui. Părinții n-au crezut, însă a apărut avva și le-a spus că într-adevăr iapa este soția omului și i s-au făcut vrăji și din cauza asta toți o văd ca o iapă. Pustnicul a făcut rugăciune și femeia s-a izbăvit de vrajă spre uimirea celor prezenți. Atunci au întrebat părinții cum de se poate asta și avva le-a spus că vrăjile s-au prins pentru că femeia nu a fost trei duminici la rând la biserică și nu s-a împărtășit. Până astăzi principala cauză a succesului vrăjilor și îndrăcirilor este lipsa spovedaniei și împărtășaniei dese.

🔴 Un comentariu clarificator despre ❗Împărtășirea deasă❗ de la Mircea George Popandron 🙏 / Împărtășirea deasă, susținută de o viață ascetică profundă, este o practică ortodoxă autentică, rădăcinată în tradiția patristică și isihastă. Aceasta nu reprezintă o inovație ecumenistă, ci o restaurare a normelor apostolice și patristice, adaptate nevoilor contemporane ale Bisericii, având mereu ca scop unirea deplină cu Hristos prin harul divin primit în Sfintele Taine.

☦️ Cuviosul Gurie Chezlov din Rusia: Trebuie să mergeți la Biserică. Dacă nu puteți merge, atunci târâți-vă. Atâta timp cât mai puteți merge. / "Cât mai des împărtășiți-vă cu Sfintele Taine. Aleargă, târăște-te până la Biserică cât mai este posibil. Iar când antihrist va veni și se va așeza pe tron, atunci vor schimba întreaga slujbă (vor schimba "Crezul", "Tatăl nostru"), atunci harul lui Dumnezeu va părăsi Biserica și va fi imposibil să mergi acolo".

✝️ Stareța Macrina Vassopoulos: despre Dumnezeiasca Liturghie - în momentul cântării Axionului, să luăm aminte la gândurile noastre și să însemnăm tot trupul cu semnul Crucii / Vreau să menționez încă ceva despre Dumnezeiasca Liturghie, despre momentul cântării Axionului... În acea vreme să luăm aminte la gândurile noastre și să însemnăm tot trupul cu semnul Crucii, căci este prezent Dumnezeu. În acea vreme Dumnezeu descoperă multe lucruri și mult ne întărește. În acea vreme umbrește Harul Preasfântului Duh iar Maica Domnului pe toate cele rele le izgonește, fie ispită, fie boală. La ''Mai ales pentru Preasfânta, Curata...'', să ne facem semnul Crucii pe partea trupului unde ne doare și să pomenim nume de bolnavi, păcătoși, întemnițați și pe toți cei care au nevoie. În vreme ce preotul se roagă și spune: ''Adu-ți aminte, Doamne ...'', pomenind pe cei vii și pe cei adormiți, să îngenunchem, dacă putem - și paraclisierele - și să ne rugăm pentru toți oamenii. Odată a venit aici creștinul care dăruise Mănăstirii cărțile Sfântului Ioan Gură de Aur. Avea o durere de cap persistentă și cheltuise mulți bani la medici, însă fără să se vindece. Odată, la o Dumnezeiască Liturghie a auzit un glas care i-a spus: ''Atunci când preotul va spune: Mai ales pentru Preasfânta ..., tu să-ți faci semnul Crucii peste durerea ta". Așa a și făcut. S-a însemnat cu semnul Crucii și i-a trecut.

• ☦️ Sfântul Ioan Maximovici: Nu deznădăjduiți în fața greutăților și nu vă clătinați în fața încercărilor! / „Nu deznădăjduiți în fața greutăților și nu vă clătinați în fața încercărilor! Duceți o viață creștină, ținându-vă departe de orice mânjește și degradează omul, trăiți in pace și în înțelegere, nu vă petreceți timpul criticând păcatele și defectele celuilalt, iertați-vă unii altora greșelile, pentru ca Tatăl Ceresc să vă ierte pe voi. Și, ceea ce este mai important, rugați-vă ca Domnul să îndrepte lucrurile spre bine și să ne dea ceea ce este folositor în această viață și mai ales în viața viitoare!”

• ☦️Sfântul Ioan Maximovici este considerat de către creștinii ortodocși de pretutindeni, ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți al secolului al XX-lea. Manifestând diferite forme de sfințenie, el a fost în același timp un mare teolog inspirat de Dumnezeu și „nebun întru Hristos”, un zelos ierarh misionar și un aparator al săracilor, un ascet desăvârșit și un părinte iubitor pentru orfani.

• ☦️ Sfântul Ieararh Ioan Maximovici: „Datorită faptului că toate Bisericile Ortodoxe locale au intrat deja în rândurile „Consiliului Mondial al bisericilor” şi prin aceasta au trădat Ortodoxia, a venit vremea deplinei noastre îngrădiri (de ecumenism)"

• ✝️ Vine spre noi o epocă a adevăratei mărturisiri de credință, o epocă în care probabil vom rămâne singuri și prigoniți

• ☦️ Sfântul Ioan Maximovici - despre practicarea rugăciunii / să le facem pe cele mici ca să putem mai apoi să le facem și pe cele mai înalte

• ☦️ Cuvântul Sfântului Ierarh Ioan Maximovici (1896-1966) despre Înfricoşătoarea Judecată

O icoană a Sfinților martiri români din închisorile comuniste a izvorât mir de sânge la Sihăstria Ceahlău.

Spunea Sfântul Justin:

"Peste prigoana care va veni veți trece cu ajutorul nemijlocit al Sfinților din închisori."

La Sihăstria Ceahlău au fost Sfinții din Rugul Aprins, eroi sfinți din temnițele comuniste.

• NapocaNews.ro

• Sursa: https://www.napocanews.ro/2025/03/mare-minune-o-icoana-a-sfintilor-martiri-romani-din-inchisorile-comuniste-izvoraste-mir-de-sange-pe-ceahlau-video.html

• ✝️ Acatistul Sfinților mărturisitori din închisorile comuniste

Condacul 1:

Pe Mărturisitorii cei aleşi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temniţă chinuri şi batjocuri au răbdat, ostaşii cei adevăraţi ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au ruşinat şi în ceruri se roagă pentru noi, cu dorire să-i lăudăm zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!

Icosul 1:

De la icoană și de la altar aţi pornit să apărați dreapta-credință și neamul românesc de urgia ateistă, și nici prigoana, nici temnița nu v-au îngrozit, ci cu tărie ați stat împotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurându-ne vă lăudăm zicând:

• Bucurați-vă, suflete de crin
• Bucurați-vă, că nu v-a întinat nici un chin
• Bucurați-vă, că robia neamului ați voit a înfrânge
• Bucurați-vă, că pământul țarii l-ați temeluit cu sânge
• Bucurați-vă, că vrăjmașii lui Hristos v-au prigonit
• Bucurați-vă, că Domnul Iisus v-a sfințit
• Bucurați-vă, că zdrobiți fiind, iarăși v-ați ridicat
• Bucurați-vă, că gândul la sfinți putere v-a dat
• Bucurați-vă, că viața v-a fost rugă și plâns
• Bucurați-vă, că ardere de tot v-ați adus
• Bucurați-vă, că darul Arhanghelului v-a umbrit
• Bucurați-vă, căci cu puterea cinstitei Cruci aţi biruit
• Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță Golgota neamului ați suit!

Mă numesc Leon Gheorghe, am 22 de ani și sunt absolvent al Seminarului Athonit.

Aș vrea să vă povestesc, cu frica lui Dumnezeu, o experiență minunată pe care am avut-o, cu puțină vreme în urmă, cu Părintele Cuvios Nichifor.

Într-o seară, mergând să-mi fac canonul în biserica școlii, pe când mă închinam, am zărit în strană un monah care se ruga cu un metanier foarte lung. După ce mi-am făcut semnul crucii, m-am apropiat de el și, punându-i metanie, i-am zis: „Binecuvântați, Părinte!” El mi-a răspuns: „Domnul, copilul meu!” În momentul acela s-a ridicat și cu un zâmbet senin m-a privit în ochi. Nu pot exprima ce am simțit înlăuntrul meu. Am început să îi pun câteva întrebări. Întâi l-am întrebat: „Părinte, cum vă numiți?” El a răspuns: „Mă numesc Nichifor, copilul meu, și sunt de la Biserica Sfinții Doctori fără de arginți.”

Apoi a început să îmi dea răspunsuri la unele lucruri care mă frământau. Îmi cunoștea până și gândurile. Am rămas uimit de cele ce mi-a spus. M-a mai povățuit să rostesc neîncetat rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pre mine păcătosul”, să fac ascultare de duhovnic, să mă nevoiesc cu smerenie și răbdare. L-am întrebat apoi dacă am binecuvântare să merg și să-l vizitez cândva, iar el mi-a zis: „Da, copilul meu, să vii. Te voi aștepta cu mare bucurie să vii să mă vezi. Să știi că mă voi ruga întotdeauna pentru tine.”

După ce m-a binecuvântat cu semnul crucii pe cap, mi-a zis: „Născătoarea de Dumnezeu să fie cu tine! Și nu te teme, copilul meu, să înfrunți ispitele cu credință și răbdare, iar eu voi fi alături de tine!” Am plecat din biserică crezând că Părintele este vreun cunoscut al directorului. După o jumătate de oră, ceva mă îndemna să merg iarăși în biserică.

Nu rămăsese înăuntru decât o puternică și plăcută mireasmă. Nu am spus nimănui nimic. După câteva zile, un monah mi-a dăruit o carte. Cum am văzut fotografia și numele de pe copertă, am izbucnit în lacrimi, căci cel din icoană era tocmai Părintele cu care vorbisem, Cuviosul Nichifor. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să îl cunosc pe acest Sfânt. De atunci îl am la mare evlavie și îl iubesc foarte mult. De multe ori îi simt efectiv prezența vie alături de mine.

• ✝️ Gheorghe Leon, seminarist

• 🙏🏼 SLAVĂ LUI DUMNEZEU CEL PREAMINUNAT ÎNTRU SFINȚII SĂI !

• 📅 4 Ianuarie: Sfântul Cuvios Nichifor Leprosul - Viața și Acatistul

"Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, ce S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe Tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot pizmașul. O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și cu toți sfinții în veci. Amin."

• Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=GfEsV19FEe0

• ✝️ Crucea este Lemnul Vieții / ”Lemnul vieţii cu adevărat, cel sădit în locul căpăţânii, prin care a lucrat mântuire Împăratul veacurilor în mijlocul pământului, înălţat fiind astăzi, sfinţeşte marginile lumii şi se înnoieşte casa Învierii. Se bucură îngerii în cer şi se veselesc oamenii pe pământ, ca David strigând şi zicând: Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este Cel ce dă lumii mare milă”.